Oare Dumnezeu cîntă? (P)

Oare cîntă Dumnezeu? Dacă tot cerul cîntă, Dumnezeu cîntă şi El? Sau El tace şi numai cerul şi heruvimii şi serafimii cîntă? Oare sfinţii vor cînta Lui şi El nu intră în corul de cîntăreţi? Lui Dumnezeu I se cîntă.

Să admitem că şi Dumnezeu cîntă şi co-liturghiseşte împreună cu îngerii şi oamenii. Ca preotul împreună cu biserica

Oare cum cîntă Dumnezeu?

Cît de lung şi cît de tare? Cît de sus, cît de jos? Cu ce fel de voce? Oare Dumnezeu poate cînta deodată pe mai multe voci, ca un cor cu mii şi mii şi mii?

Cel care ne-a creat după chipul Său şi noi cîntăm, ar putea El să nu cînte cumva?

Dacă ar cînta Treimea, ar cînta oare pe patru voci?

Una în plus s-ar auzi – umanitatea lui Isus. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt.

Şi totuşi nu ar fi distinctă, ar fi în armonia care nu ne-ar da voie să auzim o altă voce diferită de cea a Fiului, vocea lui Isus nu ar fi nici mai sus nici mia jos, nici mai înaltă decît vocea Fiului, dar vocea Tatălui şi a Duhului s-ar distinge în aşa fel încît să auzim o singură cîntare, o armonie perfectă.

Nu este un dacă – Dumnezeu cîntă, cîntă o melodie la care El a scris partitura şi pe care nu o va sfîrşi niciodată şi nu a început-o niciodată, dacă am spune că Dumnezeu ar începe să cînte, atunci nu am putea imagina felul în care ar sfîrşi melodia.

Melodia lui este întotdeauna nouă, nu este un da capo al fine, cuprinde registre pe care nu le putem auzi, pe care nu le putem imagina.

Cheia în care cîntă Dumnezeu este diferită de a tuturor fiinţelor cereşti. Nu este cheia sol, nici fa, nici cheia Do.

Ne putem oare imagina un Dumnezeu doar receptor al laudelor, al cîntecelor – Dumnezeu trebuie să răspundă în liturghia cerească corului.

Sînt sigur că Dumnezeu cîntă!

Vreau să îl aud!

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Gînduri, intrebările lui Naum, Meditaţii, Pătrăţoşenii, Visătorul de vise. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

53 de răspunsuri la Oare Dumnezeu cîntă? (P)

  1. Unde scrie în Biblie că îngerii cântă?

    • Marius David zice:

      chiar! Este vorba de oaste cerească! Oastea cîntă! Mai grav!

      • mihu zice:

        In Marcu 14:26 scrie ca „au cantat cantarile de lauda”, si se refera la Domnul Isus si la ucenici. Chiar ma gandeam zilele trecute (de-a lungul lunii acesteia) oare ce voce avea Domnul Isus. La felul uimitor cum predica si facea oamenii sa uite de mancare, sunt sigur ca glasul Lui era uimitor tare!
        Multe curiozitati isi vor gasi raspunsurile in ceruri, si abia astept!:)

        • Marius David zice:

          Mihu, nepotul meu a spus că îngerii nu cîntă. Dacă este adevărat, atunci îngerii nu cîntă nu pentru că nu pot, ci pentru că n-au motive: ei nu sînt mîntuiți și nu vor fi niciodată mîntuiți. Pentru ce să cînți cîntare de laudă dacă nu ești mîntuit. Atunci rămîn la recitativ.

  2. naomi zice:

    Cantarea este facuta pentru lauda si inchinare. Dumnezeu nu trebuie sa laude pe nimeni, nici sa i se inchine cuiva, asa ca eu cred ca doar asculta. Insa prezenta sa regleaza sunetul asa cum va reglati dvs instrumentul la care cantati. 🙂

  3. Ioana zice:

    Foarte frumos text! Si eu cred ca Dumnezeu canta, o muzica nerestrictionata de limitele melodice, armonice, ritmice, tonale etc…probabil o armonie perfecta care aduce pacea deplina.

