În ce limbă îmi vorbeşte Dumnezeu?

O întrebare prostească îmi trece prin minte: în ce limbă îmi vorbeşte Dumnezeu?

Pînă acum am vorbit cu Dumnezeu în româneşte. El mi-a răspuns în limba maternă. După o lună de stat între vorbitori de limbă engleză am început să aud gînduri pe care le credeam din partea Lui în limba engleză.

Atunci mi-am dat seama că sînt mai multe feluri de gînduri care se zbat înlăuntrul nostru. Gîndim noi şi ne ascultăm gîndurile, însă vocea Lui este diferită. Nu este în limbaj articulat, discursiv. Gîndul care vine din partea lui Dumnezeu vine tot odată, cu totul, nu discursiv, aşa cum este limbajul, apoi este dincolo de limbă.

Este ceva ce cuprinzi tot odată, un simţămînt, o senzaţie foarte puternică.

Spre exemplu.

Eşti manager într-un loc în care ţi se cere să faci ceva împotriva conştiinţei. Nu poţi articula sentimentul în nici o limbă, nu poţi crea fraze, dar ştii că El nu este de acord, este ceva apăsător pe suflet.

La fel atunci cînd ceri călăuzirea lui Dumnezeu într-un lucru şi simţi că El este de acord. Este o bucurie pe care nu poţi descrie în cuvinte.

Aşa fac diferenţa între vorbirea lui Dumnezeu şi vorbirea mea lăuntrică. Atunci cînd „aud” vorbire articulată, în orice limbă ar fi, se pare că îmi vorbesc singur, soliloquia.

Atunci cînd simt vorbirea Lui direct în inimă, dincolo de fraze şi cuvinte, dincolo de limbă, şi cînd acea trăire devine din ce în ce mai puternică, ştiu că este apăsarea degetului Lui.

Lui îi pot vorbi în orice limbă, El vorbeşte într-o limbă de dinainte de Babel şi de după Cetatea din Apocalipsa 7.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Gînduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

81 de răspunsuri la În ce limbă îmi vorbeşte Dumnezeu?

  1. Alex Androne zice:

    Bun găsit, dragă Marius! Tare greu am mai ajuns aici, m-am poticnit în multe dintre…”uitucărelile” mele (asta era vorba bunicii mele). Mă bucur enorm să văd că ai scris aici. Aşa cum m-am bucurat şi pentru „vizita” ta pe la Pătrăţosu’.
    Ce-aş putea să spun la acest articol? Dacă ar fi după experienţa personală, ar trebui mai bine să tac. Din ce au spus alţii…aş fi un ingrat. Mă gândesc că lui Dumnezeu îi vorbim cel mai bine în …. limba lui Dumnezeu! În limba credinţei, a sufletelor dăruite Lui, în limba Iubirii, a bunătăţii, a sacrificiului pentru binele celorlaţi. Mă gândesc şi eu… Că de făcut aşa….sunt destul de departe.
    Mă bucur sincer pentru călătoria ta şi pentru roadele pe care sigur le-ai cules pe acolo. Îţi doresc din suflet numai bine, ţie şi celor dragi. Aştept cu nerăbdare …revenirea! Dumnezeu să ne aibă în paza sa pe toţi!

  2. Camix zice:

    Surpriza redescoperirii e plăcută. 🙂
    M-am gândit la un lucru: am citit sau auzit undeva că o muzică de calitate într-adevăr bună e o muzică pe care nu o poţi asocia cu imagini mentale atunci când o asculţi. De această idee mi-am amintit când am citit articolul tău. Pare a fi o oarecare legătură între ele.

    Acum am revenit acasă după o tabără cu americani pentru profesori. Şi există deja tendinţa de a o da pe engleză după conversaţia intensă; nu sunt sigură că dialogul dintre mine şi Dumnezeu se va desfăşura în aceeaşi limbă. 🙂

    Ca o continuare a ideii despre care vorbeai, cred că limbajul dintre noi şi El se modifică permanent. Fără a face referire la limba efectivă. Devine în timp (sau ar trebui, cel puţin) mai matură, creşte, se dezvoltă. Îl auzim mai des şi mai pregnant, mai dominant.

    Aşteptăm şi altele de la tine. 🙂

  3. A.Dama zice:

    Am scris în studenţie zeci de pagini cu rugăciuni în franceză. Nu aveam deloc sentimentul că-I scriu lui Dumnezeu ÎN ALTĂ LIMBĂ. Le-am recitit la răstimpuri. Mă miram că puteam să zic iar „amin” la ele.

    Marius, tu ai făcut un efort să spui ceva ce scapă cuvintelor. E lăudabil efortul, dar, cu siguranţă, întâlnirea reală a noastră e acolo unde nu se mai pot articula cuvinte semnificative. Întâlnirea reală e dincolo de semnificaţiile care ne sunt accesibile. Oricum, a fost bine să aflu că şi alţii trec de cuvânt, cuvinte cu arbitrarietatea lor cu tot şi se bucură de El fără cuvânt!

  4. Marius David zice:

    Draga Alex,

    îmi pare bine că mi-am regăsit vechi prieteni.

    Dumnezeu are o limbă pe care o înţeleg idioţii (eu sînt un exemplu), pe care o aud surzii, pe care o văd orbii,

    Camix, dialogul dintre mine şi El va ajunge atît de departe încît va fi fără cuvinte la un moment dat.

    Ştiu ce spui, şi eu preferam rugăciunile în latină, adunasem cîteva, Adama.

    Avem cuvinte pntru că sîntem într-o lume descpriptibilă.
    vom scăpa de cuvinte cînd vom ajunge în lumea pe care ochiul nu o poate vedea şi limba nu o poate descrie

  5. pety zice:

    Traiesc un sentiment asemanator.
    Cand Dumnezeu imi comunica direct, nu este in cuvinte. Cand am calauzire directa, ma cuprinde un val imens de dragoste si o pace launtrica. E ceva deosebit, nimeni si nimic nu ma poate atinge. Tanjesc dupa astfel de „comunicare”.

  6. Ioa zice:

    Mi-a luat 10 ani de umblare cu Domnul să ajung să experimentez în mod constant această comunicare dincolo de cuvinte, această pace şi convingere clară că El „vorbeşte”.
    Un moment incredibil a fost când am început să mă rog pentru o dorinţă a inimii mele, şi am primit adânc în inima mea confirmarea că mă rog după voia lui Dumnezeu… a zâmbit 🙂

    În legătură cu comunicarea „în alte limbi”… Se întâmplă să înţeleg sensuri noi ale Cuvântului lui Dumnezeu citind traduceri din alte limbi.

  7. Marius David zice:

    Pety, bine ai revenit, cea mai bună limba pentru comunicat cu Dumnezeu … ce am descoperit eu pînă acum… este tăcerea… Taci înaintea Domnului şi aşteaptă în tăcere răspunsul Lui.

