Clopotniţa cu termopan (P)

clopotnita-cu-termopan.jpg

Zilele trecute am văzut un documentar despre cel mai cunoscut turnător de clopote din România.

Mi-a plăcut foarte mult personajul: absolvent al unei şcoli de muzică, s-a apucat de o chestie care a devenit curînd pasiune pentru întreaga familie. Mi-a plăcut filozofia lui de bussiness, dar şi ideea din spatele afacerii.

Mi-am adus aminte de băiatul din Andrei Rubliov, cel care a turnat clopotul acela uriaş ….

În timp ce povestea despre clopote şi acordaje, despre comenzi şi tipuri de aliaje a spus ceva care m-a trimis spre starea bisericii din ziua de azi.

„Mă duc cîteodată să iau cîte o comandă epntru clopote şi preotul îmi spune…. vreau cinci clopote, dar el a construit clopotniţa atît de mică că abia îi încape unul singur şi acela foarte mic.

Altul spune că m-a ajutat deja şi nu mai trebuie să îi încarc nota de plată, mi-a făcut suportul de clopot din şină de cale ferată…. dar şina vibrează şi intră în rezonanţă cu clopotul şi strică totul…,

Altul mă cheamă şi spune că deja a terminat clopotniţa şi vrea un clopot care să se audă de la 7 km…. dar cînd mă uit la clopotniţă pusese deja termopan pe toate ferestrele clopotniţei…”

Cam aşa este şi biserica din ziua de azi.

Este dornică după tot felul de updatări, lacomă după modernizare, încercînd să caute tot felul de soluţii care să îi mărească audienţa, caută să îşi facă clopotul auzit la mari depărtări….

Da, asta ar trebuie să fie rolul bisericii, să fie clădirea cea mai înaltă din oraşe, să domine oraşul cu vederea ei frumoasă şi cu sunetul ei desluşit.

Dar, din păcate, biserica s-a îndreptat spre kitsch, şi-a urîţit faţa precum o adolescentă care vrea să îşi imite mătuşile mature, dîndu-se cu tot felul de creme şi fonduri de ten şi machiaje pe faţă n-a reuşit altceva decît să-şi potenţeze coşurile, distrugîndu-şi frumuseţea naturală.

Din păcate, dorind să îşi schimbe look-ul, biserica şi-a pus termopane la clopotniţă…

Sunetul s-ar putea să fie puternic, dar este înăbuşit de cele care ar fi dovada faptului că biserica a intrat în sfîrşit în epoca modernă.

Biserica se termopanizează, în dauna unui glas clar şi auzibil.

Clopotarii talentaţi care puteau să facă clopotele să plîngă sau să rîdă, trăgîndu-le în dungă sau în plin, au murit şi au fost înlocuiţi de aparate comandate prin GPS programabile pînă în anul 2099…

Ce ironie! S-ar putea ca Mirele să vină să îşi ia Mireasa şi pe un pămînt pustiu şi nevieţuit, clopotele fără clopotari să bată încă, programate electronic, iar sunetul acestora, înăbuşit de termopane să bocească o biserică care a semănat cu o femeie plină de pete şi zbîrcituri, dar care a încercat să se comporte ca o adolescentă plină de mofturi sau ca o adolescentă cu faţa curată, dar care şi-a stricat faţa cu pomezile vîndute de negustori înşelători.

Biserica de astăzi are o clopotniţă cu termopane.

În spatele geamurilor fumurii se ascunde o bijuterie turnată de veacuri cu glasul limpede şi clar, dar este un glas înăbuşit… de dorinţa de popularitate, de majoritate, de statistică, de audienţă.

Acela este clopotul adevărat al Bisericii…

Maranatha, Domnul nostru vine, dar clopotele false vor continua să bată după programe electronice atît timp cît zidurile vor rămîne în picioare, chiar şi fără oameni, atîta timp cît va exista curent electric, chiar şi fără puterea Duhului…

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Gînduri, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Clopotniţa cu termopan (P)

  1. ACIDUZZU zice:

    Mi-am adus aminte de o poezie de Miliei King:

    „Caci oamenii zidesc biserici
    dar rastignesc pe Dumnezeu…”

  2. ACIDUZZU zice:

    Inca din antichitate, sunetul clopotelor prevesteau primejdie nu adormire…
    Bine-ar fi ca toate clopotele sa „sune in dunga…” A primejdie, a pacat…

  3. ACIDUZZU zice:

    „Biserica de astăzi are o clopotniţă cu termopane.

    În spatele geamurilor fumurii se ascunde o bijuterie turnată de veacuri cu glasul limpede şi clar, dar este un glas înăbuşit… de dorinţa de popularitate, de majoritate, de statistică, de audienţă.

