Am încercat ieri să mă dumiresc asupra unei chestiuni, care este diferenţa între un intelectual şi un intelectual, între un intelectual autentic şi unul cu diplomă?
Bun!
Am văzut ce înseamnă un intelectual sau, mai bine spus, ce nu este un intelectual şi care-i diferenţa dintre intelectualii născuţi, nu făcuţi?
Ieri am pus următoarele întrebări:
– orice intelectual este un intelectual?
– orice intelectual creştin este şi evanghelic?
– orice intelectual evanghelic este şi baptist sau invers… orice intelectual baptist este şi evanghelic?
– intelectualul evanghelic poate fi numit aşa din pricina apartenenţei la unul din cultele evanghelice sau din pricina unei anumite structuri teologice?
Nu orice intelectual este şi credincios. Există intelectuali atei.
Nu orice intelectual credincios este intelectual creştin. Există intelectuali de alte religii decît cea creştină.
Nu orice intelectual creştin este şi evanghelic.
Înainte de a merge mai departe cu analiza se poate încerca răspuns la întrebarea: ce înseamnă a fi intelectual creştin?
Probabil că intelectualul creştin este acea persoană care „respiră” intelectualiceşte, dar pe lîngă acest lucru, mai şi crede în Dumnezeul creştinilor, Dumnezeul Trinitar, în conformitate cu Sfînta Scriptură şi Crezurile de la Niceea-Constantinopol şi Calcedon.
A fi un intelectual credincios este cu totul altceva. Poţi să crezi ca Budhist, musulman etc., dar poţi să te declari intelectual ateu, nu? Atunci eşti un intelectual necredincios. SE poate. De ce nu? (Deşi Ţuţea spunea că între un liber cugetător şi un bivol este o singură diferenţă şi anume că primul are limbaj articulat 🙂 ) Sînt tentat tot mai mult să cred că nu poţi fi intelectualiceşte onest şi să rămîi ateu, dar asta este cu totul altă poveste.
Ce este deci un intelectual creştin evanghelic?
Mai întîi că nu poţi fi evanghelic fără să te declari creştin. Sînt termeni care trebuie să rămînă învecinaţi. La termenul evanghelic însă se încurcă povestea foarte tare.
Unii ar spune că termenul evanghelic se referă la denumirea unui grup de confesiuni neoprotestante. Da, este o posibilă accepţiune a termenului. Dacă este nevoie, revenim.
O altă accepţiune a termenului rezultă prin reacţie faţă de teologia liberală. Teolog evanghelic este acela care nu este teolog liberal. Teolog evanghelic este acela care îşi articulează sistemul filozofic pornind de la presupoziţia că Biblia în întregimea ei este inspirată şi nu poate fi tratată doar ca un text literar. Aici este multă vorbă. Voi căuta definiţiii mai precise, dacă mă ajutaţi.
Cert este că teologii evanghelici se văd pe ei înşişi metaconfesional, nu ecumenic, ci dincolo de graniţele propriei denominaţii. Exempli gratia – teologi anglicani, luterani, baptişti, penticostali, creştini după evanghelie etc. se numesc pe ei înşişi evanghelici, reuniţi fiind în jurul acestei idei legate de autoritatea Sfintelor Scripturi.
Dacă aşa stă cazul cu teologii evanghelici (presupunînd că teologii evanghelici sînt şi ei intelectuali 🙂 ), atunci putem extinde analiza la situaţia intelectualului evanghelic.
Iată deci o posibilă definiţie de lucru.
Intelectualul evanghelic este
– un intelectual (autentic, sperăm noi)
– un intelectual credincios faţă de Dumnezeul Trinitar al creştinilor, în consecinţă este:
– un intelectual creştin care îşi organizează actul intelectual pornind de la premisele teologiei evanghelice (Inspiraţia Scripturii etc.)
Acum se ridică o altă întrebare: orice intelectual baptist este şi evanghelic?
Nu, nu orice intelectual baptist este neapărat evanghelic stricto sensu. Sînt teologi baptişti liberali, spre exemplu, deci intelectuali baptişti, dar nu evanghelici. Nu-mi cereţi o listă!!! 🙂
Cum arată un teolog baptist liberal? Seamănă a oximoron, dar asta e. Teologia bate realitatea. Asta este o întrebare foarte grea pentru că mă îndoiesc că un intelectual care şi-a pierdut încrederea în inspiraţia Sfintelor Scripturi mai poate fi baptist, tot stricto sensu. Cred că un teolog baptist liberal este o creaţie la fel de ciudată ca un intelectual necredincios şi acesta, la rîndul lui, este o creaţie la fel de ciudată ca „struţo-cămila”.