    Aşa cum spui, Ioa, Dumnezeu ne vorbeşte fără cuvinte, inundîndu-ne cu dragostea Lui

    Da, dacă citeşti Biblia în alte limbi descoperi sensuri noi, merită încercarea

  8. Delia R zice:

    Ca si copil al Domnului, sunt momente cand intr-un fel sau altul, ma aflu la rascruce de drumuri. Inima si intreaga-mi fiinta mi se bucura cand simte ca a luat decizia corecta, buna. Ei, si cum stie inima-mi asa ceva? pai asta e interventia lui Dumnezeu.
    In perioada aceasta m-am aflat in fata unei alegeri, decizii, o decizie care simteam deja unde va bate (caci altfel as fi actionat intr-un mod egoist), pentru ca El imi arata prin soapte negraite unde mi-e locul si totodata imi scoate in cale oportunitati de a creste spiritual, a-L onora si mai mult pe El si a invata lucruri pe care nu le-as fi invatat decat doar printr-o singura lectie: Lectia zdrobirii propriului eu, a mandriei, si punerea in totalitate la dispozitia Lui, mai presus de dorintele mele infime.
    Nu este nimic mai glorios, minunat si extraordinar decat interventia degetului lui Dumnezeu, o interventie la locul si momentul potrivit, ea face minuni mai mari decat orice operatie. cand o simti, cand o vezi, si mai mult decat atata, ajungi sa o intelegi, iti dai seama cat de minunat poate vorbi si calauzi El fiinta asta umana.
    Da, e adevarat Camix, un copil in credinta s-ar putea sa nu fie atat de constient sau sa nu inteleaga modurile lui Dumnezeu de a vorbi, dar pe masura ce experimenteaza tot mai mult frumusetea trairii cu Dumnezeu, va incepe sa-i distinga Vocea, susurul bland, pentru ca are loc un proces de maturizare, de slefuire.
    “Dumnezeu vorbeste insa, cand intr-un fel, cand intr-altul; dar omul nu ia seama” (Iov 33:14)

  9. Istvan Feribacsi zice:

    Cica Domnul ne-ar vorbi in maghiara. Asta e limba cerului ca-ti trebuie o vesnicie s-o inveti!

  10. Rodica Botan zice:

    El vorbeste cind intr-un fel…cind intr-altul. Mi-amintesc ca am citit despre Hellen Keller care nici nu auzea si nici nu vedea…si care atunci cind a putut conversa cu profesoara ei si cind aceasta i-a spus despre existenta Lui Dumnezeu…i-a raspuns ca ea il stia…deja. Cred ca El alege felul de comunicare cu noi dupa putinta noastra de a intelege…daca vrem sa comunicam cu El…

  11. Alin Cristea zice:

    Periculoasă perspectivă. Acordă o MARE legitimitate unor… senzații.

    (Eu sînt de acord că dacă inima nu ne condamnă, avem intrare la Tatăl. Dar discuția e lungă, nu-i așa?)

    Care mai este rostul teologiei, al eticii, al oricăror articulări discursive? Care este rostul comunității, în acest flux de senzații (pe care nu l-am respins)?

    Dacă inima noastră e capabilă, de fapt, să „vorbească” nediscursiv, care este atunci reușita articolului (care respectă reguli gramaticale și de organizare a propozițiilor) și a comentariilor care au urmat (e suspendată semnificația cuvintelor în modul în care ele se înșiruie?)

    La baza istoriei creștine stă faptul că Dumnezeu a vorbit!

    În moduri în care noi, oamenii, le-am înțeles, mai mult sau mai puțin.

    Nu e mai important că Dumnezeu a vorbit în moduri discursive decît faptul că oamenii i-ar vorbi Lui în moduri nediscursive, în care senzațiile constituie un indicator, nu alți parametri?

  12. naomi zice:

    Este clar ca ati auzit vocea lui Dumnezeu, nimeni nu poate reda mai bine cum vorbeste Dumnezeu decat cel care a auzit vocea Lui plina de dragoste mangaietoate, dragoste mustratoare cand este cazul, dragoste alinatoare, dragoste indrumatoare … In ea este atat pace atata bunatate, blandete, atata putere.
    Este o vorba la noi:”Ne-a mers direct la inima!” Vocea Domnului merge direct la suflet, la problema care o ai, direct la nevoia si raspunsul pe care il astepti.
    Odata ce ai auzit acea Voce nu o mai poti confunda cu nimic, nu o poti parasi pentru altele …
    În ce limbă îmi vorbeşte Dumnezeu? Intr-o limba dumnezeiasca, inconfundabila!!!

  13. toniburduja zice:

    foarte tare informatia asta , pentru ca eram curioas!

  14. Cred că Dumnezeu ne aude când îi vorbim cu sufletul, iar el ne răspunde în aceeaşi „limbă”. Cred că cifrul este vibraţia, despre care, de altfel, vorbeşti şi tu: „acea trăire devine din ce în ce mai puternică, ştiu că este apăsarea degetului Lui.”

  15. dumnezeueateu zice:

    Good news everyone! M-am intors.

    La fel atunci cînd ceri călăuzirea lui Dumnezeu într-un lucru şi simţi că El este de acord. Este o bucurie pe care nu poţi descrie în cuvinte.

    Sentimentul asta a fost cercetat si s-a descoperit ca de cele mai multe ori cu ce e de acord Dumnezeu pica exact pe parerea respectivului credincios despre lume.

    Si astfel, atat crestinul liberal care accepta casatoriile de acelasi sex si considera ca dumnezeu e de acord, cat si literalistul biblic care le considera o urâciune (dar uita ca trebuie sa-si omoare copii cu pietre daca sunt rai) au dreptate dpdv al „ce le-a zis dumnezeu”

    Ponder that!

    • naomi zice:

      Oooooo, ai aparut Deea?
      Nu te obliga nimeni sa crezi, dar ar trebui sa-ti fie greu sa ponegresti pe Cel ce te tine inca in viata. Eu as fi mai atenta cu ironiile.

      • dumnezeueateu zice:

        Cel ce ma tine in viata? Adica cine? Nu imi personalizez creierul sau inima (cu siguranta au rol in a ma tine in viata)
        Mai atent cu ironiile? Ti se pare ca am fost ironic? Am vorbit foarte serios, studiile exista.

        Sau faci o aluzie discreta ca daca nu-s respectuos cu entitatile imaginare o sa ma arunce(ele, entitatile imaginare) in Iad?
        Ca daca asta e, priveste cat de tare imi pasa de inventiile crestinismului:
        http://www.straightdope.com/columns/read/1853/who-invented-hell

        • dumnezeueateu zice:

          Sau hai, un exemplu mai bun sunt cuvintele lui John Shelby Spong.
          Daca credinta ta e bazata pe frica de consecinte, oare ce credinta e aia?

        • romuluss zice:

          welcome back 🙂

          nu e o veste noua ca orice se poate interpreta rational, nu este o veste noua ca si teoria evolutionista avanseaza, nu e un mit teoria big bangului pt unii. Totul poate fi explicat rational q.e.d. 🙂

          alte noutati? 🙂

          • dumnezeueateu zice:

            uau, nici in big bang n-ai incredere?
            Dincolo de faptul ca e cea mai buna teorie curenta, cu dovezi din multe domenii, explicand nucleosinteza si multe alte fenomene, poti sa te bucuri la nesfarsit intreband oamenii de stiinta „ce-a fost inainte de big bang” si sa auzi acel „nu stim” unde iti poti introduce urgent zeul.

