„Ea nu ezistă”. Simplu! Neamul nostru nu are construit în mentalul colectiv această relaţie. Sîntem incapabili să tragem concluziile după ce se întîmplă ceva şi, după cugetare, să luăm deciziile în consecinţă.
În birou am un citat de Nietzsche, probabil singurul care îmi place:
„Nebunia este definită prin faptul că faci aceleaşi lucruri, în acelaşi fel, dar aştepţi rezultate diferite.. „
Treceam prin sat. Îl văd pe unul dintre verişori lucrînd la un gard. Ceva nu i-a ieşit. Cred că gardul s-a dus strîmb faţă de sfoară… ceva în genul ăsta. Sau n-o fi pus sfoara deloc? 🙂
Ce credeţi că face omul? Începe să înjure…. de mamă şi de cruci şi candele… de tot ce-i vine la gură…
Am lăsat crucile şi candelele. Nu sînt specialitatea mea, dar, pentru că e verişor şi pentru că îmi permiteam, l-am întrebat:
„Păi, vere dragă, ce tot atîta… .mă-sii, mă-sii, că tu eşti mama gardului, scumpete! Uită-te unde ai greşit, dărîmă şi ia de la capăt!”
Am ascultat alte 4 minute de ocări şi …
„Ei, asta e, ce să-i fac acum, îl las aşa… ”
Să ne întoarcem la o temă dragă.
Cînd s-a comentat balada Mioriţa, delicat subiect (parcă prevăd un alt linşaj blogăristic, că m-am legat de legendele şi doinele româneşti… staţi, staţi, că nu m-am legat de Domnul Isus), mai mulţi comentatori au atins şi celălalt pilon explicativ al mentalităţii noastre colective: Meşterul Manole!
Care-i chestiunea cu Meşterul Manole?
Meşterul Manole are o problemă! (Îi mulţumesc prietenului S., manager, care mi-a explicat acest lucru!)
Ce construieşte el ziua se dărîmă noaptea!
Buuuun! Adică rău!
Cum rezolvă el problema? Se ia după coşmaruri, este superstiţios, face un fel de mambo-jambo şi reuşeşte, monstrul, să facă o dublă crimă: îşi îngroapă nevasta gravidă!
(Da, sînt insensibil la mitul creatorului, care trebuie să sacrifice, literatura etc. Absolut insensibil! Poate iese iar Adamaica de sub mantia care a făcut-o invizibilă 🙂 )
Nu mai comentez moralitatea actului etc. pentru că eu cred că şi într-o lume imposibilă, dar imaginabilă, care este lumea de dincolo de vizibil (Vezi cum ar fi o lume a autoturismelor, o lume imaginabilă, dar nu posibilă!) şi acolo ar trebui să funcţioneze morala.
Cum trebuia să rezolve problema Manole?
Să caute cauza, dragii mei!
Să facă prospecţiuni geologice, poate pămîntul nu este bun!
Să îşi urmărească subordonaţii, cei 9 meşteri mari, ce n-aţi văzut meşteri mari, care să dea cîte un rateu, Stradivarius nu are viori mai proaste? (cea pe care o avem noi acum la Tomescu este una dintre cele nereuşite! Iar ungurii au ce-i mai bun! 🙂 )
Poate vreunul dintre ei este într-o pasă proastă, greşeşte omul!
Erau nouă meşteri mari, calfe şi zidari! Nu? Dacă au greşit calfele? Ucenicii? I-a luat la rost? Se ştie bine că de asta se numesc calfe, că încă învaţă, poate vreunul dintre ei nu făcea mortarul cum trebuie!
A făcut raportul de dimineaţă? Dar evaluarea de seară?
Poate că trebuiau să pună firul cu plumb, poate că au zidit prost?
Poate că materialele sînt proaste, furnizorul face jocul concurenţei?
Poate concurenţa însăşi a pus la cale dărîmarea nocturnă?
A luat măsuri? A stat cineva de veghe? Au făcut planton, ture de noapte, să vadă ce se întîmplă? Nu!
Asta-i!
Mie mi se pare că am fost dăruiţi de Dumnezeu cu o memorie foarte scurtă sau ne lipseşte complet organul evaluărilor pe modelul cauză-efect!
Înjurăm soarta, ne blestemăm conducătorii, încercăm să sufocăm cumva efectele, să le ascundem, să ne facem că nu le vedem, dar nu avem curajul de a ataca frontal întrebarea: De ce nu merg lucrurile? De ce totuşi a ieşit gardul prost?
Pentru că eu sînt incompetent!!! De aia! Acesta era răspunsul corect în dreptul verişorului meu! Credeţi că a avut curajul să îşi dea răspnsul? Credeţi că a avut curajul să îşi pună întrebarea măcar?
Mie nu îmi trebuie meşteri ca meşteru Manole!