    • Marius David zice:

      Multumesc, Ioana, uneori mi s-a părut că aud din ceea ce spunem noi „vocea lui Dumnezeu” în vis, pe un mal de ocean, pe un vîrf de munte într-un adînc de pădure, într-un canion adînc.

  4. adrian zice:

    Canta si, mai ales, ne in-canta!

  5. Mihai-Sorin zice:

    Asta da postare…
    e vorba despre acea muzica la care s-a facut referire in „Torent crestin cu furaciuni”
    Evident Dumnezeu canta.
    El poate face tot ce putem noi (cu exceptiile de rigoare ..pacat, spalare, mancare..etc), doar nu si-a inchipuit cineva ca Dumnezeu care ne-a acut dupa asemanarea Sa nu ar putea canta sau nu ar avea de ce..
    Nu numai ca Dumnezeu se manifesta astfel, dar are si o motivatie (desigur poate nu singura)

    El canta de bucurie.

    de bucuria celor rascumparati si de bucucuria celor ascultatori..

    Nu doar ca se poate auzi acesta muzica dar se poate si vedea si simti..se poate „sta in ea” in mod real dar asta nu oricand si nu oricum.

    Experientele astea sunt rare din mai multe motive dintre care cel mai important este ca poate da dependenta iar cand trairea respectiva se termina, caci ea are un inceput si un sfarsit, ai impresia ca ai ajuns intr-un loc prea sec, murdar si urat..pe pamant..si..iti cam piere motivatia vietii pe aici..

    apoi, ai putea crede ca daca nu se repeta des astfel de experiente mai degraba ultra decat extra senzoriale, nu mai ai trecere inaintea Lui

    mai sunt si alte motive ale raritatii auzirii si trairii acestei muzici.

    Cert e ca ea exista..si ca foarte putini extrem de putini au sansa sa o experimenteze..
    dupa o astfel de experienta ..toate prioritatile vietii devin secundaritati..

    He he ..asta da postare..
    se acorda muzical in gama „Tefania 3:17”

  6. The Universe and the Earth are the Lord’s melody.

  7. michael zice:

    in cer se va canta cu siguranta. unii vor trai chiar o stare de extaz (sa moara antimisticii de ciuda:))

    10. cei douazeci si patru de batrani cadeau inaintea Celui ce sedea pe scaunul de domnie si se inchinau Celui ce este viu in vecii vecilor, isi aruncau cununile inaintea scaunului de domnie si ziceau:
    11. „Vrednic esti Doamne si Dumnezeul nostru, sa primesti slava, cinstea si puterea, caci Tu ai facut toate lucrurile si prin voia Ta stau in fiinta si au fost facute!” (Apocalipsa 4)

    Si cantau o cantare noua si ziceau: „Vrednic esti Tu sa iei cartea si sa-i rupi pecetile: caci ai fost junghiat si ai rascumparat pentru Dumnezeu, cu sangele Tau, oameni din orice semintie, de orice limba, din orice norod si de orice neam. (Apoc.5:9)

    Cantau o cantare noua inaintea scaunului de domnie, inaintea celor patru fapturi vii si inaintea batranilor. Si nimeni nu putea sa invete cantarea, afara de cei o suta patruzeci si patru de mii care fusesera rascumparati de pe pamant. (Apoc.14:3)

  8. Rodica Botan zice:

    Eu cred ca Dumnezeu a creat sunetele( muzica)…instrumentele vii…si El este compozitorul si dirijorul…si le-a creat pt placerea Lui…
    Noi numim muzica ceea ce auzim…dar ea este mai mult decit sonor… Pina la urma vechea intrebare a lui Caragiale”No…ce iaste muzica?” Nu este o intrebare foarte simpla…
    ………..
    Cum am intreba daca Dumnezeu picteaza? El a creat culorile si realitatea pe care noi incercam sa o redam pe pinza…

    • dori`s zice:

      corect!
      si eu cred ca Dumnezeu canta pentru ca orice dar bun si desavarsit ne vine de la El. muzica este un dar. desigur El canta altfel decat noi…desavarsit.

  9. criss zice:

    Dumnezeu canta…Si cel mai frumos cantec, l-a scris pe Golgota, la cruce…

  10. Rodica Botan zice:

    Dumnezeu este Trinitate. Care din cei trei cinta?