            Eu zic sa sustii big-bang-ul, e mai creationist decat alte idei.

            Cat despre „Good news, everyone!”, e o referinta la Futurama, s-ar putea sa-ti placa.

            • constantin zice:

              as vrea , daca nu te supara sa ati pun cateva intrebari : ce este molecula ?;ce este celula?;ce este atomul ?; ce contine atomul?; prin concluzie ce este materia?;
              si as avea si o rugaminte : cauta-l pe parintele Arsenie Boca si ai rabdare sa asculti despre el o ora si 33 de minute.
              si cauta raspunsurile la intrebari si daca spui ca :”cred in ceea ce vad” ceea ce vezi nu este chiar ceea ce pare ci, este ceea ce ne-a fost dat noua sa vedem.

          • adrian zice:

            „big-bang-ul” este o solutie a unor ecuatii din relativitatea generalizata, asa ca nu e nevoie sa credem sau sa nu credem in asa-ceva (asa cum nu trebuie sa credem in teoram lui Pitagora sau in ssriile Fourier…).
            De fapt, la origini, nu e propriu-zis un „bang” (Hoyle, un adversar al teoriei, i-a zis „big-bang” in batjocura). Nu este o explozie in sens mecanicist, pentru ca ceea ce irumpe este chiar spatiul-timp. Cumva, „nimicul” devine instabil, „asimetric” si aceasta fluctuatie primordiala a „nimicului” (adica a acelei stari in care energia totala era egala cu zero) genereaza ceea ce noi numim azi, pe jumatate in gluma, „big-bang”. Stiinta nu poate descrie originea si cauza acestei „fluctuatii” primordiale. DeA va spune ca fluctuatia a aparut de la sine („nimicul” instabil a „vibrat”, nimicul a facut „buuuum!”) – si, ne place sau nu, sunt destui fizicieni care admit asta! Noi vom spune ca in spatele fluctuatiei primordiale este o Cauza – si avem de partea noastra fizicieni celebri care chiar cred asta!
            Finalmente, tot la credinta ajungem…

          • dumnezeueateu zice:

            Hoyle (un fan al universului infinit) a scos si acea perla cu Boeingul asamblat din parti intr-un garaj ca replica la teoria evolutiei.
            Pe langa faptul ca sustinea o idee in deriva la momentul ala, s-a mai facut si de ras.
            Un om de stiinta foarte bun, din pacate capos pana in ultimul moment.
            Eh, daca speculam la originea big-bang-ului aproape orice e permis si probabil nu o sa aflam prea curand…

          • adrian zice:

            Hoyle, pentru ca a fost capos si s-a certat cu toti, nu a luat Nobelul, pe care il merita pentru contributiile lui la teoria nucleosintezei.

      • dumnezeueateu zice:

        Observ dragostea crestina cu care ma invalui si ii doresti sufletului meu sa se chinuie vesnic.

        Hai sa-ti explic in ce crezi:
        O furnica (ateul) se suie pe piciorul tau (dumnezeu) si te scuipa cu toata forta. Furnica, atentie, care e aproximativ 1/200 din tine.
        In schimb, tu ca un om iubitor, o strivesti. Si dupa ce o strivesti o dezmembrezi bucata cu bucata, atom cu atom pana nu mai poate fi distinsa.
        Ulterior, iei esenta acelei furnici (sufletul daca vrei) si il descompui in continuare. Cand nu mai ai ce, il recompui si il descompui din nou, pentru eternitate.

        Toate astea pentru ca te-a scuipat pe picior o chestiune infintezimala.

        Acum pune asta in ideea unui dumnezeu iubitor si drept. Atentie, drept, adica just, ceea ce noi intelegem ca si corect dpdv al pedepsei vs recompensa.

        Daca a nu accepta asemenea povesti de speriat copii inseamna sa fi ingamfat, sigur, sunt ingamfat.

        • naomi zice:

          M-am amuzat copios 🙂

          Deea, dragul de tine, ce te-ai ofticat! Furnicuta mica si nevinovata, chiar si asa neimsemnata esti creatia lui Dumnezeu si nu te pot nici ura, nici dispretui. Totul reflecta din imaginea pe care o ai tu fata de aproapele tau, pentru ca eu nu sunt capabila de o asa atitudine.

          Nu, inseamna a fi superior!!!

        • naomi zice:

          Deea ai dreptate, sunt roaba si ma mandresc cu asta. Incatusata in lanturile iubirii, legata cu bucurie de dorinta unica sa-,i slugesc Stapanul si totusi libera, mai libera decat crezi tu ca esti ateu. M-am facut roaba pentru ca eu am vrut, nu m-a obligat nimeni iar Stapanul meu imi zice FICA.
          Apropo, tu iubesti? Atei au sentimente pozitive sau numai negative?!
          Daca iubesti nu poti spune ca nu esti gata sa faci aproape orice pentru persoana iubita si atunci esti rob (mai mult sau mai putin) acelei persoane. Ei despre aceasta robie putem vorbi noi crestini, robi din dragoste!!!!

          • dumnezeueateu zice:

            Si femeia batuta constant crede ca o merita si ea e de vina…
            Si dup-aia, dupa bataie e si „iubita” mai mult sau mai putin cu forta.
            Dar e batuta din dragoste, deci e ok…

            Oamenii au sentimente pozitive si negative, ateii sunt oameni deci ….

            • Anonim zice:

              Esti odios Deea, de ce trebuie sa aduci intotdeauna exemple negative, crude? Iti face placere?

              Daca asta ti-e replica la commentul meu despre supunerea in dragoste, nu poti spune ca ai sentimente pozitive.

              Asta-i ateul? Uff!

              • naomi zice:

                Esti odios Deea, de ce trebuie sa aduci intotdeauna exemple negative, crude? Iti face placere?

                Daca asta ti-e replica la commentul meu despre supunerea in dragoste, nu poti spune ca ai sentimente pozitive.

                Asta-i ateul? Uff!

                PS
                E commentul meu dar nu am observat ca inaintea mea intrase stapanul leptopului. Suze

        • romuluss zice:

          Dea,

          Inteleg foarte bine ca tu gandesti in stereotipuri – se vede de la o mare distanta cu ochiul liber desi in mod normal la asemenea distante e nevoie de binoclul. Gandirea in stereotipuri(greseala pe care o fac si eu uneori) nu foloseste la nimic, seamana foarte mult cu a-i vorbi lui Obama in coreana, eu fiind convins ca el e corean get-beget 🙂 .

