Naivitatea şi Luciditatea (P)

Sînt ca două surori bune, una urîtă şi deşteaptă, cealaltă frumoasă şi proastă. Nu-i ca-n povestea Fata Moşului şi fata Babei.

Naivitatea se joacă cu verişoarele ei bune: Nevinovăţia, Ingenuitatea şi Candoarea, dar a fost educată, din păcate de mătuşi-sa, Credulitiţa Puerilescu. A învăţat-o să fie copilăroasă şi aşa a rămas. Nu este neapărat lipsită de prejudecăţi, dînd circumstanţe atenuante vinovatului, este lipsită de judecata în sine, prin suspendarea raţiunii. Chicoteşte tot timpul şi rîîîîdeee la orice, rîîîde ca “proasta-n tîrg”.. scuzaţi expresia.

Luciditatea de pe altă parte, se joacă cu verisoarele din partea tatălui: Claritatea, Trevzia şi Precizia. Şi pe ea a învăţat-o prostii cumnata lu tac-su: Acreala Ursuzescu. E stearpă, n-are copii, dar e o sărbezitură de femeie. Ea nu rîde! Are din cînd în cînd cîte o grimasă în colţul gurii şi cîte o lacrimă în colţul ochiului.

Ba nu, ba nu! Naivitatea şi Luciditatea sînt ca două boli.

Cineva spunea ieri: “fraţilor, vindecaţi-vă de naivitate… “

Bună vorbă, de naivitate trebuie să te vindeci. Este ca o boală.

Da, eu m-am vindecat demult de naivitate, numai că boala lucidităţii este mult mai dureroasă.

Naivitatea este ca diabetul, este o boală care nu doare. O porţi pe picioare şi te distruge, întîi îţi afectează ochii, nu mai vezi bine… Crezi că vezi, dar nu vezi. De obicei, cînd descoperi este mult mult prea tîrziu. Nu ştiai de ce ţi-e sete tot timpul şi bei litri de apă la fiecare masă. .

Luciditatea este dureroasă ca reumatismul. Te acreşte la fel ca pe reumatici, dar cel puţin ştii cînd se schimbă vremea. …. Cu mult înainte decît alţii….

Iertaţi-mi acreala, sînt bolnav de luciditate… . Doare foarte tare! Există vreun medicament pentru asta?

Da, ştiu, băi cu nămol…. De care nămol?

De ăla prin care s-au rostogolit vadimii şi becalii… de care?

Mai bine aştept să vină vara să răsară Soarele (neprihănirii). Mă va vindeca şi pe mine de luciditate şi acreală şi pe unii dintre voi de naivitate…

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în dulce Românie, Gînduri, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

34 de răspunsuri la Naivitatea şi Luciditatea (P)

  1. Cristina zice:

    „Luciditatea de pe altă parte, se joacă cu verisoarele din partea tatălui: Claritatea, Trevzia şi Precizia”.

    Imi place … pun ramasag ca n-a fost cu intentie, dar uite ca a scapat porumbelul … nici nu ma gandeam ca in minte iti puteai reprezenta altfel decat ca provenind de pe latura paterna verisoarele: CLARITATEA, PRECIZIA … :), stereotipurile astea …

    „Mă va vindeca şi pe mine de luciditate şi acreală şi pe unii dintre voi de naivitate…”

    Asta-i verisoara dulce cu vorba din popor: ” Destepti eram noi odata… mai ales eu… si prosti am devenit … mai ales voi…” 🙂

  2. Un pacatos zice:

    Domnule Cruceru, termenul „trevzia” (privegherea) l-am intalnit in Pateric. Tre’ sa recunosc c-aveti ceva carti citite.

  3. Ioan Szasz zice:

    Trebuie sa fii prea naiv ca sa crezi ca esti prea lucid…

    • Un pacatos zice:

      Textul este unul in cheie ironica, in sensul Pildelor ( Proverbelor) lui Solomon si, indraznesc sa spun, al metodei lui Socrate de moşire a ideii.Domnul Iisus a spus ca: ” Iata Eu va trimit pe voi ca pe niste oi in mijlocul lupilor; FITI DAR INTELEPTI CA SERPII si nevinovati ca porumbeii.” ( Matei 10: 16).

