Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Daca baptistii pretind ca sunt adevarata biserica a Domnului Isus Cristos prin descendenta din romano-catolicism e ‘vai de ei’; stiu insa baptisti care au aceasta pretentie excluzand total descendenta din ceea ce ei considera a fi ‘curva cea mare’.
Mi s-a parut interesant un citat dintr-un proeminent romano-catolic din secolul reformei:
„Daca nu ar fi fost baptistii chinuiti atat de cumplit si taiati cu cutitul in timpul ultimilor 1200 de ani, ar roi in numar mult mai mare decat toti reformatii”
Cardinalul Hosius -presedintele conciliului de la Trent
cine oare pretinde această gogoriţă, Amo, Doamne iartă-mă!!!
că sîntem adevăraţi pentreu că sîntem din catolici????
despre ce baptisti vorbiti in urma cu 1200 de ani???
va rog sa imi dati si mie trimiterea exacta a acelui citat.
asta ati inteles, ca sintem adevarati pentru ca sintem din catolici?
si in primul rind ideea principala era inexactitatea cuvintului „neoprotestant”
am inteles despre ce spuneati, cardinalul Hosius din sec. XVI.
Frate Cruceru,
Acei „anglicani la început, puritani ulterior şi, în cele din urmă, separatişti” despre care cei mai invatati decat mine sustin ca sunt cei din care au descins baptistii, de unde au descins la randul lor? Din cate stiu, si anglicanii tot din catolici descind. Sau poate gresesc???
nu greşiţi.. în principiu, dar istoria este un pic mai complexă. Nu credeţi?
a spune că DESCIND… este cel puţin inexact dn punct de vedere tehnic.
v-as ruga sa gasiti citatul in latina daca se poate.
din cite am vazut, nu stiu daca acestea au fost cuvintele sale exacte.
revin, pentru ca ma deranjeaza felul in care incercam sa ne plasam in orice punct istoric ne convine pentru a ne gasi „urma singelui”.
Hosius nu putea vorbi despre baptisti, ci doar despre anabaptisti. v-as ruga sa nu mai faceti aceasta confuzie. e identica cu cea de mai jos, Michael Sattler, anabaptist, mort in 1527.
nu avem voie sa jonglam cu etichetele si cu datele istorice oricum.
1609 ramine momentul din care putem vorbi efectiv de baptisti, ca o confesiune aparte.
Domnule Veres,
Despre ce vorbim pana la urma?
Despre cei ce au purtat sau poarta eticheta de „baptisti” sau despre cei care au o credinta anume („credinta baptista”?)
Daca eu vorbesc de credinta si dvs va referiti la eticheta e clar ca nu avem aceeasi baza de discutie.
Apropo, acea urma a sangelui pe care o aminteati nu face parte din ceea ce „imi convine”; este ceva ce istoria consemneaza in mai mica sau mai mare masura si care nu poate fi stearsa niciodata; tot respectul pentru cei care au murit refuzand sa se supuna ereziilor catolice de-a lungul secolelor!
Otniel Vereş este cam in aer la acest subiect , daca vrea sa studieze , ii trimit o intreaga colectie de marturii si scrieri baptiste care arata clar originea baptista .Ii stau la dispozitie .O sa ma rezum doar la cateva citate :
a. Citate:
i. Will Durant: „La început, Anabaptiştii s-au manifestat în Elveţia, unde se poate să se fi strecurat creştinismul paşnic al valdensilor din Sudul Franţei sau al fraţilor cerşetori din Ţările de Jos” (Civilizaţii istorisite, vol. 18, p. 85).
ii. Mircea Eliade: „primele forme creştine erau mai aproape de acelea care au fost considerate mai târziu drept eretice”
iii. Barclay, „După cum vom arăta, ascensiunea ‚Anabaptiştilor’ a avut loc cu mult timp înaintea formării Bisericii Angliei [1534], şi există de asemenea motive să credem că pe continentul European societăţi creştine mici, ascunse, care susţineau multe din opiniile ‚Anabaptiştilor’, au existat încă din vremurile Apostolilor. În sensul transmiterii directe a Adevărului Divin, şi al naturii adevărate a religiei spirituale, pare probabil că aceste Biserici au o descendenţă sau succesiune mai veche decât cea a Bisericii Romane” (The Inner Life of the Religious Societies, p. 11, 12).