          Ideile tale despre Dumnezeu, despre crestini, crestinism sunt cumparate de la piata, de la Garneatza(din sceneta lui Toma Caragiu) – adica tu cand vorbesti despre ce inseamna crestinismul, cum poate el fi ilustrat – imi sugerezi ca vrei sa predai cursul de limba engleza unei grupe de studenti, dar tu nu stii inafara de „za” sa spui nimic engleza 🙂

          Te consider un tip inteligent, ca atare am asteptari sa critici ceva in cunostiinta de cauza nu cu definitii de mahala de la Garneatza dupa ce isi dapana amintirile in urma unui consum de 10 halbe de bere ieftina 😀

        • romuluss zice:

          😀 super tare explicatia – stau sa imi imaginez o furnica scuipand si inca cu toata forta – trebuie sa remarc umorul tau ca am ras f bine – totusi ai vazut vreodata o furnica scuipand din toata forta???? 😀 😀 😀

          • michael zice:

            nu am vazut o furnica care scuipa ce fel de ravagii face, dar pot sa`mi imaginez un dinozaur care scuipa. calamitate! 🙂

          • dumnezeueateu zice:

            N-am vazut, iti dai seama ce scuipat microscopic are?
            Problema nu e cum scuipa furnica ci actiunea aluilalt. Ala e problematicul.

            • dori`s zice:

              hai sa inversezi rolurile sa vezi ce iese.
              o furnica pe care tu, ateul, ai creat-o se suie pe piciorul tau si te scuipa cu toata “puterea” . ce ai face?
              ma gandesc ca pentru ca esti bun, si pe deasupra si mandru de creatia ta, ai lua-o in palma si ai incerca sa-i explici ca tu nu esti dusmanul ei ci creatorul. la cre furnica ar rade. desigur la cat e de minuscula nu prea are cum sa-si dea seama cum esti, nu are perspectiva saraca. o alta furnica ar incerca sa o faca sa intelega situatia, la care ea vine cu “inteligenta” cerere: sa se faca furnica sa-l vad si eu, sa faca ce face o furnica si atunci voi crede, toate astea sunt aberatii, eu am fost furnica de cand ma stiu, nu am creator. si pentru a demostra ca este stapana pe situatie renunta la inutilul ei scuipat si ti-ar trage cateva intepaturi usturatoare.
              sunt curioasa ce face un ateu creationist in situatia data?

        • dori`s zice:

          hai sa inversezi rolurile sa vezi ce iese.
          o furnica pe care tu, ateul, ai creat-o se suie pe piciorul tau si te scuipa cu toata „puterea” . ce ai face?
          ma gandesc ca pentru ca esti bun, si pe deasupra si mandru de creatia ta, ai lua-o in palma si ai incerca sa-i explici ca tu nu esti dusmanul ei ci creatorul. la cre furnica ar rade. desigur la cat e de minuscula nu prea are cum sa-si dea seama cum esti, nu are perspectiva saraca. o alta furnica ar incerca sa o faca sa intelega situatia, la care ea vine cu „inteligenta” cerere: sa se faca furnica sa-l vad si eu, sa faca ce face o furnica si atunci voi crede, toate astea sunt aberatii, eu am fost furnica de cand ma stiu, nu am creator. si pentru a demostra ca este stapana pe situatie renunta la inutilul ei scuipat si ti-ar trage cateva intepaturi usturatoare.
          sunt curioasa ce face un ateu creationist in situatia data?

        • dori`s zice:

          hai sa inversezi rolurile sa vezi ce iese.
          o furnica pe care tu, ateul, ai creat-o se suie pe piciorul tau si te scuipa cu toata “puterea” . ce ai face?
          ma gandesc ca pentru ca esti bun, si pe deasupra si mandru de creatia ta, ai lua-o in palma si ai incerca sa-i explici ca tu nu esti dusmanul ei ci creatorul. la cre furnica ar rade. desigur la cat e de minuscula nu prea are cum sa-si dea seama cum esti, nu are perspectiva saraca. o alta furnica ar incerca sa o faca sa intelega situatia, la care ea vine cu “inteligenta” cerere: sa se faca furnica sa-l vad si eu, sa faca ce face o furnica si atunci voi crede, toate astea sunt aberatii, eu am fost furnica de cand ma stiu, nu am creator. si pentru a demostra ca este stapana pe situatie renunta la inutilul ei scuipat si ti-ar trage cateva intepaturi usturatoare.
          sunt curioasa ce face un ateu evolutionist in situatia data?

    • Delia R zice:

      Probabil ca inima ta e tare impovarata …
      Cum ai explica intoarcerea unui om la credinta, pocainta lui de pacate, constientizarea starii vietii lui si luarea hotararii de schimbare si acceptare a faptului ca exista un Dumnezeu Atotputernic care se poate descoperi in Providenta Sa oricui, chiar si unuia care-L considera inexistent. Dumnezeu exista si totusi omul nu crede ca El exista, nu-i deloc pe aceeasi unda, pana cand, incepe sa prinda frecvente „ciudate”, frecvente care il cam zdruncina, si-i cam umbla prin constiinta . Tu nu-i vorbesti lui Dumnezeu, si totusi El decide sa-ti vorbeasca, in cel mai adanc si personal mod cu putinta.
      Ei, se pare ca atunci , cu ceea ce era de acord Dumnezeu, nu prea pica exact pe parerea omului despre lume. Duhul Sfant al lui Dumnezeu cerceteaza omul, ii vorbeste in multe feluri si il poate sensibiliza.
      Nu ai cum sa explici aceste lucruri, sunt o lucrare Divina, asa cum faptul ca El vorbeste fiintei acesteia plapande, care astazi e si maine nu mai e, e tot o interventie Divina.
      Si sunt atatea exemple de oameni care au ajuns sa-L cunoasca pe Dumnezeu, cauta marturiile lor, si ma rog ca inima ta sa fie sensibilizata si Dumnezeu sa-ti vorbeasca si tie. Abia atunci vei intelege lucrurile adanci ale lui Dumnezeu si vei descoperi bucuria aceea care nu se poate descrie in cuvinte.

      PS. Si totusi casatoriile de acelasi sex sunt o uraciune, indiferent de parerile diferite atator oameni. Gandeste-te numai cate schimbari produc si daca ar mai putea evolua o societate doar cu casatorii de acelasi sex. Ti-ai dori o astfel de societate? Eu nu. Unii oameni se cred mari si tari, si vor sa schimbe ei oridinea si randuiala in Univers, nu e de datoria lor, aceste lucruri le aduc atatea batai de cap, conflicte, lupte si framantari. Isus nu a omorat-o pe femeia pacatoasa cu pietre, si oamenii nici pe atat, di ce ne-am omori noi copiii cu pietre daca sunt rai? E o porunca: Sa nu ucizi.
      Tu, daca esti un om rau, Dumnezeu nu te nimiceste, ci in indurarea Sa, iti mai da inca zile. Ii poti multumi macar pentru zilele care ti le da? Te-ai bucurat pentru asfintitul sau apusul pe care ai ocazia sa-l vezi?

    • octavian zice:

      Unde anume s-a cercetat sentimentul respectiv? Poti da o referinta? Din cele „peer reviewed” in care crezi tu.

      (Porunca despre omorat copii(i) cu pietre e altceva decat crezi tu. Daca citesti mai bine textul o sa vezi ca nu e vorba chiar despre copii in sensul literal. In plus, porunca se adresa evreilor dinainte de Christos, eu nu am intalnit o asemenea porunca adresata crestinilor. Iar ironizezi niste crestini „entitati imaginare” care gandesc ce-ti inchipui tu ca ar gandi.)