  4. si le-a zis: „Adevarat va spun ca, daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu niciun chip nu veti intra in Imparatia cerurilor. (Mat.18:3)

    Oare ce ii caracterizeaza cel mai bine pe copii? Naivitatea sau luciditatea?

  5. dan zice:

    Draga cumnat, sa incercam si altfel : „lucidul” – este ca diabetul, este o boală care nu doare. O porţi pe picioare şi te distruge, întîi îţi afectează ochii, nu mai vezi bine…
    Crezi că vezi, dar nu vezi. (oprire, pt. o frectie… e de la reumatism )
    De obicei, cînd descoperi este mult mult prea tîrziu.( pana tusesti, mai sunt sanse…)

    Iertati-mi si mie acreala, cred ca e o boala molipsitoare. Sau suntem ceva rude…

    Vine vara….

  6. Draga Marius

    Nu ma pricep la luciditate si naivitate. Nu stiu pe care sa i le atribui Domnului Isus, pe care trebuie sa le imit. Probabil ca El discuta in termeni de credinta, rabdare, jertfa, rascumparare, veghere, mustrare, suferinta.
    Am insa o alta problema aflată între luciditate si naivitate: problema mișcărilor parabisericești. Cred ca ar trebui sa învățam din experiența americană și din istoria Europei creștine că lucrarea lui Dumnezeu se face prin Duhul în bisericile locale. Cine vine si cheama (ia) oi ca sa le duca la nu stiu ce intâlniri si sa ni le trimita apoi înapoi infectate si „cu misiune“ în biserca locală seamănă suspect cu învățătorul mincinos și cu lupul care vine să sfâșie.

    Cred că trebuie să mai revizuim puțin eclesiologia lucrării baptite, căci altfel, vorba lui nenea Iancu: „Trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi.“

    Cine îi disciplinează pe cei ce nu se supun disciplinei unei biserici locale?

    • mihai h zice:

      Asociatia,

    • Marius David zice:

      draga frate Daniel,

      aşa cum spuneţi, răbdare şi jerftă şi celelalte. Problema mişcărilor parabisericeşti s-a aflat în proximitatea acestei postări din … întîmplare ca să spun aşa… pentru că această postare este scrisă în urmă cu exact trei ani. Reiau unele postări de pe Patratosu.

      Aşa cum spuneţi: interesant că oamenii aceştia fac „misiune” în bisericile noatre, de aici îşi racolează prozeliţii.

      Cred că deja am intrat în acest proces de dumirire asupra eclesiologiei teoretice şi practice. Se petrec lucruri interesante în comunitatea teologilor români, cum bănuiesc că la fel de interesant este şi în Asociaţie acum.

  7. petruburac zice:

    Cred ca vindecarea sta in Credinta si Calauzire.

  8. naomi zice:

    Sa fi naiv de luciditatea care o ai?
    Lucid de naivitatea ta?
    Sa fi atat de lucid de naivitate incat naivitatea sa fie lucida!

    Naivitatea lucida este ca o saracie lucie? …….. care totusi imbogateste pe multi?

  9. Oana zice:

    Bine aţi spus: „naivitatea care nu doare, luciditatea dureroasă ca reumatismul… ”
    Nici nu ştiu de care sufăr mai tare, sau de care aş vrea să scap mai repede… de naivitatea continuă, tâmpă aproape sau de luciditatea mereu atât de întunecată…
    Bune gânduri aţi transpus aici. Mulţumesc. Poate am şi eu o mică şansă de a mă vindeca, treptat, de naivitate… măcar de ea. Că acreala-mi văd că persistă. Fie ea şi neînsoţită de luciditate…
    Spor în lucrarea pe care o faceţi!

  10. Swan zice:

    Grozava postare! Dupa o portie sanatoasa de ras, invita la meditatie. Nu va imbulziti sa va declarati lucizi sau naivi. Se vede 😉

    Domnule Cruceru, ati putea sa-mi facilitati accesul la doua (deocamdata) dintre lucrarile dumneavoastra? si anume: Lista unor cuvinte mai dificile, Manual de stil pentru scrierea lucrărilor de teologie în limba română, si Mic vocabular de termeni tehnici patristici pentru uzul studenţilor în teologie? Totul pentru uz personal. Multumesc.