iv. Leonard Verduin spune: „Ceea ce a erupt în cel de-al Doilea Front [aripa stângă, radicală a Reformei] a fost o resurgenţă a acelor tendinţe şi opinii care existau deja de secole împotriva ordinii medievale; a fost legată de cercurile antice în care, în ciuda persecuţiei, un corp de opinii şi convingeri antice erau încă în viaţă. Nu a fost ceva care s-a ridicat, fără o rădăcină mai adâncă, din evenimentele care au avut lor în 1517.” (The Reformers and their Stepchildren, p. 14) „Disidenţa împotriva ordinii medievale era deja veche de un mileniu şi extrem de răspândită” (Ibid., p. 15). „Stânga Protestantă a fost moştenitoarea lumii subterane medievale. Avea categorii de gândire şi un vocabular apărut din ereziile medievale târzii,…, un vocabular care a existat înaintea Reformei şi avea propria-i putere şi propriu-i impuls, cu totul separat de Luther (Ibid, p. 35-36). „sursele nu disting nici o persoană ca întemeietor al rebotezării în secolul şaisprezece… Cum a apărut anonim o asemenea practică atât de radicală este mai mult decât ciudat – dacă se presupune, aşa cum este voga, că Anabaptismul a fost un simplu produs al secolului şaisprezece. Dar această tăcere în privinţa aceluia care trebuie creditat cu ideea devine întru totul explicabilă imediat ce se realizează că ceea ce a fost cunoscut ca Anabaptism în timpurile Reformei nu a fost nicidecum ceva nou… Nimeni nu este creditat cu inventarea Anabaptismului secolului şaisprezece pentru motivul suficient că nimeni nu l-a inventat” (Ibid., p. 189). „Rebotezarea este tot atât de veche pe cât constantinianismul [doctrina lui Constantin cel Mare care unea puterea imperială cu cea ecleziastică]” (Ibid, p. 190).
v. Zwingli: „Învăţătura Anabaptismului nu este o noutate, ci pentru o mie trei sute de ani a cauzat mare tulburare în biserică, şi a căpătat aşa putere, încât încercarea în această epocă de a lupta contra ei pare zadarnică pentru un timp” (Christian, op. cit., p. 86).
vi. Mosheim: „În primul rând, eu cred că Menoniţii nu greşesc în totalitate atunci când se laudă cu o descendenţă dintre acei Waldenzi, Petrobrusieni şi alţii, care sunt de obicei denumiţi Martori ai adevărului înainte de Luther. Înainte de epoca lui Luther, existau ascunşi în aproape toate ţările Europei, dar în special în Boemia, Moravia, Elveţia şi Germania, foarte multe persoane, în a căror minţi era adânc înrădăcinat acel principiu pe care Waldenzii, Wickliffiţii şi Hussiţii l-au susţinut, unii mai ascuns, alţii mai deschis” (Ibid., p. 385)
b. Bertalan Kirner – „În timpul Reformei, aceste concepţii baptiste [botezarea prin afundare] stârniseră multe controverse. Renumiţii reformatori, Zwingli, Luther şi Calvin purtau discuţii aprige cu baptiştii, şi îi puteau învinge doar prin forţă şi moarte.” (Viaţa misionarului Mihaly Kornya, p. 40). Liderii anabaptişti martiri Felix Manz, Michael Sattler, Balthasar Hubmaier şi Jorg Blaurock sunt menţionaţi ca predicatori baptişti
c. John T. Christian – „Sunt foarte conştient de imperfecţiunile acestei cărţi, dar prezintă multe informaţii care înainte nu s-au găsit în nici o istorie a Baptiştilor. Am urmărit pe tot parcursul cărţii metoda ştiinţifică de investigaţie şi am lăsat faptele să vorbească de la sine. Nu am nici o îndoială în mintea mea că a existat o succesiune istorică a Baptiştilor din zilele lui Hristos până în prezent. Trebuie amintit că Baptiştii se găseau aproape în fiecare colţ al Europei. Când am găsit o legătură între două grupuri, am afirmat acest fapt, dar când nici o legătură nu a fost vizibilă, nu am încercat să construiesc una. O sinceritate directă este sigura direcţie care trebuie urmărită. Totuşi, din fericire, fiecare fapt adiţional descoperit nu face decât să facă probabile asemenea legături în fiecare caz.
Eu am o atitudine expectativă faţă de viitor. Întâmpin bucuros orice investigaţie, fiindcă adevărul nu are de ce să se teamă de lumină.” (O istorie a baptiştilor, p. 6)
Christian a avut două doctorate, membru în American Society of History, Academia franceză de Istorie, Societatea greacă de Arheologie creştină, a făcut mai multe vizite în Europa pentru cercetări originale şi strângere de documente.
a. Alexa Popovici – „Deşi noi nu punem accentul pe vreo succesiune care să valideze autenticitatea creştină, ci ţinem mult mai mult la o identitate de crez şi de practică, totuşi, dacă ar trebui să prezentăm şi o asemenea succesiune, ea există şi poate fi probată istoric. Înaintea existenţei anabaptiştilor au existat alte grupări religioase, care au avut acelaşi crez şi aceleaşi practici aplicate după învăţătura Noului Testament” (Istoria Anabaptiştilor din România, Ed. Făclia, p. 289-290).
Asa ca lasati-o mai moale , cu protestantismul, pozitia asta ati adoptat-o acum ca sa intrati deplin in ecumenism pt a nu face pe plac fratiei papale.