      • dumnezeueateu zice:

        Uite: http://www.pnas.org/content/early/2009/12/01/0908374106.full.pdf+html
        Ala e studiul, explicatia pentru oameni normali:
        http://reason.com/blog/2009/12/10/god-agrees-with-me-or-the-ulti

        Imi pare rau dar nu ai cum sa alegi ce parti din VT iti plac si sa le urmezi doar pe alea.
        Tot VT se aplica doar evreilor deci trebuie sa renunti la cele 10 porunci, la homofobii si alte chestiuni urate.
        @Delia, tocmai am fost in Spania, unde s-au legalizat casatoriile intre persoane de acelasi sex.
        A fost frumos si n-am vazut nimic care sa nu-mi placa la acea societate (poate preturile mari la obiective turistice).
        Tu nu ai nici un argument pentru ce iti doresti decat unul estetic (nu-mi place!). Permite-mi sa cred ca unii oameni vad mai departe de interesul propriu.

        Cat despre omorat copilul cu pietre, bag seama ca n-ai citit VT? Eu l-am citat pe asa numitul Sfant Augustin, el era mare propovaduitor al ideii.
        Pune acel „sa nu ucizi” in contrast cu crimele odioase comise in numele zeului tau in VT (sau de el, sau la directa lui porunca) si vezi daca mai functioneaza ce crezi tu despre un zeu iubitor.

        Cat despre prima parte, oamenii isi schimba parerile tot timpul. Unii si le schimba catre ratiune si gandire stiintifica, altii catre superstitii si minciuni religioase.
        Ironia face ca corelatia sa fie direct proportionala cu educatia (la nivel statistic)

        • octavian zice:

          @DeA:
          Nu e vorba de ales ce-ti place din „VT”. E vorba de o porunca aplicabila intr-un anumit context si care nu-si mai are rostul intr-un alt context. Diferenta e intre o imparatie a lui Dumnezeu pe pamant, un popor din care excluderea inseamna moarte (ma refer la evrei), si un popor ales din toate neamurile (ma refer la Biserica), nascut nu fizic, din care excluderea nu inseamna moarte fizica. Incearca sa citesti textul pe care-l critici sau ironizezi, preferabil inainte.

          Exista si porunci care au de-a face cu ceea ce este Dumnezeu sau cu felul cum a facut El lumea. Acelea nu poti sa zici ca se refera doar la evrei. In plus, multe din ele sunt enuntate explicit ca fiind aplicabile tuturor neamurilor. Dar daca nu citesti Legea, e mai simplu.

          La fel daca nu citesti articolele peer reviewed; poti sa crezi in ceea ce altii, „buni invatati”, te invata sa crezi.

          P. S.: Multumesc pentru complimentul cu „oamenii normali”.

      • dumnezeueateu zice:

        Am trimis si un comentariu cu link-uri dar trebuie aprobat.
        Pana atunci, „study god agrees with me” primul rezultat pe goagal.
        E reason.com site-ul

        • octavian zice:

          Multumesc.

          E peer-reviewed OK. 🙂 Am gasit lucrarea „oamenilor de stiinta americani”.

          Nu prea e nimic nou. Stiam ca unii oameni isi iau propriile dorinte drept „voia Domnului”. Banuiam ca se intampla mai des sa-ti confunzi propria voie cu „voia Domnului” decat cu voia altor persoane, in orice caz miza e mai mare. De remarcat o fraza in lucrarea din PNAS: „This research does not in any way, however, deny the possibility that the inverse process of reflection (using God’s presumed beliefs as a guide to one’s own) may operate in contexts where people’s own beliefs are uncertain or unknown.” in comparatie cu concluzia trasa de pop-stiutorii de la reason.com: „Well, it turns out that God generally agrees with each individual believer.”

          Studies 1-4: Bineinteles ca exista o corelatie mare intre ce cred eu si ce crede Dumnezeu. Asta nu spune neaparat ca eu Ii atribui Lui convingerile mele, ci ca eu imi pun convingerile de acord cu ceea ce cred ca-s convingerile Lui (din Biblie).

          Study 5: Manipularea mea nu e un proces izolat de faptul ca eu cred in Dumnezeu si de felul cum Il cunosc eu. Daca eu tin cont de El atunci cand cedez unui argument, atunci fireste ca in final dac-o sa fiu intrebat ce parere ar avea El o sa spun ca-i (macar aproape de) parerea mea.

          Study 6: Aici e ceva mai complicat. Pledand cauza opusa descoperi argumente la care nu te-ai fi gandit inainte si iti relaxezi pozitia pe baza lor. E parca mai relevant decat testul precedent. Totusi, testul poate interfera cu idei de tipul: Biblia spune ca intelepciunea care vine de sus este usor de induplecat; atunci poate ca Dumnezeu nu-i asa de radical ca mine? Ajustam scorul la amandoi.

          Study 7: Cea mai interesanta parte a lucrarii (conform reason.com). N-am citit-o, pentru ca si dac-as citi-o n-as comenta-o. Nu-s specialist in fMRI si nici nu vreau sa par. Prea am raspuns la toate studiile pan-acum. 🙂

          Discussion: „We believe these findings provide important insights into the origins and variability of religious beliefs and have interesting implications for their impact on everyday judgment, decision-making, and behavior.” Asta se scrie in toate lucrarile (mai mult sau mai putin) stiintifice, o justificare a importantei lor. Desigur, e mai mare pentru „mai putin” si mai mica pentru „mai mult”. 🙂 In realitate, vorbind serios, lucrarea nu atinge originile credintei religioase. Nu arata in nici un fel ca un om a inceput sa-i atribuie o etica lui Dumnezeu pornind de la propria lui etica. Toti subiectii aveau etica deja implementata in momentul experimentului, si tocmai pe asta se baza si experimentul.

          Am scris cam mult.

          • dumnezeueateu zice:

            Toti subiectii aveau deja etica implementata, dar nu era ea diferita de la persoana la persoana?
            Nu cumva au gasit persoane care ziceau ca avortul e ok si avortul e rau si dumnezeu era de acord cu amandoi?
            Dupa asta trebuie sa te uiti ca sa vezi la ce ma refeream eu…

          • octavian zice:

            Am lipsit vreo saptamana de langa sarma de Internet.

            Ai citit lucrarea? Ma refer la cea din PNAS, peer-reviewed cum ziceai ca-ti place tie, pe care era bine s-o citesti inainte s-o recomanzi altora spre „pondering”.

  16. dori`s zice:

    eu cred ca bravezi! chiar as fi curioasa sa vad cum arata o saptamana din viata unui ateu.

