Mai poate fi pastor cineva care a curvit?

Publicat pe 30 aprilie 2011 de Marius David

DA!

NU!

Bun, veţi întreba… este vreunul care n-a…. ?

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Întrebările lui Ghiţă, Biserica Baptista. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

264 de răspunsuri la Mai poate fi pastor cineva care a curvit?

  1. calin zice:
    30 aprilie 2011 la 8:23 pm

    daca unui criminal, pe cruce fiind, Isus i-a promis raiul, ce inseamna slujba de pastor pentru un pacat, sa zicem mai mic …? Ne putem pune noi impotriva iertarii si dreptatii lui Dumnezeu? Dar drept e Doamne …!?

    Răspunde
    • Paul Pantea zice:
      30 aprilie 2011 la 8:55 pm

      Viata in rai e un dar, pastorirea pe Pamant e o slujba. Daca Isus daruieste criminalului viata vesnica, nu ii da si halat cu bisturiu sa opereze oameni pe inima.

      Răspunde
      • ascultareacredintei zice:
        30 aprilie 2011 la 9:04 pm

        De acord ca mantuirea si slujirea la care cineva este chemat sunt chestiuni diferite.

        Răspunde
        • Alexandru zice:
          3 august 2017 la 2:42 pm

          Mantuirea aduce cu sine schimbare. Transformarea celui pacatos in urmas a lui Hristos, asemanator lui. Astfel omul e schimbat prin har si invrednicit prin har sa slujeasca. E drept, schimbarea se face treptat, in timp, la fel ar trebuii si slujirea, sa inceapa cu lucrurile cat mai marunte. Iar apoi cel ce a fost crediincios in cele mici sa primeasca si slujbe mai insemnate.
          A fi dinou pastor un om cazut in curvie, e prea periculos, acel om are nevoie de un timp in care sa se re-adanceasca in Hristos, sa lepede pe deplin pacatul si cauza lui, nu numai din fapta ci si din inima. Si numai daca omul cazut, sa reindragostit de Hristos, urand cu desavarsire pacatul, privindu-l ca ceva amar (un accident nefericit), putem spune ca este mantuit, iertat, vrednic sa inceapa dinou o anumita slujire.

          Răspunde
      • ACIDUZZU zice:
        1 mai 2011 la 7:22 am

        „Daca Isus daruieste criminalului viata vesnica, nu ii da si halat cu bisturiu sa opereze oameni pe inima.”

        Cu alte cuvinte, Domnul Isus „ii da criminalului viata vesnica” dar cu…aprobarea mea !

        „Eclipsele” biblice: Iuda si Tamar, Iefta, Rahav ( Matei 1:5; Evrei 11:31), Maria Magdalena, Onisim…, dovedesc cu prisosinta adevarul pronuntat de Domnul Isus: „curvele si vamesii merg inaintea voastra in Imparatia lui Dumnezeu !” (Matei 21:31b-32).
        Sau cu alte cuvinte: „Numai pana la voi a ajuns Cuvantul lui Dumnezeu (Harul…)?” (I Corinteni 14:36).
        „Caci cine te face deosebit ? Ce lucru ai care sa nu-l fi primit? Si daca l-ai primit,de ce te lauzi ca si cum nu l-ai fi primit ?” (I Corinteni 4:7)

        Răspunde
        • Paul Pantea zice:
          1 mai 2011 la 10:05 am

          Cu alte cuvinte ai inteles total aiurea. Dumnezeu da o slujba doar celor calificati. Viata vesnica e pentru toata lumea, pastorirea nu. Asa cum nu e nici medicina sau fizica atomica.

          Răspunde
          • ACIDUZZU zice:
            2 mai 2011 la 6:59 am

            Corect !
            Cu privire la viata vesnica ! La iertare, la regenerare, la un inceput nou !
            Oare nu spunea mai deunazi fratele Iosif Tzon ca „nu-i o rusine sa repeti anul ! Cu Hristos poti trece clasa ?”

            Nu, nu am inteles „total aiurea” !
            Calificarea o da doar Domnul Isus Hristos ! ” Si El a dat pe unii, apostoli, pe altii, prooroci, pe altii, evanghelisti, pe altii, pastori…” (Efeseni 4:11) ! NOI DOAR DAM CU PIETRE ! DAR OARE NE INVREDNICIM ? (Ioan 8:7)

            De fapt, noi, cei neprinsi, il lapidam pe cel prins, supus oprobiului public !
            Dreptul Iov spunea in Iov 31:1: „Făcusem un legământ cu ochii mei şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.” Adica Iov nu a permis ca dorinţele imorale să-i corupă inima. Dimpotrivă, el a urmat o cale corectă. Completarea dusa de Domnul Isus in Matei 5:27-28,”Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.” (Ex 20.14; Deut 5.18;) „Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca …” arata acuzator si totodata ca un semnal de alarma inspre noi barbatii inca neprinsi in gandurile inimilor noastre, cei care cu atata usurinta si fara autocercetare, ne…”golim buzunarele de pietre !”

            Hmmm…, chiar este o intelegere (interpretare) „total aiurea” ?

            Sa facem o „flotare logica”: Hristos a dat pe unii…, noi doar dam in unii !
            Macar acum (sa nu ne mai golim buzunarele de pietre, daca nu suntem in stare sa-l ridicam pe cel cazut !

            Răspunde
            • Paul Pantea zice:
              2 mai 2011 la 9:29 am

              Te rog nu mai fi asa acidutz, ca eu nu am dat in absolut nimeni. Aici nu e vorba de iertare, nu e vorba de a doua sansa. E vorba de pastorire. Un pastor/preot care a pacatuit, indiferent care ar fi pacatul sau, l-as iubi la fel de mult. Dar nu as putea sa-l mai am ca pastor daca comite un pacat cu implicatii atat de mari.

              Cred ca e justificata pretentia mea de a avea un duhovnic cat mai nepatat. Tocmai pentru ca eu sunt departe de a fi fara pacat, am nevoie de unul la polul opus sa ma indrume, sfatuiasca, invete, mustre.

              Daca pastorul respectiv si-ar fi inselat sotia cu sotia/logodnica/fiica/sora dumitale?

              Gandeste-te putin la asta.

              Răspunde
              • ACIDUZZU zice:
                2 mai 2011 la 10:41 am

                Subscriu celor afirmate de domnia-ta !
                Cu alte cuvinte, nici eu nu pot sa ma adap din…oala de noapte ! Scuza-ma !
                Am separat doar cele doua manifestari, intrucat ne „induc” prin ispitire, pericolul iminent de a da cu piatra…
                Nici domnia-ta nu crezi ca sunt chiar „acidutz…” si dupa cum te exprimi, mi-ai si explicat deja punctul personal de vedere !

                Si eu sunt foarte atent cand imi aleg „duhovnicul” si mi-ar parea rau sa-l schimb determinat de…circumstante atenuante ! Evident, s-ar rupe ceva in mine si din mine, intrucat i-am facut parte din marturiile vietii mele personale.
                In alta ordine de idei, Solomon atrage atentia asupra destainuirilor facute in pripa „in poala unuia care se aseamana cu…Dalila.
                Cu prietenesti aprecieri,
                ACIDUZZU

          • Marius David zice:
            11 mai 2011 la 12:01 am

            Paul Pantea, pentru că tot ai adus aminte de medicină… nu cred că la uşa lui Naum Ciomu este aglomeraţie acum pentru a se înscrie lumea la operaţii de apendicită. Nu-i aşa?

            Răspunde
      • Marius David zice:
        10 mai 2011 la 11:55 pm

        bună paralelă, mai ales că respectivul fusese probabil cuţitar… da, nu i-a mai dat bisturiul …

        Răspunde
    • Marius David zice:
      10 mai 2011 la 11:54 pm

      Calin, chiar crezi că cele două situaţii sînt comparabile,
      şi eu aş promite raiul unui pastor curvar agăţat în cuie şi care se pocăieşte ca tîlharul,
      oricum nu mai are carieră în faţă

      Răspunde
  2. Dan zice:
    30 aprilie 2011 la 8:41 pm

    hmmmm… Îmi place modul în care pune Piper problema, parcă poţi să-i simţi durerea în voce cân vorbeşte de aceste probleme spinoase…

    Răspunde
  3. Radu zice:
    30 aprilie 2011 la 8:45 pm

    Ca unul care recent am fost martorul unei asemenea rani provocate bisericii de catre un lucrator, am fost nevoit sa analizez chestiunea din perspectiva aplicabilitatii practice. Am sa spun doar atat, e greu de facut…

    Răspunde
  4. adisteje zice:
    30 aprilie 2011 la 9:03 pm

    Ce este greu Radu?
    Nu inteleg ……………….
    multumesc de intelegere.

    Răspunde
    • Radu zice:
      1 mai 2011 la 6:44 am

      Este greu ca omul care i-a invatat pe altii ani de zile sa se lase el insusi invatat, intr-o atare situatie, de altii spre pocainta si sa ajunga la o restaurare profunda si autentica. Petru, care era chemat la o slujire de apostol, pacatuieste prin lepadare de Domnul, intelege ca nu mai poate face lucrarea la care a fost chemat, dar este restaurat de Insusi Domnul si adus inapoi la lucrare. Deci, se poate, dar e greu. Practic, intr-o lume care promoveaza realtivismul moral, cred ca un pastor sau prezbiter care au comis pacatul adulterului nu trebuie niciodata sa mai slujeasca in pozitia respectiva, cel putin si pentru faptul ca devin o vulnerabilitate de care diavolul se va folosi cu siguranta pentru a afecta biserica. Exista multe alte slujiri, fara o responsabilitate si o expunere publica atat de mare, in care cineva restaurat de Domnul dupa un pacat sa poata sluji cu darurile pe care le are.

      Răspunde
  5. elisa zice:
    30 aprilie 2011 la 9:42 pm

    Chiar azi vorbeam cu fiul meu, ca de fapt nu prea ar putea fi nimeni pastor….
    toti trebuie sa fim preoti..insa ca si pastor…sunt atitea motive pentru care nu poti fi.
    Pavel ii spune lui Timotei cum trebuie sa se poarte; DAR..el asculta.
    Citi pastori sunt carora le place sa le spui ceva?

    Răspunde
  6. Haralambie Elefterescu zice:
    30 aprilie 2011 la 10:27 pm

    Nu. Cineva care a curvit nu mai poate fi pastor. Poate ajunge in cer, in urma unei reale pocainte, dar nu mai poate carmui spiritual turma. Nu mai are credibilitatea necesara. Credibilitate care se poate pierde, de altfel, in multe alte moduri. Ca si slujitor, sunt constient de presiunile fantastice, de ispitele incredibil de mari si de frustrarile inimaginabile pe care le resimte adesea un lider spiritual dar sunt, in acelasi timp, coplesit de responsabilitatea uriasa si de onoarea de nedescris conferita omului ales de Dumnezeu pentru o astfel de slujba unica. Cel care se descalifica, respinge de facto pozitia incredintata lui de insusi Stapanul Universului. Daca au ajuns, insa, asa cum se intampla deseori, pastori din greseala (a.k.a. carieristi impostori), persoanele in cauza nu pot avea mustrari de constiinta si se agata cu inversunare de o titulatura lipsita de continut. Vor sa fie acolo cu orice pret si nu inteleg care este problema noastra. Ce avem noi, astialalti, cu ei?!!! Daca tot ceea ce fac ei fac sub imperiul dictonului „ex opere operato” care e problema? Problema este ca s-ar putea trezi „de caelo calce”!

    Răspunde
  7. s4rg0n zice:
    30 aprilie 2011 la 10:56 pm

    Acu stii cum ii frate… cine se uita la una ca s-o pofteasca a si curvit cu ea in inima lui. Si implicit pun si eu intrebarea… este unul ca n-a.

    Si apoi problema se pune in felul urmator: daca tu ca enorias aflii, m-ai poti primi cuvantul lui?… chiar daca respectivul s-a pocait.

    Deci cred ca problema tine de prejudecata

    Răspunde
    • Marius David zice:
      10 mai 2011 la 11:58 pm

      bun…
      este vreunul care n-a? Nu!
      Dar sînt cîţiva care nu plătesc pensie alimentară.
      Sînt ciţiva care n-au despărţit familii.
      Păcatul în inimă este la fle de grav ca cel făptut în pat, dar consecinţele istorice sînt cu ottul altele, relaţiile afectate sînt cu totul altele, nu-i aşa?
      de aceea noi predicăm harul, dar în acelaşi timp predicăm sfinţirea

      Răspunde
  8. naomi zice:
    1 mai 2011 la 6:08 am

    Daca ne uitam in prorocii mari in Scripturi vom vedea ca Dumnezeu compara poporul lui cu o curva (scuzati cuvantul tare) Putem curvi in trup, ceea ce spurca trupul si se rasfrange asupra celor din jur, in cuget se mai poate curvi si mai este aceea inchinare la idoli care Dumnezeu o numeste curvie. Idolii ni putem face din tot ce punem mai presus de Dumnezeu.
    Un pastor ca si orice alt lucrator, de alfel, trebuie sa fie impecabil, exemplu in toate, evlavios si cu o familie exemplara, ca sa poata sta inaintea Domnului in orice situatie si in orice moment. Este pastorul care are responsabilitatea turmei de care va da socoteala inaintea lui Dumnezeu.
    Dupa mine, nu as ingadui unui astfel de om, care a pacatuit in trup, sa conduca o Adunare, dar Dumnezeu gandeste altfel, El este plin de mila si daca se caieste si se pocaieste, poate ierta.
    Daca si-a permis sa savarseasca un asemenea pacat este evident cat de evlavios este, cat de mult ii pasa de slujba care i-a fost incredintata.
    Un pastor este si un lider.
    Un pastor trebuie sa dobandeasca un loc de cinste si sa aiba o mare indrazneala in credinta, sa aiba o buna marturie din partea oamenilor, sa fie cinstit etc ….
    Daca pastorul este un curvar ce mai asteptam de la enoriasi? Dupa parerea mea, pastorul este scanteia care aprinde focul Duhului Sfant, care este vital, intr-o Adunare.
    JOS CU CURVARII !!!!!

    Răspunde
    • naomi zice:
      1 mai 2011 la 6:12 am

      Mi-a mai venit ceva in minte.
      Probabil de aceea pastorul este de preferat sa nu aiba alta slujba decat cea de pastor, ca sa nu fie expus la atatea ispite si sa se poata pastra curat si in legatura permanenta cu Dumnezeu.

      Răspunde
      • ACIDUZZU zice:
        3 mai 2011 la 6:19 am

        Oricat de infranat ar fi, tot il paste pericolul pacatuirii prin defraudare. Si asta chiar in timpul deosebirii oilor de capre din biserica pe care o pastoreste.
        Dau un copy-paste pe un articol semnat Doru Pope:

        „Deosebind oile de capre
        Se zice că un păstor se plângea celuilalt că are multe capre în biserică, și ne le poate deaosebi de oi. Celălalt păstor mai cu experiență, îi spuse primului păstor că el are o metodă de a deosebi oile de capre.
        Caprele umblă cu capul pe sus, ca să culeagă mugurii plantelor.
        Oile umblă cu capul aplecat, pentru că mănâncă iarbă de pe pământ.
        Caprele umblă cu coada ridicată, de li se văd și fundul și țâțele
        Oile își cresc lâna și își acoperă goliciunile
        Caprele, dacă încerci să le ridici prinzându-le de păr, fac scandal și vociferează puternic
        Oile, de le prinzi de lână pentru a le ridica, nu fac gălăgie, ci sunt supuse.
        Asta-i diferența. Explicația e de râs, dar un sâmbure de adevăr o fi având. Ce zici?”

        Chiar, ce ziceti ?

        Răspunde
        • naomi zice:
          3 mai 2011 la 3:49 pm

          Cam „obscen” dar adevarat 🙂

          Răspunde
          • ACIDUZZU zice:
            3 mai 2011 la 5:13 pm

            N-am postat acest comment pentru ca este, intr-adevar cam…, ci pentru ca este singura modalitate de a deosebi oile de capre.
            Caprele nu stau „ciopor” sau in turma numai daca au…tap ! In schimb oile se aduna in turma (uneori doar din spirit de…turma, adica fara nicio ratiune) doar in jurul pastorului, (niciodata in jurul magarului sau a…zavozilor de paza) chiar daca acesta, pastor sau…cioban, este compromis !

            Răspunde
        • naomi zice:
          3 mai 2011 la 7:08 pm

          Mai este o deosebire intre oi si capre, felul cum mananca. Oaia mananca linistita hrana care i-a pus-o stapanul in iesle, dar capra nu poate manca linistita, se urca in iesle si mananca furajul care l-a calcat in picioare, iar daca nu poate sa se urce in iesle, trage mancarea jos, o calca cu picioarele si asa o mananca.
          Dar revenind la subiectul nostru, pastorul pacatos, cred ca acest pastor nu ar fi capabil sa deosebeasca oile de capre si daca le va lasa pe oite fara protectie acestea cu siguranta vor fi foarte slabe si „betege”

          Răspunde
          • ACIDUZZU zice:
            4 mai 2011 la 6:49 am

            Pastorul pacatos este doar…platit ! (Ioan 10:11-15)
            Platit sa fuga…si-atat!
            Tapul pentru Azazel tinea de jertfa din Ziua Ispasirii (Leviticul 16:26) iar „AZAZEL” inseamna „iedul a plecat”, sau „Cel ce se duce-n pustii…”
            Duca-se…

            Răspunde
        • elisa zice:
          4 mai 2011 la 11:06 pm

          Asemanarile sunt teribile. 🙂
          (nu vrem sa fim capre!!!)

          Răspunde
  9. uwe zice:
    1 mai 2011 la 9:46 am

    Initial am vrut sa-ti raspund dar n-are rost.

    Răspunde
    • Haralambie Elefterescu zice:
      2 mai 2011 la 3:18 pm

      Si eu. Nu stiu cine e individul dar e agramat rau!

      Răspunde
    • ACIDUZZU zice:
      3 mai 2011 la 6:01 am

      I Timotei 3:1: ” In vremurile din urma oamenii vor fi…
      batjocoritori ! Cred ca asta ne spune ceva, nu ?”
      Oare isi pierde cineva calitatea de frate al nostru intru Hristos numai pe considerentul ca este agramat in exprimare si nu se compara cu exprimarea noastra academica rafinata si… elucubrata, cu nebanuite proprietati de a divaga ? Ca nu stapaneste suficient sau chiar deloc arta elocintei ? Oare chiar nu merita ascultat (citit) , numai pentru ca are comentarii directe, pertinente si din Sfanta Scriptura ?
      Moise a fost un om cu o vorbire (exprimare) greoaie, balbait chiar, si totusi a trebuit, pana la urma sa fie inteles chiar si de Faraon !
      Putina consideratie „fratilor” ! Macar cand suntem in vizita ! In vizita pe blog ! Ne „citeste” toata lumea ce fel de…epistola scrisa, ce fel de priveliste suntem pentru oameni, ingeri si lume !
      Fiti binecuvantati !

      Răspunde
  10. uwe zice:
    1 mai 2011 la 9:49 am

    Pai unii pastori refuza sa te mai cunune vreodata daca ai recunoscut ca ai comis-o. Alora cum poti sa le spui ca mai pot fi pastori dupa? Asta bine-nteles, in alte cazuri decat daca li s-ar intampla lor.

    Răspunde
  11. Cornel zice:
    1 mai 2011 la 10:13 am

    Marius,
    Imi place cum ai pus problema. DA! – NU!.
    Teoretic: candva, undeva… DA! Practic: aici, acum… NU!

