Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Atentie! Urmeaza pareri pur personale (i.e. subiective):
1. Problema politicii se pune diferit in America fata de cum se pune la noi. Trevin Wax spune ca evanghelicii nu vor mai pune accent pe influentare prin activitatea politica. La noi a inceput macar sa se faca acest lucru? Nu stiu, de-aia intreb.
2. Teologia prosperitatii a existat dintotdeauna in America si tind sa cred ca pe asta a fost construita. Trevin Wax spune ca asta nu va inceta, probabil de-acolo se vede mai bine ca nici macar ultima criza economica nu i-a scuturat. E foarte confortabil, intr-adevar, sa crezi ca daca esti un bun crestin, Dumnezeu te va rasplati cu bunastare.
3. Cat tine de casatoriile intre homosexuali in particular, si problemele sexuale in general, nu cred ca in Romania problema este la fel de avansata. Pot dezvolta daca e careva curios, nu vreau sa monopolizez.
4. Din pacate nu cred ca avem puterea economica necesara sa desfasuram misiuni ambitioase, dar poate e mai bine asa. Poate asta ne va motiva mai puternic.
5. Fenomenul plictiselii in biserica e la fel de prezent la noi ca la ei, deci cred ca problema se pune. Trevin spune ca dihotomia modern-traditional va disparea, din cauza ca gusturile sunt prea variate, si ca tinerii nu isi vor mai alege biserica dupa gustul muzical. Asta ar fi un gest de aplaudat, dar se pune intrebarea: care va fi atunci criteriul?
Apocalipsa vorbeste nu numai despre biserica Satanei ci si despre „adancimile Satanei”, ca fapt real, subversiv, care primejduieste viata duhovniceasca a Bisericii lui Hristos. (Apocalipsa 2:13,19-25) (Efeseni 6:12 ‘…impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti ” SUNT ! Biserica este trupul lui Hristos cel Ceresc, este un loc ceresc, prin traire, , dragoste, credinta, nadejde…)
draga Paul,
1. .la noi se încearcă prin lobby în PArlament, parlamentari pocăiţi etc. Părerea mea? Strict zero! Nu aceea este calea.
2. La noi abia începe.
3. Ba, te va surprinde amploarea fenomenului în următorii ani.
4. Eu cred că da, Albania, Turcia au fost făcute în ultimii patru ani numai cu fonduri româneşti. Mă refer la călătoriile studenţilor noştri. am mari speranţe.
5. Ei, abia începem la noi cu dezbaterea asta şi cred că va fi foarte intreresant.
Imaginea asta e cea mai reprezentativa pentru ceea ce simt cand citesc ce spui aici http://shoppers.ro/i_feel_like.jpg
de ce?
Pingback: 5 tendinţe, 9 semne, Open Theism-Open Futurism? « La patratosu