„FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU DEMONUL NARCOTIC” (mărturia lui Dorin Mureşan)

Cel care mi-a trimis această mărturie mi-a spus doar atît:

e marturia unui om singur care vrea sa fie cu Dumnezeu

mi-am scris cartea din cauza consumului de narcotice. dar cartea vreau sa aiba o alta finalitate: CONVERTIREA MEA. aici e stralucirea diamantului sau sfaramarea lui.

Faţă în faţă cu demonul narcotic


Daţi-mi voie mai întâi să salut apariţia articolului “Narcomania: un produs al
lumii civilizate?” din ultimul număr al revistei “Mesagerul Sfântului Anton”
(nr. 63/ martie-aprilie 2004), şi, de asemenea, să-l felicit pe semnatarul lui,
domnul Alois Gherguţ. Desigur, nu am de unde să ştiu dacă domnia sa a redactat
textul în cauză compilând cele câteva informaţii prezente în cărţile de
psihiatrie sau dacă a stat realmente în preajma narcomanilor, altfel spus, dacă
a cules datele direct din interiorul problemei. Oricum ar fi, meritul acestei
atenţionări este mare şi recomand tuturor cititorilor să-l ia foarte în serios.
M-am bucurat de prezenţa acestui text în primul rând fiindcă am experimentat eu
însumi efectele stupefiantelor. Perioada postnarcotică n-a fost deloc uşor
surmontabilă, dar, cu ajutorul celui de Sus, am reuşit să mă desprind de această
“moarte albă”, evitând pe cât posibil orice apropiere de ea (fie şi discursivă).
Atrag atenţia de la început că nu sunt o persoană predispusă consumului de
droguri, nu am probleme de ordin financiar, sentimental, social, ş.a.. Sunt un
tânăr prozator şi poet, am publicat două cărţi, corespondez cu cele mai
importante reviste de cultură din ţară, fac cronică literară în revista
“Tribuna”, am o vilă etajată în zona semicentrală a Clujului, sunt căsătorit de
cinci ani (soţia mea e proaspăt licenţiată) şi am un băieţel de doi ani şi opt
luni. Părinţii îmi asigură lunar o rentă satisfăcătoare la care se adaugă
destule comisioane pentru a-mi permite un trai decent. Nu am ajuns niciodată la
surmenaj sau la stări de depresie care să-mi impună o aşa-zisă “evadare” din
realitate. În altă ordine de idei, sunt creştin, cred în iubire, cred în
sacramente şi nu trece o zi în care să nu-mi fac o mică cercetare a conştiinţei.
Ceea ce m-a îndreptat către consumul de narcotice a fost în primul rând o doză
serioasă de curiozitate, la care s-a adăugat dorinţa de a scrie (descrie)
narcoza (orgoliul meseriei, deh!). În al doilea rând, m-am gândit să
experimentez pentru a ajuta, pentru a putea empatiza problemele care apar în
perioada postnarcotică. Trebuie să recunosc că există o mare diferenţă între
a-ţi închipui sevrajul şi a-l trăi. Am urmărit cu atenţie tot ce s-a întâmplat
în mine, la nivel psihic, şi am observat că dificultatea cea mai mare constă în
găsirea cauzei şi conştientizarea ei ca atare. Au fost însă zile în care
capacitatea de a mă concentra asupra acestor chestiuni a fost extrem de redusă,
consecinţa inerentă fiind trăirea unor stări psihotice îngrozitoare. E ciudat că
aceste stări se manifestă diferit, în funcţie de structura psihică a
subiecţilor. Spre exemplu, cineva îmi mărturisea că trece prin depresii
cumplite. La mine a fost vorba de stări paranoide. Şi într-un caz şi în
celălalt, cauza a fost aceeaşi: experimentarea acestor stări în timpul narcozei.
Imaginaţi-vă cât de greu se rupe o persoană de o întâmplare traumatizantă: un
viol, o ameninţare cu moartea, etc. Ei bine, aceste întâmplări sunt parte din
realitate. Paranoia din timpul narcozei, în schimb, e o stare indusă şi nu are
nici o justificare în afara elementului care a produs-o. Din aceste motiv
flashbackurile (stările psihotice care apar în perioada postnarcotică) sunt tot
mai puţin consistente şi dispar în cele din urmă. Şi totuşi…
Da, şi totuşi nu e o glumă când spun că perioada flashbackurilor a fost cel mai
îngrozitor coşmar al meu. Se spune că drogurile din grupa cannabisului (haşiş,
marijuana, iarba) nu creează dependenţă, în sensul că întreruperea consumului nu
aduce cu sine sevrajul. Este adevărat. Cu toate acestea, există o formă de
sevraj, chiar dacă surmontabilă. Evadarea din realitate prin intermediul
stupefiantelor are un revers al medaliei extrem de crud: reculul dezaprobator al
realităţii. Iată câteva din aceste manifestări: incapacitatea de a mai folosi
mijloace de transport din pricina semafoarelor (aveam senzaţia că cineva vrea
să-mi facă rău de vreme ce uşile autobuzului nu se mai deschideau, deşi acesta
era oprit), incapacitatea de a mai sta la coadă (nu puteam suporta
ireversibilitatea situaţiei date: respectiv că gestul de a pleca fără să cumpăr
nimic după atâtea minute de aşteptare devenea penibil), frica de nebunie (teama
că stările se vor instala definitiv), fuga de idei, complicarea gândurilor (de
ce m-am gândit că…., de ce m-am gândit că m-am gândit că…), asocierea unui lucru
cu trăsăturile lui negative (un cuţit e făcut să ucidă, nu să taie pâinea
felii), incapacitatea de a mai recunoaşte identitatea persoanelor de lângă mine,
spaima de tot şi de toţi, etc. Toate acestea au dus la o stare în care nu mai
puteam discerne între ceea ce e vis şi ceea ce e realitate. Lucruri care înainte
erau obişnuite (o mică somnolenţă, o mică stare de leşin, o mică bătaie
neregulată a inimii) îmi provocau spaime îngrozitoare care se manifestau la
început în zona de sub cutia toracică şi se extindeau apoi în organism provocând
un tremur incontrolabil şi o panică excesivă. Nu o dată m-am vizualizat internat
într-o clinică de psihiatrie, şi am înţeles că aş putea pierde totul. Finalul
acestei cumplite perioade a coincis cu o criză de plâns de-a lungul a mai mult
de o oră. A fost ca şi cum suferinţa strânsă în mine a copt şi a explodat,
redându-mă realităţii. Astăzi încă resimt consecinţele acestor stări şi nu o
dată îmi dau lacrimile din cauza presiunii psihice.

