Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Ce ati vrut sa spuneti cu 60 de saptamini? 🙂
am greşit eu, este 40 de zile şi 6 săptămîni.
OK, am vrut sa-mi fac simtita prezenta. 🙂
Bine ati revenit pe blogul dvs. V-am asteptat sa redati viata spatiului virtual. Adrian are dreptate.
Spațiul virtual înseamnă mult mai mult decît înțelege Naomi.
Ba chiar mult mai mult decît înțelege Pătrățosu.
Există viață în spațiul virtual și FĂRĂ lumea pătrățoasă de aici.
Spaţiul virtual? Ce-i ala? Spaţiul electronic, digital, virtual este cu totul altceva.
Precizează termenii! Dai în sărmana Naomi, dar nici tu nu pricepi lucrurile aşa cum crezi, „specialistule”. 🙂
Eu cred că este chiar mai mult şi diferit decît înţelegi şi tu. Ia încearcă un exerciţiu de spaţiu semantic pentru acest cuvînt „virtual” şi să vezi cîtă folcloristică ai tu în cap cînd vorbeşti despre acest fel de chestiuni. Documentează-te, fă-ţi temele de casă înainte de a da drumu la cuvinte care pot funcţiona ca şi cuvinte tehnice în anumite contexte sau chiar cu multiple sensuri.
Poţi folosi şi DEX-ul. Ai voie! 🙂
Aşteptăm un luminător eseu pe tema spaţiu digital-virtual-electronic sau cum vrei să îi spui… Învaţă-ne ce înseamnă aia „dezbatere”.
A propos de Viaţă??? Sigur că există şi în altă parte şi chiar foarte distractivă. Tocmai m-am bucurat de viaţă în absenţa blogosferei.
Ar trebui şi tu să mai ieşi din casă să mai stai la aer să te mai relaxezi, eşti prea încordat…
Da, oriunde este viaţă şi foarte colorată numai că nu în lumea ta rotundă. Acolo este destul de sumbru. Data viitoare cînd ne întîlnim trebuie să îţi dau un sul de hîrtie igienică să-ţi ştergi tastatura. Ai abuzat de anumite cuvinte care şi-au golit deja şi sensul şi potenţialul de a crea efect! Schimbă! Încearcă înjurătura, dacă nu mai merge cu cuvintele cu c. 🙂
Un lucru e sigur: puţine lucruri noi în blogosfera evaghelică românească după 40 de zile, dar tu nu te-ai schimbat! Asta-i clar!
Consideră răspunsul ăsta şi pentru alte ieşiri, în care n-ai reuşit să ocoleşti deloc penibilul, pe care le-ai mai avut în ultimele zeci de zile. N-am prea mult timp de pierdut cu răutăţile tale ieftine.
By!
Viaţă??? Viaţa este în altă parte, Naomi, acolo unde este şi Adevărul şi Calea.
Bine aţi revenit!
Mulţumesc, grea e revenirea, mai ales după ce azi am petrecut cu un grup de famiilii excelente din Biserica 4, Sion, din Oradea, la VAlea Drăganului.
Excelent Grup, merită speranţa pentru România!
Spațiul virtual inseamnă mult mai mult decit întelegem.
corect:
în completare „unde este multă lume este şi aglomeraţie”