    Si fara aceasta tinichea legata de gatul unui pastor este greu sa faci fata la tot felul de barfe, minciuni etc., pe care desi neadevarate diavolul le starneste impotriva ta ca sa te scoata pe linie moarta, prin distrugerea credibilitati.

    Impactul unei fapte de genul acesta este astronomic. Este imediat.
    In viata congregatiei, in viata familiei, etc. Este de lunga durata. Acesti oamenii sunt mobili si duc cu ei aceasta „inselarea” de care au avut parte in alte biserici, comunitati. Pentru ei toti pastori cu care au de-a face devin suspecti. Nu mai avem incredere in nimeni.

    Ma gandesc apoi la copii pastorului… sunt exceptii, dar majoritatea sunt „terminati” spiritual. Daca intervine si divortul, viata copiilor devine infernala. Si toate acestea pentru ce?????? La urma urmei pentru CE????

    Un apel:
    Iubiti pastori, fie va mila de copii dvs. De dragul lor nu va expuneti la situatii periculoase. De dragul lor, si pentru matuirea sufletelor lor, aveti grija de ce va atingeti.

    Reabilitarea, este o chestie minora in comparatie cu aceste lucruri.
    Propun o „Pensionare” pe motive de sanatate (Personala, Familiara, Comunitara). Toti se imbolnavesc de pe urma acestei caderi…

    Pastorul „cazut” ar trebui in noua ipostaza sa se preocupe de recuperarea primelor doua categorii… si nu de restaurare ca „Pastor”. Noua slujba pe care si-a creat-o ii va lua tot restul vieti, dar macar va muri implinit ca sa pocait si a restituit tot ceea ce a „furat” sau distrus. Este tot o lucrare, tot o slujire.

    De ce te-ar preocupa „strainii” si nu propria-ti familie? Preot in casa ta in primul rand… si apoi „pastorul” altora.

    Răspunde
  12. Ș.G.Flaviu zice:
    1 mai 2011 la 1:52 pm

    „2 Timotei 3:16 Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
    17. pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”

    Mai jos sunt expuse textele Biblice normative care îndrumă spre o decizie înțeleaptă:

    I.
    Cuvântul lui Dumnezeu-Prima epistolă a apostolului Pavel către Timotei:
    „1 Timotei 3:1 Adevărat este cuvîntul acesta: „Dacă rîvneşte cineva să fie episcop(ἐπισκοπή=episkopē), doreşte un lucru bun.”
    2. Dar trebuie ca episcopul (Sau: privighetor=ἐπίσκοπος =episkopos.) să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii.
    3. Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de cîştig mîrşav, ci să fie blînd, nu gîlcevitor, nu iubitor de bani;
    4. să-şi chivernisească bine casa, şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa.
    5. Căci dacă cineva nu ştie să-şi cîrmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?
    6. Să nu fie întors la Dumnezeu de curînd, ca nu cumva să se îngîmfe şi să cadă în osînda diavolului.
    7. Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentruca să nu ajungă de ocară, şi să cadă în cursa diavolului.
    8. Diaconii (διάκονος=diakonos), deasemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de cîştig mîrşav:
    9. ci să păstreze taina credinţei într’un cuget curat.
    10. Trebuiesc cercetaţi întîi, şi numai dacă sînt fără prihană, să fie diaconi (διακονέω=
    diakoneō).”

    II.
    Cuvântul lui Dumnezeu-Epistola apostolului Pavel către Tit:
    „Tit 1:5 Te-am lăsat în Creta, ca să pui în rînduială ce mai rămîne de rînduit, şi să aşezi presbiteri (Sau: bătrîni=πρεσβύτερος=presbuteros) în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit:
    6. Dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, avînd copii credincioşi, cari să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare.
    7. Căci episcopul (Sau: priveghetor=ἐπίσκοπος =episkopos), ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpăţînat, nici mînios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de cîştig mîrşav;
    8. ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfînt, înfrînat;
    9. să se ţină de Cuvîntul adevărat, care este potrivit cu învăţătura, pentruca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă, şi să înfrunte pe protivnici.”

    III.
    Cuvântul lui Dumnezeu-Epistola apostolului Pavel către Efeseni:
    „Efeseni 4:11 Şi El a dat pe unii apostoli(ἀπόστολος=apostolos); pe alţii, prooroci(προφήτης=prophētēs); pe alţii, evanghelişti(εὐαγγελιστής=euaggelistēs); pe alţii, păstori(ποιμήν=poimēn) şi învăţători(διδάσκαλος=didaskalos),
    12. pentru desăvîrşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
    13. pînă vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;
    14. ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vînt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;
    15. ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.
    16. Din El tot trupul, bine închegat şi strîns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.”

    IV.
    Cuvântul lui Dumnezeu-Prima epistolă a apostolului Petru:
    „1Petru 5:1 Sfătuiesc pe presbiterii (Sau: bătrîn= πρεσβύτερος=presbuteros) dintre voi, eu, care sînt un presbiter (Sau: bătrîn=συμπρεσβύτερος=sumpresbuteros.) ca şi ei, un martur al patimilor lui Hristos, şi părtaş al slavei care va fi descoperită:
    2. Păstoriţi(ποιμαίνω=poimainō) turma lui Dumnezeu, care este supt paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un cîştig mîrşav, ci cu lepădare de sine.
    3. Nu ca şi cum aţi stăpîni peste cei ce v’au căzut la împărţeală, ci făcîndu-vă pilde turmei.
    4. Şi cînd Se va arăta Păstorul cel mare(ἀρχιποίμην=archipoimēn /Ioan 10:11), veţi căpăta cununa, care nu se poate vesteji, a slavei.”

    V.
    Cuvântul lui Dumnezeu-Apocalipsa lui Ioan:
    „Apocalipsa 22:12 Iată, Eu vin curînd; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
    13. Eu sînt Alfa şi Omega, Cel dintîi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfîrşitul.
    14. Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!
    15. Afară sînt cînii, vrăjitorii, curvarii(πόρνος=pornos), ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!
    16. Eu, Isus, am trimes pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sînt Rădăcina şi Sămînţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.”

    (citatele sunt din Biblia traducerea D.Cornilescu, explicațiile din paranteze aparțin lui Ș.G.F.)

    Răspunde
  13. ucenicul lui Hristos zice:
    1 mai 2011 la 2:46 pm

    Daca ar fi alesi conform indicatiilor din 1 Timotei 3:2-7 nu cred ca ar ajunge in situatia asta. Problema este ca pastorii sunt selectati pe alte criterii decat cele Biblice.
    Pastorii ar trebui sa fie oameni maturi spiritual care traiesc prin credinta si calauziti de Duhul Sfant in adevaratul sens al cuvantului.
    Ce faci insa cu un pastor care a comis o asemenea fapta?
    Faptele(roadele) unui crestin arata starea in care se afla. Este clar ca o fapta ca cea despre care discutam arata ca ceva nu este in regula. Acest om fie nu a fost nascut din nou cu adevarat ci are doar o credinta la nivel intelectual fara sa fie din inima, fie nu stie cum se traieste viata de credinta si se lasa calauzit de firea pamanteasca in loc sa fie calauzit de Duhul Sfant. Nu poti sa mai lasi sa conduca o adunare de crestini un astfel de om. Pastorul cazut in acest fel trebuie sa isi rezolve problema in primul rand in calitate de crestin. Aici este vorba despre ceva mai mult decat de pocainta.
    Dupa ce s-a pocait si si-a rezolvat problema care a generat curvia ar putea sa mai fie pastor daca demonstreaza maturitate spirituala. Dumnezeu poate reabilita complet un om si daca omul respectiv a fost chemat de Domnul la a pastorii biserica o poate face. Sa nu uitam de exemplul lui Moise care si-a realizat chemarea chiar daca a pornit gresit.

    Răspunde
  14. Phileo zice:
    1 mai 2011 la 2:57 pm

    Daca nu … atunci cum a putut cineva sa fie apostol dupa ce a omorat crestini?

    Răspunde
  15. RUSU FANEL zice:
    1 mai 2011 la 3:57 pm

    Fratilor veniti-va in ;fire; poate sta in adunare poate face ori care alt lucru dar de pastorire nici nu poate fi vorba .De cativa ani noi ne luam prerogative de Dumnezeu pastorii sunt undeva deasupra Lui .Ai pacatuit esti descalificat ,ca in ori ce activitate lumeasca ai cazier esti patat

    Răspunde
  16. daniel zice:
    1 mai 2011 la 4:00 pm

    cel mai bun exemplu este Parintele Avram, de 2 ori si a dat nevasta. Dumnezeu nici o data nu la certat pentru asta 🙂 hmm

    Răspunde
    • vio zice:
      1 mai 2011 la 9:45 pm

      Dar nici nu l-a felicitat nicaieri.

      Răspunde
    • ascultareacredintei zice:
      2 mai 2011 la 8:37 am

      Dar de unde stiti dvs daca l-a certat Dumnezeu sau nu? :)) Cam multe va faliti ca stiti.

      Răspunde
      • daniel zice:
        2 mai 2011 la 12:36 pm

        hahahaha, imi place asata „Cam multe va faliti ca stiti.”
        „Dar de unde stiti dvs daca l-a certat Dumnezeu sau nu?”
        nu scrie nicaieri asa ceva in biblie. defapt am gasit numai vorbe frumoase despre parintele Avraam.

        🙂

        Răspunde
        • Paul Pantea zice:
          2 mai 2011 la 12:48 pm

          Si daca nu scrie, inseamna ca nu s-a intamplat? Nu scrie nici ca Avraam se spala in urechi, asta nu insemna ca nu o facea.

          Răspunde
          • daniel zice:
            2 mai 2011 la 1:08 pm

            aiurea! pai tu unde vrei sa ajungi?

            Răspunde
            • Paul Pantea zice:
              2 mai 2011 la 1:10 pm

              Nu vreau sa ajung nicaieri. V-am demonstrat doar ca argumentul nu e bun. Mai exact, daca nu scrie, nu inseamna ca nu s-a intamplat.

              Răspunde
              • daniel zice:
                2 mai 2011 la 1:26 pm

                daca nu scrie, nu scrie/ si daca scrie. scrie.
                asa cum vrei tu sa intalegi poti sa faci orice fel de supozitii.
                go for it. 🙂

              • dani g zice:
                4 mai 2011 la 8:50 pm

                Deci, daca nu scrie ca Isus a avut o relatie amoroasa cu Maria Magdalena asta nu inseamna ca nu sa intamplat?!?! Contraargumentul e mai prost decat argumentul lui daniel.

              • Paul Pantea zice:
                4 mai 2011 la 9:13 pm

                Demonstrati-mi logic de ce gresesc. Nu aveti dovezi ca Isus a fost celibatar, nici dovezi ca ar fi avut relatii sau ca ar fi fost casatorit. Alegeti dvs. sa credeti ca a fost celibatar. Asta e altceva. Asa cum Daniel alege sa creada ca Avraam nu a fost certat de Dumnezeu.

                „Daca s-ar fi intamplat, s-ar fi scris” nu este un argument logic. Ne e noua greu de inghitit ca daca Isus ar fi fost casatorit, nu s-ar fi scris. Nici eu nu cred ca Isus a avut vreo relatie. Fiti atent, ca eu nu am spus absolut nicaieri ca Avraam ar fi fost certat. Am demontat doar logic argumentele si contraargumentele.

                Deci, unde am gresit logic?

              • Pomisor zice:
                4 mai 2011 la 9:23 pm

                Discutarea lucrurilor dincolo de text este foarte riscanta… Si nu este un argument foarte bun deoarece nu se poate sustine intern (este nevoie de surse exterioare care sa il confirme/infirme).

                Deci de preferat este sa nu se gaseasca argumente dincolo de text.

            • daniel zice:
              2 mai 2011 la 1:12 pm

              ce vreau sa zic este ca voi oamenii religiosi vie ciuda ca nu apare nici o cearta pentru parintele Avraam. si nu puteti sa inghititi asta. cand Dumnezeu la facut neprihanit ,aa si vazut asa dupa aceea.
              normal ca nu-ti place. pentru ca tu te asteptai sa o capete pentru ce a facut. uite ca nu este asa.
              la fel se aplica asta si acuma cu noi.
              oricum greu de intales cand esti sub vechiul legamant!

              Răspunde
              • Paul Pantea zice:
                2 mai 2011 la 1:24 pm

                Am scris un raspuns si l-am sters, de vreo trei ori.

                Nu stiu de unde sa incep, asa ca o las balta. Pe scurt: argumentatia dumneavoastra „nu scrie in Biblie ca Avraam a fost certat, deci nu a fost certat” este gresita. Daca nu intelegeti asta, nu ma stresez sa va explic celelalte in ce priveste viata-mi personala.

              • daniel zice:
                2 mai 2011 la 1:28 pm

                nu ma intereseaza viata ta personala. pe Isus Il intereseaza!
                si El iti spune cat de mult te-a iubit, si-a dat viata ca tu sa castigi viata.

                normal, si pentru mine 🙂
                fi binecuvantat in toate lucrurile. amin

              • Paul Pantea zice:
                2 mai 2011 la 1:43 pm

                Daca nu va intereseaza viata mea personala, sa nu imi spuneti ca sunt religios, ca nu vreau sa inghit nustiu ce, sau ca sunt sub Vechiul Legamant.

                Numai bine!

          • elisa zice:
            4 mai 2011 la 11:12 pm

            . :))))))

            Răspunde
        • ascultareacredintei zice:
          2 mai 2011 la 11:21 pm

          Pai si atunci, de unde stiti ca si-a inselat nevasta? :))

          Răspunde
          • daniel zice:
            3 mai 2011 la 5:26 am

            postim? poti sa faci un exertitu de imagianatie cand ii sapui la nevasta sa se dea drept sora si ea sa fie luata le harem. ce este asta ?

            Răspunde
            • ascultareacredintei zice:
              3 mai 2011 la 6:44 am

              Deci, din Biblie stiti. Asadar, Dumnezeu a gasit cu cale sa ne spuna si faptele nu tocmai inaltatoare facute de oamenii Sai din Scripturi.

              Deci iata ca Dumnezeu nu e partinitor cum sugerati. Asa ca, poate l-a certat… Evident ca Dumnezeu a fost drept.

              Răspunde
            • Pomisor zice:
              3 mai 2011 la 9:35 am

              Da, dar a fost luata EA nu s-a dus EL… Deci nu a pacatuit EL ci EA! (Asta daca Domnul nu ar fi pazit-o!…)

              Imaginatia nu este buna sa o folosesti la a vedea albul negru si negrul alb, cum observ ca faceti…

              Răspunde
              • daniel zice:
                3 mai 2011 la 12:26 pm

                pomisor, ce tot vrei sa l salvezi pe Avraam? tu chiar crezi ca Dumnezeu nu ia in socoteala pacatele? uite, asa a facut cu Avraam! In biblie nu este scris nicaieri ca Dumnezeu il critica sau cearta pe Avraam. Greu de inghitit asta

              • Pomisor zice:
                3 mai 2011 la 12:37 pm

                Eu lupt pentru adevar, nu ca sa salvez pe cineva…
                Ce a facut Avraam? Ca eu nu vad sa fi facut ceva…
                Avraam nu este criticat in biblie pentru ca… NU ERAU MOTIVE pentru care sa fie criticat…

    • Pomisor zice:
      2 mai 2011 la 4:37 pm

      Si daca si-a dat nevasta, cine a pacatuit: el sau ea? 🙂

      Biblia nu spune in ce circumstante (R.W. spunea intr-o carte, citand traditia evreiasca cum ca ar fi fost fortat, foarte probabil de altfel, ca si Biblia da de inteles ca s-a utilizat forta: Geneza 12:15. Slujbasii cei mai de frunte ai lui faraon au vazut-o si ei, si au laudat-o la faraon; si femeia A FOST ADUSA in casa lui faraon. ) si spune ca Dumnezeu a protejat-o in mod miraculos in timpul cat ea a fost luata: Geneza 20…

      Nu este bine sa vedeti lucruri care nu exista…

      Răspunde
      • daniel zice:
        3 mai 2011 la 5:27 am

        poate ai vrut sa spui oul sau gaina?
        common man.

        Răspunde
        • daniel zice:
          3 mai 2011 la 5:31 am

          Paul Pantea,

          „Daca nu va intereseaza viata mea personala, sa nu imi spuneti ca sunt religios, ca nu vreau sa inghit nustiu ce, sau ca sunt sub Vechiul Legamant.

          Numai bine!”

          scuze scuze scuze
          ai dreptate, nu te cunosc si nu este cazul sa te fac religios sau old covenant.

          dar suparacios chir ca esti!

          Răspunde
      • vio zice:
        3 mai 2011 la 1:15 pm

        Dar cu intrebarea „de ce n-ai spus ca e nevasta ta?” cum ramane.

        Răspunde
        • vio zice:
          3 mai 2011 la 1:19 pm

          Comentariul era ptr pomisor, desi ne-am departat de subiect.

          Răspunde
          • daniel zice:
            3 mai 2011 la 1:28 pm

            vio,
            cred ca pomisor nu poate sa si explice cum parintele Avraam ar putea sa faca afa ceva si sa fie neprihanit! eu cred ca asta este.
            dar sa ti planuiesti ca sa ti salvezi viata si sa nu fii omorat (Avraam) mai bine sa sufere Sara decat sa fie el cu probleme. nu este nici un pic de vina aici. hmmmm
            as fi curios cum so fi simtit sara. dar poate si ei ia placut. aiurea. este evident. evident ca multii nu pot sa intaleaga harul. aici se vede credinta dupa fapta si rasplata. vechil legamant! dar cu Avraam nu este asa pentru ca el nu era sub acel legamant. clar ca lumina. legea secerisului nu se aplica in noul legamant cand este vorba de pacat.

            Răspunde
        • Pomisor zice:
          3 mai 2011 la 1:20 pm

          Pentru aceea a fost criticat si umilit de care cei care au fost mintiti… Geneza 20…

          Răspunde
    • Marius David zice:
      11 mai 2011 la 12:06 am

      dar nu l-a făcut pastor pe Avram şi uite ce păţim din cauza prostiei lui.

      Răspunde
  17. Ș.G.Flaviu zice:
    1 mai 2011 la 4:03 pm

    VI.
    Cuvântul lui Dumnezeu-A doua epistolă a apostolului Petru:

    „2Petru 3:1 Prea iubiţilor, aceasta este a doua epistolă, pe care v’o scriu. În amîndouă, caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări,
    2. ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii prooroci, şi de porunca Domnului şi Mîntuitorului nostru, dată prin apostolii voştri.
    3. Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, cari vor trăi după poftele(ἐπιθυμία=epithumia) lor,
    4. şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de cînd au adormit părinţii noştri, toate rămîn aşa cum erau dela începutul zidirii!”
    5. Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pămînt scos prin Cuvîntul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei,
    6. şi că lumea de atunci a perit tot prin ele, înecată de apă.
    7. Iar cerurile şi pămîntul de acum sînt păzite şi păstrate, prin acelaş Cuvînt, pentru focul din ziua de judecată şi de peire a oamenilor nelegiuiţi.
    8. Dar, prea iubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sînt ca o zi.
    9. Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
    10. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pămîntul, cu tot ce este pe el, va arde.
    11. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr’o purtare sfîntă şi evlavioasă,
    12. aşteptînd şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?
    13. Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou, în care va locui neprihănirea.
    14. De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace.
    15. Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mîntuire, cum v’a scris şi prea iubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,
    16. ca şi în toate epistolele lui, cînd vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sînt unele lucruri grele de înţeles, pe cari cei neştiutori şi nestatornici le răstîlmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.
    17. Voi deci, prea iubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucuri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi tîrîţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să vă pierdeţi tăria;
    18. ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veciniciei. Amin”

    (citatul este din Biblia traducerea D.Cornilescu, explicația din paranteză aparține lui Ș.G.F.)

