Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Grozava idee si finalizarea ei. Pare ca ocupa totusi un spatiu mai mare decat majoritatea garajelor de pe la noi…
Vasi
da, este de fapt un pasaj,
ideea este de folsosire a unui spaţiu la care nu se gîndesşte nimeni şi care ar fi foarte ieftin,
am văzut uscătoare la bloc făcute garsoniere excelente.
Deci se poate
Preţul unui asemenea pasaj în zona respectivă este la un sfert de preţ faţă de un apartament normal sau faţă de …. ce să mai zic,… un teren viran
Ingenios.
Bun. Dar canalizarea ( inclusiv WC-ul) ?
simplu, nicio problema. Se rezolvă. N-ai idee cîte metode pot fi pentru fose septice minuscule.
Aici din nou ne învaţă japonezii. Ai văzut vreun apartament de-al lor.
Ce să mai spun că avem nişte chestii acum de ultimă oră care pot trage … murdăriile alea şi fac gaz metan din ele 🙂
„daca” se scrie cu litere mari pentru ideea asta.
Hmmm, eu zic ca e mai mare investitia sa faci locuibil acest garaj decat sa achizitionezi o camera de camin sau o garsoniera minuscula pe care, daca le cauti bine, reusesti sa le gasesti cu 6000-7000 euro.
Dar, e adevarat, altul e confortul traiului la „curte” :).
Unde găseşti tu o garsonieră cu 7000 de euro? Locuibilă?Mîine mă duc şi cumpăr 🙂
Nu există aşa ceva acum, ah, poate în vreun oraş minier părăsit saula cineva foarte foarte disperat.
Poate vreo licitaţie bancară pe care să o afli prin pile?
Putem să rugăm pe cineva de specialitate să ne facă socotelile.
unde mai pui că faci cum vrei tu, nu îl iei „faianţat şi gresiat”, aşa cum l-au făcut alţii.
In Bistrita, tocmai am vandut eu cu o luna in urma, cu 6800 E, 17 mp, fusese mai demult cofetarie. Se pare ca preturile au scazut foarte mult.
Asta este uimitor. L-ai dat degeaba. Te-a tîlhărit fără să îţi dea în cap cumpărătorul 🙂
Era rudenie?
Atunci e şi mai trist! 🙂
Nu puteai să anunţi şi tu pe Facebook? Să faci licitaţie?
Nu este vorba de talharie, eu l-am cumparat acum vreo cateva luni cu 6000 E de la o cunostinta care a insistat ca are mare nevoie de bani si o ajut mult daca-l iau, l-am luat crezand ca il renovez putin si il revand cu oaresce castig, tata nu a fost interesat de renovarea lui, eu nu locuiesc in Bistrita asa ca l-am pus pe piata asa cum este si l-am dat pana la urma cu 6800 E, castigul net a fost undeva la 200 Euro restul insemnand taxe notariale.
insist că l-ai dat ieftin, să fie de sufletu.. … pardon..noi nu avem din astea 🙂
hi hi ce ingenios 😀
abia aştept să mă căsătoresc :)))))))))))))))))))))))))))))))))))
căsătoreşte-te cu cineva ingenios 🙂
Fiind inca in lume, am „apelat ” si eu la Caritas, in ultima faza, vazind ca toate colegele mele au cistigat; avea cun apartament cu 3 camere in Brasov, dar locuinta de servici fiind, trebuia achitat doar integral.
Daca nu-mi dadea domnul de la Caritas banii…nu puteam sa-l achizitionez, era si un termen.
Daca eram deja cu Domnul, trebuia sa-mi dea El acesti bani. 🙂
asa , m-a lasat si de fapt tot El mi i-a dat. 🙂
eram in nestiinta.
Va dati seama cati oameni au pierdut pentru banii castigati de dumneavoastra?
Unii au fost scosi din case, datorita naivitatii lor e adevarat, dar nu am putut sa-i inteleg niciodata pe cei care se bucurau ca ei au apucat sa castige, castigul respectiv era platit cu multa suferinta de altii … Mi se pare extrem de sensibila problema.
S-ar putea repara greseala cautand persoane pagubite, in special naivi care si-au lasat familia pe drumuri ori s-au sinucis si au ramas in urma lor orfani, si as restitui suma respectiva de bani.
Cristina,
atunci ni se spunea ca asa e acest joc, ca se cistiga datorita unui sistem….
eu nu eram cu Domnul; iar El asa a ingaduit sa se intimple; sunt convinsa ca a fost voia Sa.
chiar sa piarda unii, sa cistige altii: am facut-o din naivitate, nu din smecherie sau alte ..erau jocuri…asa gindeam.
Acum la virsta mea, nu prea vad cum as putea cauta, si
chiar a face ceva; mi se pare imposibil; adica chiar este.
Nimeni nu pierduse inca, toti cistigau, tirziu s-a explicat
ce e cu sistemul acela piramidal.
Poate unii au vrut sa se imbogateasca, avind case le-au vindut…de ce? ca sa-si ia mai multe case?
Eu nu aveam, murise sotul meu, aveam doi copii, si daca nu ingaduia Domnul atunci (El stia ca voi deveni copilul Lui si ca nu voi mai gindi la fel) sa primesc acesti bani, trebuia sa ma mut in drum>
Crezi ca am incredintarea ca nu am nicio vina?
🙂 Intelepciunea nespus de felurita a Domnului…Mereu depaseste orice imaginatie si din orice rau poate scoate ceva frumos. Nu ai de ce sa te simti vinovata Elisa si ma bucur ca ai vazut mana Domnului in asta. De restul oamenilor ce si-au pierdut casele se ocupa tot El pana la urma…de s-ar increde in El numai!
nu, sigur nu El v-a dat acei bani. Altul este resposnabil cu aşa ceva.
Da… Cred ca e vorba doar de a demonstra ca se paote. sau sa fie reclama la firma care face mobilierul interschimbabil? Poate-s eu paranoic… 🙂
nici asta n-ar fi rău, nu-i aşa… dar ce înţelegi totuşi prin mobilier interschimbabil? Mobilier modular probabil…
In contextul actual (cutremure peste cutremure), as fugi de oras de as rupe pamantul. Desigur, tot pleci la vremea hotarata… dar doar asa, psihologic…
Care or fi preturile la pamanturile din orasele miniere parasite? 😀
Cat ar costa o baraca-container, din cele de pe santier?
ai văzut azi că ţi-am dat şi ideea ta?
Pingback: O idee pentru cuplurile de bătrîni căsătoriţi | Marius Cruceru
Pingback: O idee pentru cuplurile căsătorite şi în criză | Marius Cruceru
Pingback: Altă idee: “cotagiul” | Marius Cruceru
Pingback: Altă idee: cortul | Marius Cruceru
Pingback: Povestea celor 100 de bile, Villa Lobos-ul lui Babii, casa-garaj « La patratosu