Marius Cruceru 
Felicitari pentru reinventarea patului lui Procust. Cam sectara viziunea asta a dumneavoastra. Ma intreb unde a-ti fi astazi fara teologii (baptisti sau nu) pe care tocmai i-ati aruncat la gunoi?
Mie nu mi se pare o „viziune sectara”, dimpotriva, o analiza clara si obiectiva.
Poate ar fi bine sa mai cititi inca o data si mai atent! 🙂
Si mie mi se pare o”viziune partial sectara” pentru ca accentul cade intr-un final asupra teologului baptist. Sunt si eu baptista si obisnuiam sa mentionez de fiecare data ca sunt crestin baptist cand venea vorba despre aces subiect. Ceea ce este ciudat insa, e modul nu prea bun in care sunt vazuti baptistii in mediul crestinilor dupa evanghelie si cel al penticostalilor: ca suntem prea mandrii si nu ne-ar ajunge nimeni cu prajina la nas. Acum, ce nu stiu eu, pentru ca nu prea am auzit, la fel sunt vazute si celelalte culte crestine in mediul baptist?
Andra,
da, este adevarat, baptiştii sînt cam cu nasu pe sus, dar deja are grijă Domnul de noi.
Ne-a dat o conducere prin care ne smereşte.
ROMANIA ESTE O TARA CRESTINA SI TOCMAI DE ACEEA
Consideram ca ar trebuii ca reprezentantii Bisericilor
Sa inainteze catre parlament cea ce trebuie schimbat in legeai divortului,deoarece e foarte permisibila incurajarea curverasela provocand instabilitatea familiara si multe altele
TOATE ACESTEA SE INTAMPLA DEOARECE
Cand se prezinta cei doi la divort
Nu se cauta acel vinovat care pe langa faptul ca trebuie sa raspunda pentru faptele sale isi pierde dreptul la partaj si la custodia copiilor,asa cum se intampla in alte tari.Am inceput sa dezbatem acest subiect pe w.w.w.utilpentrutoti.wordpress.com
dar aceasta nu este tot propunem ca orice divort care e provocat de violent a in familia infidelitate drog si alcool cel ce va fi gasit vinovat sa nu aiba dreptul la partaj si la custodia copiilor.
M.D._
O mica precizare cu privinta la fraza compozita „intelectualul credincios”.
Aristotel distinge intre doua forme de vorbire: simpla si composita. Cea simpla are de-aface cu termeni singulari (e.g. frumos, inteligent..etc) pe cand cea composita are de-a face cu termeni uniti prin asociere a unui subiect cu un predicat (e.g. cal frumos, individ inteligent).
Se pare ca introduci doua perechi: (a) Intelectualul Credincios (b) Intelectualul Crestin
Cand folosim fraza (a)”Intelectual Credincios” apare o tensiune intre subiect si predicat-subiectul exprima un individ care isi structureaza existenta in functie de intelect, pe cand ‘credincios’ denota un individ care nu isi bazeaza existenta pe intelect ci mai degraba pe credinta (intr-un ceva..).
Atunci cum pot fi reconciliate acestea? N-am timp si nici contextul nu e potrivit ptr o exegesa insa de-ajuns e sa punctez urmatorul lucru: intectualul adevarat recunoaste finitatea si slabiciunea intelectului(precum istoria ne dovedeste ca orice Filosof spre exemplu a ajuns la o rascruce de drumuri unde a devenit confuz…ex Kant, Aristotel, Schopenhauer, Aquinas,..etc). Daca intelectul e finit, limitat inseamna ca poate nu suntem echipati cognitiv vorbind ptr a pricepe toate lucrurile in adancimea lor. Lucrul acesta e benefic omului ptr ca astfel omul poate sa apeleze la ceva nelimitat-aici isi face loc notiunea de D-zeu(desigur aici apar alte problem such as interpretarea acestei notiuni..etc). D-zeu precum ni-l defineste Feuerbach este cea mai mare entitate pe care o putem gandii, desigur Feuerbach a uitat sa precizeze faptul ca aceasta entitate nu poate fi cuprinsa cu gandirea noastra-de ce? Pentru ca sa nu se contrazica..Oricum, ‘intelectualul’ poate devenii credincios in sensul acesta, si deasemenea fraza compozita „intelectualul credincios” incepe sa faca sens.
Cat despre urmatoarea pereche si anume „intelectualul crestin” vom discuta alta data…
Earnestly
Marius Manci
„Cum arată un teolog baptist liberal? Seamănă a oximoron…”
Sweet!!!
Pingback: Raspunsul meu la Marius Cruceru: | Marius Manci's Blog
draga Marius,
multumesc de răspuns, mă voi gîndi la cele ce spui. Poate că voi răspunde şi eu.