    • dori`s zice:

      Domnul Isus canta sigur. cred ca de fapt toti canta in cer. daca Dumnezeu nu canta, ingerii nu canta de unde a invatat omul sa cante atunci?

      Evrei 2:11  Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce Sunt sfinţiţi, Sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească „fraţi”
      12  când zice: „Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cânta lauda în mijlocul adunării.”

  11. elisa zice:

    Dumnezeu cinta de bucurie cind ii suntem ascultatori.Dar cind nu…..
    O gindire rationala despre Dumnezeu este ceea ce imi pot baga in cap;
    ceea ce putem baga in mintea noastra despre Dumnezeu nu este prea mult,
    totusi pe acesta cale ..a mintii noi incercam sa ni-L inchipuim pe Dumnezeu cintind…
    Un frate care a trecut prin moarte clinica a povestit ca ACOLO se cinta atit de minunat” ca niciunde pe pamaint”dar nu spunea ca L-ar fi auzit si pe Domnul… 🙂
    Cine stie…Nu vom stii exact niciodata ce este Dumnezeu..daca cinta…ci mai degraba ce nu este.
    Ineimaginabil este Dumnezeu…
    Dar cred si eu ca, cinta. 🙂

  12. elisa zice:

    michael….de unde stii?
    de unde stii ca unii?
    extazul nu e un termen duhovnicesc. 🙂

  13. Gabriel Băloi zice:

    Cîntarea noastră şi în-cîntarea Lui Dumnezeu.
    Dumnezeu nu cîntă , ci se în-cîntă. El e în-cîntare.
    După experienţa extraordinară „muzicală” , de care mi-a făcut parte Dumnezeu cu nişte ani în urmă , cred că El Însuşi este ÎN-cîntarea cerului şi a universului.
    Cred că cerul este un loc al în-cîntării continue , iar nu continuate , în sensul în care noi înţelegem că :
    – aspectul continuat se caracterizează prin săvîrşirea mai multor acţiuni , la anumite intervale de timp , iar
    – aspectul continuu presupune prelungirea în chip natural a unei acţiuni , acţiune care nu se epuizează în timp.
    Adică , vorbim despre o STARE generală , de în-cîntare , care nu cunoaşte epuizarea , o stare nesupusă legilor odihnei-neodihnei ( aspect imposibil nouă de conceput ).

    Cîntarea e mijlocul nostru CONCEPTUAL , ACTUAL , de gîndire şi exprimare a ÎN-cîntării Lui Dumnezeu. Cîntarea compusă este rezultatul ştiinţei omeneşti (nu discutăm aici sorgintea sau spiritul inspiraţiei autorului ).
    Însă , ştiinţa , mai bine zis cunoaşterea ÎN-CÎNTULUI ceresc , este dincolo de concepţia CÎNTULUI omenesc ( de ex., este dincolo de concepţia unei cîntări compuse de Mendelssohn în metrica pe care acesta o stăpînea la modul extraordinar ).

    Dumnezeu cred că nu cîntă , fiindcă noţiunea aceasta este izvorîtă din El , iar El Însuşi este STAREA în-cîntării cîntate aici de noi. Noi cîntăm aici fiindcă nu putem trăi adevărata , transcendentala STARE de în-cîntare a Lui Dumnezeu.

    Starea de formă continuă a în-cîntării din cer o-vom-fi-cîntată în El Însuşi.