Poate să fie artist recunoscut! Poate să fie cel mai mare, cu tot cu calfele şi zidarii lui. Nu-mi trebuie! Să îi am nevasta pe conştiinţă?
Şi a meritat? Că Trei Ierahiul de la Iaşi oricum e mai frumoasă! Ce locul nevestei este între ziduri, oricît de mari ar fi realizările noastre?! Merită să ne zidim familiile în propriile cariere şi apoi să ne plîngem de milă în doine şi balade?
Locul soţiilor? înlăntrul casei, nu ÎN casă, nu sacrificate pe altarul profesiilor noastre (ha, ce spuneţi feministele, egalitariştii, nu-i BAlada Meşterului o grozăvie?), prefer o Relaţie unui Lucru, fie acesta operă de artă.
Care-i adevărata luptă a meşterului Manole? Eu zică lupta cu el însuşi, nu cu forţele răului, nedefinite, neimpersonate, stihii fără de relaţionare… cu el însuşi…
Cuvîntul dat? Să îşi respecte cuvîntul dat pentru că a zis că prima nevastă va fi zidită… să îşi calce cuvîntul atunci, nu să se roage ca tot Dumnezeu cu ploile lui să îi oprească nevasta-mai bărbată oricum ca toţi cei meşteri mari, calfe şi zidari!
Destin tragic? Da, din prostie şi orgoliu. Meşterul Manole este un tip orgolios. Vrea să facă cu orice preţ construcţia…are orgoliul unui simplu maistru de interprindere din vremea comunistă… „Ce bă, să zică ăia că nu ne pricepem?”
Dovada că este incompetent? S-a apucat să îşi facă aripi din şindrilă şi nu i-a mers maşinăria! Dacă nu trebuia să o încerce pe el, ce trebuia să mai sacrifice ca să îi iasă invenţia? Copiii? Nepoţii?
Ghinionul lui Manole este că şi-a încercat invenţia pe el însuşi, altfel s-ar fi apucat iar să viseze una şi alta! bine că n-a avut copii, că îi punea şi pe aceia să zboare cu şindrilele cusute de bluziţă.
Meşterul Manole este un incompetent care nu vrea să se uite înapoi, să evalueze, să corecteze greşeala. Îi iese dintr-o întîmplare tristă şi creează singur relaţia cauză-efect (zidit soţie frumoasă – construit clădire frumoasă).
Mioriţa şi Manole cu M de la RoMân….. la fel ca salata boeuf şi sarmalele, nici baladele noastre nu sînt ale noastre, sînt din spaţiul balcanic, de la bulgari şi alte neamuri…. dar atît de bine ne reprezintă…
Poate că măcar acum avem înţelepciunea să ne uităm înapoi, să ne analizăm critic baladele şi legendele şi să vedem relaţia de cauzalitate dintre aceste creaţii şi mentalul colectiv.
Atîta vreme cît îl vom admira pe Ciobănaş, vom sta anesteziaţi în faţa răului, atîta vreme cît îl vom lăuda pe Manole, vom sacrifica relaţiile importante şi persoanele valoroase pentru lucruri şi creaţii trecătoare.
Păcat!
Later update: să se roage şi pentru mine cineva: Meştere Manole, Meştere Manole, iartă-l că nu ştie ce scrie! 🙂
Marius Cruceru 
si cand ma gandesc ca au ras de mine cand la intrebarea de ce se daramau zidurile am raspuns ca mesterii nu se pricepeau …
Pai de ce sa fim pragmatici, e mai usor sa fi superstitios si lenes.
Si daca e cineva care
-nu are studii: profesorii sunt vinovati;
-nu are servici: guvernul e vinovat;
-nu are venit mare: coducatorii fura;
-nu ii merge bine: isi aminteste ca e in Romania.
da, si cred ca cei 47% impozite de pe fluturasul sotiei mele e tot din vina ei.
-da, daca nu are diploma: profesorii pot fi vinovati pe bune
-da, daca nu are servici: guvernul poate fi vinovat (ca dupa domnul Basescu, nu guvernul creeaza locuri de munca … genial, nu?)
-da, daca nu are venit: conducatorii chiar pot fi de vina, mai ales acestia de acum. e chiar imposibil sa fure ca la usa cortului?
-da, daca nu ii merge bine: chiar traieste in Romania.
de ce sa nu fim pragmatici si sa recunostem ca si cele de mai sus sunt posibile?
de ce nu dai vina pe Dumnezeu, ca El a ingaduit orice stapanire?
pentru ca nu are nici o vina Dumnezeu, chiar daca le ingaduie.
Ma gandeam la un roman ca „varu” din ilustratie care nu vrea sa se corecteze.
Dar pentru cine are caracter si constiinta cred ca e si mai greu de suportat lucrurile astea. E ca si cum ai merge impotriva valului.