    Răspunde
  18. elisa zice:
    1 mai 2011 la 4:10 pm

    Pacatul impotriva Templului Duhului Sfint nu e mai mare decit hotia si altele?
    ai tupeul sa-i inveti pe altii sa nu curveasca? da, o poti face, amintind asta, dar nu ca si pastor de turma;
    atunci te smeresti si stai in banca ta.
    Dar cel care curveste fiindca sotia ii mai traieste ,dar el este casatorit legal cu o alta femeie?
    Scrie in evanghelii, Romani si Corinteni (de TREI ORI) ca oricine a luat alta nevasa, dar ii traieste prima. este legat de ea, cit timp ea traieste si
    ca asa fiind el curveste, fiind casatorit cu alta?
    De cite ori ati auzit in predica sa nu mai curvim in acest fel?
    practic ce s-a facut, daca cumva s-a vorbit?
    s-a pus careva deoprate pentru o vesnicie cu Domnul din acest motiv?
    a ramas cineva singur pentru Domnul pt ca si-a dat seama ce greseala a facut?
    a fost ianinte de casatorie? si ce daca?
    Domnul Isus nu a spus acest lucru copiilor Lui, ci tuturor oamenilor: sa nu se desparta.
    Ai gresit, ai furat un tractor? te intorci la Domnul? esti iertat, dar mai tii tractorul sau il dai inapoi?
    Acest aspect este TABU? citi ,curvesc in acest fel?
    e o mare problema si nu numai la pastori; nerezolvata aici jos, ca sa apucam vesnicia, acesta viata tine doar o clipa.

    Răspunde
  19. elisa zice:
    1 mai 2011 la 4:19 pm

    de ce se tot amesteca viata cuiva inainte de a se fi intors la Domnul, cu cea in care a intrat prin Duhul Sfint?
    daca mai omora si dupa ce s-a intors la credinta, inteleg; dar asa? de ce amestecam
    lucrurile in acest fel?
    nu e limpede ca nu mai ai voie sa pacatuiesti dupa ce te-ai intors la Dumnezeu?
    Atunci, degeaba a murit Hristos.

    Răspunde
    • calin zice:
      1 mai 2011 la 4:35 pm

      Petru l-a tagaduit pe Hristos dupa ce a stat 3 ani cu el, si totusi …

      Răspunde
      • vio zice:
        2 mai 2011 la 1:16 pm

        Caderea lui Petru cred ca a fost instantanee, cel putin nu cred ca Petru a premeditat lepadarea, numai Domnul stie toate starile sufletesti prin care a trecut Petru in seara aceea si inainte si dupa …. (Domnul i-a spus ca se va lepada, nu ca are in gand s-o faca, lui Iuda i-a zis; „ce ai de gand sa faci…”)
        vs.
        David se plimba pe acoperisul casei dupa care…privirea, gandul…
        …alt pacat, alte circumstante, alte consecinte…
        Cred ca e diferenta.

        Răspunde
        • calin zice:
          3 mai 2011 la 2:40 am

          in cele din urma pacatul e pacat, premeditat sau nu. Petru chiar a fost anuntat. Si noi, ca si crestini suntem anuntati de Scriptura sa ne ferim, sa fugim, nu stati si alte semne de acest gen. David tot a ramas imparat dar a suportat consecintele. Si nu au fost foarte dulci.

          Răspunde
          • vio zice:
            4 mai 2011 la 1:15 pm

            Nu cred ca e acelasi lucru.
            Nu e totuna sa-l premeditezi sau sa te trezesti ca faci ceva la care nici nu te-ai gandit…

            Răspunde
            • elisa zice:
              4 mai 2011 la 11:29 pm

              premeditarea este pacat cu voia, pentru care nu mai este iertare, pt.ca rastignesti pe Domnul pentru tine, iar si iar..

              Răspunde
  20. Paul Pantea zice:
    1 mai 2011 la 5:06 pm

    Sa punem problema altfel: v-ati lasa consultat, tratat, operat de un medic care are in trecut malpraxis? Sa spunem ca nu e un malpraxis din incompetenta, adica a gresit intentionat, cu scop ascuns, nu din cauza ca nu il ducea capul. Teoretic, e un medic la fel de bun, competent, cunostintele lui nu au plecat nicaieri.

    Intrebarea nu e daca poate fi el in continuare un doctor exceptional, fara greseala. Ci daca voi ati merge la un asemenea doctor.

    Răspunde
    • elisa zice:
      1 mai 2011 la 8:08 pm

      Nu m-as duce, pentruca nu as avea de unde sa stiu adevarul. 🙂
      si taaare putina incredere am in doctori, sa ma fereasca Domnul. 🙂
      mereu spun Doamne, tu esti si Doctorul meu.
      Calin,
      Petru L-a tagaduit dupa trei ani?
      Da?????
      Petru Nu a fost nascut din nou!!!
      Domnul i-a spus :M-am rugat pentru tine, sa nu se piarda credinta ta si sa intaresti pe fratii tai, dupa ce te vei intoarce la Dumnezeu.
      Duhul Sfint nu se coborise inca.
      Pai, fratilor: este scris ?????????????
      Nu o spun eu, dar voi? ce cititi?. 🙂
      Ma repet, dar, nu va inteleg de ce amestecati lucrurile?
      Este vorba de curvie dupa ce te-ai nascut din nou, nu inainte;
      Cind se vorbea de „fostii-frati” informatori, tot asa auzeam(mai sus Phileo): ca si Pavel si-a vindut fratii , (ce aveti cu Iosif Ton?)
      Unde scrie ? ca maninc toata Scriptura !pagina cu pagina.
      Pavel a fost un sfint, dupa ce L-a cunoscut pe Domnul.
      Cam asa e si in predicile unora, auzi ceea ce nu am citit nicaieri, cite o libera interpretare.
      Cind se spune sa nu calcam ceea ce este scris, pentru cine este invitatia?
      sunt f desamagita.

      Răspunde
      • Gabriel Mirel zice:
        3 mai 2011 la 6:54 pm

        Biblia este foarte frumos construita incat nu lasa loc de interpretari, si daca privesti lucrurile atent, vezi raspuns la orice intrebare.

        Faptul ca lui Saul a primit numele de Pavel dupa ce s-a convertit cred ca explica foarte bine ca jertfa Domnului Isus are efect pentru orice pacatos. Pacatele savarsite de Saul nu l-au mai afectat pe Pavel, astfel incat el a putut infaptui planul maret a lui Dumnezeu de a duce Evanghelia si la neamuri.

        Deci…Saul a prigonit crestinii, Pavel nu.

        Cu alte cuvinte, un pastor care a curvit… nu mai poate fi in aceasta slujba.

        Răspunde
        • naomi zice:
          3 mai 2011 la 7:15 pm

          Nu. Pentru ca Saul nu a cunoscut pe Domnul Isus atunci cand a prigonit si a devenit Pavel in momentul recunoasterii pe Isus Cristos ca Mantuitor si Mesia. Din acea clipa Pavel nu a mai prigonit Biserica si asta se numeste pocainta, intoarcere. Deci un pastor care s-a pocait – a recunoscut ca Domn si Mantuitor pe Domnul Isus nu-si poarte permite sa curveasca, stiind ca acest pacat se face cu premeditare.

          Răspunde
          • Ioan C. zice:
            3 mai 2011 la 7:39 pm

            ” 20. Căci dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iarăşi se încurcă în acestea, ei sunt învinşi; li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi.
            21. Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor.” ( II Petru 2: 20- 21).

            Răspunde
    • Marius David zice:
      11 mai 2011 la 12:07 am

      cred că mai înainte am dat exemplul lui Naum Ciomu.

      Răspunde
  21. Andrei C. zice:
    1 mai 2011 la 8:47 pm

    Sunteți de acord cu ce spune Piper? – referitor la faptul că un pastor care a păcătuit (curvit) mai poate fi pastor? (în cazul în care biserica îl acceptă, se vede pocăință în viața lui, etc)

    Răspunde
    • elisa zice:
      2 mai 2011 la 9:42 pm

      Poate ca biserica il accepta pentru ca nu cunoaste bine Cuvintul. 🙂

      Răspunde
      • ACIDUZZU zice:
        5 mai 2011 la 6:38 am

        @elisa,
        „Poate ca biserica il accepta pentru ca nu cunoaste bine Cuvintul. :)”

        Sau poate ca biserica este de aceeasi…”substanta” cu pastorul.
        De ce trebuie sa focalizam, sa concentram pacatul curviei doar pe pastor cand „maladia” dezvolta un spectru tot mai larg?
        Ce spuneti despre o situatie nu numai dramatica ci de-a dreptul umilitoare pentru demnitatea umana (ce sa mai vorbesc de demnitatea bisericii, demnitatea…cetei prezbiterilor?), situatie in care un prezbiter scump sisfant, este chemat sa imparta cina unei surori de vreo 45 de ani care era imobilizata in pat, acasa, in urma unui accident de munca in care i-a fost amputat un picior. Pna la obtinerea protezei de care avea nevoie, nu s-a putut deplasa. A venit fratele prezbiter, i-a impartit Cina Domnului si apoi a…violat-o ! Punct ! Si nu a putut fi tras la raspundere pentruca „fratele prezbiter” avea radacini adanci in biserica si multe neamur1, iar pastorul nu avea niciun cuvant…

        Răspunde
        • vioricaO zice:
          6 mai 2011 la 1:56 pm

          Pai , sunt multe in neregula aici!
          De ce a plecat presbiterul singur si nu insotit de un alt presbiter, si de sotia unuia dintre ei, daca stiau ca femeia bolnava locuieste singura?
          Acestea tin de „normele interne” de organizare a bisericii locale! Daca o femeie locuieste singura, nu trebuie sa deschida usa unui barbat singur, nici daca ar fi cel mai mare evanghelist in viata:)
          Domnul ne da indicatii in Cartea Sfanta dar trebuie sa avem si noi intelepciune sa stim sa ne ferim de ispite!

          Răspunde
          • ACIDUZZU zice:
            8 mai 2011 la 7:09 am

            „Normele interne” care pe alocuri, le face si le desface ad-hoc, acelasi comitet atunci cand se…”impune” (imprejurarea, bineinteles…)

            Răspunde
        • elisa zice:
          6 mai 2011 la 6:58 pm

          cred ca daca s-ar mai practica omorirea cu pietre, omul
          tot n-ar primi o pedeapsa dupa fapta;
          daca acest om se pocaieste, desi a calcat in picioare harul,
          pe care il cunostea si l-a avut; mai primeste iertare?
          el L-a rastignit din nou pe Domnul,
          doar pentru el, cum va ramine cu el?
          sau nici macar nu a fost nascut din nou?
          Daca cei se boteaza ar trebui cercetati daca au avut nasterea din nou;
          oare nu ar trebui la fel procedat cu „acesti pastori”
          care calca in picioare demnitatea omeneasca?
          adica de fapt , toti pastorii ar trebui trecuti prin”interogatoriu”, pentru a fi eliminati cei ne nascuti din nou.

          Răspunde
  22. Remus zice:
    1 mai 2011 la 10:00 pm

    Un pastor care a curvit, nu mai poate sluji niciodata ca si pastor. Cititi exemplul din VT despre Levitii care au pacatuit si pe care Dumnezeu nu i-a mai pus in aceleasi slujbe.

    Răspunde
  23. Emanuel zice:
    2 mai 2011 la 5:56 am

    Inainte sa mai spuneti ca un pastor care a curvit mai poate ramane in slujire, ar trebui sa raspundeti la cateva intrebari:
    1. Cum il vor vedea oamenii pe acel pastor in fiecare duminica atunci cand merg la Biserica? Adica… la ce se vor gandi?
    2. Sa presupunem ca curveste cu o femeie din biserica. Daca el ramane in Lucrare, cu ea ce se intampla? Nu poti sa o dai pe ea afara si sa il lasi pe el la amvon.
    3. Ce autoritate va mai avea acel pastor in fata oricui pacatuieste?

    Bineinteles, unii veti spune ca „dom’le si daca marturiseste pastorul de bunavoie inainte de a ii descoperi altcineva fapta?” Nicio problema, in cazul asta mai mult ca sigur nu il va deranja nici sa isi dea demisia 😉

    Making the long story short, nu cred ca cineva care curveste mai poate lucra ca pastor. E ca si cum unul care face evaziune fiscala ar ajunge sef la Fisc. Din nefericire, in Romania cam asta se si intampla 😉

    Răspunde
    • Haralambie Elefterescu zice:
      2 mai 2011 la 3:24 pm

      Corect. Ma gandeam ca poate am putea avea si un raspuns avizat la aceasta intrebare delicata din partea vreunei doamne sau domnisoare ce a fost abuzata sexual (sau a fost implicata in vreun adulter) de catre un slujitor al amvonului. Ea ce-ar zice oare?! S-ar putea ca aceasta conversatie sa se intrerupa brusc si sa trecem la alte subiecte cu adevarat controversate.

      Răspunde
  24. aurel zice:
    2 mai 2011 la 7:19 am

    Ca sa influentezi pe cineva ,trebuie mai intai sa te respecte.Daca ti-ai pierdut marturia in ochii celorlalti,daca nu mai pot sa te respecte nu mai poti influenta pozitiv pe nimeni…Singurul lucru care ramane e o retragere demna si discreta, cu pocainta.

    Răspunde
  25. Damaris zice:
    2 mai 2011 la 8:05 am

    Curvia in trup nu este un pacat voluntar? Una este sa zic : m-am uitat si am gresit, nu am facut legamant cu ochiul meu sa fie curat, alta este sa propag o idee pana devine pasiune (pacat). Sunt oameni stapaniti de duh de curvie care urca la amvon, dar se cam goleste sala cand au in fata lupul moralist. Cuvintele sunt lipsite de viata, Duhul nu sta intr-un om care este plin de „pasiuni”
    Totusi, ar trebui sa vedem ce se intampla cu astfel de oameni, pentru ca Dumnezeu are ultimul cuvint.
    Dragi pastori care il imbratisati pe regele „David”pentru ca si el a pacatuit si a ramas totusi rege si öm dupa inima lui Dumnezeu” sau poate de Avram, care a mintit ( o mica paranteza) si totusi este numit „prietenul lui Dumnezeu”, bucuria si placerea acelor pacatzele sunt platite cu varf si indesat de cei dragi, de copii, de iubita sotie, de parintii care v-au crescut… de oamenii care va iubesc.

    Răspunde
    • Chris Prunean zice:
      3 mai 2011 la 8:15 am

      Si regele David a platit greu pentru pacatul sau…

      Răspunde
      • Damaris zice:
        5 mai 2011 la 7:22 am

        David a tacut mult si bine .. pana nu a mai putut… asta i-a adus cainta inaintea lui Dumnezeu. Nu si-a cerut iertare cand proorocul l-a instiintat ca proorocia cu oita este pentru el. Procesul de cainta a fost indelung si apasator, dar a adus omu la linia de plutire.
        Mai exista o categorie de oameni, aceia care isi cer iertare cand sunt prinsi, desi nu simt nici un regret, decat acela ca a fost prea „fraier” si a fost prins…. si atunci stie ca „da bine”inaintea oamenilor sa isi ceara iertare si mai aduce si nu stiu cate argumente ca sa se transforme in victima… deci fara regrete, doar stragerii pe piata relationala.

        Răspunde
      • Brainerd zice:
        12 mai 2011 la 1:32 am

        David nu era pastor. David le-a facut pe toate nu este un exemplu relevant ptr slujba Nou Testamentala.

        Răspunde
    • ACIDUZZU zice:
      5 mai 2011 la 6:34 pm

      Totusi, inclin sa cred ca si Bat-Seba isi are si ea partea ei de vina !
      Desi era singura acasa, desi era constienta ca o femeie evreica nu trebuia sa-si descopere „goliciunea” in nici chiar curtea casei ei si mai ales ziua-n amiaza mare, desi era la fel de constienta ca de pe terasa palatului regal se vede foarte bine in…”ograda vecinului”, totusi, ea a continuat sa se…scalde sub privirile incitate astfel ale imparatului…
      Atat David cat si Bat-Seba, se fac amandoi vinovati de pacatuire, mai intai prin premeditare; apoi planuirea minutioasa (vedem mai tarziu foarte bine caracterul vaduvei lui Urie Hetitul…); apoi a treia faza care pregateste clipa savarsirii pacatului „in trup” este chiar alegerea clipei de pangarire. Astfel, Bat-Seba, din „fiica juramantului”, „fiica legamantului” sa transforma prin pacatul curviei in alta…Bat-Seba, adica „fiica gunoiului” ! Ce credeti ? David a curvit doar de unul singur ? Pentru acest pacat savarsit in trup sunt necesari doi parteneri (Vezi si Ioan 8 ! Unde este partenerul ? P el l-au facut „scapat ?”) Doar pacatul curviei savarsit in mod virtual („Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5:28) …) se savarseste doar de cel impatimit…
      Nu prea vedem prin biserici aratati cu degetul ambii „savarsitori” ci numai pastorii care sunt „prinsi in flagrant” de parca ar fi savarsit pacatul acesta doar virtual…
      Sau poate, partenera in cauza este o…prim-solista de la cor, o sotie de…prezbiter…Cine mai stie ?
      Redau mai jos, prin copy-paste, un fragment dintr-o postare care mi s-a parut foarte explicita:

      „Există multe povestiri în Biblie cu ale căror personaje ne putem identifica. Obişnuim să spunem că şi noi am greşit la fel ca persoana respectivă sau că am biruit la fel ca un anumit personaj biblic. Personal, nu îmi amintesc să fi auzit pe cineva spunând că seamănă cu David sau Bat-Şeba. Cu siguranţă, eu n-am considerat niciodată că aş semăna cu ei.

      Această atitudine (de mulţumire de sine) îmi aminteşte de povestirea pe care a spus-o Isus în Luca 18:9-14 despre doi oameni care au mers să se roage. Dacă spunem: „Eu nu sunt ca David şi Bat-Şeba,” se pare că ne identificăm cu fariseul. Dacă ne identificăm cu fariseul, nu vom primi îndreptăţirea.

      Atunci când vedem păcatul aşa cum l-a văzut Isus, recunoaştem că de multe ori am urât pe cineva, sau am vorbit cu ură despre cineva. De câte ori nu am gândit sau nu am vorbit fiecare dintre noi în mod critic la adresa cuiva, chiar şi în biserică. Cum reacţionăm faţă de conducătorii care se opun soliei foarte preţioase [1888]?” Mă tem că uneori ne dorim ca ei să nu fi existat pe această planetă.

      Poate că prima învăţătură pe care o primim din acest studiu este înţelegerea faptului că păcatele tuturor celorlalţi sunt păcatele noastre colective, dar numai datorită harului lui Dumnezeu ele nu constituie păcatele noastre personale.

      Învăţătura numărul doi este că orice păcat este împotriva lui Dumnezeu. Păcatul nostru face mult rău altora şi nouă înşine. El poate avea consecinţe pe termen lung faţă de omenire, dar păcatul este împotriva lui Dumnezeu.

      „Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut [acest] rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta” (Psalmul 51:4).

      „…Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Gen. 39:9).