    • romuluss zice:

      sunt oameni care se distreaza cat ii tine bugetul. Nimic nou, vedem zilnic astfel de oameni, cei cu probleme se duc la un psihoterapeut, iar daca e mai grav se duc la psihiatru pentru medicatie 🙂

      • dumnezeueateu zice:

        @romulus, iarasi vorbesti fara sa stii?
        Eu cunosc petrecareti d-astia care sunt chiar foarte crestini.
        Ma tem ca prejudecata ta nu tine, mai ales ca n-am fost la o petrecere de ani intregi (stau in casa si imi zidesc ateismul 😛 )

        @dori, e o viata identica cu a ta, cu diferenta ca nu ne punem in genunchi in fata nici unei forte supranaturale.

        • romuluss zice:

          ei uite aici nu te pot ajuta – nu iti pot nici o mana de ajutor in zidirea ateismului 😀 – eu te pot doar incurca aici 🙂

        • naomi zice:

          Deea, zici ca stai inchis in casa?
          E dureros rau ateismul asta. S-au nu vrei sa te bucuri de soare, de natura, sa nu trabuiasca sa dai socoteala Creatorului?!
          E si asta un fel de trai sa sti sa beneficiezi de binecuvantarile date de Cel pe care tu nu vrei sa-l recunosti ca Stapan.

        • durandorina zice:

          te rog sa-mi ierti scepticismul dar nu cred. sper sa am ocazia cumva sa ma conving 🙂 . deocamdata nu am nici un ateu declarat in jurul meu.
          desi nu am fost atee niciodata, a fost un segment din viata mea cand Dumnezeu era mai mult un instrument util decat Dumnezeu. intradevar in acea perioada ingenuncheam rar in fata unei puteri nevazute, dar „ingenuncheam” des in fata multor probleme din viata. a fost cea mai trista perioada din viata mea, am facut multe greseli cu consecinte pe o perioada lunga, am ajuns in pragul sinuciderii.
          asta ma face sa cred ca un ateu braveaza si ca viata lui nu este asa de stralucita precum o prezinta.
          Dumnezeu sa se indure si de tine. multe binecuvantari 🙂

          • romuluss zice:

            cand apar problemele atunci e greu – ateismul e un crez bun in vremuri senine

          • dumnezeueateu zice:

            Argumentele din incredulitate si experienta proprie.
            Na, ce pot sa zic…
            Eu n-am zis nicaieri ca viata e stralucita, am zis ca e exact ca a oricarui alt om, fie el musulman sau crestin minus inchinatul in fata zeilor/icoanelor.

            Pe de alta parte romulus are o bucurie din a crede ca experienta lui cu un ateu e aplicabila general si toti sunt o forma de infractori sau in cel mai bun caz oameni care isi distrug singuri viata.

            Despre infractori se stie ca cei mai mult sunt credinciosi (statistic e evident) si daca nu sunt, devin (dupa care recidiveaza)

            @naomi, n-am spus ca stau in casa tot timpul, am zis ca in loc sa ma duc la petreceri fac asta.
            Sau poate ca am prea multe fite si nu ma mai multumesc petrecerile de bloc.
            Ma bucur de toate chestiile naturale si nenaturale fara sa dau nici o socoteala, stai tu linistita.
            Pe de alta parte, poate ar trebui sa observi ironia din comentariu, in loc sa-l iei de bun.

            Asta-i diferenta Naomi, tu esti sclav cu Stapan, eu sunt om liber.
            Ce poate spune sclavul omului liber despre natura larga daca e legat in lanturi?
            Cum poate sclavul sa judece liber daca nu poate decat sa asculte de vointa stapanului?
            Daca nu esti libera, de ce ii minti pe altii ca ti-e bine la stapanul curent? Ai auzit de sindromul Stockholm?

            P.S. (pentru cititori) nu vreau sa insult folosind termenul „sclav”, dar orice persoana care declara mandra ca are „stapan” nu merita altceva.
            Pana si religia crestina accepta liberul arbitru si nu supunerea oarba.
            Ori liberul arbitru si acceptarea unui Stapan sunt perfect paralele, fie faci ce vrei, fie faci ce vreA

          • dori`s zice:

            hai sa fim onesti DEA. si tu esti robul pacatelor tale sau daca-ti suna mai bine a unor obiceiuri care nu-ti fac tocmai cinste. numai tu sti cat ai dori sa fi liber de ele, sau daca nu, ai acceptat prea usor gandul ca se poate trai si asa. tu afirmi ca acele lucruri demonstreaza ca esti liber sa faci ce vrei, eu afirm ca demonstreaza ca esti dependent de ele sau rob.
            nimeni nu este „cumparat” cu forta de Dumnezeu si facut rob. diferenta cu El este ca te faci rob de buna voie. asta ar trebui sa-ti dea putin de gandit. suntem robi de buna voie la acest Stapan oameni de toate categoriile, printre care unii cu mai multa inteligenta si discernamant decat multi atei. o caracteristica generala a acestor robi este intelepciunea. intelepciunea este diferita de inteligenta si este gasita numai la aceasta categorie de sclavi. ma refer la crestinii autentici si nu la cei care-si spun impropriu asa. iti doresc sa afli si tu aceasta intelepciune si acest fel de” sclavie” care de fapt este adevarata libertate 🙂

        • adrian zice:

          Grea dezbatere… Lucrurile sunt mult mai complexe.
          Cunosc atei care traiesc foarte moral si crestini cheflii si atat de iubitori de cele trecatoare incat nu ma stiu cine e ateul si cine e crestinul.
          Ca sa fiu sincer, cele mai mari mizerii din viata mea le-am suferit de la crestini, nu de la atei.
          Eu am cateva exemple de atei care au facut fapte admirabile. Stiu un doctor ateu care a salvat sute de vieti fara sa accepte spaga (multa vreme mergea cu un Trabant iar azi a trecut la Logan :-)).
          Chiar daca ne incurca schemele in care am fost obisnuiti sa gandim, trebuie sa acceptam realitatea: exista atei care traiesc frumos… Realitatea este extrem de „neliniara” si „neeuclidiana”.

          • dori`s zice:

            si eu am vazut „crestini” de felul asta, atei declarati nu am intalnit inca, si chiar eu am fost o vreme o astfel de „crestina”. insa nu am vazut inca oameni nascuti din nou, Crestini, urmasi ai lui Cristos ca cei descrisi de dumneavoastra 🙂
            cred ca este o mare confuzie, acum este la moda, cel putin in tara noastra, sa te numesti crestin. insa nu toti care se numesc astfel si sunt cu adevarat.

          • adrian zice:

            Totusi, noi uneori judecam cu masura dubla: daca cineva care se declara crestin traieste dupa cum ii place spunem imediat „zice ca e crestin, dar de fapt nu e!”. Daca intalnim un ateu rau, tragem concluzia: „este rau pentru ca este ateu”. DeA ar putea spune, la randul lui, ca daca este rau, nu este un ateu adevarat! 🙂 Stiu unateu care mi-a spus ca el incearca sa fie bun, tocmai pentru ca ca el crede ca adevarata bunatate este aceea pe care o faci fara sa speri o rasplata ulterioara (desigur, intelegi unde „batea”).
            Noi considerama adesea ca crestinii rai nu sunt, de fapt, crestini, dar ateii rai, musulmanii rai, budistii rai sunt, nu-i asa?, atei, musulmani, budisti…

            Exemplele de crestini la care ma refeream sunt din zona „neo” si fereasca Dumnezeu sa le spui ca nu sunt nascuti din nou!Stiu Biblia pe dinafara, sunt aparent „piosi”, unii predica si plang pe la amvoane, altii chiar conduc biserici sau sunt prin sfaturi si „comiţii”. Dar, atunci cand le sunt lezate interesele (de cele mai multe ori e vorba de bani si/sau faima), sunt capabili ca sambata sa calce peste cadavre, iar a doua zi, duminica, sa predice despre „s-a facut voia Domnului!”