Asa stiam si eu: ca baptistii sunt protestanti. Indiferent cat de drag ne este noua sa luam ceva „vechi” si sa-l facem „nou” punandu-i un „neo” in fata, in cazul de fata baptistii nu sunt chiar atat de „neo”, mai ales ca de data asta nu e vorba de o asezare pe axa istorica a baptistilor fata de catolici, ortodoxi, Reforma. Cineva (persoana importanta) mi-a spus candva: Protestantii au la baza teologia lui Luther & Co, in timp ce NEOprotestantii au la baza teolgia lui Kant & Co. In lumina acestei afirmatii, fiecare poate acum, conform teologiei ce-o urmeaza, sa se urce intr-o barca veche sau una „neo” (sau un vas de croaziera). 🙂
Foarte bun articol! Felicitari autorului! (nah ca acum nu mai aveti cu cine sa impartiti felicitarile 😛 )
Partea interesanta cu baptistii este ca acestia nu sunt protestanti in termenii in care sunt protestanti lutheranii. Baptistii nu au „protestat” impotriva bisericii catolice, si nici macar nu au protestat impotriva bisericii anglicane. Baptistii sunt mai degraba separatisti, in sensul ca s-au separat de brownisti. Deci, nici macar nu suntem protestanti din primul val, ci undeva din al treilea.
Adica un fel de carismatici? Ca numai astia vin in valuri (uneori sub forma de tsunami) 🙂 . Glumesc. Sunt de acord. Tocmai de aceea faceam diferenta intre teologii si nu intre epoci. „Neo” se refera la teologie, nu la epoca, desi unii, in exces de zel, ii fac pe protestantii POSTmodernismului NEOprotestanti dupa rationamentul: in Renastere = protestanti, in postmodernism = NEOprotestanti. In postmodernims totul e „neo” (nou), chiar si Modernismul. Ma intreb de ce POSTmodernism, si nu NEOmodernism (dupa modelul Clasicism-NEOclasicism)? Sau poate dupa POSTmodernism vine NEOmodernismul?
iata si raspunsul lui Corneliu Simut la intrebarea aceasta in interviul din oglindanet
„E adevărat, baptiştii sunt protestanţi, nu neo-protestanţi. Întrucât prima biserică baptistă a fost înfiinţată la Amsterdam în anul 1609 de către doi englezi (anglicani la început, puritani ulterior şi, în cele din urmă, separatişti), e limpede că – din punct de vedere istoric – baptiştii sunt protestanţi (cel puţin atâta vreme cât metodiştii, care au apărut în secolul al XVIII-lea, sunt socotiţi protestanţi – şi chiar sunt!). Există evidente legături dogmatice cu mişcarea anabaptistă din secolul al XVI-lea, însă – vorbind strict istoric – baptiştii sunt urmaşii puritanilor şi separatiştilor englezi. Iată de ce Mărturisirea de credinţă de la Westminster din 1647 (confesiunea de căpătâi a puritanilor englezi) este identică (mai puţin articolul referitor la botez) cu Mărturisirea de credinţă de la Londra din 1689 a baptiştilor englezi. E adevărat că aceasta nu este nici pe departe singura mărturisire de credinţă baptistă, dar – la acea vreme – era cu siguranţă cea mai cunoscută. „
Majoritatea Baptiştilor contemporani cred că aceasta este originea lor. Totuşi, această origine ridică nişte întrebări serioase datorită credinţei iniţiale a Domnului Smyth cu privire la administratorul corect al botezului.
Pentru a fi înţelese aceste întrebări, vom prezenta un caz ipotetic. Să spunem că am fost botezat ca prunc, iar acum, fiind adult, încep să studiez Biblia cu familia mea. Domnul ne mântuieşte şi realizăm că botezul primit în copilărie nu este valid. În oraşul meu nu este decât o biserică ce botează adulţi în baza marturisirii credinţei personale, dar nu sunt de acord cu ei în unele probleme doctrinare, aşa că hotărăsc să merg la râu şi să mă autobotez, iar apoi să botez şi restul familiei. Dacă vin la o biserică Baptistă locală, ne vor primi ei ca membri cu un asemenea botez?
Acest exemplu prezintă un caz fundamental pentru Baptişti. Ca să fie consecvenţi cu doctrinele fondatorilor, ar trebui să ne accepte ca membri şi să ne considere botezurile valide. Dar toate bisericile Baptiste pe care le ştiu ar refuza să mă primească membru din cauza autobotezului, şi nici familia nu mi-ar accepta-o, pentru că am botezat-o eu.
Dar refuzul lor arată că ei cred că, pentru ca botezul să fie valid, este nevoie de un administrator autorizat. Respingând botezul meu şi al familiei mele, ei resping botezurile Domnilor Smyth şi Helwys, pe care îi consideră fondatori. Mai mult, dacă toate botezurile lor vin din această sursă, ei îşi neagă propriile botezuri, arătând că nici unul dintre ei nu este cu adevărat botezat!