      Dacă înţelegem această învăţătură, ea va constitui un puternic mijloc de apărare împotriva păcatului în viaţa noastră. Dacă avem o „apreciere profundă, din inimă,” a crucii lui Hristos, nu vom vrea să păcătuim împotriva Lui. În plus, nu vom dori să le pricinuim vreun rău fraţilor şi surorilor noastre.

      Cea de-a treia învăţătură din scurta mea listă este înţelegerea gravităţii păcatului lui David şi al Bat-Şebei. El a fost foarte aproape de ceea ce numim „păcatul de neiertat.” Observaţi premeditarea, plănuirea (uneltirea) implicată în această serie de evenimente. Acesta ar trebui să fie un avertisment pentru noi. David şi Bat-Şeba nu erau într-o stare de „apostazie.” Ei erau, cel mai probabil, membri ai bisericii cu o poziţie bună şi fermă. David se afla într-o înaltă poziţie de conducere – lângă Marele Preot. Se pare că cei doi au căzut cu ochii larg deschişi, iar distrugerea lor a fost aproape completă şi ireversibilă. Este nevoie să fim siguri că suntem îmbrăcaţi cu toată armura lui Dumnezeu, care este în primul rând pentru protecţia noastră împotriva vrăjmaşului. Isus l-a biruit deja pe vrăjmaş, care nu va avea nicio putere asupra noastră dacă suntem îmbrăcaţi cu această armură. Dacă David ar fi urmat de la început planul lui Dumnezeu ca bărbatul să devină un singur trup cu o (singură) femeie, poate că nu ar fi căzut în această ispită.

      Învăţătura numărul patru o extragem din 2 Samuel 12:13: „David i-a zis lui Natan: ’Am păcătuit împotriva Domnului!’ Şi Natan i-a zis lui David: ’Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri.’” Se pare că Domnul avusese deja grijă de păcatul lui David chiar înainte ca el să se pocăiască şi să ceară iertare. Dacă nu ar fi fost iertarea plină de milă a lui Dumnezeu, David ar fi fost nimicit de îndată. La fel este şi cu noi – „Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt…” (Plângeri 3:22). „Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Rom. 2:4).

      Cea de-a cincea învăţătură este înţelegerea faptului că iertarea oricărui păcat cere „crucea lui Isus Hristos.” Astfel, orice păcat Îl pune pe Isus pe cruce. Un păcat premeditat, ca al lui David şi ca multe alte păcate pe care noi le-am comis, este acelaşi lucru cu a spune: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L,” cum a strigat „norodul” în sala de judecată a lui Pilat cu mult timp în urmă. Unitatea noastră colectivă cu David şi Bat-Şeba şi restul rasei omeneşti I-a permis lui Isus să trateze cu „păcatul” într-un mod colectiv la cruce. Răspunsul nostru personal de credinţă autentică faţă de cruce realizează pentru noi experienţa personală a „îndreptăţirii” şi „sfinţirii” – complet şi deplin. Noi devenim „copii” după voia lui Dumnezeu atunci când răspundem cu credinţă autentică, aşa cum a făcut David după marea lui cădere.

      Poate că cea de-a şasea învăţătură ar fi înţelegerea faptului că în ciuda iertării şi ştergerii păcatului de către Dumnezeu, rezultatul sau consecinţele pe termen lung ale păcatului nu pot fi evitate. Vă rog să dedicaţi o parte din timpul vostru de studiu din această săptămână scrierii unei scurte (sau lungi) liste de consecinţe ale păcatului lui David şi al Bat-Şebei…”

      http://www.solia1888.ro/Comentarii/Comentarii%202007/Com-2007-III-10.htm

      Răspunde
      • Pomisor zice:
        5 mai 2011 la 7:02 pm

        Lista de consecinte ale pacatului lui David pe care el le-a suferit:
        – 4 copii morti (copilul din nelegiuire, Amnon, Absalom, Adonia);
        – 10 sotii necinstite in public si pierdute;
        – pierderea autoritatii in familie;
        – razmerita si razboi civil in tara;
        – o mare de lacrimi;
        – multe alte pierderi marunte…

        Răspunde
        • daniel zice:
          5 mai 2011 la 7:26 pm

          ai uitat de psalmi! 🙂

          Răspunde
          • Pomisor zice:
            5 mai 2011 la 7:37 pm

            Aceia cred ca ii poate canta oricine a trecut prin vaile pacatului si s-a pocait sincer. Poate cu alte cuvinte (ale lui insusi) ceea ce recomand calduros…

            Nu i-as pune drept consecinte dorite/pozitive ci doar neutre.

            Oricum daca nu ar fi in Biblie si psalmi prin care sa se exprime abisurile tristetii, sigur s-ar ridica oameni care sa spuna ca jalea si a fi trist este pacat… 🙂

            Răspunde
        • vioricaO zice:
          6 mai 2011 la 2:13 pm

          Si cand te gandesti ca David trebuia sa treaca prin sabie pe toti hetiti si totusi pe Urie hetitul l-a crutat! Daca ar fi ascultat intocmai pe porunca data de Domnul, poate ca n-ar fi cazut in acest pacat, fiindca n-ar fi cunoscut-o pe Bat-Seba! Sau poate tocmai asta o fi fost motivul crutarii, ca era frumoasa Bet-Seba sotia lui?

          Răspunde
          • Pomisor zice:
            6 mai 2011 la 2:27 pm

            Nu. David nu a avut niciodata o asemenea porunca. Ea fusese valabila pentru stra-strabunicii lui. Pe vremea lui David acea directiva fusese ridicata. De altfel Saul care a vrut sa ii extermine pe Gabaoniti, a generat prin aceasta o foamete de 3 ani…

            Urie era un prieten si unul dintre cei mai devotati soldati ai lui David cu grad in armata. De fapt Ahitofel (unul dintre cei mai importanti sfetnici ai lui David) era bunicul Bat-Sebei.

            Răspunde
      • vio zice:
        5 mai 2011 la 10:25 pm

        E adevarat ca Domnul iarta si arunca pacatele noastre in „marea uitarii”.Problema e ca oamenii, „pescari” din fire „pescuiesc” in aceasta mare si nu mai accepta invatatura de la persoana in cauza.
        David a fost iertat de Domnul, dar ca imparat, i-a fost restransa treptat imparatia… Solomon, fiul lui a amplificat pacatul tatalui sau si ajuns sa se inchine la idoli.
        Daca un pastor care a pacatuit, s-a cait, s-a pocait, Domnul il iarta dar in acea biserica s-a dat un „ton” si omul acela nu mai are autoritate sa mustre si sa indrepte pentru ca i se va spune… „tu ma indrepti”?.
        Fratii din biserica, am refer la cei care traiesc cu adevarat o viata sfanta il vor ierta, dar cei firesti totdeauna ii vor aduce aminte de asta.
        Ceea ce este dureros este faptul ca „Biserica este singura armata care isi ucide ranitii”

        Răspunde
        • vio zice:
          5 mai 2011 la 10:31 pm

          Daca judecam mai profund, nu cred ca se califica mai bine sa ridice pe cel cazut decat cel care a cunoscut caderea.
          Domnul i-a spus lui Petru;:” dupa ce te vei intoarce sa intaresti pe fratii tai”.Lui Petru i s-a dat sa pasca turma.

          Răspunde
          • vio zice:
            5 mai 2011 la 10:36 pm

            Stiu ce simte o persoana care are o astfel de cadere.Cel care e sincer cu Dumnezeu pastreaza acea durere cred ca toata viata chiar daca a fost iertat.Pacatul lui sta inaintea ochilor lui, il doare de pacatul lui.

            Răspunde
        • Pomisor zice:
          6 mai 2011 la 7:48 am

          „Daca un pastor care a pacatuit, s-a cait, s-a pocait, Domnul il iarta dar in acea biserica s-a dat un “ton” si omul acela nu mai are autoritate sa mustre si sa indrepte pentru ca i se va spune… “tu ma indrepti”?.”

          Este foarte adevarat si foarte logic… Atunci cand un om a facut un pacat nu isi primeste plata pentru acel pacat rezultatul este… ca oricine va pacatui, va putea dribla pedeapsa…
          Acesta este motivul pentru care: Apoc. 3:19. „Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna, dar, si pocaieste-te!”

          Răspunde
      • Damaris zice:
        6 mai 2011 la 8:59 am

        Cand Dumnezeu a alungat omu’din Eden, nu l-a alungat oricum, l-a imbracat si asta vorbeste mult despre masurile luate de Dumnezeu pentru a proteja omu’de pacat! Normal ca si Bat-Seba a gresit, facea baie … nu cred ca era goala, insa sumar imbracata! Totusi, sotiile lui David nu erau la razboi!
        Cred insa in pocainta sincera a lui David, care l-a calificat ca fiind un „om dupa inima lui Dumnezeu”. Daca iti sta un astfel de om in fata si iti vorbeste de pacatul curviei si consecintele lui, nu cred ca ar „tipa la tine”cum se predica acum impotriva curviei, ci Nici Petru nu a mai fost niciodata „Simon” dupa intalnirea cu Domnul Isus. Pocainta si iertarea acestor oameni este graitoare pentru fiecare dintre noi. Este clar ca toti dezamagim si vom fi dezamagiti in viata, dar nu e sanatos sa ramanem la nivelul acesta si sa ne indreptatim, pierderile sunt foarte mari.

        Răspunde
  26. Pomisor zice:
    2 mai 2011 la 9:13 am

    Intrebarea „Poate un pastor care a pacatuit sa mai ramana pastor?” este echivalenta dupa mine cu intrebarea: „Mancarea aceasta s-a stricat, o mai putem manca?”…

    Depinde si de gravitatea pacatului… Si cand zic gravitate ma refer la posibilitatea de restabilire a situatiei. Chiar si in pacatele sexuale exista o scara de gravitate dupa acest criteriu, dar majoritatea duse pana la capat se condamnau dupa Lege cu moartea din cauza faptului ca situatia nu poate fi restabilita… cinstea/onoarea celor doi fiind iremediabil pierduta… Oricum pentru a putea fi folosit de Dumnezeu intr-o slujba „in lumina reflectoarelor” trebuie sa isi rezolve problema pacatelor (chiar si a celor mai putin grave) restabilind situatia de dinaintea faptuirii lor…

    Deci dupa Lege o persoana care a pacatuit grav, nu mai poate face slujbe care sa il onoreze pe Dumnezeu deoarece ar aduce ocara Numelui Lui Dumnezeu, si Dumnezeu nu va lasa nepedepsit acest fapt!!! (Fii lui Eli: 1 Samuel 2,3,4; 1 Samuel 3:13. „I-am spus ca vreau sa pedepsesc casa lui pentru totdeauna, din pricina faradelegii de care are cunostinta si prin care fiii lui s-au facut vrednici de lepadat, fara ca el sa-i fi oprit.
    14. De aceea JUR casei lui Eli ca NICIODATA faradelegea casei lui Eli nu va fi ispasita, nici prin jertfe, nici prin daruri de mancare.”)….

    Deci un pastor trebuie sa se pazeasca de pacatele care numai prin moarte se pot curati, iar in caz ca a cazut sa nu dezonoreze Numele lui Dumnezeu! Nu este mai bine pentru el sa se retraga?

    Răspunde
  27. Dyo zice:
    2 mai 2011 la 12:38 pm

    Este unul dintre nu foarte desele momente cand sunt in totalitate de acord cu Piper. Si eu cred ca raspunsul este DA, din punctul de vedere al lui Cristos, al ispasirii, al iertarii si restaurarii unei persoane; din punctul de vedere al lucrarii, devine o problema de incredere, de marturie in fata credinciosilor si a lumii … Acestea se (re)castiga prin slujire din dragoste – poate nu de la amvon, ci cu matura in mana – si umblare curata, fara pata, de-acum incolo – sa fie lasata biserica sa confirme daca acel om a lasat cu adevarat pacatul in urma si umbla acum intr-un chip vrednic de Evanghelie.
    Cu vreo zece ani in urma un pastor american ne-a socat cu marturia sa despre dependenta de sex (sotia sa era de fata!), din care a fost vindecat in urma faptului ca a primit plinatatea Duhului (in sens carismatic) si eliberarea completa. Chiar daca, teologic vorbind, nu suntem pe aceeasi lungime de unda in aceasta chestiune, eu cred marturia sa pentru ca si-a dovedit-o pe parcursul mai multor ani … chiar era un frate extraordinar in Domnul!

    Răspunde
    • Emanuel zice:
      2 mai 2011 la 9:05 pm

      hai sa iti spun ceva: nu stiu cat de pocait CU ADEVARAT era pastorul acela care marturisea deschis ca a fost dependent de sex insa tin minte ca atunci cand m-am botezat si a trebui sa depun marturia, pastorul ne-a spus tuturor celor de la caticheza ca atunci cand ne scriem marturia sa nu spunem „pe fata” pacatele noastre, nu de alta insa nu e nicio mandrie sa spui tuturor in cat rahat te-ai scaldat. Asa ca – no offense- insa oameni care marturisesc fara menajamente pacate grele si o mai fac si de fata cu partenerul de viata … sa avem pardon 😉

      Răspunde
      • Dyo zice:
        2 mai 2011 la 9:18 pm

        Nu stii despre ce vorbesti: a fost una dintre cele mai puternice marturii pe care le-am auzit in viata mea. Nu era o povestioara pentru crestini de pension, ci una adresata unor oameni ca mine si ca tine … drepti, neprihaniti, care nici n-am mancat usturoi, nici gura nu ne miroase …
        Chestia cu ascunsul pacatelor sub pres prin bisericile evanghelice … una de care nu contenesc sa ma minunez; chit ca e de-a dreptul sinucigasa dpdv spiritual. Prin transformarea problemei pacatului intr-o chestiune exculsiva dintre faptuitor si Dumnezeu ( ca doar mantuirea este privata, nu-i asa?) se cam rateaza ideea de Trup al lui Cristos, vazut ca o adunare de ingerasi care canta in fiecare duminica niste cantece vesnic optimiste, despre un rai mai degraba visat decat crezut, pentru ca asa cere religia …

        Răspunde
        • Emanuel zice:
          2 mai 2011 la 9:30 pm

          Acum e timpul sa te gratulez eu cu „nu stii ce vorbesti” 😉 dar ca sa fiu sincer pana la capat, nu prea am chef sa mai las mesaje pe aici. scopul nu e sa ne certam

          Răspunde
        • vioricaO zice:
          6 mai 2011 la 2:23 pm

          Sa nu uitam ca unele lucruri tainice le putem incredinta doar lui Dumnezeu! si iarasi sa ne amintim ca biserica locala, nu-i un loc unde ne depozitam „gunoaiele” vietii pacatoase!

          Răspunde
          • Dyo zice:
            6 mai 2011 la 3:24 pm

            De la „unele” s-a cam ajuns la toate; se eludeaza dureroasa dar eficienta lucrare a Trupului. Este foarte convenabil sa iti privatizezi mizeriile, considerandu-le doar o problema intre tine si Dumnezeu dar … tare pagubos!
            Marturisiti-va unii altora pacatele, spunea taica Iacov, si tare bine mai zicea ….

            Răspunde
    • naomi zice:
      3 mai 2011 la 6:16 am

      ” ….a fost vindecat in urma faptului ca a primit plinatatea Duhului (in sens carismatic) si eliberarea completa.”
      Dio, lucrarea Duhului Sfant este ceva „intim”, daca pot zice asa, despre care nu poti vorbi daca nu ai avut parte de ea, unu la mana. Al doilea: este posibil sa fi simtit o forma de putere coborata peste noi dar pana la a face o lucrare este cale lunga. Nu pot sa inteleg cum isi dau toti cu parerea, despre aceasta lucrare deosebita, cand n-au trait aceasta minune. E ca si cum ai zice ca marea e sarata dar de fapt nu ai gustat nicio data apa ei. Carismatici care i-am vazut noi in jurul acelui Cris nu au nimic de-a face cu plinatatea Duhului Sfant. Poate a altui duh

      Răspunde
      • Dyo zice:
        3 mai 2011 la 7:01 am

        Ce legatura are relatarea mea cu „acel Cris”? Cat de „intima” este lucrarea Duhului in Faptele Apostolilor?
        Si mai ales: cine isi da cu parerea aici fara sa fi trait minunea?
        Poate reformulezi. Nu am inteles deloc rostul comentariului tau.

        Răspunde
    • Marius David zice:
      11 mai 2011 la 12:48 am

      comentariul tău îmi ridică unele întrebări legate de ceea ce trebuie mărturisit şi ce nu trebuie mărturisit în public, mă gîndesc la păţania prietenului american de care vorbeşti.
      sînt unele confesiuni patologice.

      Răspunde
  28. ascultareacredintei zice:
    2 mai 2011 la 11:28 pm

    Sunt mai multe la mijloc:
    1. intelepciunea pe care o avem sa deosebim lucrurile;
    2. fiecare situatie este diferita, plecand de la premisa unicatului;
    3. harul si mantuirea, pe deoparte; slujba si slujirea pe de alta parte;
    4. rolul presbiterilor si al slujitorilor duhovnicesti;
    5. rolul Bisericii;
    6. standardul promovat intre pastori (ma gandesc ca un standard inalt i-ar onora, desi uneori nu i-ar avantaja… pe moment);
    7. si altele…

    Eu cred ca raspunsul poate fi si DA si NU, dar ca in general o slujire ca aceasta, de pastor, este afectata serios de un astfel de pacat si ca, cel putin o vreme, omul trebuie disciplinat, ca oricare alt membru intr-o Biserica locala. Dar, in toate, multa intelepciune si dragoste de sus.

    Dincolo de acestea, cred ca postarea are la baza si unele cazuri cand pastorii se tin de scaun si de loc cu orice pret, chiar daca au depasit cu mult orice limita. Aici ar fi mai clar, dar se pare ca e pe dos.

    Răspunde
  29. Cristina zice:
    3 mai 2011 la 8:31 am

    Da, daca marturisirea si schimbarea sunt autentice si este indeplinita inca o conditie: capacitate deosebita de intelegere a fenomenelor din partea membrilor, conditie utopica dupa parerea mea, deci, teoretic DA, practic NU

    Răspunde
  30. Paul Pantea zice:
    3 mai 2011 la 2:23 pm

    Și blogul se transformă în chat room…

    Răspunde
  31. A.Dama zice:
    3 mai 2011 la 2:35 pm

    Cel mai ușor discutăm chestiunea infidelității cu privire la trup, fiindcă e „ceea ce izbește ochiul”. Dumnezeu socotește, în schimb, că orice înhăitare cu Cel Rău este infidelitate față de El. Foarte ușor intrăm în argumentare pro și contra, când vine vorba de păcatul împotriva trupului, dar nu ne îngrijorăm atât de tare când necredința, lăcomia, mândria și puterea îl separă pe un pastor de Dumnezeu.
    Cum poți merge înainte cu un pastor care crede „din vorbe”, care aleargă după o situație materială cât mai înfloritoare – că așa traducem noi „binecuvântarea” -, care se bate cu pumnul în piept că nu are niciun păcat?
    Dacă Cristos Și-a uns un om, iar acesta a ascultat de Satana și a săvârșit un păcat în trup, îndepărtează acest păcat ungerea Lui? N-a murit El pentru acel păcat? Facem zadarnică Jertfa?
    Dacă Cristos nu Și-a uns un om, iar acest om este pus în frunte de o mulțime oarbă, dacă acest om n-a păcătuit „la vedere”, ci doar îi duce pe oameni unde îl duce pe el capul, fără să stea în ascultare de Duhul, înseamnă că toate sunt la locul lor? Oare nu sunt aceia toți, împreună cu conducătorul lor, niște morți? Ce valoare au cadavrele?
    Intenția mea e de a sonda dincolo de ce izbește privirea, fiindcă la asta ne obligă statutul de ființe vii într-un Trup viu. Noi trebuie să-L întrebăm pe Cristos ce părere are despre orice slujitor al Lui.
    Dacă biserica are un statut, iar statutul specifică imposibilitatea unui pastor al cărui păcat a fost făcut cunoscut de a mai sluji – indiferent că e vorba de curvie, lăcomie, mândrie, atunci pastorul acela se va supune hotărârilor bisericii.
    De altă parte, dacă Dumnezeu alege să Se folosească de un pastor pe care o biserică l-a îndepărtat, fiindcă Dumnezeu cunoaște inima omului și știe că ea este de-acum întru totul a Lui, cine se va pune împotriva voii lui Dumnezeu?

