Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Un articol care ar putea tine loc de statutul cultului ………
Nu judecati, si nu veti fi judecati; nu osanditi, si nu veti fi osanditi; iertati, si vi se va ierta.
E greu sa fii ca Isus sa incercam ca Wurmbrand.
Nu-i deloc greu sa fi caIsus, desi nu vom putea fi niciodata, dar ne straduim; greu este sa fim ca fratele R Wurmbrand.
Deci cum, repetati va rog?
Comparativ, Paul
mie mi se pare mai greu să fiu ca Isus.
foarte greu!
Si mie imi este greu, dar in comparatie cu a fi ca fr. Wurmbrand, mi se pare mai usor a fi ca Domnul Isus, mai benefic si mai original.
să nu exagerăm şi să păstrăm proporţiile,
acela este doar începutul….
ce urmează.
dacă îţi dai şi cămaşa… ce urmează.. trebuei să îţi cumperi alta nouă.
dacă mergi şi următoarea milă… trebuie să te întorci înapoi.
Evangheliile prezintă unele fapte doar în climax, lăsîndu-ne mai apoi soluţiile proprii pentru coborîrea de pe muntele facerii de bine şi uneori acea pogorîre este extrem de frustrantă.
Ma gandesc adesea la Petru… ucenicul care era sa se innece,ucenicul despre care se spune ca nu stie de ce duh e calauzit,ucenicul care scoate sabia, ucenicul care se leapada de Domnul…, ucenicul care plange cu amar…,
singurul care umbla pe ape, primul caruia Duhul ii descopera Cine este Isus, singurul caruia Domnul ii da spre ingrijire oi, oite si mielusei.
ce-l califica pe Petru sa poarte sarcina aceasta deloc usoara?
In domeniul asta, nu exista calificari. Pune Dumnezeu degetul pe tine, si gata. Iti da Dumnezeu de lucru, faci.
Daca doriti un raspuns clasic, Dumnezeu foloseste lucrurile slabe, sa le faca de rusine pe cele tari.
Cine ar alege in comitet un om fara reputatie, criminal, cu cazier bogat, intrat in tot felul de intrigi, izgonit de ai sai, asa cum a fost Pavel. Si totusi a ajuns sa fie atat de iubit, desi scria scrisori de disciplinare, vorbirea lui fatza in fatza era ca a unui mielusel. Nu stiu daca ar fi ales azi de mai marii nostri.
Ce zici de Onisim ?
Pavel a fost ales de Dumnezeu , si nu de oameni .
Oamenii deseori aleg , fara de Dumnezeu.
Aceasta este una dintre diferente.
Dumnezeu se uita la inima cind alege ,oamenii aleg dupa fapte .
Oare Duhul ne poate ajuta sa recunoastem (si deosebi) faptele care vin din inima?
Cineva zicea:Alegem cei mai buni frati dar dupa 4 ani se fac asa de rai ca trebuie schimbati.
Oare putem compara alegerile de azi cu alegerea lui Pavel?
Este o vorba :Da-i omului putere pentru a vedea cine e cu adevarat ……
Oare nu ar trebui ca cei alesi sa ramana?
Sau e bine sa alegem noi?
Pingback: Articolul săptămânii 05.2011 (31.01.2011-06.02.2011) « Peregrin…gânduri pe marginea drumului
Eu nu cred ca ar trebui sa mai cauti bunavointa oamenilor.Ce nu poate omul poate Dumnezeu. Gresala facuta in primul rand trebuie rezolvata cu Cel ce ne cunoaste omul din launtru(Dumnezeu) in fata Lui suntem goi si descoperiti. Intoarce-te spre El, pune-te pe genunchi marturiseste-ti gresala roaga-L sa te ierte ia cateva zile de post iar apoi incepe:
Am aici un mesaj care te va ajuta:
http://audio.resursecrestine.ro/predici/26300/12-romani-109-17-insuccessul-evanghelizarilor-moderne
Mai ai Biblia care nu ti-o poate lua nimeni. Studiaza cuvantul si incepe sa evanghelizezi necredinciosii pe care ii cunosti apoi in piete pe strada etc. Prin marturisirea cu gura si o viata curata Isus nu se va rusina de tine.
Iertarea trebuie sa vina intai de la Domnul.
Prin aceasta vei cunoaste ca te-a iertat daca prin marturisirea ta se vor intoarce suflete la Domnul.
Cei care azi nu te iarta va trbui sa le oficieze botezul.
Toti gresim dar daca ne intoarcem la Domnul mai este har.Important e sa nu ne mai lasam inselati de cel rau.
Nu consider că este bine ca omul să tot privească la ceea ce a făcut el; mult mai potrivit ar fi să acceptăm ceea ce a făcut El pentru noi. Şi aceasta din cauza harului Său minunat.Pe vremea Domnului Isus, El le-a dat un test al Cuvîntului: vezi Ioan 6.53.Ştiţi care a fost rezultatul, doar citeşte versetele 60-66 din acelaşi capitol. Pentru timpul nostru se cuvine să aflăm care este testul Cuvîntului, întrucît Dumnezeu nu chiamă pe om la Judecată înainte ca să-l avertizeze mai întîi. Iată că a fost profeţită trimiterea slujbei proorocului Ilie conform Maleahi 4.5-6. Dar trebuie observat ce fac oamenii cu Cuvîntul, îl primesc urmîndu-l pe Domnul Isus sau Îl iau în derîdere şi mai degrabă Îl scuipă călcînd pe El…..
draga Grigore,
sigur, este adevărat şi ce spui tu, numai că eu mă referam la altceva.
Pingback: Cavatina, Einfalt, Stanley Jordan, Hora, « La patratosu