Prezentul refuz al bisericilor Baptiste de a recunoaşte autobotezurile le pune într-o mare dilemă. Dacă vor continua să susţină originea prin Domnul Smyth, ar trebui să înceapă să recunoască autobotezurile, deoarece consecvenţa pretinde acest lucru. Dar, din câte ştiu, nu sunt gata să o facă, şi ar fi imposibil de găsit în Biblie vreo dovadă pentru o asemenea practică. Menţinând această poziţie, Baptiştii ar viola principiile Biblice, ar cauza serioase dezordini în bisericile lor, iar doctina şi practica bisericii lor ar fi în final ridiculizată şi distrusă.
Dacă, totuşi, aleg să continue să refuze acceptarea autobotezurilor, sunt forţaţi să admită că John Smyth nu a fost botezat, că toţi cei care şi-au primit botezul de la el nu au fost botezaţi, inclusiv ei înşişi. Dacă rădăcina este rea, la fel sunt şi ramurile. Dacă fundaţia este greşită, la fel este toată casa. Care este atunci sensul numelui lor denominaţional, din moment ce Baptist înseamnă Botezat?
Menţinerea acestei poziţii secunde i-ar pune pe Baptişti într-o situaţie foarte jenantă, şi, mai rău chiar, într-o poziţie nescripturală, din moment ce aceasta i-ar face o biserică surogat. Atunci, ei ar trebui să se dizolve ca biserici şi să caute un administrator autorizat să-i boteze şi să-i organizeze în biserici scripturale.
Refuzul recunoaşterii autobotezurilor ca valide ar fi cu siguranţă alegerea scripurală, dar consecvenţa ar cere acceptarea acestora, şi logic, încălcarea principiilor scripturale. Încotro se vor îndrepta Baptiştii?
Fiindcă veni vorba de Smyth, de ce siteul Uniunii Baptiste a eliminat modul botezului lui John Smyth după ce am scris noi articolul
http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/DilemaJohnSmith.html ?
da, istoriile baptiste ne plasează uneori în cele mai tragice linii de erezie, din păcate.
Disputabil și discutabil.
Trebuie să mențineți în minte faptul că sînt mai multe rîuri subterane istoric vorbind din care vin baptiștii și ies la suprafață în România,
Spre exemplu, baptiștii din Transilvania vin pe linie maghiară – Reforma Calvină.
Cei din Tulcea – Dobrogea, pe linie rusească.
Cei din București pe linie germană.
Toate acestea s-au intersectat.
Înființarea seminarului de la Buteni, apoi mutat la București a lucrat la unificarea credinței baptiste în România și a generat un curent propriu, greu de pus în categoria celor din Europa occidentală.
Comunismul ne-a izolat și mai mult. Bine, rău? Se pare că a avut și părți bune această izolare,
din această pricină nu putem analiza fenomenul bapstis așa … în general.
pai..crestinii au voie sa protesteze? . 🙂
era vorba doar despre baptisti. nu si de…
@elisa: ai fost… satirică 😛 ; întrebarea pe care ai pus-o e din enciclopedia cu mii de întrebări penibile despre „creştinii au voie să … ?” puse de „tradiţionalişti” (ca să nu dăm nume 😉 )… 😀
________
Marca „neoprotestant” există doar în bizantismul românesc (din câte am văzut). Încă nu am găsit în altă limbă decât cea română, termenul de neoprotestant = dezbaterile pe această temă sunt strict românisme. O opinie 🙂
Analogia ca baptisti ar fi protestanti pentruca separatistii englezi ar fi provenit din biserica protestanta este eronata. As atrage atentia la citirea istorie si nu la analize asociative in ce priveste Baptismul. Dr. Vernon C. Lyons facea urmatoarea clarificare (citeste aici):
„Protestants date from the sixteenth century. They are the Lutherans, the Reformed, and others who were once Roman Catholics and left the Roman Catholic faith to start denominations of their own. The Baptists never left the Roman Catholic church as did Luther, Calvin and Zwingli. They never left because they were never in.”
Intr-un alt articol Cooper P. Abrams, III face urmatoarea urmatoarea distinctie (citeste aici):
„Baptists are not Protestants. The name Protestant was given to those churches which came out of Roman Catholicism during the Reformation which began in the 1500s. It originally applied in the 1700s to Lutherans in Germany, the Presbyterians in Switzerland, and Anglicans or Church of England. Later such as Congregationalists, Episcopalians and Methodists were added to the lists of Protestants denominations. Though many people including Webster’s Dictionary refer to Baptists as being Protestants, it is not historically correct to refer to them as such or to lump all non-catholic denominations in one group and label them Protestant. Historically, Baptists were never a part of the Roman Catholic Church or the Protestant Reformation. They cannot be correctly called „protesters” or Protestants who left the Roman Church.”
Bob Daulton face urmatoarea observatie (aici):
„All good Baptists should, at times, protest, but Baptists are not Protestants. Baptist origins are not rooted in Protestantism. The term Protestant refers to all denominations which have separated from the Roman Catholic Church since the Reformation. It has been the historic pattern in America to divide the great majority of people into three religious groups: Protestant, Catholic, and Jew. It is assumed that since Baptists are not Catholic or Jew they are Protestant, yet Baptists and Protestants have separate and distinct origins.”