    Răspunde
    • Marius David zice:
      11 mai 2011 la 1:04 am

      draga A.Dama, cred că şi celelalte păcate amitite de tine descalifică un pastor.
      nu cred că păcatul curviei este altfel decît celelalte păcate în sens general.

      Răspunde
  32. Paul Pantea zice:
    3 mai 2011 la 3:20 pm

    Propun o alta intrebare ajutatoare: alegem noi sau Dumnezeu ce slujba sa avem pe Pamant?

    Răspunde
  33. elisa zice:
    3 mai 2011 la 10:42 pm

    Adama,
    este scris cum trebuie sa fie cel ce pastoreste turma, cel care este pus episcop; nu facem Jertfa zadarnica prin pacatele noastre, niciodata, pentru ca nu putem;
    dar sa nu fim in stare sa judecam biblic lucrurile, asta da.
    se intimpla la tot pasul.
    Daca un pastor curveste si este pus deoparte de la slujire, nu si de la mintuire, daca se pocaieste;
    este un lucru facut dupa voia lui Dumnezeu; sigur ca pe cei lacomi, mindri, etc,
    e mai greu; aici nu mai vedem voia Lui; trecem cu vederea pentru ca nu avem taria
    de a spune adeavrului pe nume.

    Răspunde
  34. Mihai zice:
    4 mai 2011 la 8:11 pm

    Mai poate fi pastor cineva care fura?
    Mai poate fi pastor cineva care minte?
    Mai poate fi pastor cineva care este mandru?
    Mai poate fi pastor cineva care omoara cu vorba?
    Mai poate fi pastor cineva care a fost colaborator cu securitatea si a dat note informative, dar nu recunoaste acest lucru?
    Mai poate fi pastor cineva care e obsedat de putere si conducere?
    Mai poate fi pastor cineva care e fatarnic?

    Sunt complet de acord cu explicatia lui Piper. Curvia, in forma ei fizica, raneste familia si congregatia, distrugand orice incredere. Cu toate acestea prin sangele lui Isus Cristos omul care este credincios are pacatele iertate. Incredere in fata congregatiei o va recastiga cu timpul si cred ca sfatul lui Piper este foarte intelept.

    Pe de alta parte, sunt curios cum isi linistesc constiinta pastorii care fura, mint, sunt mandri, omoara cu vorba, au fost securisti, sunt obsedati de putere/conducere sau sunt fatarnici?

    Sunt curios cum priveste Dumnezeu un pastor care lucreaza la negru pentru biserica (i.e. salarul nu ii este oferit prin contract de munca la biserica), avand in vedere Romani 13 si alte texte care impun respectarea legii, plata impozitelor?

    Sunt curios in ce masura un om care minte si nu este prins de congregatie, mai este calificat sa fie pastor?

    Sunt curios cum este posibil ca un om ce a colaborat cu securitatea si a facut rau altor frati, are dosarul publicat, dar inca este pastor fara sa se fi pocait de aceste pacate?

    Doar pentru ca un pastor nu curveste, inseamna ca e ok? Adica la pocaiti daca nu curvesti, nu esti betiv (sau nu bei), nu dansezi, nu fumezi – inseamna ca esti ok? Alte pacate nu exista – altele nu sunt pacate?

    Răspunde
    • Cristina zice:
      4 mai 2011 la 9:22 pm

      Deosebit de pertinenta opinie!

      Răspunde
    • Pomisor zice:
      4 mai 2011 la 10:13 pm

      Domnule Mihai, practic luand de exemplu istoria imparatului Saul, orice pastor poate ramane pastor indiferent de pacatul facut pana la moarte dar Dumnezeu sa nu ii recunoasca si Duhul Sfant sa ii foloseasca precum pe marele preot care a rostit o profetie foarte valabila dar… nu pentru el… („gura pacatosului adevar graieste”)…

      Problema nu este „daca mai poate fi” pentru ca raspunsul este: poate fi.
      Dar Dumnezeu este cu el? El, pastorul are grija sa se salveze pe el? Sau se multumeste sa fie „schela” (pentru contructia bisericii, urmand sa fie indepartat in final)?

      Ca pastror trebuie sa aiba grija si de el… ca sa fie el insusi acceptat de Dumnezeu. Pentru aceasta sunt necesare calitatile cerute. Ca daca nu le are poate ajunge… ca imparatul Saul…

      Răspunde
      • daniel zice:
        5 mai 2011 la 5:05 am

        „Ca pastror trebuie sa aiba grija si de el… ca sa fie el insusi acceptat de Dumnezeu.”

        Draga Pomisor, noi suntem forever acceptati de Dumnezeu. noi nu putem sa avem grija. Grija noastra este ca un tampon medical in fata Lui.
        Dar Isus sa ingrijit de asta. si doar asa suntem acceptati!!!!

        Sory 🙂

        Răspunde
        • Mihai zice:
          5 mai 2011 la 10:10 am

          Asa este. Justificarea si ieratea sunt doar prin credinta. Asta explica si Piper.

          Răspunde
        • Pomisor zice:
          5 mai 2011 la 3:06 pm

          „noi suntem forever acceptati de Dumnezeu”

          Serios? Dupa care Biblie?

          Apocalipsa 3:2. Vegheaza si intareste ce ramane, care e pe moarte, caci n-am gasit faptele tale desavarsite inaintea Dumnezeului Meu.
          Apocalipsa 3:16. Dar, fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, AM SA TE VARS din gura Mea.

          Răspunde
          • Paul Pantea zice:
            5 mai 2011 la 3:46 pm

            Pomisor, conceptul de „acceptare forever” se cheama pastrarea sfintilor in har, sau perseverance of the saints, daca ti se pare ca asa suna mai bine.

            Pentru aceasta idee ai si argumente pro, si argumente contra, unele mai interesante ca altele.

            Răspunde
            • Pomisor zice:
              5 mai 2011 la 3:59 pm

              Ok, am inteles. Atunci ideea este foarte legata de predestinare, pe care am mai discutat-o in alte locuri dar pe scurt esenta este: Dumnezeu isi face partea lui (sa predestineze) si omul o face pe a sa (sa asculte cu libera vointa pe care o are).

              Oricum puteti vedea in chiar faptul ca in realitatea de zi cu zi, exista pastori care nu indeplinesc conditiile pentru a ocupa aceasta slujba dar totusi o ocupa pentru ca vor ei, ca este adevarat ce am spus in prima fraza.

              Răspunde
          • daniel zice:
            5 mai 2011 la 5:00 pm

            pfoai ce diferit gandim mai pomisor. cred ca nare rost so lungim.

            Răspunde
          • ACIDUZZU zice:
            8 mai 2011 la 7:21 am

            „Vegheaza si intareste ce ramane…”

            Dar ce mai ramane dintr-un astfel de membru in adunare (nu numai pastor), in cazul savarsirii acestui pacat ?
            Participa efectiv toate, absolu toate simturile, nu ?
            Poate „numai doua bucati de picioare su un varf de ureche” dupa cum zice Amos in cap.3:17, prin care se face dovada ca s-a incercat cu orice chip salvarea lui…In rest, caldicel, caldicel caldicel, adica…COCLIT ! Caci, ce sa faci cu ramasitele ? Il mai poti reconstitui intr-un pastor integru si impecabil ? Poate, cel mult un…Frankenstein ecumenic…

            Răspunde
        • rodi zice:
          10 mai 2011 la 7:58 pm

          „noi suntem forever acceptati de Dumnezeu. noi nu putem sa avem grija”

          Cititi cu grija ce spune Piper in ultimul rind (din predica la subiectul- Perseverance of the Saints)

          „On the basis of this text I said last week that this book teaches eternal security. That is, it teaches that if you have truly become a partaker of Christ, you will always be one. He will work in you to preserve your faith and hope. Another way to say it is that if you are a child of God, you cannot cease to be a child of God. But we all know that there are many people who make a start in the Christian life and then fall away and forsake the Lord. That kind of person is very much on this writer’s mind. He knows that happens and he deals with it in this text and how to keep it from happening. But when it happens, his explanation is not that the person really was a partaker of Christ, but that he never had become a true partaker of Christ. If we hold fast to our assurance, we have become a partaker of Christ; if we do not, then we have not become a partaker of Christ.

          In other words persevering in faith and hope, holding fast to your confidence in God, is not a way to keep from losing your standing in Christ; it is a way of showing that you have a standing in Christ.”

          si apoi Piper raspunde la intrebarea-Cum pot sa fiu asigurat de ‘eternal security’?-

          „The general answer is, „Take care!” or „Take heed!” or „Look!” In other words, don’t be careless or nonchalant or inattentive about the condition of your heart….Don’t coast or drift and take your perseverance in faith for granted. All kinds of alternative passions are making war on your soul every day to steal your faith and replace Christ with other treasures.

          …dar noua citeodata ne place sa ne jucam cu foc (pacatul) si nu luam in serios Cuvintul.
          (predica este intitulata-Eternal Security is a community project la DesiringGod.org

          Răspunde
      • Mihai zice:
        5 mai 2011 la 10:06 am

        De acord cu multe lucruri pe care le-ati scris.

        Opinia mea este ca pacatele pomenite in comentariul meu sunt la fel de grave in ochii lui Dumnezeu.

        Situatia devine problematica nu prin prezenta pacatelor ci prin absenta pocaintei celor ce le comit.

        Pentru ca la pocaiti, fie ca esti pastor sau simplu membru, esti considerat ok daca nu bei, nu fumezi, nu dansezi si nu curvesti. In rest e ok sa fii mandru, securist, barfitor, lacom, pizmuitor, poftitor, evazionist, mincinos, perfid, fatarnic sau hot.

        Răspunde
    • daniel zice:
      5 mai 2011 la 5:00 am

      Mihai,

      asa este ai dreptate. dar nuoi nu putem . suntem nimic afara din El. cine poate sa zica ca este perfect? nimeni!
      dar pavel ne spune sa nu ne vedem altfel dacat in Christos. cand te vad cine esti in El nu mai am ce sa comentez. esti ca si El….

      Răspunde
  35. elisa zice:
    4 mai 2011 la 9:41 pm

    Mihai,
    curvia este un pacat facut in TRUP, care este TEMPLUL Duhului Sfint!
    Scriptura face diferenta intre pacatul savirsit in trup si alte pacate.
    (este scris)

    Răspunde
    • Paul Pantea zice:
      4 mai 2011 la 9:52 pm

      Corect, face diferenta. Scrie insa undeva ca doar cei care pacatuiesc in trup nu mai au voie sa fie pastori?

      Se face distinctia si intre hula impotriva Duhului Sfant si celelalte pacate, primul fiind singurul de neiertat.

      Ma indoiesc ca pacatul in trup descalifica, pe cand cel de neiertat nu. Asta doar daca considerati curvia hula impotriva Duhului Sfant.

      Chiar, intrebare pe langa subiect. Ce se poate considera hula impotriva Duhului Sfant?

      Răspunde
      • Pomisor zice:
        4 mai 2011 la 10:23 pm

        Hula impotriva Duhului Sfant: traire constienta in minciuna + numirea raului-bine si a binelui-rau.

        Cei care sunt afectati de ea le este imposibil sa isi revina… 😦 😦 😦

        Răspunde
        • daniel zice:
          5 mai 2011 la 4:53 am

          eu credeam ca hula in potriva Duhului Sfant este atunci cand cineva respinge jerta Lui Isus. orice pacat este deja iertat. dar cine nu primeste iertarea….

          Duhul Sfant iti dezvaluie jertfa pentru pacat si tu trebuie sa crezi ca sa fi mantuit. daca refuzi sa crezi in ce a facut Isus nu poti sa primesti viata vesnica! deci iertarea nu se aplica.

          cand respingi pe Duhul Sfant defapt hulesti.
          cel putin mie asta mia dat/ 🙂

          si cred ca multi au hulit , dar si multi dupa aceea au si crezut. Duhul Sfant nu-ti prezinta numai odata lucrarea fsarsita a Lui Isus. Nu. ci in fiecare zi iti spune din nou si din nou…. este noua in fiecare zi.

          Răspunde
          • daniel zice:
            5 mai 2011 la 4:57 am

            si crestinilor nu se aplica hula. ei nu mai pot sa huleasca Duhul Sfant. un crestin este complet iertat pentru vecie!!!!
            deci daca ar putea huli, nu ar mai fi iertat perfect, si nu ar mai mostenii viata vesnica.

            Răspunde
            • A.Dama zice:
              5 mai 2011 la 8:29 am

              Numai creștinii pot huli Duhul Sfânt. După ce ei acceptă să trăiască o viață în care Duhul Sfânt îi conduce pas cu pas, îi călăuzește, îi mângâie și îi învață în tot adevărul, după ce gustă din puterile veacului viitor, ei se pot dezice de Duhul Sfânt, Îl hulesc și spun că nu mai vor să se asocieze cu El. Pentru acest păcat, Cristos nu mai moare a doua oară…

              Răspunde
            • vioricaO zice:
              6 mai 2011 la 7:29 pm

              „un crestin este complet iertat pentru vecie!!!!”

              Daniel, cand te referi ca-i iertat pe vecie intelegi ca orice ar face crestinul, ramane iertat?? Eu cred ca, daca crestinul se intoarce la felul lui vechi de viata, dar e linistit ca-i iertat pe vecie, s-ar putea sa aiba o mare supriza neplacuta… sa auda ” plecati de la mine ,
              blestematilor ca niciodata nu v-am cunoscut”…

              Răspunde
              • daniel zice:
                8 mai 2011 la 1:30 pm

                ” Eu cred ca, daca crestinul se intoarce la felul lui vechi de viata, dar e linistit ca-i iertat pe vecie, s-ar putea sa aiba o mare supriza neplacuta… sa auda ” plecati de la mine ,
                blestematilor ca niciodata nu v-am cunoscut”…”

                Un crestin care merge inapoi la felul lui de viata va fi un mare frustrat, dar el ramane un rascumparat.!amin. vezi tu, mantuirea ai primit o cadou nu ai facut nimic pentru ea. de aceea nu ai cum sa o pierzi. este cadou. o primesti este a ta. dar daca vrei so mentiii nu mai este cadou este recompensa pentru ca ai tinut o. deci este cadou sau rasplata?

                „plecati de la mine ,
                blestematilor ca niciodata nu v-am cunoscut”…””

                niciodata un crestin nu o sa auda asaceva! niciodata!!! nu are cum gandestete cine este in Christos este o faptura noua. ori este o creatie noua ori nu este? hotarastete!. cine te a facut asa? tu? si daca El te a facut, vei si ramanea asa. bucurate astazi de ca esti o faptura noua. prea multa indoiala si nesiguranta strica.

          • Pomisor zice:
            5 mai 2011 la 2:54 pm

            „Duhul Sfant nu-ti prezinta numai odata lucrarea fsarsita a Lui Isus.”

            Aveti un verset, macar unul care sa va sustina?
            Eu stiu ca altceva spune Duhul Sfant:
            Ioan 14:26. Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant, pe care-L va trimite Tatal in Numele Meu, va va invata toate lucrurile si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.

            Si ce a spus Domnul Isus? Ioan 15:10. „Daca paziti poruncile Mele, veti ramane in dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman in dragostea Lui.”

            Duhul Sfant invata ce trebuie sa fac si cum trebuie facut… nu ca nu mai am nimic de lucru…

            De fapt din cauza aceasta cei care fac acest pacat nu pot fi iertati: pentru ca nu mai pot ajunge la ascultare de Dumnezeu, deoarece ei nu vor sa se schimbe, deoarece ei se considera buni si resping orice avertizare ca sunt pe o cale gresita… (ca si fariseii odinioara, care se considerau drepti si posedati pe cei prin care Dumnezeu ii avertiza)… 😦

            Răspunde
            • daniel zice:
              5 mai 2011 la 5:01 pm

              Duhul Sfant nu-ti prezinta numai odata lucrarea fsarsita a Lui Isus. Nu. ci in fiecare zi iti spune din nou si din nou…. este noua in fiecare zi.

              Răspunde
            • daniel zice:
              8 mai 2011 la 1:33 pm

              ce sa schimbi? esti o faptura noua! asta vrei sa o schimbi? traieste deci ca atare!

              schimbate, schimbate, scjimbate…. bla bla bla
              noi cei rascumparati avem viata Lui. traiesteo este mesajul. traieste cine esti acum . acum esti in Cristos nu in viitor!

              Răspunde
            • daniel zice:
              8 mai 2011 la 1:34 pm

              Si lucrarea pe care o cere El este aceasta Sa credeti in acel pe care la trimes El…’ai crezut in El?

              Răspunde
      • vioricaO zice:
        6 mai 2011 la 2:41 pm

        Hula impotriva Duhului Sfant e necredinta! Acesta e singurul pacat care impiedica mantuirea omului!

        Răspunde
      • Brainerd zice:
        12 mai 2011 la 1:47 am

        Paul, sper sa nu te simti jignit de intrebarea mea, incerc doar sa pun problema mai personal. Ai mai accepta sa iti fie pastor, unul care a …. cu o persoana din familia ta? L-ai mai chema la masa? Ai mai indrazni sa ii ceri sfaturi? Cum i-ai asculta predicile? Cum ai da mana cu el? I-ai mai plati salariul?

        Răspunde
  36. elisa zice:
    4 mai 2011 la 9:46 pm

    Ce biserici erau pe vremea Domnului Isus?
    ca sa se gaseasca pastori,slujitori ,cu pacate?

    Răspunde
  37. humbleopinion zice:
    5 mai 2011 la 9:03 am

    oh,..sunt printre putinii naivi care mai cred in nemarginita putere a lui Dumnezeu de a da peste cap situatii, de a vindeca si restaura oameni..
    Eu cred ca El poate, fratilor! Eu cred ca El poate, dar noi nu-L lasam!
    „Da-mi iarasi bucuria mantuirii Tale si sprijineste-ma cu un duh de bunavointa!
    ATUNCI VOI INVATA CAILE TALE PE CEI CE LE CALCA, SI PACATOSII SE VOR INTOARCE LA TINE.
    Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele, izbaveste-ma de vina sangelui varsat, si limba mea va lauda indurarea Ta.” Ps 51.12,13,14.
    intr-adevar, cred ca e un proces foarte lung si dureros, dar in Biserica unde Duhul lui Dumnezeu isi face lucrarea, eu cred ca se poate.

    Răspunde
  38. viorica zice:
    5 mai 2011 la 4:58 pm

    O intrebare unul care a avut cazier mai poate lucra in slujba anterioara? Nu .Dece noi santem mai naivi ca lumea….

