Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Se mai intimpla …cind suntem prea priceputi !
-Dupa parerea mea, in astfel de cazuri cel ce pare sa aiba cea mai buna comunicare cu publicul trebuie lasat sa predice. Sau cel ce crede ca are un mesaj din partea Domnului pt comunitatea respectiva…
-nu sunt mare amator de pregatirea scolii biblice impreuna ca sa „mergem toti in aceeasi directie”. Poate sa dea rezultate dar si sa fie catastrofala. Mie imi place sa vad unde „ii duce Duhul” pe oameni cu conditia sa fie pregatiti; altfel, nu-i duce niciunde.
– Erau alte vremuri. Pe vremea aia erau sisteme de memorare a Scripturii. Astazi, astea-s considerate eretice de unii teologi („ne facem Biblia noastra”) sau inutille din cauza tehnologiei. Rezultatul e ca nu mai invatam versete pe de rost. Nimic rau in tehnologie, raul e-n noi..
-Despre B. Faragau stim cu totii. Putini stiu ca Onisim era greu de batut la memorarea Scripturii. Era extrem de constiincios la pregatire; este si astazi. Ca tinar, Onisim era un exemplu pt noi. Mergeam in excursii, se oferea sa stea la coada la bilete, sa faca corvoade, etc. Avea o buna marturie. Era si responsabil cu departamentul de umor, dar un umor decent.
-N-am facut un studiu statistic. Am observat insa ca Dumnezeu i-a folosit pe crestinii ce nu si-au pierdut tineretea incurcindu-se in lucrurile lumii acesteia. E doar o observatie personala…
-Am incercat sa atrag atentia prin postul de mai sus asupra faptului ca pregatirea si competenta nu garanteaza succesul in comunicarea Cuvintului…
Mi-a placut concluzia cetateanului de la tara: ” Ca-i rau in America.” . Am ras cu lacrimi.
Faragau, Mladin, Negrut si Talos la un loc intr-o biserica de tara? Nu asa faceau baietii de la LHC gaurile negre? Pai eu zic ca au scapat usor enoriasii!
urechile mele au auzit si alte „concluzii”, in urma unor predici, imi vin doua in minte
1. dupa ce un fr a predicat din apocalipsa, despre cer, strazi de aur… concluzia: „no vedeti fratilor, trabuie sa ne pocaim ca Domnul iacata ce catastrofe minunate o pregatit pt noi”
2. dupa predica din Matei despre ispitire acelasi frate : „sa fim cu luare aminte fratilor ca daca pe Domnul nostru l-o suit deavolul pe munte si-o vrut sa deie cu El jos de tat-tat-tat sa sa prapadeasca ce-a vrea sa faca cu noi …”
Prima e faina, dar a doua, din pacate, e adevarata. De n-ar fi mila Domnului diavolul ne-ar jumuli ca pe gaste de pene.
Sa fim realisti, credeti ca intr-o biserica de oras nu sint si persoane care inteleg altceva decat ceea ce se transmite si asta din mai multe motive; ori nu sint atenti la predica, ori predicatorul foloseste multe neologisme, ori e o incultura biblica ori…
(nu totdeauna predicatorul este vinovat)
Imi cer scuze, n-am vrut sá comentez aici, dar dupá aceia ce-am vázut aseará la televizor nu m-am putut abtine. Mi-a venit in minte vorbele bátranului bisericii: „asa vorbirati de parcá v-ati inteles intre voi”(nu má refer la mesajul auzit)
Vineri 10. 12 .2010 ora 22.00
canal CREDO Tv Marius Cruceru
canal ALFA OMEGA Tv Iosif Ton
Na zic , asta-i fain.
nu sîntem în competiţie, Ioan!