    Acela este clopotul adevărat al Bisericii…”

    • naomi zice:

      Mi-ati furat citatul 🙂

      • ACIDUZZU zice:

        Mii de scuze…dar imi pare bine ca suntem pe…aceeasi lungime de unda nu numai a comunicarii dar si a convingerilor noastre ! Totodata ma bucur ca suntem suficient de obiectivi in…subiectivismul nostru…
        Cand doi sau trei subiectivi discuta despre acelasi lucru ei devin obiectivi intr-o opinie exprimata !

  4. naomi zice:

    Am mai gasit un citat al zilei:
    „În spatele geamurilor fumurii se ascunde o bijuterie turnată de veacuri cu glasul limpede şi clar, dar este un glas înăbuşit… de dorinţa de popularitate, de majoritate, de statistică, de audienţă.”

  5. Cristian zice:

    Nu exista padure fara uscaturi. Pe masura ce se apropie Ziua, uscaturile complesesc verdeata, dar verdeata devine pe atat mai pretioasa si stralucitoare.

    La inceput mi-a fost greu sa trec peste kitchul din bisericile ‘de tara’ de la orase sau din alte parti, kitch pe care nu il gaseam la biserica Rusa de la Universitate, Grigorie Palama din Politehnica si la alte biserici din Bucuresti care tratau cu toata seriozitatea viata liturgica.

    In timp am fost fortat sa fac abstractie de ‘inflorituri’ si sa gust doar din autentic. Biserica Ortodoxa are sansa ca mare parte din ritul liturgic sa fie stabilit in forma si continut. Cei care nu il respecta in forma asta sunt putini (inca, slava Domnului!) si de ignorat.

    In final, ‘termopanizarea’ bisericii ii va alege pe cei cu adevarat traitori si credinciosi. Si vor straluci acestia chiar si in mijlocul ridicolului si al decaderii.

    • ACIDUZZU zice:

      „Nu exista padure fara uscaturi.”
      Proverb sau realitate ?

      Uneori, daca uscaturile nu se autoaprind… este necesar sa le dai fos pentru ca „locul cu verdeata” sa arate cu adevarat verde, viu, ca vegetatia langa un „izvor de ape”…!
      Vorbind despre termopanizare, eu o inteleg ca o izolare, ca o etanseizare, ca o carantina autoimpusa. Oare nu a facut si…Michael Jackson la fel ? Si cum a murit ?

      • ACIDUZZU zice:

        CORECTARE:
        „este necesar sa le dai foc…”

      • Cristian zice:

        Uneori amputezi un membru, alteori folosesti un medicament care vindeca pe cat posibil. Un foc va fi la un moment dat. Dar noi, ca oameni, nu putem arunca cu piatra. Nu putem da afara din Biserica pe cei care nu se ridica la standardele noastra inalte.

        Pe cei ce pacatuiesc trebuie sa ii mustram cu blandete nu sa ii ardem pe rug, nu?

        Important este ca noi sa ne traim credinta fierbinte, pentru ca uscaturile sa se rusineze si sa se indrepte.

        E alegerea lor, cum bine spui tu, si a noastra in ultima instanta.

      • naomi zice:

        Este realitate de aceea a devenit proverb 🙂

    • Marius David zice:

      draga Cristian, postarea mea nu este un atac la o confesiune sau alta. Este un fel de cugetare despre starea bisericii contemporane în general.

      • Cristian zice:

        Va asigur ca nu am vazut-o asa, desi nu stiu sa existe case de adunare Baptise cu clopotnita.

        Multumesc insa foarte mult pentru intarire. Confirmati o durere care exista si este reala, cel putin in cercul de credinciosi in care ma invart eu. Pictura, muzica, se pierd odata cu racirea credintei noastre, si sunt astfel simptome vizible.

        • Marius David zice:

          draga Cristian,
          problema este mai dureroasă decît îţi poţi imagina.
          Exemplu: Există o pictură în judeţul Botoşani, într-un sat, este pictată Fecioara cu unghii vopsite.
          Pictorul, mort acum, a vrut să facă o glumă sinistră, a vrut să vadă dacă cineva îşi dă seama.
          Gîndeşte-te la acest gen de spiritualitate şi la felul în care se pictează, se fac restaurări.

  6. ionut zice:

    bietii enoriasi din Gherla 🙂

  7. ACIDUZZU zice:

    @ Cristian:
    „Uneori amputezi un membru…”

    Da, asa este ! Mai bine sa intri in Imparatia Cerurilor fara o mana sau fara un picior, decat cu amandoua in iad…”
    Da, asa este ! cat despre noi, datoria noastra este sa mustram cu duhul blandetei, intrucat „robul Domnului nu trebuie sa se certe…”
    Da, asa este, „cei rai” sa autoexclud singuri !(vezi 1 Ioan 2:19)

    Noi nu discutam despre mortii din cimitir ci despre cei din biserici ( vezi Apocalipsa 3:1 c) Mireasma noastra trebuie sa fie de la viata spre viata !