    Răspunde
  40. Marinel zice:
    6 mai 2011 la 3:59 pm

    Dacă este să răspundem corect la felul în care este formulată întrebarea, răspunsul este „da”. Sunt suficiente exemple de pastori care au mărturisit public acest lucru şi care sunt în continuare în aceeaşi poziţie! Deci, de putut, poate. Cred că dacă ar fi să punem întrebarea în sensul către care decurg discuţiile, ea ar trebui să sune „Mai este calificat duhovniceşte un pastor care a curvit?” Ei bine, abia de aici poate începe o discuţie. Fiindcă nu există decât două variante posibile. Dacă s-a pocăit, da, dacă nu, nu! Acestea ar fi variantele, nu răspunsurile. Numai că răspunsurile noastre, pe lângă faptul că exprimă poziţia noastră moral-religioasă, păcătuieşte şi prin faptul că într-un fel Îl antropomorfizează pe Dumnezeu, în sensul interpretării Cuvântului tot din perspectiva noastră moral-religioasă.
    În fond, dacă pe Dumnezeu Îl deranjează reocuparea poziţiei de pastor de către cineva care a curvit, e vreo problemă pentru El să înlăture persoana care accede în acel post?
    Dar… dacă El îngăduie ca acest lucru să se petreacă pentru a pune la încercare capacitatea de a ierta şi iubi după modelul cristic (vezi cuvintele adresate de Domnul femeii adulterine!)?
    Faptul că noi gândim că enoriaşii ar fi „afectaţi” moral de prezenţa acestuia în această poziţie după ce a curvit (chiar dacă s-a pocăit de păcatul lui) mută de fapt o bună parte din problemă în „ograda” enoriaşilor, nu vi se pare? Cum ar fi fost ca Domnul să-l privească cu dispreţul cuvenit unui tâlhar pe cel ce L-a recunoscut ca Domn în ultima clipă? Evident, se va spune „da, numai că tâlharul nu urma să slujească şi să călăuzească o congregaţie!” Însă ce se întâmplă dacă v-aş propune perspectiva din care să-l priviţi pe acest tâlhar ca pe personajul care a inspirat pocăinţa disperată a multora?
    Să nu fiu înţeles greşit. Nu pledez sub nicio formă nici în favoarea păcatului şi nici în favoarea păstorului care păcătuieşte. În fond, sunt şi eu tributar în mai mare sau mai mică măsură unei moralităţi religioase subiective.
    Aş propune un exerciţiu de imaginaţie cu două scenarii… Un pastor deosebit de înzestrat de Dumnezeu cu toate calităţile pastorale, care păcătuieşte curvind, se pocăieşte sincer. Personal, urmare relaţiei intime în părtăşia sa cu Dumnezeu, consideră că penitenţa lui a fost iertată. Se întoarce în slujire şi biserica, aceeaşi care l-a iubit înainte de păcat, îl iartă şi îl urmează ca şi înainte, propunându-şi în schimb să-şi susţină mai mult în rugăciune păstorul, întrucât tocmai i-a văzut slăbiciunea omenească. Al doilea scenariu e cel cu uciderea cu pietre. Detaliile nu mai trebuiesc relatate. Care dintre scenarii credeţi că ar fi ales de Dumnezeu?
    Cum eu sunt om, răspunsul cel mai sincer pe care l-aş putea da ar fi: „Nu ştiu”. De aceea mă las călăuzit de Cineva care ştie! În cele care ţin de decizia mea, nu a Lui!

    Răspunde
    • Pomisor zice:
      6 mai 2011 la 5:01 pm

      Domnule Marinel incerc sa va raspund, sper sa nu va supar cu aceasta.

      1) Nu este de datoria lui Dumnezeu sa faca curatenie. Si aceasta pentru ca atunci cand face El curat, o face in modul Lui care de cele mai multe ori nu este placut pentru noi oameni. Daca cineva este in stare de incompatibilitate este bine sa rezolve el insusi aceasta stare inainte sa intervina Dumnezeu sa restabileasca lucrurile. Pentru ca este adevarat ca Dumnezeu are o foarte lunga rabdare, dar sentintele pe care le da El sunt definitive si irevocabile de cele mai multe ori nu foarte placute, mai ales cand este vorba de facut dreptate.

      2) Problema unui pastor care a pacatuit este mai mult decat pacatul in sine din cauza ca pastorul este un om care in ochii lumii Il reprezinta pe Dumnezeu. De aceea pacatele lui se vad mai mari ca gravitate, deoarece Il dezonoreaza pe Dumnezeu. In acelasi mod cum o aceeasi pata de sos de rosii se vede mai bine pe o camsa alba decat pe un halat albastru de mecanic, tot asa acelasi pacat se vede mai bine si mai grav daca este facut de o persoana publica. De aceea de exemplu in Vechiul Testament pedeapsa era mai mare pentru preoti decat pentru oamenii de rand pentru acelasi pacat (un caz concret: Levitic 21:9. „Daca fata unui preot se necinsteste curvind, necinsteste pe tatal ei: sa fie arsa in foc.” – cred ca singura pedeapsa de acest fel!).
      Mai este si efectul de marturie: daca nu se iau masuri si respectiva persoana care a pacatuit nu este deloc sanctionata, oamenii nu vor zice „Ce oameni care iubesc! Uite cum l-au iertat”, ci vor zice „Si noi facem la fel! Cu ce sunteti mai buni?” si „Daca el care a facut asta si asta si nu a patit nimic merge in cer asa, apoi cu siguranta si noi!…”…
      Orice pacat al oamenilor credinciosi cu atat cu cat sunt asezati mai sus este o pricina de hule si batjocuri din partea pacatosilor, nu de laude. (De fapt in lista de capete de acuzare ale lui David este trecuta si asta: 2 Samuel 12:14. „Dar, pentru ca ai facut pe vrajmasii Domnului sa-L huleasca, savarsind fapta aceasta, fiul care ti s-a nascut va muri.”)

      3) In cazul scenariului dat: cred ca cel mai bun lucru pentru acel pastor este sa se retraga din lumina reflectoarelor. Sa gaseasca o altfel de slujba… Nu este chiar omorarea cu pietre (desi cu siguranta va cunoaste si moartea fizica la timpul stabilit de Dumnezeu, pentru ca si-a profanat trupul), este necesara doar retragerea din lumina reflectoarelor… Eu asa cred ca Dumnezeu ar face, bazandu-ma pe istoria lui Saul care in momentul in care a fost descalificat de Dumnezeu si El i-a gasit un inlocuitor putea sa se retraga din functie (dar el nu a vrut si istoria continua pana cand s-a pierdut si pe el si familia lui). Nu era mai bine pentru el sa se retraga linistit?
      1 Samuel 15:26. Samuel a zis lui Saul: „Nu ma voi intoarce cu tine: fiindca ai lepadat cuvantul Domnului, si Domnul te leapada, ca SA NU MAI FII IMPARAT peste Israel.”
      Saul nu a fost supus si urmarea a fost:
      1 Samuel 16:14. „Duhul Domnului S-a departat de la Saul; si a fost muncit de un duh rau care venea de la Domnul.”
      Restul este istorie…

      Răspunde
      • Marinel zice:
        6 mai 2011 la 8:35 pm

        Dragul meu „Pomişor”,
        1. Nu mă superi. E greu să facă acest lucru cineva, întrucât eu mă supăr foarte greu.
        2. „Nu este de datoria lui Dumnezeu sa faca curatenie”. Corect. Dar faptul că nu este datoria Lui asta nu înseamnă că nu o face. Dovada o dai chiar în exemplele citate. Care mai arată un lucru; El face această curăţenie în pofida părerii şi atitudinii oamenilor.
        3. Exemplele din Vechiul Testament sunt corecte. Dar… uităm lucrarea harului din Noul Testament?
        4. Privind efectul de mărturie. Iarăşi corect. Numai că aceia care gândesc “Si noi facem la fel! Cu ce sunteti mai buni?” si “Daca el care a facut asta si asta si nu a patit nimic merge in cer asa, apoi cu siguranta si noi!…” îşi asumă responsabilitatea acestor gânduri fără a cunoaşte esenţa întoarcerii în pocăinţă a păcătosului. Staţi liniştit, mulţi oameni din lume gândesc rău despre noi fără motive, pentru simplul fapt că suntem altfel. Faptul că ei se agaţă de un motiv, e drept, parte din mărturia noastră, nu îi face mai neprihăniţi. Lucrul care trebuie să îngrijoreze este „vai de cel prin care vine păcatul!”. De aceea e necesară pocăinţa.
        Am spus că nu pledez nici în favoarea pastorului păcătos şi nici a păcatului. Şi nici nu susţin repunerea „în funcţie” a păcătosului. Voiam doar să atrag atenţia asupra unor argumente aduse în favoarea unui răspuns de „nu”.
        Toţi, nu doar pastorul, Îl reprezentăm pe Dumnezeu în ochii oamenilor. Doar că nouă, enoriaşilor de rând ne e „mai comod” să stăm în băncile din spate şi să arătăm cu degetul.
        Şi, evident că eu susţin punctul de vedere privind retragerea de la sine din slujire a unui pastor care a păcătuit. Numai că nu înţeleg de ce doar cel care a curvit. Sunt atâtea păcate care sunt mult mai publice la mulţi aflaţi în frunte!
        Totuşi, scriind aceste rânduri mă duceam cu gândul la Saul devenit Pavel. Drept e că Saul n-avem cunoştinţă să fi curvit. Dar…
        Sper să fie corect înţeles demersul ideilor mele. Concret, eu cred că am lăsat în multe privinţe prea mult judecata în mâna oamenilor… Care „taie şi spânzură” mai abitir decât Însuşi Dumnezeu!

        Răspunde
        • Pomisor zice:
          7 mai 2011 la 9:33 am

          1) Ok, ma bucur. 🙂 Stiu ca interventia mea pentru unele persoane nu este foarte placuta, de aceea am spus asta.
          2) Este foarte adevarat ca Dumnezeu face curatenie, dar deoarece El o face dupa legile si planurile Lui, care sunt de cele mai multe ori diferite de asteptarile noastre, consider ca este de preferat sa se evite necesitatea ca El sa intervina „in forta”.
          3) Nu prea am gasit exemple in noul Testament care sa se aplice… 😦 Daca de exemplu luam cazul curvarului din Corint, apoi el a fost exclus din biserica pana s-a indreptat, nu doar scos din functiile din biserica. Cazul Ananiei si Safirei nu se aplica „la ordinea zilei” astazi, si datorita absentei generalizate a Domnului din adunarile noastre poate lua cina oricine fara ca sa fie urmata de efecte neplacute… (Pentru ca de mult Domnul Isus relationeaza individual si nu cu grupuri.) Deci nu prea am avut exemple aplicabile…
          4) Desi nu ii face in mod absolut mai buni, pacatele sfintilor ii sfinteste in aspectul relativ deoarece ii apropie de modul lor de viata: Ezechiel 16:52. „Tu, care usurai vina surorilor tale prin purtarea ta, sufera acum urmarile rautatii tale; prin pacatele tale prin care te-ai facut mai uracioasa decat ele acum le faci mai usoara vina decat a ta; de aceea acopera-te de rusine si poarta-ti ocara, fiindca ai usurat vina surorilor tale!”

          Nu doar curvia. Aceasta este postarea dar de fapt toate pacatele grave care nu mai pot fi reparate sunt la fel. Si daca respectivul pastor doreste sa fie binecuvantat de Dumnezeu in lucrarea lui sa repare pagubele produse de pacatele lui si sa se impace cu pagubitii inainte inainte de a merge la altar (Matei 5:23,24), pentru ca altfel jertfa (lucrarea) lui nu va fi primita si nici binecuvantata de Dumnezeu.

          Exemplul lui Saul/Pavel este relativ bun. Dupa ce s-a pocait, a stat 3 ani in pustia Arabiei… Apoi a fost cu greu primit de crestini dupa o verificare si a dovedit in viata lui ca are Duhul Sfant prin semne si puteri. Apoi in viata lui de crestin a platit toate pacatele facute, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte… (2 Corinteni 11:20-27; Galateni 1:15-19). Si nu a dus lipsa de contestatii niciodata…

          Răspunde
  41. elisa zice:
    6 mai 2011 la 6:18 pm

    Daniel,
    unde este scris despre iertare perfecta?
    Nimeni nu poate fi iertat pe veci. :))))
    Insa poate pierde Imparatia . :((
    pe veci;
    daca nu duce o viata de pocainta;
    Domnul DA HAR celor care sunt intr-o stare in care vor sa primeasca acest har;
    apoi se pocaiesc.
    Dumnezeu nu se poate pocai in locul nostru;
    nici sa duca o viata in sfintire in locul nostru:pentru ca El e sfint.
    Adama spune limpede cu poti rastigni(evrei 6 )pe Domnul slavei pentru tine;’
    nemaiprimind iertarea.
    Lucrurile au luat o intorsatura urita, datorita invataturilor gresite;
    daca pocainta care ni se cere noua permanent, credem ca am apucat-o si gata;
    nu facem decit sa ne afundam in pacat.
    Esecul de a distinge partea lui Dumnezeu de partea omului a avut rezultat confuzie
    morala si PASIVITATE sau inertie morala printre crestini.
    Domnul nu se pocaieste in locul nostru, cine crede asa ceva plateste un pret inspaimintator.
    Mintuirea o primesti doar dupa ce te-ai pocait, iar practicile gresite numai noi trebuie sa le indreptam, sa le corectam; minciuna, furtul, blestemele, coruptia, le va lasa cel care a primit mintuirea nu Cel care a dat-o.
    Multi cred fara a se fi pocait mai intii, neintelegindu-si datoria morala pe care o au fata de Dumnezeu.
    Ei incearca sa aiba credinta, fara sa se fi pocait si sa-si duca vietile la o conformitate morala cu voia lui Dumnezeu.
    Nu are rost sa le vorbim de viata predata.,pentru ca nu inteleg.

    Răspunde
    • vioricaO zice:
      6 mai 2011 la 9:04 pm

      Eliza,

      Raspunsul tau e complet pentru Daniel! Ce spusesem eu inainte pe scurt , ” despre iertarea unui crestin pe vecie” tu ai detaliat si-i foarte corect! Pai cum ar fi sa traim fiecare cum ne duce firea nostra pacatoasa si sa nu traim in Duhul dupa ce ne intoarcem la Domnul? asta s-ar numi pocainta? in nici un caz!
      Si cum ar fi un pastor dupa ce predica si traieste in Duhul, s-o coteasca pe alta cale si sa traiasca in pacat, sau sa pice asa din cand in cand, de la credinta; se pocaieste si predica din nou?? nu-i kosher deloc!
      Am auzit despre un pastor american, care isi duses sotia bolnava intr-un azil, sa fie mai bine ingrijita decat ar fi ingrijit-o el singur; la inceput o vizita des, apoi tot mai rar, pana cand n-a mai vizitat-o, ci trimitea prin posta, doar cecul pt. intretinerea ei.
      In acest timp, o „sora” din biserica pe care o pastorea ,ramane vaduva ,nu saraca,ci dimpotriva cu un cont greu, si intr-o zi ,pastorul anunta in biserica despre cum i-a vorbit Domnul: sa se casatoreasca cu vaduva, ca sotia lui nu se va vindeca si el trebuie sa aiba sotie sa fie eficient in lucrare… Acuma ,dupa parerile unora dintre dumneavoastra , credeti ca-i ok, Biblia spune ca nu-i pacat??
      E pacat si pentru un simplu membru, darmite pentru un pastor…

      Răspunde
      • daniel zice:
        7 mai 2011 la 1:59 pm

        vioricaO,

        asa este acuma dupa ce te ai pocait si ai viata Lui si El traieste in tine. normal ca te vei manifesta ca si atare. dar cand uiti cine esti in El si te intorci si incepi sa crezi si sa te comporti ca si unul care nu este rascumparat, traiesti o minciuna. Deaceea Duhul Lui ne aduce aminte de cine suntem noi in El si ne incurajeaza sa unblam ca si atare. cred ca multi rascumparati nu stiu cine sunt, si din cauza asta fac atatea prostii. defapt in biserica asta ni se predica: sa luptam cu pacatul, cand defapt Isus a luat tot pacatul. =Aduti aminte ca Isus tia luat tot pacatul. esti neprihanit sa si El. estlorios ca si El. traieste din perspectiva asta si vei domnii in viata. victoria Lui asupra pacatului este si victoria noastra/Amin

        Răspunde
      • elisa zice:
        8 mai 2011 la 8:21 pm

        Viorica draga,
        surzilor, sau orbilor, degeaba le spui ce ESTE SCRIS. 😦
        nici nu mai incerc;
        are bietul om, o telogie extrascriptura;
        pastorul acela, cerea bsericii permisiunea sa traiasca in curvie;
        prea multi pastori fac din joaca , „meseria ” de pastor.
        Domnul sa-i lumineze.

        Răspunde
    • daniel zice:
      7 mai 2011 la 1:47 pm

      draga elisa,
      jertfa lui Isus este perfecta si pentru totdeauna!
      El a murit o singura data si nu mei este nevoie sa mai moara inca odata si inca odata… NU!. el a terminat de rascumparat lumea. Isus este la drapta tatalui si sta jos. Lucrarea este terminata! Amin.
      Ramane partea noastra sa primim ce a facut El. In noul legamant nu mai este vorba ca noi sa trebuiasca sa facem ceva ca sa fim mantuiti. Nu. In noul legamant este totul prin credinta. nu mai traim noi El este acuma viata noastra. deci daca El traieste in mine asta inseamna ca El traieste in mine. Eu nu mai umblu cu Isus. Nu. Isus este in mine totdeauna. Dusul Sfant este in mine totdeauna, Tatal este in mine totdeauna. Eu acum sunt locul presfant unde Dumnezeu locuieste. El este totul pentru mine. Amin. Eu nu mai am cum sa ma pocaiesc ca sa fiu iertat. Nu. eu ma pocaiesc si imi pare rau de prostiile pe care le fac etc. pentru ca vad ca nu sunt in linie cu ceea ce sunt acum. sunt neprihanirea Lui, si cand nu ma traiesc ca si atare sunt primul care vede si stie, si imi pare rau. dar eu nu mai pot sa mi cer iertare pentru ca sunt iertat o data pentru totdeauna. in noul legamnat noi iertam pentru ca suntem iertati. noi nu iertam pentru ca sa fim iertati.Amin. iertarea mea este pentru toate pacatele mele trecute, prezente si viitoare. Eu sunt o faptura noua. Isus nu poate sa moara de fiecare data cand eu fac pacat. El a murit acum 2000 de ani pentru mine. Jertfa Lui este perfecta si vesnica niciodata sa nu mai fie repetata.

      si apropo noi nu ne predam viata lui Isus. Nu. noi murim si primim Viata Lui.
      El de asta a venit sa ne dea o viata nou! 🙂

      Răspunde
      • elisa zice:
        7 mai 2011 la 7:12 pm

        Daniel,
        tu esti un mare fericit, daca ai ajuns sa nu mai ai nevoie sa-ti ceri iertare; cum spune si in Tatal Nostru; si ne iarta noua gresilile noastre.
        Ne iarta continuu…nu crezi?
        Tu esti un caz fericit; ai ajuns desavirsit. :)))
        Ceea ce spune Tozer, un om cu o marturie vie si cu o mare credinta, in cartea sa CAI spre Putere, este tocmai acest lucru;
        omul vrea numai sa creada in ce a facut ALTUL , si atit.
        Ar fi bine sa o citesti, el afirma exact ceea ce crezi tu: multi vor sa creada, inainte sa se pocaiasca, si nu o mai fac dupa aceea
        si cred, ca Mintuirea le-a fost data pt.ca ,cred, si ei nu mai trebuie sa fac nimic;
        apoi nu traiesc in supunere; viata de supunere nu place oamenilor.
        Biblia nu recunoaste o credinta care nu duce la supunere!
        Doctrina pasivitatii este cea dupa care se conduc cei ce nu vor sa-si ia Crucea si sa se supuna in fiuecare zi.
        Fara supunere poti sa citezi toata Biblia;
        ca tot in zadar e;
        supunerea inseamna omorirea Eului, nu te amagi, ca Domnul nu va face asta pentru tine; ci tu trebuie sa -ti iei Crucea in ficare zi si sa I te supui Creatorului.
        Asta e partea ta!
        „A face uz de credinta in ceea ce se adreseaza supunerii noastre, insemna sa ne incurcam singuri intr-un labirint de imposibilitati.
        Hristos a devenit Autorul unei mintuiri eterne, pentru toti care I se supun”
        Nu esti supus, nu spera la mintuire.
        „Nesupunerea le-a paralizat picioarele morale, si le-a dezagregat coloana vertebrala, astfel ca acestia se prabusesc ca o gramada spongioasa de o teorie religioasa, crezind totul cu inflacarare, dar nesupunindu-se la nimic”
        TOZER–CAI SPRE PUTERE>

        Răspunde
        • daniel zice:
          8 mai 2011 la 12:52 pm

          elisa 🙂

          „daca ai ajuns sa nu mai ai nevoie sa-ti ceri iertare;
          cate pacate tia iertat Isus? dati singura raspunsul.
          „Tu esti un caz fericit; ai ajuns desavirsit. ))” daca sunt in El, cum as putea sa fiu altel? asa spune Isus

          „sa -ti iei Crucea in ficare zi si sa I te supui Creatorului.”
          unde ai invatat asta? in noul legamant noi suntem crucificati si inviati inpreuna cu Isus. Suntem forever victoriosi :).

