Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Asta imi aduce aminte de teoria lui Jean-Baptiste Pérès din Grand Erratum: Napolean nu a existat ci este doar un mit al zeului-Soare, reconstruit in sec. XIX dupa modelul lui Apollo. Pérès era un savant excelent (matematician cred) dar se amuza pe seama celor care se chinuiau sa demonstreze ca Isus este o reinterpretare a mitului solar iar apostolii simboluri zodicale. Merita citit, mai ales de istoricii care din doua cioburi si un cui iti reconstuiesc o epoca.
Mulţumim, Alin,pentru datele interesante şi mai ales pentru „cioburi şi un cui”. Cît este de adevărat!
Nu cred ca cineva poate lua in serios asa ceva. Cine e acest Tales Von Hoffman? Mai degraba el nu exista.
Da, te-ai prins, este o glumă şi o aluzie la ce întîmplă cu anumite chestiuni teologice.
Poate a suferit o trauma puternica vizionand sau citind materiale despre atrocitatile comise de Hitler si a ramas blocat in faza de negare … :).
Tales von Hoffman or Tales of Hoffmann! Jacques nu ar fi fericit de asta plasmuire.
Ma intreb daca istoricul Tales von Hoffman exista?! Poate ca e vreun actor care joaca rolul unui istoric traznit?! 🙂
Ca sa merg pe firul „rationamentului”, poate ca nici Ceausescu nu a existat… Poate ca era Florin Piersic deghizat. 🙂
Decebal si Mihai Viteazul sigur nu au existat, era doar Amza Pellea, jucandu-l cand pe unul, cand pe altul. Cu Stefan cel Mare e deja demonstrat: a fost o facatura a lui Cozorici.
Ma intreb daca si noi existam? Nu cumva suntem „jucati” de diferiti actori.
Oare cine joaca rolul meu?!
Si mai interesant, ce actor il joaca pe Marius Cruceru?! 🙂
„All the world’s a stage and all the men and women merely players”. Baiat destept Shakespeare, stia el ce stia.
poate că se va găsi cineva să mă imite ca pe Richard Wurmbrand 🙂
ah, am auzit că deja sînt vreo doi trei care o fac, vorbesc moldoveneşte în stil Cruceru, deşi sînt ardeleni 🙂
Pingback: Harpochitara, spălat pe creier, cum arată moartea îngerului, love itself, « La patratosu
L-am înțeles pe Mahmud Ahmadinejad afirmând că holocaustul nu a existat, și Israelul nu e un stat. E orbit de ura rasistă, l-am înțeles. Atunci n-a existat nici un Hitler care să gândească și să poruncească Holocaustul. Nu au reușit istoricii sceptici să mă facă să cred balivernele lor cu privire la Isus Hristos, care a trăit la mii depărtare de ani, și vine nenea ”istoric” să ne pună ochelari să vedem extratereștri din lumea ”adevărată”. Istoricul ăsta trăiește în lumea lui.
Sincer, îmi pare rău că nu pot să comentez în legătură cu această teorie a acestui istoric, dar tocmai am constatat că nu exist! 😀
: ))))
Cine a constat ce? Aceasta discutie nu exista. Pentru ca participantii la ea nu exista. Noapte buna si somn usor. De veci.
Ah!!!
„Do not close down your mind!”
It’s frighteningly easy…
Nu va speriati. Vorbeam cu mine insumi… ca sa nu adorm… de-adevaratelea.
Ha, ha, Tales (Poveşti) von (de) Hoffmann (E. T. A., probabil), de la Universitatea Copelia-Bratwurst (Cîrnat prăjit). 😀
Azi-mîine apare o ştire din România cum că grădina Edenului (savuros pleonasm) a fost pe undeva prin judeţul Buzău, afirmaţie susţinută de cercetătorul britanic Sir Lyealot Crookman de la faimoasa Universitate Frye-Fish.
A auzit cineva de Jacques Offenbach – „The Tales of Hoffmann” (în original „Les contes d’Hoffmann”) ?
Nu de alta, dar, vorba aceea foarte folosită în media şi care „mă omoară”… despre ce vorbim aici? 😀
tot la asta m am gandit si eu!!!! este o barcarola foarte frumoasa in Tales of Hoffman folosita prin diverse filme, belle nuit.
e o inregistrare la batranete sunt variante de studio mai reusite. Caballe a inregistrat o si cu alte colege din cate stiu eu.
Da, aşa este, foarte frumoasă… dar, trebuie să recunosc, spre ruşinea mea, ca mi-a „căzut fisa” cam târziu! 😦
Mie-mi place mai mult această interpretare – fiind surori, vocile celor două interprete (mi se pare că) se armonizează perfect.