Dr. C. C. Carroll scrie (aici)
” The term „Protestant Church” is derived from the Reformation which bears the name of Luther. In that Reformation Christians broke away from the Catholic dogma of salvation by works, and everywhere preached the great truth of salvation by faith. Yet different church groups organized out of the Reformation in varying degrees held on to conceptions of Roman Catholic teachings that were basally inconsistent with salvation through faith alone. Most of them, for instance, held to infant baptism and practised for baptism the substitution of sprinkling or pouring, in principle conforming to the claimed right of substitution which had been exercised by Roman Catholics. These bodies were and are known as „Protestant Churches,” from the fact that their origin is coupled with Luther’s protest against the Roman Catholic hierarchy. On the other hand, Baptists have always from the earliest days appealed directly to the New Testament as their only authority for the form, power and purpose of church organizations.”
Un alt articol aduce aminte de persecutia Baptistilor de catre Protestanti (citeste aici):
„In Rottenburg in Reformation times there were 900 executions of Baptists in less than ten years. These deaths were often vicious and cruel. The sentence for one Baptist believer, Michael Sateler read „Michael Sateler shall be delivered to the hangmen, who shall take him to the place of execution and cut out his tongue; he shall then throw him on a cart and twice tare his flesh with hot tongs; then he shall bring him to the city gate and there torture his flesh in the same manner.” This was the way Sateler died in Rottenburg on May 21, 1527. His wife and other women were drowned and a number of men were beheaded.
Baptists are not Protestants, but hold tenaciously to the original precepts and practices of Christ and the Apostles. Baptists believe the pure Word of God to be sufficient authority in all matters. Baptists reject all human religious traditions and practices that have originated since the time of the Apostles.”
Spurgeon scria:
“Long before your Protestants were known of, these horrible Anabaptists, as they were unjustly called, were pro¬testing for the „one Lord, one faith, and one baptism.” No sooner did the vis¬ible church begin to depart from the gospel than these men arose to keep fast by the good old way . . . . At times ill-written history would have us think that they died out, so well had the wolf done his work on the sheep. Yet here we are, blessed and multiplied. . .” (Metropolitan Tabernacle Pulpit, 1881, p. 249.)
Daniel Chamberlin in articolul „Why We Are Not Protestants” scrie (citeste aici):
„The Protestant Reformation of the six¬teenth century was a mixed blessing, part bitter and part sweet. Baptists rejoice in many truths often associated with the Ref¬ormation, such as the sovereignty of God in all things, justification by faith only, and exalted views of the worship of God. We have benefited from many outstanding writ¬ings which have come through Protestant authors. On the other hand, some aspects of the Reformation have always been a thorn in the side of Baptists. Some of these issues are so foundational that we cannot sacrifice them on the altar of unity in order to link up with Protestants today.”
Majoritatea baptistilor refuza o identitate sau asociere cu Protestantismul. Ar trebui sa fim atenti la scriere si mai ales la opii personale care ar putea influenta si pe altii in directii gresite a identitatii Baptiste. In ce ma priveste, Baptismul nu isi are origini in Protestantism, teologia si practica demonstrand o separare de intelegere si practica a Scripturilor. Defapt Marturisirile de Credinta Baptiste ne-au separat si facut dusmani in cursul istorie.
Coram Deo! Shalom!
inteleg ca ne place sa alergam direct la Scripturi – si bine facem – in cautarea identitatii, dar aceasta nu ne poate face sa nu citim istoria corect.
atit timp cit puritanii si separatistii englezi au fost protestanti, nu vad cum baptistii ar putea fi, din punctul de vedere al radacinilor istorice, altceva. atrag atentia iar asupra marturisirii de credinta de la Londra, amintita de dr. Simut, care arata ca ei insisi s-au considerat parte a protestantismului.
in plus, anabaptistmul este un curent reformator.
e adevarat, nu ii poti pune pe acelasi plan cu luteranii sau reformatii, protestantii de „prima linie”, dar asta nu exclude incadrarea lor aici.
pe de alta parte, protestantismul, prin „gena” lui duce la proliferarea confesiunilor.
restul sint argumente retorice, homiletice, nefundamentate istoric, numai pentru a arata ca „noi sintem direct din Biblie”.
in plus, atrag atentia si asupra manipularilor datelor istorice.
Michael Sattler nu a fost Baptist, ci ANAbaptist. a murit in 1527, cu zeci de ani inainte sa putem vorbi efectiv de baptisti.
As avea o intrebare: am putea face o analogie si spune ca Strajerii au inceputuri Baptiste? Ei sunt considerati caristmatici, si totusi teologia lor nu este asemanatoare cu cea baptista (poate cu cateva exceptii). Singurul lucru pe care il vad ca asemanare este faptul ca initiatorii acestei miscari au fost pastori baptisti.