          „Hristos a devenit Autorul unei mintuiri eterne, pentru toti care I se supun”” nu stiu ce vrei sa zici. sincer. nu merge cu ce cred eu. noi acum suntem fratii Lui. avem ce are El.

          „Nu esti supus, nu spera la mintuire.”
          hahahahha. mantuirea nu are nici o conditie draga elis. este un cadou care este dat la TOTIOAMENI!!!! Amin
          in noul legamant totul este despre ce am primit. mantuirea se primeste cadou. nu se merita. 🙂
          tu cu ce fapte sau alceva ai obtinut-o? bla bla bla

          Isus este viata nostra acum! Cum este El asa suntem si noi. simplu. fara nici un efort. nimic! .

          acesta este noul legamant! amin

          Răspunde
  42. elisa zice:
    6 mai 2011 la 7:15 pm

    Frate Marinel,
    femeia adultera si cei din jurul ei nu se pot compara cu pastorul si biserica’
    aceia nu earu mintuiti si copii in Casa lui Dumnezeu;
    parabola era pt cei nemintuiti;
    daca Domnul iarta pe cei care au pacatuit, cind vin la El; fara partinire,
    El nu recomanda un episcop, sa fi fost macar sotul a doua neveste, dar sa fi picat in curvie-
    Nu poate vesti cuvintul fara a fi pastor?
    Daca e omul lui Dumnezeu intradevar, apoi el singur nu se va mai prezenta in fata multimii vorbind despre sfintenie;
    apoi: de unde stim ca nu va mai pica din nou?
    cine garanteaza?
    Da, este iertat; ca si in parabola, nu s-a pus problema iertarii aici.
    dar iertarea nu e acelas lucru cu punerea in pozitia anterioara,
    in care trebuie sa fii negresit exemplul bun;
    nu cel al slabiciunii omenesti.

    Răspunde
    • Marinel zice:
      6 mai 2011 la 8:46 pm

      Draga Elisa,
      Te rog să citeşti şi răspunsul dat lui „Pomişor” (Pomisor?). Eu nu am făcut referire la femeia adulterina decât în ideea modelului iubirii şi iertării cristice, nu al repunerii în funcţie. Şi mă gândeam la acea iertare şi vizavi de condamnarea oamenilor.
      Cât priveşte „de unde stim ca nu va mai pica din nou? cine garanteaza?”, întrebarea poate fi pusă fără „mai” în dreptul fiecăruia care slujeşte. De aici se poate ajunge la o concluzie greşită: nu mai punem pe nimeni in nicio slujire că… nu se ştie!
      Repet, părerea mea este că problema este între pastorul care a păcătuit şi Dumnezeu. Dacă aş fi într-o biserică în care s-ar pune această problemă nu cred că aş putea să mă raportez la ea fără a fi iertător.
      De restul se va ocupa cu siguranţă Dumnezeu…

      Răspunde
  43. elisa zice:
    7 mai 2011 la 6:30 pm

    Frate Marinel, da, iertator sa fim , nu era vorba de neiertare;
    dar smerit , iti lingi ranile,
    nu vii sa ma inveti cum trebuie sa traiesc, sa nu curvesc;
    sunt convinsa ca o vreme buna, cel care are pe Dumnezeu,
    va sta retras.

    Răspunde
    • Marinel zice:
      7 mai 2011 la 9:56 pm

      Elisa dragă, precizez încă o dată că nu pledez în favoarea pastorului care a păcătuit, ci încerc doar să nuanţez. De când am citit comentariile la acest subiect mă frământă două întrebări…
      Cum ar judeca fiecare dintre cei care au răspuns dacă ar fi ei înşişi în postura pastorului?
      Cum de l-au acceptat primii creştini pe Pavel, cel proaspăt convertit, cel care anterior a făcut tot ce a făcut?
      Ştii, ceea ce mă procupă de foarte multă vreme este deosebirea dintre cei ce stam în ultimele rânduri şi le reproşăm celor din primele. Repet, nu iau apărarea nimănui. Păcatul e păcat. Modul de a judeca este cel ce diferă. Fiindcă de foarte multe ori judecăm persoana în loc să judecăm păcatul persoanei. Am văzut în viaţa mea suficient de multe „lapidări” care n-au lăsat nici măcar şansa pocăinţei, de aceea sunt mai circumspect când e vorba de a judeca.

      Răspunde
      • vio zice:
        8 mai 2011 la 3:01 pm

        Nu usor l-au acceptat pe Pavel, cred ca Barnaba a fost primul care l-a luat cu el, ceilalti mai tarziu.Toti l-au ocolit la inceput.
        Reabilitarea e foarte grea, in fata oamenilor cred ca mai grea decat in fata Domnului.

        Răspunde
  44. elisa zice:
    7 mai 2011 la 7:20 pm

    Daniel,
    inca odata , ce parere ai deapre rugaciunea Tatal nostru?
    ne invata el sa ne crem iertare, dupa ce am iertat deja altora?
    daca faci asta, adica ierti pe cel ce te-a suparat, inseamna ca iti omori eul tau,
    apoi ceri iertare Tatalui pentr pacatele tale, zilnice.
    Pina sia sti cum s afaci bine un lucru, si sa nu-l faci bine, e pacat!
    Si cite nu mai gresim:
    mici suparari, mici gelozii; mici vorbe…si uite asa , fac o mare gramada, pentru acre te duci la Crucea Domnului Isus si-i ceri, cum spune Cuvintul iertare.

    Răspunde
    • daniel zice:
      8 mai 2011 la 1:06 pm

      „inca odata , ce parere ai deapre rugaciunea Tatal nostru?”

      nu merge cu noul legamant unde ne spune Isus sa iertam pentru ca AM FOST IERTATI. hei! noi suntem dupa cruce si inviere, ti-a duci aminte? cand Isus ia invatat tatal nostru era sub leve (vechiul legamant) unde daca faci rau primesti rau, daca faci bine primesti bine) legea lui moise. noi nu suntem in vechiul legamant! amin.

      „daca faci asta, adica ierti pe cel ce te-a suparat, inseamna ca iti omori eul tau”
      nu mai ai ce sa omori. tu esti mort deja.!
      ai uitat ce reprezinta botezul?

      „ceri iertare Tatalui pentr pacatele tale, zilnice.” cand cun rascumparat cere iertare pentru pacate, il insulta pe cel ce a platit Isus si cel caruia i sa platit Tatal.

      „te duci la Crucea Domnului Isus si-i ceri, cum spune Cuvintul iertare.”
      iertarea ta daca este pentru toate pacatele! de ce te mai duci sa ti ceri iertare?
      ori este pentru toate pacatele ori nu? toate inseamna toate!

      cand faci pacat ii spui asa poate: Isus multumesc ca si pentru acest pacat ai platit. amin. El chiar a platit pentru toate pacatele. nicaieri in noul legamant nu ne spune sa mergem la Isus sa ne ierte pacatele. Nu ci ni se spune ca pacatele noastre au fost iertate.!! amin.

      Răspunde
  45. vioricaO zice:
    8 mai 2011 la 9:16 am

    „dar cand uiti cine esti in El si te intorci si incepi sa crezi si sa te comporti ca si unul care nu este rascumparat, traiesti o minciuna.”(Daniel)

    Daniel, nu inteleg ce vrei sa spui; un om care se intoarce la Domnul si-i nascut din nou, pentru el, „toate cel vechi s-au dus, e o fiinta noua”. Cum poti sa uiti cine esti in EL cand EL traiesti in tine , nu mai traiesti tu ci EL, care te-a rascumparat! Sa te intorci, unde? la vechea viata de minciuna?.. cum e versetul acela ?… cu scroafa care se intoarce din nou in mocirla?
    Un om rascumparat, un om care raspunde Harului lui Dumnezeu prin ascultare, nu mai poate da inapoi…desigur ca nu-i desavarsit, sigur ca mai pacatuieste, cu gandul si fapta uneori, dar, Duhul Sfant care traieste in el ,il atentioneaza, il constientizeaza de pacat si cere iertarea Domnului…
    Dar si pacatele sunt diferite inainte si dupa convertire; inainte cele mai grele pacate erau cel de comitere si dupa intoarcerea la Domnul sunt cele de omitere…asa am observat eu…

    Răspunde
  46. daniel zice:
    8 mai 2011 la 1:18 pm

    „nu inteleg ce vrei sa spui; un om care se intoarce la Domnul si-i nascut din nou, pentru el, “toate cel vechi s-au dus, e o fiinta noua”. Cum poti sa uiti cine esti in EL cand EL traiesti in tine , nu mai traiesti tu ci EL, care te-a rascumparat!”

    in noul legamant totul este prin credinta! daca crezi ca esti curat ca si El, viata se manifesta prin tine!
    daca crezi ca nu esti iertat complet, indoiala nesiguranta, frica condamnarea se manifesta prin tine.
    Credinta este zilnica. noi mergem inainte prin credinta in Isus care ne Iubeste….

    „Un om rascumparat, un om care raspunde Harului lui Dumnezeu prin ascultare, nu mai poate da inapoi…desigur ca nu-i desavarsit”
    Un om rascumparat este desavarsit! Sfant! ( Noul Legamant)

    „sigur ca mai pacatuieste, cu gandul si fapta uneori, dar, Duhul Sfant care traieste in el ,il atentioneaza, il constientizeaza de pacat si cere iertarea Domnului…”
    cand un crestin pacatuieste, nu este el care pacatuieste ci pacatul care locuieste in madularele lui. el nu mai poate sa pacatuiasca. este inposibil. in Cristos esti perfect! amin.

    Duhul Sfant nu constientiaza crestinii de pacate! NU!
    El te constientiaza de neprihanire! si atat. de pacate cred ca esti si tu constient nu este nevoie sa ti mai spuna alcineva. nu ti trebuie Duhul Sfant sa vezi ce pacat ai facut. :)Duhul Sfant sa ti spuna ca esti neprihanit. asta inseamna Lucrarea Duhului Sfant. Amin. El te constientiaza de ce esti Tu in Christos!.

    Răspunde
    • Gabriel Mirel zice:
      8 mai 2011 la 1:40 pm

      Iacov 2:14-26 „Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?
      Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,
      şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
      [b]Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.[/b]
      Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.”
      Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!
      Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?
      Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
      [b]Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.[/b]
      Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”
      [b]Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.
      Tot aşa, curva Rahav: n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?
      După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.[/b]”

      Cred ca textul acesta iti ofera un raspuns destul de clar cu privire la credinta.

      ” Ce intelegem prin justificare

      A justifica inseamna a declara neprihanit. Atat cuvantul ebraic (sadaq) , cat si cel grecesc (dikaioo) inseamna a anunta sau a pronunta un verdict favorabil, a declara neprihanit. Conceptul nu inseamna a face neprihanit, ci a anunta neprihanirea. Este un concept juridic, potrivit caruia a justifica inseamna a da un verdict de neprihanire. Remarcati contrastul intre a justifica si a condamna in Deutoronom 25:1; 1 Imparati 8:32 si Proverbe 17:15. Exact asa cum anuntarea condamnarii nu face din cineva un om rau, nici justificarea nu face din cineva un om neprihanit. Fara indoiala, condamnarea sau justificarea anunta adevarata stare actuala a persoanei. Totusi, omul rau este deja rau atunci cand este pronuntat verdictul condamnarii. La fel persoana neprihanita este deja neprihanita cand este anuntat verdictul justificarii. ”

      “Teologie elementara” – Charles C. Ryrie – pagina 319

      Un om rascumparat este socotit neprihanit. Este bine sa facem diferenta dintre a fi [b]socotit[/b] neprihanit si a fi neprihanit.

      Răspunde
    • Marius David zice:
      11 mai 2011 la 1:46 am

      draga Daniel, alegeţi alt nume… mai sînt vreo trei Daniel… chiar şi eu vă confund, deşi vă văd IP-ul, numele, emailul etc.

      Răspunde
    • ioan grigorescu zice:
      1 mai 2012 la 10:01 am

      Prietene, consider ca intelegi gresit si Harul si Credinta! Iar asta s-ar putea sa te distruga, daca nu a facut-o deja!

      Răspunde
  47. elisa zice:
    8 mai 2011 la 4:36 pm

    Daniel,
    esti un om inselat;
    nu ai pocainta si supunerea , geaba ai crezut.
    Toata Scriptura este data ca sa ne invete; dar….

    unii cred ca stiu totul; si nu mai vor sa invete nimic;
    altii stiu din Cuvint (romani7) ca, faci ceea ce nu vrei,
    pentru ca pacatul este lipit de tine(sfintul apostol Pavel)
    Pocainta nu place;
    si dracii au credinta; si inca atita incit sunt convinsi ca sunt sortiti focului vesnic, daca Domnul a spus, si tremura de frica.
    Insa tot ei, dracii, ii indeamna pe unii sa citeasca numai pe dreapta Scriptura;
    sa nu mai tremure de frica iadului si sa nu duca la capat mintuirea cu frica si cutremur.
    De, vor si ei , dracii, companie, daca tot stiu ce-i asteapta.
    Supunerea, ca si pocainta lipsesc; nu place oamenilor decit sa creada, si gata, si-au facut partea.
    Cum le vorbesti de Cruce, vad numai raiul; nu si Calea ingusta pina acolo, nici poarta strimta.
    si nici cei care cred ca poti face ce vrei cu viata ta.
    „Sa-si ia Crucea in fiecare zi si sa ma urmeze” cine vrea ?
    doar cei care sunt ai LUI>

    Răspunde
    • daniel zice:
      8 mai 2011 la 8:07 pm

      elisa,

      „Daniel, esti un om inselat;”
      Dumnezeu im spune ca sunt preaiubitul Lui.

      „nu ai pocainta si supunerea , geaba ai crezut.”
      Eu cred ca numai primind darul fara plata sunt mantuit. si la asta nu se mai poate adauga nimic. Supunere este sa crezi ca numai prin sangele Lui esti mantuit.

      Eu am crezut in inima mea si am marturisit cu gura mea ca Isus este mantuitorul meu, si asta nu este degeaba!:)

      calea ingusta este sa crezi ca nimic nu trebuie sa faci ca sa fii mantuit.
      Cei mai multi cred ca trebuie sa faci tu ceva ca sa fi mintuit. 😦
      cati oameni cunosti care cred ca numai prin jertfa lui Isus este iertarea pacatelor si asta iti da dreptul sa fi cu El forever! asta fara nici o fapta buna. numai prin sangele Lui. Cati?

      „“Sa-si ia Crucea in fiecare zi si sa ma urmeze” cine vrea ?
      doar cei care sunt ai LUI>”
      noi nu mai traim la cruce! noi traim victoria ce a adus-o moartea Lui Isus pe cruce.

      hmmm

      Răspunde
      • elisa zice:
        8 mai 2011 la 8:14 pm

        e limpede….
        tu nu ai nimic intradevar cu Crucea;
        PUNCT!

        Răspunde
        • daniel zice:
          8 mai 2011 la 8:27 pm

          asa este nu am nimic cu crucea! Eu am totul din cauza celui care a murit pe cruce. Isus!
          🙂

          Răspunde
          • daniel zice:
            8 mai 2011 la 8:33 pm

            elisa, de ce vrei tu sa mori daca esti deja mort si de ce nu vrei sa traiesti cand esti inviata inpreuna cu Christos.
            El este ca sa traiesti si sa ai viat!
            nu sa mori si sa nu ai viata!

            Răspunde
            • daniel zice:
              8 mai 2011 la 8:35 pm

              El este acum viata ta. si El traieste acum! amin.
              tu tot vrei sa mori sa mori sa mori. pai esti mort deja.
              ce ar fi sa traiesti acum!
              traieste viata minunata care este in tine!

              Răspunde
              • vioricaO zice:
                8 mai 2011 la 9:58 pm

                Daniel
                Tu asa vorbesti de parca Raiul este deja pe pamant… numai fericire si voie buna … facem tot ce vrem, nu mai este nici o ispita, tot raul e biruit, toti pocaitii sunt sfanti… cam asta inteleg eu din efervescenta ta:)
                Dar Biblia nu spune asa , ci dimpotriva.. sa fugim de ispite, sa ne sfintim ( noi, noi sa ne punem deoparte pt .Domnul, sa ne curatim), sa ramanem langa Domnul in fiecare clipa, ca-n lume vom avea necazuri, si impreuna cu EL, vom birui lumea… Ce spui tu aici, multe sunt basme, dar nu din Biblie!

              • elisa zice:
                9 mai 2011 la 9:23 pm

                Nu cunosti nici macar pilda cu bobul de griu care trebuie intii sa moara, ca sa traiasca?
                Unde citesti tu? te pomeni ca in coran. :))

            • elisa zice:
              9 mai 2011 la 8:37 pm

              Pentru ca eu nu am imbratisat adunarea martorilor mincinosi;
              care zic ca raiul e pe pamint.
              Am obosit deja, cautind sa te fac sa intelegei ca ceea ce este SCRIS este SCRIS>
              Ne invata toata Scriptura ca fara sfintire
              nu vom vedea pe Dumnezeu;
              tu traiesti mai ceva ca apostolul Pavel.
              Nu stirbim din maretia harului ce ne-a fost dat, daca intelegem ca avem partea noastra de facut;
              dar…FACEM ZADARNIC HARUL, daca
              scoatem cuvinte afara si soarta noastra
              va fi aceea in care vom suferi ca ni s-a scos si noua numele din cartea vietii.
              Insisti intruna, ca si cind tu detii adevarul; desi detii numai o parte; cea acre iti convine .
              Daca nu asculti de patronul unde lucrezi, te mai tine el?
              a Domnul te btine, ca e bun, poti face ce vrei.
              Eu doresc sa pun PUNCT; ma oboseste aceasta discutie de dragul dicutiei;
              ma mir ca fr Marius nu pune punctul pe „I” ca sa inveti si tu cum se citeste
              ADEVARUL, pe care il rastalmacesti asa incit sa-ti gidile urechile.
              Sper ca aiba timp.