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Fabrica de barbati, guest post. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la „FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU DEMONUL NARCOTIC” (mărturia lui Dorin Mureşan)

  1. PetcuToday zice:

    Este de apreciat efortul de a reda trairile din perioada narcotica, insa sincer nu cred ca ele sunt de folos din moment ce in aceasta lume a stupefiantelor ai deaface cu oameni care au trait frustrari uriase. O spun ca unul care la 14 ani eram foarte aproape de a ma droga, si ca unul care am avut prieteni(cu care nu mai tin legatura, nu stiu daca e o gresala, asta o las la latitudinea dumneavoastra) care s-au si se drogheaza. Nu stiu ce sa zic, dar sincer omul asta, practic vorbind, are o viata perfecta pentru multi dintre noi. Chiar el recunoaste ca doar curiozitatea l-a condus acolo. Ei bine, ce ne facem insa cu oamenii astia, care incearca sa evadeze dintr-o realitate cruda si o societate care ii resping. Pentru ca, parerea mea, ei traiesc altfel de sentimente in timpul sevrajului la un nivel mult mai puternic. Cum ar trebui noi sa actionam sa ii indreptam spre Hristos, sau mai bine spus cum ar trebui noi sa creem medii in care Duhul Sfant sa ii aduca la pocainta. Pentru ca ei practic deja au tot ce le trebuie. Oricum trairile sunt incomparabile, cei mai multi dintre cei care se drogheaza nu o fac nici din curiozitate, nici pentru ca vor sa fie „smecheri”, ci pentru ca duc poveri grele, si au nevoi la care biserica nu mai raspunde :(. Nu stiu de ce dar intr-un fel sau altul, acest post mai mult starneste un sentiment de revolta in mine. Probabil pentru ca din perspectiva mea, nu sevrajul e problema, nu dependentele lor sunt problema, ci durerile si frustrarile din spatele aparentelor, de care nimanui astazi nu ii mai pasa. Din pacate, ne-am cam obisnuit(vorbesc mai mult de mine decat de altii) sa selectam oamenii dupa cat de morali sau imorali sunt, sa judecam dupa aparente. Sa stam doar cu cei ce sunt gata sa ne asculte atunci cand vorbim, din respect, sau pentru ca vrea sa iti arate si el „stiinta sa”, dar nu cu cei care iti spun in fata ” eu pe tine nu te ascult, tie nu iti pasa de mine, mie de ce sa imi pese de tine”.