          • durandorina zice:

            stiu despre ce vorbesti! tocmai asta cred ca este lupta care se da de cateva decenii, sa fie recuperata Biserica din robia babiloniana. ma doare inima cand vad asa ceva, trebuie multa rugaciune. cu toate acestea te rog sa ma crezi ca prefer sa fiu cel mai slab Crestin decat cel mai bun ateu, cred ca sti de ce 🙂

        • romuluss zice:

          Dea,

          iarasi faci confuzia intre crestini si asa zisi crestini – adica pentru tine Garneatza (din sceneta lui Toma Caragiu http://www.youtube.com/watch?v=5HHB6aC5ses ) daca se declara crestin pentru tine e crestin – uite pentru mine NU. Daca pentru tine elefantul si puricele sunt unul si acelasi lucru imi pare foarte rau. Intr-adevar elefantul si puricele apar pe Animal Planet dar asta nu implica necesarmente ca ei sunt identici 🙂 . Cam asa vad eu confuzia pe care o faci tu .

          Ca si concluzie nu orice Garneatza care se declara crestin si este 😉

          • dumnezeueateu zice:

            Orice om care se declara crestin accepta ca minim ca Isus a murit pe cruce pentru pacatele lui.
            Ce denominatiune are e mai putin important, daca accepta asta, atunci e crestin.

            Degeaba incerci un Not a true scotsman fallacy ca nu tine. Daca omul se declara crestin, atunci este, pentru ca declaratia este a lui si nu a ta.

            Asa tu ma poti declara si pe mine crestin si daca vrei tu sa crezi ca sunt, cu ce te pot opri eu?

            Ah, nu vrei sa fi asociat cu ei? Numeste-te altfel atunci si scapi de asocierea cu toata istoria sangeroasa a crestinismului.
            Numeste-te romulusian si nimeni n-are habat ce inseamna aia.

          • romuluss zice:

            amesteci apa cu uleiul si => 2 straturi de lichide diferite care nu se omogenizeaza datorita densitatii diferite.

            din punctul meu de vedere crestin este cel care pe langa faptul ca are convingeri puternice asupra elementelor rationale pe care le crede(cei din istorie care se AUTOINTITULAU CRESTINI nu aveau nici convingerea ca credinta si faptele trebuie sa fie parte a aceleiasi monede), are si un comportament. adecvat .

            nu poti numi yogin pe unul care se duce la cercurile de yoga si niciodata nu depaseste si nu e interesant sa depaseasca nivelul de la primul curs de initiere.

            in sala de fitness daca ai avut curiozitatea sa intri vreodata, ai putut remarca „sportivi” care de ani de zile sunt prezenti acolo, dar niciodata nu depasesc nivelul initial de dezvoltare. de ce? pentru ca daca le urmaresti activitatea vei constata ca au venit doar pt chating, dat cu privirea, invartit cheile de la mercedes pe degete. il poti numi pe asta CULTURIST?

            Te amagesti ca orice zboara se si mananca 😀

          • romuluss zice:

            Dea,

            cum iti spuneam – lasa stereotipurile lui Garneatza ca vorbesti doar prostii.

            mai pune mana pe o sursa autentica de invataturi crestine , Sfintele Scripturi spre exemplu si citeste Noul Testament – apoi mai discutam – si nu da dovada ca nu stii citi un document literar scotand textul din context – ca atunci e ca si cum ai citi tabla inmultirii cam asa:

            1) 1×1=12×1=23×1=34×1=4 – adica ai inteles? daca nu lasi si spatiile de rigoare faci o varza

            2) 1×1=1; 2×1=2; 3×1=3; 4×1=4 – acum arata altfel nu??

            cand lecturezi tu o carte din Biblie sa procedezi corect altfel – incurci logica lucrurilor si iar faci o varza as ussualy.

          • dumnezeueateu zice:

            Mai Romulus, cand e vorba de biblii ma las pe mana unora mai invatati.
            Si in cazul de fata m-am lasat pe mana lui Ioan Gura de Aur
            Daca vrei sa spui ca el nu sugereaza omorarea copiilor rai in chiar primele paragrafe eu imi mananc palaria:

            Deci adevaratii crestini sunt cei care isi omoara copii cand acestia sunt rai.
            Tu ce faci Remus cand te supara copii? Ii omori sau te enervezi si ii ierti?
            Ca aparent (si mai ales daca esti de acord cu partea din VT care numeste homosexualitatea scarbiciune) ar trebui sa ii omori cu pietre.

            Cum e, esti crestin adevarat? Sau esti căldicel?
            Case in point:

          • romuluss zice:

            Dea,

            nu vreau sa te jignesc, dar esti pe un site unde multi cititori au IQ ridicat, unii sunt foarte buni teologi si tu vii sa ne explici cu „argumente” ca 3×3 = 14 si o sustii atat de tare incat imi dau seama ca tu chiar o crezi 🙂

            te las in ignoranta – esti plantat pe defending but not wiselly – era o replica undeva – you are good for show but not as doctor – cam asta e tot ce pot spune – in rest esti inteligent,…. cred ca realizezi ridiculitatea raspunsurilor tale 🙂

  17. Rodica Botan zice:

    dea…exista un singur Adevar. Nu l-am inventat noi…ci incercam sa-l intelegem. Intr-o zi ne vom confrunta cu acest Adevar. Toti!!!Daca nu exista nimic dincolo…soarta tuturor va fi la fel…sau mai bine zis nu va mai fi. Dar daca? Dar daca exista?
    Nimeni nu te poate convinge daca nu vrei sa crezi. Si nimeni nu te poate face sa cauti dupa ceea ce nu crezi ca exista sau nu vrei sa existe…
    Libertate…singura libertate pe care o avem este sa facem citeva alegeri in viata. In rest sintem limitati…
    E drept ca noi credinciosii ne-am ales Stapinul. Cam atita este tot ce-mi ofera libertatea care o am…dar cu siguranta ca bate concurenta…Ca indiferent daca exista sau nu un miine…astazi al meu imi ofera pace, si speranta…si mie asta imi produce multa bucurie.

