Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Woow ce placut! Asta-i ca o baie calda dupa viscolul din postarea din ‘nainte. cea cu rockul.
Multumim frate Marius.
da, acesta este doar un alt stil…
ei, dacă ai cunoştinţă de compozitori şi de titluri… unele bucăţi din acestea, la care unii dau ochii peste cap cînd le ascultă prin biserici, au titluri dintre cele mai … laice ca să spun aşa… dansul saltimbancului, metresa domnului cutare…, cînd ai plecat şi m-ai lăsat.. adică cîntece de menestrel.
Dar sună bine, nu-i aşa?
Am pus cele două postări una lîngă alta tocmai ca un experiment. Intuiţia îmi este adeseori confirmată. Aceasta este considerată muzică BUNĂ, RELIGIOASĂ, pe care te poţi închina (e adevărat că şi cadrul te fură.. ), deşi intenţia autorului a fost cu totul alta, pe cînd cealaltă, stilul incriminat, stilul rock, deşi intenţia autorului a fost să-L laude pe Dumnezeu, cîntăreţul a vrut acelaşi lucru… la receptor lucrurile se schimbă, este receptată ca zgomot, prea tare etc.
Îmi spuneţi şi mie de ce este aşa?
Sa fie educatia muzicala de vina?
Pana nu am acceptat si invatat ca muzica clasica este un catalizator , liantul bucuriei emotive pentru suflet si eu am dat ochii peste cap ori de cate ori se intampla sa ascult aceasta muzica.
Poate ca educatia muzicala este problema si pentru muzica rock, desi mi se pare prea galagioasa, fara sensibilitate, brutala. Nu pot sa-mi inchipui cum se portiveste o piesa rock cantata pe versuri cu continut lut din scene de pe Golgata.
eh…. trebuie văzut, există aşa ceva! Trebuie văzut şi ascultat, dar să o luăm încet! Pas cu pas!
cum poate cineva care cinta atit de frumos sa uite sa se tunda?. 🙂
de…..artistii..
şi poeţii, Miki este şi poet şi unul foarte bun, un om extraordinar. Nu-l judecaţi după plete, vă rog!
Este un om extrem de cuminte, mult prea cuminte pentru generaţia noastră.
Excelent!
Pe cand un CD?
asta trebuie să îl întrebăm pe Miki, cred că este nevoie de un sponsor 🙂
tocmai mi-a placut mult cit de gingas cinta, am reascultat azi..dar trebuie sa recunoasteti ca-l dezavantajeaza pletele, mai ales ca are trasaturi fine, e o persoana
agreabila…cum de nu vad poetii ceea ce nu-i spre binele imaginii?
e adevarat ca muzica rock e satanica? ca incita la violenta si alte minuni?
Felicitari, Miki, http://life.hotnews.ro/stiri-prin_oras-7986280-video-romania-tara-mii-lautari-doar-patru-lautisti.htm