    Liedul lui Mendelssohn este extrem de MĂSURAT , cu diverse măsuri de 2/4 , 6/8 , însă în-cîntarea de Acolo nu e măsurabilă şi nu e cîntabilă în sensul evaluator al luării cîntării pămînteşti ca unitate de referinţă ( nici sub aspect melodic şi nici sub cel al versului ).
    Despre ÎN-cîntarea Lui Dumnezeu nu poţi vorbi ca despre o măsură a cîntului. Cred că acolo sunt ATMOSFERE „muzicale”. Muzica cerească este atmosfera Lui Dumnezeu Însuşi.
    În-CÎNTAREA de acolo nu e măsurabilă , nu e susceptibilă de divizare în părţi egale după metrica extraordinară a lui Mendelssohn , de ex. în măsura de 2/4 , adică nu are aspect continuat , ci este o STARE CONTINUĂ.
    Mi se pare interesantă ideea , cel din puţin din punctul de vedere al conceptului nostru muzical , că în cer nu există simţul MĂSURII , ca mijloc de realizare muzicală.
    Ni se va lua din posesie unitatea de măsură , fiindcă dacă vom măsura din nou , în timpi, vom crea probleme în cer , determinate de diversitatea invenţilor noastre măsurabile !!! Ar fi idei , parametrii şi analize care ar strica armonia de acolo !
    Aş crede că acolo nu-i cîntare , ci ÎN-cîntare , fiindcă forma de EXISTENŢĂ nu este una continuată ( compusă din acţiuni întrerupte şi repetabile ) , ci va fi una CONTINUĂ.

    Dar , forma existenţială continuă nu o putem înţelege atîta timp cît avem o formă structural-existenţialistă continuată ( compusă din lucruri şi acte cu întreruperi , care încep într-un punct şi se termină în altul ).
    Sau , nu poţi înţelege ce înseamnă neodihna , în timp ce ţie îţi pică pe tastatură capul de somn şi simţi nevoia să întrerupi activitatea şi să te întinzi , măcar o măsură , pe pat !!!
    Niciodată nu vom înţelege în-cîntarea cerului , în timp ce acum şi aici gîndim în termenii cîntării măsurate.

    Un tip meseriaş spunea că : „Măsura este un atribut al neputinţei de a preciza”.
    Aşadar , acolo în cer lucrurile sunt precise. Nu vor exista nici invenţii , nici intermezzo-uri , nici lieduri , nici uverturi muzicale.
    Acolo NU vom mai PRIMI UN DUH de înţelepciune , pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări , aşa cum Domnul i-a dat lui Beţaleel , din seminţia lui Iuda , „putere să născocească tot felul de lucrări meşteşugite…” ( Exod 31:1-6) , fiindcă atunci „…Prorociile se vor sfîrşi , limbile vor înceta , cunoştinţa va avea sfîrşit” ( 1 Cor.13:8 ).
    Nu vom mai fi oameni de ştiinţă , nici cunoscători de meşteşuguri sau artă şi nici muzicieni , ci vom fi oameni în-ştiinţaţi , în-cunoştiinţaţi şi în-cîntaţi ( sau în-muzicalizaţi !!!).

    Cred că acolo „muzica” este starea extatică , de rezonanţă a sufletului şi a minţii , o stare pe care acum o putem defini doar ca fiind năucitoare. Sunt armonii fără sunete , „greu de suportat” , însă atunci le vom putea „suporta” la mare intensitate.

  14. elisa zice:

    intre timp m-am tot gindit:cui sa-i cinte Dumnezeu?
    noi Ii cintam Lui…dar EL?

    • Gabriel Băloi zice:

      Ce-mi place imaginaţia fr. M.C. în care „Dumnezeu cîntă şi CO-LITURGHISEŞTE împreună cu îngerii şi oamenii , ca preotul în biserică” !
      Se vede vocaţia de preot , nu ?! Dragostea faţă de acest tip de slujire.

  15. guitarschizofrenic zice:

    sounds of space!

    • Marius David zice:

      GS, unde ai dispărut atîta vreme? Parcă vii de acolo de unde vin aceste sunete!
      N-am mai auzit o vreme de tine.
      Am o problema cu o chitară despre care vreau să discutăm pe privat.

      • guitarschizofrenic zice:

        am stat „tacut” o vreme! dar am urmarit blogul, iar saptamana asta pe la muncile de toamna! spuneti mi de chitara pe mail, eu sunt acasa acum.

        • adrian zice:

          @marius&gs
          apropo de chitari/instrumente vechi

          Am fost azi la Globe, la Merry Wives of Windsor. Toata reprezentatia a fost pe fond de muzica medievala (inclusiv lauta si teorba). O incantare!

        • Marius David zice:

          mai bine te sun, că este mai mult de vorbit.
          mai întîi: ce părere ai de chitările Bartolex?