    • Marius David zice:

      fiind în coautorie sau în colaborare nu le pot scoate în pdf,
      dar un rezultat al manualului de stil, o parte din acesta este publicat pe site-ul universităţii noaste, în cu ottul altă formă şi îmbunătăţită de doi colegi
      Micul vocabular de termeni patristici este ataşat acum cursului de patristică destinat(pre) să iasă în 2011 într-o ediţia II-a cu circuit mai larg.

      pînă atunci aveţi acces la celelalte două cărţi epuizate şi pe care le-am pusîn format pdf pe blogul meu

  11. Ioan Szasz zice:

    Draga Marius,

    aceasta postare este mult mai serioasa decat poate suporta o discutie lasciva pe un blog. Abordand cu „luciditate” tema, intram in traseul spiral din care iesim tare greu. Ma consider un slujitor cate de cat lucid, rationez, argumentez, uneori prea matematic pentru un amvon, aproape ca imi pun predicile in formule. Totusi, cate odata, ma opresc si incerc sa gasesc algoritmul credintei, dar nu pot fara sa iau o „lingurita” de naivitate inocenta (a propos de discutiile de mai sus). Pe de alta parte, este la fel de dificil de delimitat granita dintre „mistic” si „misticism”. Daca misticismul poate fi considerat magie (deseori gasim magie „crestina”, cand vrem sa-L determinam pe Dumnezeu sa se manifeste cum ii impunem noi, chiar prin practici foarte spirituale, postul sau rugaciunea – un fel de manipulare a divinitatii), dialectica, fundatia rationalismului, nu poate fi asociata deloc credintei.
    Imi dau seama ca interesul discutiei din postare nu este la nivelul personal (la care am facut referire), ci la cel eclezial. In acest sens, cerd ca suferim de aceeasi „boala sanatoasa”. Nu poti pastori cu naivitate dupa cum nu poti accepta ignorant „legea marului stricat”. Am ajuns la o concluzie putin dureroasa: nu lucram cu bucati de lemne in biserici, ci cu oameni care au (sau nu) minte, sentimente, relatii, influenta, caderi, bucurii, evolutii si involutii. Biserica este un cadru foarte dinamic, tot mai dinamic, iar a considera drept esec de conducere aparitia unor grupuri care vor sa fragmenteze fizic sau ideologic o biserica, cred ca nu este corect. Consider ca depinde mult de gandirea practica a bisericii (constitutia) modul in care trebuie actionat, functie de cata autoritate are pastorul, cata libertate de decizie, cat de functionale sunt parghiile administrative si de ordin spiritual. Eu am avut incapatanarea sa scriu, inca de la infiintarea bisericii pe care o pastoresc, constitutia, in care mi-am permis, chiar daca sunt in diaspora, mai putina democratie decat in general, dar am incercat un echilibru sanatos intre decizie-consultare/ autoritate-munca in echipa/ libertate-dare de socoteala.
    Ca sa simplific, parerea mea este ca trebuie sa fim foarte fermi (ref. inv. paulina) cand este vorba de atacuri secesioniste (ha… nu cesationiste) si foarte activi (prin educatie, mentorare, mustrare, indemnare etc etc) cand este vorba de atacuri ideologice. Solutiile ideale inca nu s-au descoperit…

    • Marius David zice:

      draga Ioan,
      probabil „lascivă” nu este cel mai bun termen. Superficial? Da!
      În rest…de acord că trebuie să tot redefinim termnii şi unii termeni pot căpăta semnificaţii diferite în diferite contexte.
      Eu am încercat să le dau o anumită contextualizare celor doouă noţiuni.

  12. Steli zice:

    Foarte adevarat, cred ca articolul acesta l-ai scris pentru mine personal. Brutal de adevarat multumesc

  13. Anonim zice:

    Va rog sa specificati…care e frumoasa si proasta si care e urata si desteapta?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.