Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Mai bine asta – conferinta de homeschooling la BER Bucuresti pe 6 Noiembrie 2010 tema suna interesant, pacat ca locurile sunt limitate; sursa http://www.ber.ro
pus, mi-a scris domnul Curbet.
Robinson zice multe lucruri bine, eu l-am mai ascultat vorbind despre educatia publica vs creativitate; cred ca Funeriu nu rezista intelectual la o astfel de discutie, si nu doar el, cred ca multi „guru” in ale educatiei nu ar rezista sa il asculte pe omul asta spunandu-le cat de prost gandesc ei despre copii si educarea lor. Are si un defect (sau cel putin unul) – nefiind credincios, cu toate meritele lui, odata cu ideea de „divergent thinking” introduce obsesiv teza relativitatii in gandire. Treaba care merge bine cat tine campul artelor, dar nu mai functioneaza la fel de corect cand vorbim despre disciplinele exacte si, mai ales, cand vine vorba despre etica (sau morala, mai pe sleau spus). E un tip destept si cinstit – isi face publicitate spunand lucrurilor pe nume intr-un veac al corectitudinii politice – dar pentru mediul crestin el trebuie luat cu prudenta necesara pentru un ganditor necredincios.
bună observație … și totuși… care este locul gîndirii creative, libere, în cadrul educației moderne?
oh, nu, n-am zis ca educatia moderna ar lasa loc creativitatii si inovatiei; sunt deplin convins ca educatia moderna nu este altceva decat o intreprindere de spalat mintile si de uniformizat mentalitatea oamenilor…insasi invatamantul obligatoriu de oricate clase este o aberatie, pentru simplul motiv ca daca o persoana cu 4 clase atata poate (din punct de vedere al scolii publice si a curiculei educatiei de turma, evident), obligand acea persoana sa ramana in sistem pana la 18 ani nu faci decat sa strici si bruma de abilitati capatate in cele 4 clase si sa ii inradacinezi un dezgust urias fata de educatie, dezgust care se va transmite cel putin la inca o generatie (prin indiferenta, ignoranta fata de educatia propriilor copii)…numai daca nu cumva intre timp omu cu pricina isi da seama ca se poate si altfel (de ex homeschooling, cu o conditie – sa fie din motivatie corecta si sa nu mute sala de clasa in sufragerie)…da’ e mult de discutat in jurul ideii…Robinson zicea (na’ ca il citez pe „netaiatu’ asta imprejur” – sic) ca sunt 3 subiecte in jurul carora orice discutie ia foc: religie, educatie si…ops, nu mi-l amintesc pe-al treilea…
corect, bună definiție pentru învățămîntul modern 🙂