          • guitarschizofrenic zice:

            hmm despre bartolex, nu stiu mare lucru, in sensul ca nu am pus mana pe o chitara B, dar am citit cateva lucruri si aici un review cu un chitarist care e cunoscut pentru multistring guitar playing http://www.youtube.com/watch?v=Iwj13xwnX9M
            sunetul …no comment, el zice la un moment dat ca e si latticebrace. mai multe va zic la telefon pentru ca e posibil sa devin prea „acid” (sau rautocios in privinta lor!). m am uitat si pe la preturi si era sa lesin!!!! foarte mult, foarte, pentru ce ofera. dar o sa mai caut sa mai citesc. plus ca instrumentele majoritatea vin cu „laminate” si sunt de fabrica toate (china) chiar si USA model se pare.

  16. Mihai-Sorin zice:

    @cui sa-i cante Dumnezeu?

    Miresei Sale, Elisa, bisericii, ii canta Domnul Dumnezeu.

    In afara de asta cantarea, nu e in mod obligatoriu legata de un destinatar.

    Cantarea e si o manifestare a propriilor trairi, (cantare de jale, de bucurie)
    si poate fi inteleasa deasemenea si ca o vorbire pe note/poetica, sau cu rol creator.

    Cantarea e totodata si un act de creatie, caci poti aduce in existenta realitati muzicale noi prin uriasa posibilitate de combinare a notelor/gamelor/tonurilor/semitonurilor iar intrucat Dumnezeu e un Dumnezeu creator (acesta capacitate nu s-a stins dupa crearea pamantului /oamenilor/animalelor/plantelor/bacteriilor/mineralelor) putem afima fara gres ca Dumnezeu canta, chiar si macar ca un act de creatie.

    Avand in vedere afirmatia noului Testament unde se precizeaza ca Domnul si ucenicii au cantat cantari de lauda (Matei 26:30) intelegem ca Domnul Isus a cantat Tatalui prin Duhul Sfant (la fel si ucenicii).

    Deci putem trage concluzia ca fiecare persoana a Trinitatii canta una alteia.

    Cantarea e deopotriva si un mod de comunicare iar Dumnezeu e o fiinta comnunicativa
    prin excelenta deci si din punctul acesta de vedere putem intelege ca Dumnezeu canta.

    Iata un lucru frumos:
    sa-ti dea o insarcinare ( porunca, ceva de facut) in vesnicie Dumnezeu cantand, folosind ca si mijloc de comunicarea cantarea..

    In vesnicie probabil multe lucruri vor fi de facut..cine stie ce si cate va mai crea Domnul Dumnezeu? caci capacitatea Lui creativa nu se sfarseste

    deocamdata nu cunoastem nici o infima parte din Univers ca si creatie a Sa

    poate acel cer nou si pamant nou care sigur vor fi create vor fi de o asa complexitate si extensie incat va dura ..un anume timp..

    conceptia ca „in eternitate timpul disparea” naste cateva probleme..serioase de filozofie.
    Ar trebui sa revizuim notiunea de timp iar acest lucru este unul dintre cele mai grele lucruri de realizat.
    de fapt, timpul si eternitatea nu sunt notiuni antagonice si nici nu presupun o conditie sineqanonica de excludere reciproca, adica daca vorbesti de timp nu poti vorbi de eternitate si invers.
    Daca in eternitate, timpul va disparea dupa cum sustin unii, atunci toate lucrurile ar trebui sa se petreaca concomitent…
    In acelasi timp cei rascumparati vor canta Domnului, in acelasi timp vor fi serviti la masa de Domnul, in acelasi timp vom vorbi toti unul cu altul..in acelasi timp El va sterge orice lacrima etc..
    Ca atare, in mod necesar, putem afirma ca secventialitatea desfasurarii evenimentelor ca element distinctiv al timpului nu va disparea.

    Insa fie asa fie altfel cert e ca

    Dumnezeu poate sa cante, vrea sa cante si chiar canta.

    Cand in ce conditii si daca noi auzim acesta cantare este alta problema.

  17. elisa zice:

    ?????????????
    Ce pot sa mai spun?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.