    • Pomisor zice:

      Daca ai poveri nu este o scuza sa te droghezi. Daca esti la capat de drum atunci ai posibilitatea sa fi demn pana la capat si sa alegi sa mori de foame nu sa fi in ilegalitate (drogurile nu se obtin legal)! Este o nebunie din toate punctele de vedere sa te droghezi…

      ” eu pe tine nu te ascult, tie nu iti pasa de mine, mie de ce sa imi pese de tine”. Eu nu ascult pe cineva ca ii pasa de mine. Ascult doar daca spune adevarul pentru ca ma intereseaza adevarul nu atat relatia cu oamenii mult prea schimbatori de altfel…

      Domnule Marius eu nu sunt prea de acord cu postarea de asemenea materiale. Desi pot fi folositoare in anumite cazuri, abundenta de informatii negative au un efect straniu: ispiteste pe cei care inca nu au trecut pe acolo… Dar oricum eu personal nu sunt afectat si acesta este blogul dumneavoastra…

      • LaviniaM zice:

        ma gandeam la acelasi lucru… aceasta postare poate starni ispita curiozitatii si apoi tentatia satisfacerii ei: „ia sa vad eu ce am sa simt, eu cum voi reactiona, ce fel de vedenii imi va gebnera mie”, si totul justificarea cunosterii/autocunosterii…
        si apoi, mai e tentatia „fructului interzis”… si blogul e citit de multi tineri aflati la varsta adolescentei, in cautarea propriei identitati…

  2. elisa zice:

    Cred ca e dat si spre invatatura pentru cei care s-ar gindi ca ar fi bine sa incerce;
    sa vada ca nu e de glumit.
    Omul acesta are nevoie de Dumnezeu.
    Hai sa ne rugam pentru el deocamdata.
    Domnul sa aiba mila sa-l readuca pe calea cea buna; sa faca sa-L cunosca pe Dumnezeu.

  3. outward bound zice:

    MY NAME IS METH

    I have some promises I’ll make to you,
    If you will do what I want you to.
    The more that you consume of me,
    The more than will your losses be.
    Here are the promises to you I make,
    And I promise ,the promises to never break.
    I promise to take your money, your home,
    And all you can get in the way of a loan.
    I’ll take your character, your reputation too,
    Everything you love I’ll take from you.
    Your friends I’ll take from you one day
    Your family from you I’ll turn away.
    I’ll take your car,I’ll take your wealth,
    I’ll take your job, I’ll take your healt.
    I’ll take your wach, I’ll take your chain,
    I’ll cause you to stay out in the rain.
    I’ll take your credit,I’ll take your bail,
    I’ll cause you to sleep in the dirty jail cell.
    I’ll cause you regret ,remorse and pain,
    I’ll cause your name to go down in shame.
    I’ll bring you misery, I’ll bring you woe,
    I’ll bring you trouble more than you know.
    I’ll take your clothes and pawn them too,
    The necessities of life,I’ll take from you.
    I’ll take from you days, I’ll take from you years.
    I’ll double the flow of your bitter tears.
    I’ll take your heart, give you one of stone,
    I’ll cause you to walk throuhg life alone.
    I’ll take away your desire to live alright,
    Your light of day ,I’ll turn to night.
    I’ll turn your love for your family to hate,
    Your desire to repent will comme to late.
    Your road to despair for you I will pave,
    I’ll cause you to fill a premature grave.
    I’ll put you in a institution for the insane,
    Your normal thinking I’ll not let you gain.
    I’ll cause you to hurt your family and friends,
    You won’t have to do nothing,the worries will attend.
    I’ll bring you contention, I’ll bring you strife,
    I’LL FINISH WITH YOU BY TAKING YOUR LIFE !!!
    MY NAME IS METH !

  4. naomi zice:

    Si alcoolul face mari ravaje. Am avut „fericirea” sa fiu prezenta la criza unui alcolic. Avea vedenii si vorbea aiurea si se izbea cu capul de pereti. Iar cand sta nebaut acuza dureri musculare si de abdomen groaznice.
    Ati fost strong, felicitari!