Putem face deductii numai din cauza faptului ca original unii din membri separatisti englezi au facut parte din biserica Anglicana, cea ce a calificat baptismul a fi Protestant? Ma indoiesc.
duceti discutia in alta parte aici, e o alta discutie cu strajerii. in primul rind strajerii nu sint o confesiune; nu ii judecam cu aceleasi instrumente
dar ca veni vorba, ce facem aici? tragem o linie istorica separata pentru strajeri, daca nu ne convine noua?
cautam inaintasii strajerilor, diferite grupuri strajeresti de-a lungul istoriei?
Draga Otniel, imi pare bine ca ai inteles dilema. Identitatea baptista nu poate fi supusa unor tangente Protestante, asa cum nici Strajeri nu pot fi supusi tangentei Baptiste. Asa cum ai citit in engleza, definita termenului si identitatii Protestante ne exclude a fi Protestanti. Defapt acesti separatisti englezi impotriva cui au protestat? Din cauza persecutiei au fugit in Anglia, sau botezat si din punct de vedere istoric Baptismul ar fi inceput cu acesti separatisti. Nu te mai obosec cu acelasi argument, insa din tot ce am citit si studiat, cel putin in America exista o majoritate care neaga o apartenenta Protestanta a Baptistilor.
Amin frate!
http://www.jesus-is-savior.com/Believer's%20Corner/why_baptists_are_not_protestants.htm
Articolul ” Why baptists are not… mi se pare cam tras de păr.
da, m-am uitat si eu.
sint foarte curios cum traseaza acestia istoria de la montanisti la donatisti, etc.
pe de alta parte nu inteleg ce facem cu faptul ca baptistii, ca protestantii in general sint de acord in totalitate cu dogmele primelor patru sinoade ecumenice. iata ca sint invataturi adevarate si altundeva, nu?
crezul nicean nu a fost compus nici de donatisti, nici de montanisti, de ex.
nimeni nu ia seama la faptul ca marturisirea baptista de la Londra din 1689 este, in afara de botez IDENTICA cu cea de la Westminster; ramin inmarmurit sa vad atita ingustime in trecerea cu vederea a unor date concrete.
celor cu descendenta anabaptista le reamintesc ce am scris mai jos: in 1624, baptistii din Anglia au pronuntat anatema asupra anabaptistilor!!!!!
Draga Otniel,
Nu uita ca inainte de Marturisirea de Credinta Westminster, aparuse deja Marturisirea de Credinta a Baptistilor Particulari la anul 1644. Asemanarea celor doua Marturisiri nu valideaza originea Protestanta. Fii atent la scriere, pentru ca sunt multi „ingusti” care citesc aceaiasi istorie pe care probabil o citesti si tu.
particulari care erau cit se poate de protestanti in teologie
inca un amanunt interesant, in Anglia, baptistii au pronuntat anatema asupra anabaptistilor …
Fapte 11:26 b:
„Pentru prima data, ucenicilor li s-a dat numele de „CRESTINI” = „he cristianes” in lb. greaca; adica urmasi ai lui Hristos !), in Antiohia !”
Apostolul Pavel spunea:
„Calcati pe urmele mele, intrucat si eu calc pe urmele Domnului Isus !”
Acestia sunt crestinii !
ACESTIA AR TREBUI SA FIE SI SA RAMANA BAPTISTII !
Doar nu vrei sa spui ca Isus si Pavel erau Baptisti? (si pe vremea lui Isus erau diferite „firme” ca si azi dar Isus nu ne-a dat o religie sau o partida ci un exemplu – cei mai religios l-au dat la moarte)
Asa cum zici crestinii sunt urmasii lui Isus, baptistii sunt adeptii unei religii.Religiile nu au nimic de a face cu Isus.
Religiile le gasim in Apoc.17:5 iar mama lor este un ecumenism care urmeaza in f f scurt timp.Fara exceptie toti vor da mana nu stiu cum va fi cu cei ce s-au increzut in directiile religioase cu doctrine ,intelegeri si interpretari cit de diverse si nu in Isus.
Isaia spune:
Plecati, plecati, iesiti din Babilon! Nu va atingeti de nimic necurat! Iesiti din mijlocul lui! Curatati-va, cei ce purtati vasele Domnului! (daca Babilonul este lumea atunci unde sa iesim? ca toata lumea este cat de religioasa de la A la Z fiecare este cu religia lui)
Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o A F L A. (Mat.7:14)
Ma refeream doar la acuratete !
Acuratetea doctrinara; acuratetea practicilor (trairilor crestine; acuratetea inchinarii; acuratetea relatiilor si relationarilor in functie de circumstante; acuratetea gandirii; acuratetea atitudinilor fata de pacat; acurateta pretuirii Cuvantului lui Dumnezeu. Cam asta am putea concluziona ce inseamna RELIGIE (religere, in limba latina = a relega o relatie: pe verticala cu Dumnezeu iar pe orizontala, cu semenii. Cam acesta este si rostul celor 1o porunci. Caci „cine calca o singura porunca din Lege, se face vinovat de toata Legea !”(Iacov 2:10) Adica Biblia plus nimic, minus nimic !Biblia unora insa, cuprinde doar vreo 16 file: cateva, din Genesa; cateva de prin Exodul si Deuteronom; cateva de prin Isaia, Ezechiel si Daniel si doar vreo…12 capitole din Apocalipsa (si acestea „alese selectiv…”)
Multe cai i se par bune (pline de acuratete)omului, dar la urma duc la moarte. Prov 16:25
Dupa cum spui Isus nu este dejuns mai trebuie o religie
http://solideogloriablog.wordpress.com/tag/baptist/
Pentru relegarea relatiei cu Dumnezeu eu cred ca ajunge Isus ,nu mai trebuie religia.