              Răspunde
              • daniel zice:
                10 mai 2011 la 12:07 am

                „Ne invata toata Scriptura ca fara sfintire nu vom vedea pe Dumnezeu;”

                tu, cum te sfintesti.? ce feci sa te sfintesti? dami cateva exemple pls!
                merci 🙂

              • daniel zice:
                10 mai 2011 la 12:12 am

                „Nu stirbim din maretia harului ce ne-a fost dat, daca intelegem ca avem partea noastra de facut;”

                care este partea ta de facut? dami un exemplu 🙂

                merci

              • daniel zice:
                10 mai 2011 la 12:15 am

                „Eu doresc sa pun PUNCT; ma oboseste aceasta discutie de dragul dicutiei;
                ma mir ca fr Marius nu pune punctul pe “I” ca sa inveti si tu cum se citeste
                ADEVARUL, pe care il rastalmacesti asa incit sa-ti gidile urechile.
                Sper ca aiba timp.”

                pe mine nu ma oboseste sa vorbesc despre ce cred.

                fratele Cruceru nu este cineva care face ce zici tu. spune tu ce ai de spus.

              • daniel zice:
                10 mai 2011 la 12:16 am

                draga elisa nu trebuie sa mai scri daca nu mai vrei . de acea este forum sa te exprimi. nu te obliga nimeni sa scri sa citesti.

      • ioan grigorescu zice:
        1 mai 2012 la 10:03 am

        E o mare diferenta intre a fi crede ca esti mantuit si a fi cu adevarat!

        Răspunde
  48. barthimeu zice:
    8 mai 2011 la 4:43 pm

    Mai poate fi pastor cineva care a curvit?

    DA !
    Doar…(Dacă ) x 3!

    Dacă „călcarea pe bec” a fost un (in)accident şi nu un …tabiet! Cel împricinat trebuie să parcurgă toţi paşii stipulaţi de Scriptură (explicit şi implicit), pentru refacerea tuturor relaţiilor afectate. La fel, o „retragere în munţi” (caci la noi nu există,ca în cazul lui Saul din Tars, o pustie a Arabiei), adică o ieşire de pe scena slujirii, i-ar prinde foarte bine…

    Dacă după „liniştirea inimii”, cum spune epistolarul ioanin, simte din nou chemarea lui Dumnezeu, poate să reintre din nou pe scenă…Deşi e cam greu de cuantificat în ce măsură e vorba de o adevărată (re)chemare la slujire, cel în cauză oricum îşi asumă o uriaşă răspundere… Şi cu El nu ne putem „juca”!

    Dacă Biserica pe care doreşte să o păstorească, în deplină cunoştinţă a trecutului maculat , doreşte aceasta, de ce nu? Dezirabil ar fi ca să nu fie aceiaşi Biserică de dinaintea „escapadei”; asta cu atât mai mult dacă sunt implicaţii multiple şi majore…Subiectivismul din noi, nu-l putem nicicum înlătura…

    Oridinea celor trei „DACĂ” nu e aleatorie… „părerea mea” !?!

    Răspunde
    • vioricaO zice:
      8 mai 2011 la 10:16 pm

      Mai poate fi pastor unul care a curvit?
      NU!
      De „n” x…

      -accidental… nu exista, fiindca inainte de „accident” asta era in mintea lui, asa cate o ocheada , asa pe furis, o gluma cu subinteles…etc..
      – ” linistirea inimii”, ii da prilejul sa si-l impacheteze acel accident, cu ambalaj peste ambalaj, si-n final e asa frumos ambalat in hartie colorata ,stralucitoare ca uita ce-a pus acolo…
      – unii enoriasi,( nu zic Biserica), poate majoritatea, vor fi de acord, sa-l cheme, sa-l roage, sa vina inapoi, ca deh, se gandesc ca unii sunt si ei cu „musca pe caciula,”dar inca nedescoperiti, altii se gandesc, ca poate vor avea si ei un asemenea accident, si vor iesi bine la capat, ca este deja un precedent, altii poate au alte interese…
      Alte motive pana la „n” fiecare, stie sa puna…
      Un singur exemplu vrea sa va amintesc ,de barbat integru care a facut doar ce trebuia:, il gasim, desigur in Biblie: Iosif, care a fugit de nevasta lui Potifar!
      Deci, stimati domni, se poate!

      Răspunde
    • Marius David zice:
      11 mai 2011 la 1:51 am

      accident? cum adică accident?
      există accident în aşa ceva?
      Să fim serioşi!
      Păi este o adevărată muncă pînă ajungi să curveşti!
      Samson? Solomon? David?
      Greu, muncă! oboseală! un adevărat proces …

      Răspunde
  49. Marius zice:
    8 mai 2011 la 9:44 pm

    Nu mai poate oameni buni. Pacatul asta e cu greu ingaduit de Domnu pentru divort, si trebuie sa te pocaiesti de el sa ajungi in Rai. Dar mai sa mai pastoresti. E de ras, intrebarea asta.Daca a curvit cu dovezi nu mai pastoreste. Oameni mari din cultele neoprotestante din Romania o spun si ei. Intrebati.

    Răspunde
    • vio zice:
      9 mai 2011 la 5:28 pm

      Da curand vrei sa ajungi tu in Rai prin pocainta ta si nu e de ras deloc intrebarea.
      Ispita acestui pacat imbraca mai multe forme:
      1.Poate fi un afemeiat si asta e cel mai rau, e robul pacatului.
      2. Poate o femeie sa se imbrace provocator „(… Vai de cel ce face pe altii sa pacatuiasca, mai bine…), poate il prinde intr-o pasa proasta si cade fratele…
      3. se poate sa gasesti mai multa ” intelegere” in alta parte sau sa doresti sa ajuti si sa fii aproape de cineva care este intr-o suferinta oarecare, nu pornesti cu gand rau, dar ajungi departe…
      Nu este bine sa dam cu parul ci sa ne smerim si sa veghem…
      Domnul sa ne pazeasca!

      Răspunde
  50. Gabriel Băloi zice:
    8 mai 2011 la 11:33 pm

    @ vioricaO

    Spuneai în finalul unui comentariu de mai sus :
    „Dar si pacatele sunt diferite inainte si dupa convertire; inainte cele mai grele pacate erau cel de comitere si dupa intoarcerea la Domnul sunt cele de omitere…asa am observat eu…”

    Nu , VioricaO , nu-i aşa !
    Dar e mai bine ( e ferice de tine ) că nu ai observat cum e realitatea.

    Pînă înainte de convertire se păcătuieşte într-o formă sincretică ( adică , este o fază primitivă , de păcătuire „subdezvoltată” , nediferenţiată , neştiută şi tîmpă ; sau , cu alte cuvinte , făcută într-un mod NEÎNTEMEIAT ) , însă grozăvia crudelor lucidităţi păcătoşenioase , a conştientizărilor maxime şi exasperante , a identificărilor pe planul conştiinţei a fiecărui specimen de păcat în parte ( care din care mai grav) , cerîndu-se apoi , în acest sens , şi ajutorul diverşilor specialişti în ale spiritului , a diverselor analize şi a căutărilor de soluţionare a situaţilor grave de păcătuire , toate bazate pe Cuvînt (adică , avem în vedere o persoană făptuitoare care deţine Cuvîntul Lui Dumnezeu ) , deci grozăvia începe abia după convertire.
    Adică , abia după convertire se păcătuieşte TEMEINIC şi zdravăn ! avîndu-se la bază temeiurile dureros de grele ale Cuvîntului.
    Abia după convertire problema gravă a păcatului din omenire intră pedeplin în domeniul de exerciţiu , avansat , al fatalităţii ei , de luptă pe viaţă şi pe moarte , urmată apoi de analiză profund uluitoare , la fel ca discuţiile în stare uluită , ce au loc între mireni , de obicei , pe drumul întoarcerii de la o înmormîntare neaşteptată !

    Nu poţi analiza cît e de grav păcatul , decît după formele sale uluitor de grave pe care le ia în fazele cele mai avansate ale parcursului unei vieţi (de după convertire) , atunci cînd vezi cum cel viu şi cel frumos de altădată (creştinul) , ajunge mort , şi cum , apoi , mai şi miroase a mort ( am în vedere sensul spiritual al mirosului morţii , şi , poate , nu numai…).
    ……………………………………………………………………………………………………………………

    Despre forma aceasta de păcătuire se poate răspicat afirma că este echivalentă cu moartea , fără a face absolut nici o exagerare.

    Deci , pînă a vorbi de slujirea păstorului afectat de modalitatea „păcatului cu imagine” , avem un mort pe care trebuie să-l înviem , iar nu , în primul rînd , un păcătos ce trebuie iertat !
    Aşadar , problema slujirii „cu imagine” nu este reductibilă la problema iertării sau neiertării celui decăzut ( fie de către Dumnezeu , fie de către oameni) , fiindcă înainte de a intra în acţiune tăriile iertării dumnezeieşti şi ale acceptării omeneşti avem de a face cu trupul spiritual ( şi nu numai spiritual ) al unui OM MORT !!!
    Despre acel om se spune că a fost dat pe mîna Satanei , ca să fie totuşi , în final , salvat.
    Miza este salvarea nenorocitului de om (adică, reînvierea sa , după ani buni , din moarte clinică spirituală) , şi aia pusă sub condiţie eventuală , dar nici pe departe miza nu o mai constituie dilema slujirii lui la „supra-înălţime”.

    Tot ce se petrece ulterior sub semnul salvării ţine de ordinul minunilor , care se întîmplă într-o manieră excepţională.
    Este extrem de relevant ce a sintetizat „Pomişor” mai sus , în ultimul aliniat al ultimului său comentariu (situaţia de excepţie este apariţia unor MINUNI ale Duhului în viaţa celui ce a fost decăzut ).

    Răspunde
  51. Damaris zice:
    9 mai 2011 la 8:46 am

    mai vrea cineva sa fie pastor? 🙂

    Răspunde
  52. elisa zice:
    9 mai 2011 la 8:23 pm

    Viorel, de unde stie cineva it de rari sunt?
    Domnul stie.

    Răspunde
  53. elisa zice:
    9 mai 2011 la 9:18 pm

    Viorel,
    scuze, nu m-am exprimat eu corect; eu intaream spusele-ti;
    nu stiu ei, cit de rari sau cit de multi sunt, pentru ca asta numai Domnul o paote stii;
    e incorect ca ei sa afirme asa ceva.

    Răspunde
  54. Vasilis zice:
    10 mai 2011 la 7:54 am

    poate nu este vreunul care n-a… dar… acela si-a facut rau lui insusi pacatuind impotriva lui Dumnezeu.

    cel ce a facut efectiv fapta pe langa faptul ca-si face rau lui insusi, face rau si celuilalt. asta-i diferenta si motivul pentru care cred ca cineva din a doua categorie nu mai poate avea o slujire publica.

    cand Adam a pacatuit prin neascultare Dumnezeu a blestemat pamantul
    cand Cain a pacatuit omorandu-l pe Abel Dumnezeu l-a blestemat pe Cain

    Răspunde
  55. vioricaO zice:
    10 mai 2011 la 8:35 pm

    Elisa,

    Cred ca acum e prea tarziu sa i se faca dreptate, ar fi cuvantul ei impotriva cuvantului pastorului, si asta ar umili-o inca o data. Sa-l fii dat in vileag atunci, nu stiu daca cineva ar fi crezut-o sau i-ar fi dat dreptate…Toti vor dovezi in aceste cazuri, si ce dovezi sa aduci? Ea ar fi picat si mai rau, ar fi fost denigrata si vinovata pt. tot… el, barbatul ar fi, si-a ramas „pur” si acoperit de martori mincinosi, care se gasesc intodeauna cand se fenteaza legi…
    Tanara ar trebui sa spuna public, cine e persoana, macar asa, sa se pocaiasca si sa nu predice spre osanda lui!

    Răspunde
  56. Emil A. zice:
    10 mai 2011 la 8:56 pm

    Mai poate fi pastor cineva care a curvit? – Depinde!
    Depinde de o multitudine de variabile care ne scapa.

    1. Ce ne facem daca pastorul curveste la 30 de ani, se caieste si de buna voie si nesilit de nimeni renunta la a mai fi pastor, ramanand in schimb un slujitor umil si harnic in acea biserica. Iar la varsta de 60 de ani, dupa 30 de ani de viata plina de cainta si de fapte bune, pleaca in misiune in Sudan, unde intemeiaza alaturi de alt frate o biserica. Dupa o vreme, localnicii sau nu stiu ce comitet al bisericii mama, decid sa-l unga ca pastor. In fata bisericii, fostul nostru pastor le marturiseste fratilor pacatul de acum 30 de ani, spunandu-le ca nu e vrednic in fata lui Dumnezeu sa mai fie pastor. Evident, asa cum va asteptati, localnicii cu lacrimi in ochi si puternic atinsi de marturisire, il imbratiseaza cu dragoste pe fratele lor si accepta cu bucurie sa le fie pastor.

    Nu stiu daca mi-a iesit exemplul, vreau doar sa accentuez faptul ca intrebarea cu pricina nu necesita un raspuns transat, valabil pentru intreaga viata a respectivului pastor. Asa ca si raspunsul meu la intrebare e, da, poate!

    2. Avem un pastor curvar. Daca un pastor care curveste si se caieste, marturisindu-si pacatul in fata bisericii, ramane totusi in functie, am mari mari mari rezerve vizavi de reala sa pocainta. Cand stii ca poti fi o piatra de poticnire pentru fratii mai slabi din biserica ta, cand stii ca bisericile din orasul tau o sa vuiasca, n-ai cum sa iti doresti tu insuti sa ramai pastor. Mai bine renunti macar pentru cativa ani. Totusi, chiar daca Dumnezeu iarta, avem frati slabi in credinta si avem si onoare, nu?

    3. Avem un pastor curvar si o biserica de curvari. Nu cred ca e o problema ca pastorul sa ramana in functie, atat timp cat se caieste. Exista doua feluri de frati curvari, cei care arunca cu pietre si ce-i ce iarta. Totusi, daca un frate curvar_care_arunca_cu_pietre se poticneste spiritual de ramanerea ta in functie, mai bine renunti. Chiar si aici, mai bine renunti.

    4. Peste n ani, intrebarea va fi „are dreptul un pastor homosexual sa fie pastor?” Personal, cred ca da, daca se caieste si…nu mai face. Si criminal. Si ce vreti voi.

    Dumnezeu iarta instant, noi avem nevoie de un timp mai mare sau mai mic. Nu e vorba de fapta in sine in raport cu natura slujbei , ci de cat de slabi sau mai putin slabi suntem noi, fratii. Daca fratii tai mai slabi se poticnesc de pacatul curviei comis de tine, pastorul, mai bine renunti. Cineva spunea mai sus ca el/ea vrea ca pastorul sa fie totusi mai spiritual decat el, ca nu vrea sa primeasca indrumare de la cineva care a curvit. Cine e mai spiritual, un pastor curvar care se pocaieste sau un pastor mandru, care n-are de ce se pocai, pentru ca nici nu stie ca e mandru?

    In concluzie, as spune ca da, un pastor care a curvit poate sa ramana pastor. Dar mai bine pentru el si pt frati sa renunte cativa ani.

    Răspunde
    • Marius David zice:
      11 mai 2011 la 1:27 am

      şi după cîţiva ani… revine? Cam cîţi ar fi necesari pentru refacerea încrederii?

      Răspunde
      • Emil A. zice:
        11 mai 2011 la 2:21 am

        exact la asta ma gandeam si eu. Nu stiu! Fiecare caz in parte are particularitatile lui, fiecare biserica locala are particularitatile ei si fiecare denominatiune are particularitatile ei atat de organizare cat si de manifestare a vietii religioase. Probabil atatia ani pana cel mai neinsemnat si slab frate din biserica nu se va mai poticni.

        Răspunde
  57. Marius David zice:
    11 mai 2011 la 1:58 am

    draga sora Elisa,
    va rog sa va feritide acest gen de generalizări: „stiu eu un caz.. „.
    ori îl numim, il confruntam, ori o lasam balta,
    acest dgen de cazuri sint foarte foarte grave si nu ne putem permite astfel de aluzii.

    Răspunde
  58. Brainerd zice:
    12 mai 2011 la 2:08 am

    Pacatul curviei este un act voit si premeditat. Pastorul care a ajuns in punctul in care a decis sa curveasca, a trecut printr-un proces lung, asa cum mentionati unii dintre voi mai sus. A fost o batalie in mintea lui, pe care a pierdut-o voit. Omul acesta si-a alimentat inclinatia aceasta. Problema cu astfel de pastori este mult mai grava. Multi tineri profita de faptul ca printr-o buna teoretizare a credintei crestine si prin criza de studenti, sunt acceptati in seminariile teologice. Acceptati fara sa fie chemati, fara sa fie mantuiti, fara Dumnezeu si fara o Putere in lume. Pagan sau nu, ce ne pasa noua, zic unii, e suficient ca vorbeste bine. Il stiti pe Ianos, al lui Spurgeon. Degradarea de genul acesta este cu bataie lunga in timp. Conducerea scolilor teologice in privinta multora, a inchis ochii si a zis: treci.

    Răspunde
  59. corinacaba zice:
    12 mai 2011 la 11:11 am

    NU. Nu e vorba de iertare, daca se pocaieste si se ridica poate fi iertat, e clar; si oricum mantuirea este personala si nu depinde de nici un altul decat de Hristos si omul in cauza, n-are importanta ce spun eu sau altul. Nu e vorba nici de judecata, fiecare sa se judece pe sine, ca precis gaseste destule de judecat si reparat la sine. Si nu e vorba nici de pacate facute inainte de a se intoarce la Dumnezeu. Dar daca a curvit dupa ce s-a intors la Dumnezeu si mai ales in timp ce era pastor, e clar ca are nevoie sa se pocaiasca si sa stea smerit pe ultimul loc din biserica , nu sa se ridice mandru in fata si sa predice sau sa conduca , asta e o sfidare la adresa Bisericii lui Hristos. Asta e parerea mea.

    Răspunde
  60. elisa zice:
    12 mai 2011 la 6:04 pm

    Imi pare rau , dar nu am dreptul sa numesc persoana;
    decit orasul;
    varul sorei respective (fiu de pstor, cu care am copilarit in aceeasi curte)
    fiind foarte intrigat, a cerut cu insistenta sa faca ea gestul acesta;
    insa pentru ea ar fi fost o reinviere a tragediei.
    Voiam sa scot in evidenta faptul ca unii pastori, desi sunt in situatii f.critice,
    continua sa slujeasca pentru ca exista indiferenta, sau rusine, sau lasitate,
    fapt pentru care nu sunt pusi la o parte.

    Răspunde
  61. cimponer marian zice:
    31 august 2011 la 4:50 pm

    Fie ca e vorba de un pastor sau un frate oarecare ;trebuie sa veghem ca sa nu ajungem sa pacatuim ,curvim ,etc . Trebuie sa ne pastram curati .

    Răspunde
  62. mihaela zice:
    1 mai 2012 la 1:13 pm

    Daca sotia unui pastor curveste, lucrul acesta este descoperit inaintea bisericii, ce parere aveti , sotul ei mai poate sluji biserica ca si pastor?

    Răspunde

Lasă un răspuns la daniel Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.