Am vazut cauzele, simtim efectele, ce e de facut?
Plecam din tara, sub un alt sistem mai bun?
Daca ramanem cum o „scoatem”?
Pe bune.
Pur si simplu suportam si ne bucuram ca nu e mai rau?
mă tem că ai avut dreptate… era mentalitatea aia.. „lasă, tată, că le rezolvăm noi” sau „noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc.”
Citatul din Nietzsche poate fi folosit și în cazul tradițiilor sau al Tradiției?
Când devine o tradiție Cauză ?
unele se nasc aşa de la mama lor… simple tradiţii, aruncarea găinii negre peste groapă la mort, spre exemplu…
Tradiţie cu sens de predanie teologică…este comparabilă cu exemplu de mai sus?
Dacă îmi aduc aminte de izvodirile minții răsturnate și de nebunia crucii șamd atunci Nietzsche nu are dreptate. Nici de data asta.
În creștinism se presupune că atunci când faci aceleași lucruri on and on (exemplu de tradiție in nuce: mie nu-mi este greu dar vouă vă este de folos :)) rezultatul va fi mereu proaspăt.
da, cu asta sînt şi eu de acord, dar chestiunea cu repetitivitaea şi perfecţionarea prin reluare este cu totul altceva decît genul de „de luni mă las de băut”, dar îţi faci drum luni seara pe la crîşmă …
cred că neamţul avea în minte obiceiurile viciate. ştia bine despre ce vorbeşte.
Pingback: Blogpress – secțiunea neo drept credincioasă 09/01/2011 | Blog
Coloseni 2:8
Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.
As afisa un verset biblic in locul a ce mireasma raspandeste Nietzsche
Ei las, ca si teologia-i tot filosofie.
pt multi, da.
din pacate.
Ei na, da ce e atunci? Cuvantul „filosofie” inseamna dragoste pentru intelepciune. Teologia nu se ocupa cu studiu, argumentare, interpretare, reflectare, cercetare?
In antichitate, filosofii se ocupau cu cele mai grele probleme ale existentei. Platon incearca in Phaedo sa demonstreze existenta sufletului. Tot ce faceau era sa gandeasca si sa discute. Asta in timp ce omul de rand se uita la TV, mergea la film, la shopping, la fotbal, asculta muzica etc (ati inteles voi ideea).
Filosofie fac si Pascal, Kierkegaard, Toma de Aquino! Jurnalul Fericirii a lui Steinhardt e tot filosofie, si e una din cele mai bune carti de gen.
corect, dar este o diferenta cruciala intre teologie si filosofie.
Paul, min ven, nu voi continua pana nu raspunzi provocarii: care e diferenta dintre filosofie si teologie?
🙂
Pai exista multe diferente – cruciale, triviale – intre filosofie si teologie. Ce vroiam sa spun e ca mecanismul e acelasi. Filosofia are multe ramuri, teologia are multe ramuri. In unele cazuri, ramurile se suprapun.
Din cate inteleg eu (si astept sa fiu corectat, ca doar d-aia ma exprim) teologia descrie, apara, explica dogmele cu privire la Dumnezeu si la tot ce reiese de-aici.
Filosofia descrie cam orice punand intrebari si incercand sa raspunda.
Raspunsul pe care-l cauti, min kære ven, sa fie oare ca teologia se face cu revelatie si filosofia cu ratiunea?
despre intrebarea ta, kaere ven (oh, you are getting better and better), nu sunt de acord cu tine. si teologia se face cu ratiunea …
🙂
Eu intrebam daca ala il cauti. Urma sa iti spun ca nu is de acord. 🙂 Dar deasupra intrebarii raspuns-am bine au ba?
casandra, eu n-am luat seama şi m-au furat deja cu filozofia, de amăgire şi de datină am scăpat, învăţăturile începătoare încă le mai caut, pe Cristos L-am găsit deja!
Cea mai mare bucurie!
Furtul filozofiei este doar odihnă şi tratament pe lîngă chinul găsirii lui Cristos.
Ha, am trait s-o citesc si pe asta: filolog ironizand zestrea noastra culturala 🙂 … e adevarat ca si eu cateodata ma suspectez de „insensiculturodebilitate” acuta pe motiv de tratare superficiala a „zestrei”, dar sa zicem ca e de inteles in cazul meu, n-am formare filologica … dar se poate domnule … chiar dumneavoastra?
ups, am făcut-o! 🙂
E bine ca sant si oameni care sa vada dincolo de cuvintele operelor si de comentariile dictate la ora de limba romana.