John Smyth undeva prin 1609 isi da seama de un adevar si nu mai boteaza copii de mici. Din asta se naste o religie si o directie care nu are cum sa fie intregul adevar dar ingradeste 100 de milioane de oameni intr-o singura directie fara a lasa loc la alte adevaruri pe care Domnul l-ea descoperit altora.
Daca crede cineva ca stie ceva, inca n-a cunoscut cum trebuie sa cunoasca.
Dar daca iubeste cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.
Vocea lui Isus a spus: Eu sunt Calea, Adevarul (absolut) si Viata. Nimeni nu vine la Tatal D E C A T prin M I N E. (Ioan.14:6)
Scriptura nu se interpreteaza printr-un singur verset. Si tu construiesti o religie, chiar si pe baza unui singur verset.
De crearea de religii este imposibil de sa fugim. Acestea se nasc pe baza credintelor personale. Omul are prejudecati, si nu poate decat sa se adune cu cei care gandesc ca el. De aceea avem grupuri.
Afirmatii de genul: e nevoie de doar de Cristos, nu avem nevoie de religii, sunt concluzii eroice dar fara un fundament in realitate.
Vezi Matei 5…
Nu ti se pare corect sa afirmi ca Domnul Isus este Implinirea Legii si a Proorocilor ?
N-am „intrat” pe acest blog doar pentru cateva…divagatii !
Acestea isi au locul in alta parte !
Nu intram la capitolul „Galceava inteleptului cu lumea”. Nu ti se pare corect ?
Biblia ne da voie sa construim o religie pe un singur verset:
Religia curata si neintinata, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, este sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor si sa ne pazim NEINTINATI de lume.
Cu restul religiilor e cam asa:
Daca esti cato si mergi la orto te primesc cu bratele deschise si spun ca a venit oaia ratacita,daca pleci de la orto la penti orto spun ca te-ai ratacit si ai parasit credinta stramoseasca iar penti spun ca s-a intors un suflet de la pierzare, daca pleci de la penti la bapti, penti spun ca esti pierdut iar bapti spun ca ai ajuns la adevar si nu mai ratacesti printre eretici si se poate continua.De altfel toti sunt frati buni si se „iubesc” unii pe altii.
Isus a spus:
Va dau o porunca noua: sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii.
Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii.”
„Avem nevoie doar de Cristos” nu este o concluzie eroica si are fundament in realitate:
Caci n-am avut de gand sa stiu intre voi altceva decat pe Isus Hristos, si pe El rastignit.
Si invatatura si propovaduirea mea nu stateau in vorbirile induplecatoare ale intelepciunii, ci intr-o dovada data de Duhul si de putere,
pentru ca credinta voastra sa fie intemeiata nu pe intelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
Asta nu-i o religie este credinta data sfintilor odata pentru totdeauna.
Cred ca de fapt te referi mai degraba la acel sincretism religios , via samaritenii…
Termenii sunt total diferiti.
A se face distinctie intre” credinta data sfintilor odata pentru totdeauna si…” religia data nestatornicilor odata pentru totdeauna… Religia, doar ea, include „stanci ascunse la mesele voastre de dragoste”, nori fara apa”, „dezradacinati”, „ratacirea lui Balaam” sau dupa cum spune apostolul Pavel in 2 Timotei 3 : „Iane si Iambre…”
Ai gresit mai citeste inca odata textul.
Am inteles: „NEINTINATI DE LUME”!
Aceasta este o traire, este mai mult decat o religie.
Sunt convins ca, desi parerile noastre se exprima aparent antitetic, vorbim cam aceeasi limba. Cu privire la traire, desigur. In rest este doar…”ambalaj.
Faptul ca eu sunt…”pasta de tomate” in borcan iar tu, „pasta de tomate” in cutie de tabla sau invers, sa avem grija sa nu ne alteram in continut, sa nu ni se dea „best-before”, adica sa ne expire termenul de garantie, ciorovaindu-ne pe tema…ambalajului !
Domnul sa te binecuvinteze! si sa ne ajute sa ajungem amandoi la tinta.
O concluzie interesantă! 😛
Fratilor, stiti ce-i interesant? In Biblie nu scrie NICAIERI ca in cer vor fi categorii de biruitori ai fiarei, si anume baptisti, penti, crestini d. evang., catolici sau sau sau. In cer vor ajunge doar cei ai caror nume este scris in CARTEA VIETII. Slavit si binecuvantat sa fie Domnul Ostirilor pt. planul sau maret!!! Eu provin de la crestini d. evang.(nu ma incalzeste cu nimic), fregventez biserica Emanuel Oradea unde am partasie cu fratii si cu Domnul, la fel nu mi-ar fi de nici un folos daca nu sunt si raman pana la capat crestin si pocait cu adevarat. Din nefericire iadul va fi populat si cu oameni care au purtat o viata-n treaga etichete ca: baptist, penti sau altele.