  5. Dorin Muresan zice:

    Prima regula ca sa scapi de dependenta (indiferent ca e vorba de alcool, droguri sau orice altceva) e sa fii constient ca nu tu esti cel care „te” scapa, ci o putere superioara tie numita Dumnezeu. De aceea nu se poate spune ca am fost prea „strong” :). Dimpotriva, in perioada sevrajului am realizat cat de „mic” sunt, cat de „sarman” sunt, cat de lipsit de putere sunt. A fost o reala lectie pentru mine. 27 de ani mi-am putut controla gandurile, faptele, gesturile, deciziile, etc… si dintr-o data aceasta forta (numita vointa) mi-a fost luata. Psihicul meu devenise un camp de batalie intre o forta demonica (ce se manifesta sub forma unei stari de schizofrenie paranoida) si una divina (morala, ca sa zic asa). Acum, chestiunea e urmatoarea: am trimis aceasta marturie ca sa trag un semnal de alarma. Si aici ma refer mai ales la adolescenti. Daca eu, la varsta de 27 de ani (am 33 acum), am reusit sa trec peste acest cosmar, asta s-a datorat in primul rand lui Dumnezeu, dar si in parte educatiei mele (care tot de la Dumnezeu vine, fiindca a facut-o posibila), faptului ca la varsta aceea totusi eram mai putin vulnerabil in fata unei traume narcotice. Unui adolescent o astfel de experienta ii poate fi aproape fatala sau chiar fatala. Cu atat mai mult cu cat creierul unui adolescent nu este complet dezvoltat iar starile psihotice care se manifesta prin schizofrenie paranoida se pot instala definitiv. Dincolo de asta, insa, textul este o marturie pe care o asez in fata tuturor, dar mai ales in fata lui Dumnezeu. Mi s-a dovedit clar ca fara El nu exista viata.

  6. Alex zice:

    Foarte interesant material! O adevărată lecţie. Merită arătat la cât mai mulţi tineri, căci mai ales ei sunt cei…”curioşi” să guste „fericirea”! Şi foarte încrezători că lor nu li se poate întâmpla nimic rău! Până se „întâmplă”…

  7. elisa zice:

    Daniel Muresan,
    Mi-a venit inima la loc, deci Domnul te-a salvat deja.
    Aleluia ,sa fie slavit Numele Lui.
    (sunt mama a doi baieti, ceva mai mari, crediniosi multumesc Domnului)
    Astazi a venit in oras o profesoara din Bucuresti, sa tina conferinte in zona, elevilor incepind cu clasa a VII a despre sex;
    efort, oboseala, cheltuiala, dar Dumnezeu i-a dat o insarcinare si nu pregeta sa o duca la indeplinire.
    Cred ca si cu drogurile s-ar putea face ceva asemanator pentru elevi.
    Doamna nu se recomanda ca persoana crestin-otodoxa, adica nu atinge probleme religioase; ca sa nu fie usor admisa.
    Are aproximativ aceeasi virsta ca si Dv-stra.

    Ma bucur enorm,

  8. Rodica Botan zice:

    Exista o balanta chimica in noi, in creier. Cind acel echilibru se schimba (il schimbam noi prin folosirea unor substante sau se schimba el din cauza unor conditii dinafara : stres, accidente…), pentru omul prins in situatie – se schimba felul cum percepe realitatea. Putem noi dinafara sa zicem orice- chiar daca este adevarat- el simte cu toata fiinta lui altceva.

    In loc sa judecam …ca si asa nu se poate intoarce timpul inapoi si oricum judecata noastra nu ajuta la nimic- ar trebui sa avem o intelegere asupra acestui subiect ca sa putem ajuta oamenii. Nu asta este menirea unui credincios? In multe privinte, cei care se sinucid trec prin unele din starile descrise mai sus…Nu de mult s-au discutat pe acest blog citeva cazuri de sinucidere. Nu credeti ca o intelegere a acestor fenomene ar trebui sa ne preocupe – ca sa stim cum sa ajutam pe cel prins intr-o asemenea situatie- indiferent de cauza care l-a prins acolo; sa recunoastem cind cineva de linga noi trece prin stari pe care nu este in stare sa le controleze pe de-antregul…? Si eventual sa fim cei care putem oferii o solutie inainte ca omul sa gaseasca solutia definitiva?

    • naomi zice:

      Intotdeauna am crezut ca nu la voia intamplarii suntem salvati din asemenea situatii. Dumnezeu ne da posibilitatea de a privi cu alti ochii, a intelege si a ajuta pe cei care trec prin situati similare. Asta este datoria noastra sa marturisim si sa aratam ca Dumnezeu poate totul. Il felicit pe Fratele nostru pentru marturisirea lui.

  9. elisa zice:

    Rodica, ai dreptate,
    multi sunt cei care ar avea nevoie de noi.

  10. Pingback: Cu Irisul larg … deschis (Oraşul nebunilor) | Marius Cruceru

  11. Pingback: Este fumatul un păcat? Dependența ca mod de viață. « irisologie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.