Ar fi bine sa luam aminte. Se pare ca mentalitatea involutiva a romanului de a „se scoate” oricum e adanc inradacinata, de mult si in multe caractere. Poate, in cele mai multe caractere.
acum culegem roadele incercarii comuniste de a distruge casta intelectualilor.
avem un reprezentant de marca la carma. 🙂
degeaba te plangi acum dupa ce l-ai votat de 2 ori.
elior, iar te pripesti si vorbesti prostioare, asta daca te referi la mine.
nu l-am votat niciodata pe actualul individ.
din contra, i-am avertizat pe multi inca de pe vremea cand candida pentru prima oara.
au ajuns la vorbele mele! 🙂 that feels great!
ok. : ) sorry atunci.
se intelege. np.
dictarea comentariilor la orele de limba romana este un act criminal faţă de creativitate şi faţă de simţul literar al copiilor noştri.
amin!
Va recomand tuturor – inclusiv fratelui Cruceru – sa cititi interpretarea pe care o face Nicolae Steinhardt baladei „Miorita” in Jurnalul Fericirii.
Mulţumesc, citit! Am şi o postare pe tema asta.
da, dacă ciobanul era în Texas, trăgea cu puşca!
ideile din ‘mesterul manole’ nu sunt niste reminescente ale gandirii primitiv/pagane? o fi intrat in constiinta universala gandul ca zeitatea trebuieste imbunata cumva prin sacrificii umane?
Nu stiu, dar tind sa cred ca nu. Elemente pagane contine piesa de teatru „Mesterul Manole” de Lucian Blaga. Cred ca domnul Cruceru discuta aici balada „Manastirea Argesului”. Acelasi subiect, insa tratat putin diferit.
da, aşa este!
da, ideea nu este originală deloc, michael.
Cum interpretati atunci Jertfa lui Dumnezeu de pe Golgota? Si El si-a omorat Fiul pentru o cauza buna.
Omul atata poate. Si apoi daca ar gandi perfect, inteligibil, cum ar putea fi pedepsit pentru rautatea lui?
Nu toti romani sunt asa cum i-ati etichetat dv, frate Marius, dar nu toti au putere de a face ceva. Bateti mai aproape si restrangeti aria acuzatoare. Ma simt jicnita 🙂
da, iartă generalizarea, îmi asum şi eu jignirea 🙂
@Ciprian Simut,
suntem ziditi in zid precum ana lui manole 🙂 si deci manole mesterul se stie cine e, nu mai suntem oameni suntem cifre si numere din pacate.
Din cate-mi amintesc Manole a inceput sa zideasca pe niste ziduri neispravite si nu pe o fundatie sanatoasa.
Si totusi, zidurile nu au mai cazut dupa ce era nevasta-sa in ele.
🙂 Chiar?
Eu cred ca mesteru’ Manole picase examenele de rezistenta materialelor, stabilitatea structurilor si vibratii. Pentru ca nu a reusit sa determine cu exactitate frecventa de rezonanta a improvizat un sistem de amortizare „bio”. Cel mai probabil, stricaciunile erau cauzate de un spectru de infrasunete. De unde deducem ca Ana a fost „zidita” pe post de filtru „trece-sus”.
O analiza Fourier si un management mai bun puteau rezolva problema fara victime colaterale. Legenda mesterului este o demonstratie a necesitatii prezentei la fata locului a unui inginer. 🙂
Frate Marius, care este sursa citatului atribuit lui Nietzsche ?
uitati ce am gasit eu :
http://en.wikiquote.org/wiki/Insanity
Insanity is doing the same thing, over and over again, but expecting different results.
* Rita Mae Brown, Sudden Death (Bantam Books, New York, 1983), p. 68
* This and variations on it have also been variously attributed to Benjamin Franklin, Albert Einstein, Alcoholics Anonymous (step 2), and an old Chinese proverb.
mulţumesc, Viper, deşi mă îndeoiesc de orice începe cu wicked-pedia, wicked-quote.
Pingback: Din nou despre meşterul Manole | Marius Cruceru
Poate nu Manole trebuia sa ridice manastirea…asa cum nu David a construit Templul desi i-ar fi placut. Jertfim tot din jur ca sa ne satisfacem ambitiile? Jertfa sau ascultare? Uneori Dumnezeu ne lasa in plata mintii noastre daca tot insistam…Mai este acel loc un loc de inchinare Lui Dumnezeu?
M-as mira…
da, uite un punct de vedere la care nu m-am gîndit. Nu era el destinat să ridice mănăstirea, el era destinat să fie tată şi soţ, atît.
Da noi bărbaţii.. nu şi nu.. trebuie să realizăm ceva mai mult decît o soţie fericită şi nişte copii bine crescuţi.
Pingback: Tupeu 2011 şi relaţia dintre cauză şi efect la români « La patratosu
mare rugaminte: as putea folosi cateva randuri din textul initial ca motto la un capitol? bineinteles, voi preciza sursa. multumesc