Va spun eu ce e interesant: intrebarea era – sint baptistii protestanti sau neoprotestanti?
am aflat ca nu sint nici una, nici alta, ei sint „biblisti”. interesant exercitiu.
Dear Brethren, Please allow my to make a practical application to the Baptists or Protestants discussion. By examining the words in question only, I would conclude that my preference would be to called a Christian. If an irreligious individual, for example. were to discover that I had a „religious identity,” with what or whom would I most readily want to be identified? A Baptist would descibe a type of water immersion, or possibly draw an association with someone else, for better or worse, describes themself as such. A protestant would describe one who opposes a particular idea, and a biblicist would mean that one places a very high value on or is well versed in the bible perhaps. A Christian, however would carry the „family name” of our Lord and Saviour – Christ. Yet the designation of Christian for me carries all the responsibility implied in the name – the need for me to respresent my Lord with a good, sensible testimony; to deny my self, suffer if I must for the sake of the gospel and the „obedience of faith.” My hope and prayer to God is that we all will have the courage to „speak the name” when the LORD opens up the door of comunication with others, while still respecting the heritage of those Baptists (pocaiti, daca vreti..) thoughout history have resisted even unto death for the furtherance of the gospel. Let us with the attitude of Paul declare unflinchingly, „But none of these things [bonds and afflictions, v. 23] move me, neither count I my life dear unto myself, so that I might finish my course with joy, and the ministry, which I have received of the Lord Jesus, to testify the gospel of the grace of God.” (Acts 20:24) In conclusion, my counsel would be to let others place Baptists in any category they wish. As for us we shall live without catagories, with freedom in Christ. We may live like the Baptists of old, yet worshipping as a Baptist of today. We know in our hearts that Christ is our chief identying mark, regardless of the fact that we are Baptists, either on the church roll or by self identification. We know Him! Excellent discussion.
Dear David,
Welcome and thanks for your contribution!
Ne cautam identitatea in unii sau altii (protestanti sau neo), scormonim prin istorie sa vedem de unde si cum au aparut baptistii sau altii…iata ce frumos spunea Pavel odata celor din Corint si valabil si noua astazi: „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” Ce frumos………..
da, sigur, numai că, draga Andreas, uneori versetele biblice pot fi o bună scuză pentru a ne gîndi la chestiuni foarte complicate. 🙂
Imi pare rau, ideea aceasta de a trasa o istorie a grupurilor separate ca o continuare a invataturii baptiste care a fost initiata de Cristos insusi nu are nicio sansa de reusita in fata unui demers istoric decent si onest.
a pune in aceeasi oala astfel de grupuri inseamna a face un ghiveci istoric;
ce au a face bunaoara montanistii cu donatistii? sau montanistii cu waldenzii? ce au in afara de faptul ca erau grupari in afara curentului principal?
cei care fac o astfel de continuitate arata o nestiinta a doctrinelor si istoriei specifice acelor grupuri.
imi pare rau, nu ne putem juca oricum cu „etichetele” si cu datele istorice
si mi-ar placea daca nu as mai vedea confuzia anabaptisti – baptisti.
un oarecare frate mai sus imi dadea un citat in care se spunea ca Zwingli, Luther si Calvin se luptau cu baptistii si nu i-au putut invinge decit prin forta. pai care baptisti fratilor la mijlocul secolului XVI?
inca asa ceva nu am citit in nicio carte serioasa de istorie a bisericii.
luati Lattourete, Schaff, Cairns;
cititi James Leo Garret, Jr.,: „Baptist Theology: A Four Century Study”
celor care apeleaza mindri la Spurgeon sa nu uite ca Spurgeon se mindrea cu descendenta protestanta, in speta calvinista, si augustiniana a teologiei sale. iar sistematica sa era probabil Charles Hodge, prezbiterian.
Ce conteza de unde se trag Baptisti,atata vreme cat sau trezit la realitate?Totul s-a intamplat pe vremea lui Henric al VIII-lea,el a ruptreletia cu catolicismul si si-a scos regatul de sub influenta Papei.Asta a fost primul pas mare pe care la facut Anglicani,apoi au urmat cei care sau separat de biserica de stat Anglicana.Acesti separatisti au fost persecutati de biserica de stat a Angliei,si uni dintre ei sau refugiat in Olanda,Amsterdam Afel se face ca in 1611 au aparut primi baptisti care sau botezat,iar dupa doi ani sau intors din nou in Anglia si au format biserica Baptista
ok, what’s the point?
Pingback: Protestanţi sau neoprotestanţi?, Ce rost are Duminica?, copiii, sursă de poluare?, noutăţi despre Matia, « La patratosu