  8. Marius Tepelea zice:

    Eu cred ca avem prea mari asteptari fata de receptarea artei crestine traditionale in Romania. Ce sa mai vorbim de termopane cand multi dintre noi nu cunoastem istoria crestinismului si traditia proprie? Din ciclul sa ne mai descretim fruntile, o perla proaspata:
    „Jhon Wyclyff a fost un mare reformator, de origine americana”.
    Prin urmare, sa nu ne miram de unele mai mici, daca pe cele mari si importante multi nu le stiu.

    • Marius David zice:

      draga Marius,
      tocmai povesteam azi despre o biserică în care s-a dat cu vinarom peste pictura veche, o frumuseţe, nu alta şi s-a făcut o pictură nouă, curat chici.
      Este ca şi cum ai pune tapet peste pictura autentică. Seamănă cu daciile tunate cărora li se pun ouă Kinder pe antenă „ca să fie frumos”
      Ce să mai spun, tot astăzi discutam, despre pierderea cîntului bizantin liturgic autentic.
      Mă doare pe mine ca baptist de astea, fiind patrimoniu cultural, decît îi doare pe unii care ar trebui să fie implicaţi direct în salvarea edificiilor noastre culturale.

  9. CNI zice:

    Nu stiu cum sta treaba cu „cantarea bizantina autentica” in afara arcului carpatic, insa in interiorul lui aceasta nu s-a practicat in forma standard de surte de ani, daca s-a practicat vreodata. Noi avem un sistem al glasurilor derivat din cel bizantin, cu multe influente folclorice sau sarbesti sau rutene, deci o cantare deja autohtona (de fapt doua sau trei: cuntana, lugojana si, in Maramures „pe rusie”), care ar fi pacat sa se piarda.

    • Marius David zice:

      există o şcoală foarte bună acum la facultatea greco-catolică din Oradea, domnul Mureşan este şcolit şi în occident şi în Romania, este un cunoscător în detalii şi sper să scrie cît mai mult, să înregistreze şi să culeagă cît mai mult.
      Eu am avut contact cu forma şcolită a glasurilor în bucureşti.
      este fascinant ce fac şi cei de la Stavropoleos.

      • Alex zice:

        Scoala de la facultatea greco-catolică din Oradea nu e chiar atat de buna (in plus canta dupa liniara, iar nu dupa psaltica, ca de altfel si seminaristii si studentii blajeni, ceea ce este un mare handicap de la un anumit nivel). Acuma, desigur, depinde cu cine comparati. Eu compar cu Byzantion, Tronos, strana de la patriarhie, Evloghia, grupul Nectarie Protopsaltul, strana de la Grigorie Palama, Stavropoleos, grupul de la Antim, grupul Anton Pann, grupul Macarie Ieromonahul, grupul Anghelos, grupul de psalti Horevma, grupul Roman Melodul, si mai sunt grupuri bune la Craiova, Caransebes, Cluj. Sunt tineri care au doctorate in psaltica (mai ales in Grecia, unde exista continuitate in acest fel de cantare) si canta cu Theodoros Vassilikos si Lycourgos Angelopoulos, dau concerte in toata lumea (uitati-va dupa Byzantion pe youtube). Ca sa nu mai spun de protopsalti: Adrian Sarbu, Mihail Buca, Marian Moise, Pr. Laurentiu Iacob, Pr. Marian Fartat, pr. Gabiel Oprea, Adrian Stolnicu si multi, multi altii, care duc zilnic ore de muzica in stranele bisericilor. Realmente de mai bine de 15 ani, de cand cu Psalmodia lui Sebastian Barbu Bucur, muzica psaltica autentica cunoaste un reviriment, mai ales cu redeschiderea scolilor de cantareti.
        Desigur, e un proces de durata care cere acumulari pe perioade mari de timp, si mai ales conteaza de la cine sa ai sa inveti, de la urmasi fideli ai Traditiei.
        Un bun punct de plecare pentru initiere este aici:
        http://psaltiicatedraleipatriarhale.wordpress.com/ sau
        http://bizantina.ro/ sau
        http://www.analoghion.ro/

        • Marius David zice:

          da, mulţumim pentru referinţe.
          eu zic totuşi că, dacă l-aţi cunoaşte pe domnul Mureşan, v-aţi schimba un pic părerea. Dînsul ştie şi muzică psaltică.
          DA, ştiu de proiectul Psalmodia.
          Excelent şi de încurajat.
          Sînt pentru tradiţie în acest fel de intreprinderi.
          Mulţumim de link-uri.

Lasă un răspuns către Marius David Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.