    • dumnezeueateu zice:

      Ok, de acord, exista un singur Adevar.
      Acum, ce preferi sa afli cat mai mult din acel adevar si sa iti traiesti viata afland infintezimale bucatele din acel adevar, atat cat poti obtine in viata asta scurta, sau sa te minti singura cu un adevar inventat acum mii de ani si dovedit fals de mii de ani?
      Dar daca exista ce? Ai impresia ca va conta ce haine ti-ai pus pe tine, cum te-ai comportat in timpul vietii si ce fructe ti-au placut in fata unei fiinte atat de puternice incat a creat tot universul? Chiar crezi ca nu are alte lucruri mai bune de facut decat sa se ingrijoreze de ce mananci tu miercurea si vinerea (e post la ortodocsi, intelegi ideea). Iarta-ma dar asta e culmea egocentrismului si auto-iluzionarii grandomane. O fiinta atat de complexa are lucruri mult mai bune de facut decat sa se intrebe care e lungimea corecta a parului (apropo de topicul cu bretonul)

      Ah, ca iti ofera pace si speranta si bucurie? Sigur, acceptarea unui adevar crud (universului nu-i pasa de tine) nu ti-ar aduce nici o bucurie, dar stii ce ti-ar aduce?

      O adevarata estimare a valorii vietii tale asa neinsemnata cum e la scara universului. Ai afla cu adevarat cat de valoroasa e viata ta pentru tine si nu pentru altcineva, ai stii cu adevarat sa te bucuri de lucruri marunte precum o veverita care-ti mananca din palma. Ai intelege pana si cat de valoroasa e viata celorlalti, ai intelege profunda tragedie a catastrofelor naturale sau mortilor de zi cu zi. Acea viata nu se mai intoarce, nu se continua si nu mai poate fi recuperata… Acel potential e pierdut pentru totdeauna, nu e asta o tragedie mai mare decat orice altceva?

      Asa, cand esti creatura imaginar-preferata a unui stapan la care te-ai bagat singura in slujba, ce vezi tu din lumea adevarata? Ce te lasa el, prin zabrelele mentale pe care ti le-a creat. Nu vezi suficient si nu intelegi cu adevarat lumea in care te afli.
      Si asta, e o adevarata tragedie.

      Desigur, poti sa alegi in continuare sa te auto-amagesti intru ceea ce iti produce bucurie, pana la urma creierul nostru e un drogat care vrea sa fie mereu fericit.
      Dar intrebarea mea este, chiar nu vrei sa cunosti acel adevar?

  18. Anonim zice:

    DEA
    Nu poti sa vinzi castraveti unui gradinar.
    Incearca sa ne convingi ca ateismul tau este bun si noi vom incerca sa te convingem sa crezi in Dumnezeu. Nu vad ce alte discuti maleabile se pot duce intre un ateu si un crestin.

  19. dumnezeueateu zice:

    anonimule, tu esti naomi si naomi e anonima sau cum, ca nu mai inteleg.
    Era un raspuns pentru ea.
    Si nu sunt odios, asta e realitatea si asta e ceea ce imi vine in minte cand vorbiti despre sclavie de bunavoie.

  20. Rodica Botan zice:

    eu iti dau dreptate in ceva dea…dragostea si suferinta au ceva in comun. Nu de alta dar exista o fraza pe care mai tot omul dus la biserica o cunoaste…”Caci atit de mult a iubit Dumnezeu lumea , incit a dat pe singurul sau Fiu, pentruca oricine crede SA NU PIARA, ci sa aiba viata vesnica.”

    Acuma vrei sau nu vrei, si pentru tine a suferit Isus din dragoste…chiar daca tu nu crezi. De fapt atita te desparte de viata vesnica…incapatinarea de a nu accepta suveranitatea Lui Dumnezeu. Ca esti inteligent, si vezi cu ochii tai ca este o ordine in toata creatia, si ca nu se putea face totul asa cum este facut, chiar la intimplare…si totusi preferi probabil sa gasesti un alt raspuns la aceasta intrebare si nu Dumnezeu.
    Eu personal cred ca ateii sint foarte aroganti…(asta nu inseamna ca nu sint si crestini aroganti…) Din cauza mindriei insa unii foarte inteligenti si-au piardut resedinta din cer…iar altii n-o s-o obtina.

    Eu cred ca felul cum insistam sa te convingem aici, oridecite ori vii este si asta o forma de dragoste – si mai cred ca o simti si ca de aia vizitezi acest blog. Tu nu faci altceva decit sa ne dai ocazia sa ne exprimam credinta…si asta este o treaba buna. Pacat insa…pacat ca nu crezi… nu te-ar costa nimic in afara mindriei sa nu iti asiguri dreptul la cer…si vad ca-ti place cu noi…

    • dumnezeueateu zice:

      Rodica, suferinta aceea este o chestie pe care nu am cerut-o, nu am nevoie de ea si sincer sa fiu nu ii inteleg rationamentul. Ca doar nu ne scapa isus de pacatul mancatului marului in gradina edenului. Nu de alta dar si daca as fi crestin, tot as accepta teoria evolutiei, si tot s-ar bate cap in cap ideea unui pacat originar cu ideea evolutiei naturale.

      Cat despre aroganta ateilor – posibil, intr-o lume infectata de forme diferite de religie si de gandire magica, sa gandesti clar si critic e ceva rar, iti da dreptul sa te consideri macar in anumite instante superior.

      Dar nu se compara cu aroganta egocentrica a crestinismului asupra careia am dat exemplu in comentariul meu si te invit sa-l recitesti, ca sunt mai multe idei acolo.

      Imi place sa vin pe aici ca macar nu sunt afurisit cu scuipat in san. Apreciez primirea si dialogul, desi scopul meu e sa va tin macar un pic mai nesiguri asupra credintelor voastre, sper ca pentru unii e util.
      Link-urile despre acel studiu (cu care am inceput discutia) nu stiu daca au mai intrat.

  21. michael zice:

    ei bine, daca orsicine care pretinde ca este crestin este de drept crestin, atunci si furnicile n`au alta treaba decat sa scuipe cu putere, catarate pe picioare, printre peri si printre pere. ce ti`e si cu speciile astea! 🙂

  22. Alin Cristea zice:

    Citat dintr-o carte:

    „Sintagma Mântuitor personal consolidează un creștinism deja foarte individualist. Noul Testament însă nu cunoaște nimic despre o asemenea credință de tipul „numai eu și Isus”. Creștinismul autentic este colectiv, fiind viață trăită în mijlocul comunității de credincioși, care împreună Îl cujnosc și recunosc pe Hristos ca Domn și Mântuitor.”

    • dori`s zice:

      totusi din Biblie vedem ca Domnul Isus desi a avut mai multi ucenici i-a chemat pe rand si individual pe fiecare, cel putin pe cei doisprezece despre care ni se spune mai mult. ba chiar mai mult, Zacheu, Saul, si cred ca ar mai fi exemple, au fost mantuiti intr-o intalnire personala.
      eu nu stiu cum a fost la dumneavoastra dar de mine Dumnezeu s-a ocupat mult o perioada indelungata, pana ce m-a adus in starea in care a dorit si eram pregatita sa pot raspunde cerintelor Lui. atunci a avut loc o confruntare personala, in urma careia s-a intamplat o transformare supranaturala.

    • michael zice:

      l`am putea cita pe Toma: „Domnul MEU si Dumnezeul MEU”

      ideea de colectivitate e buna pana la un punct. ortodocsii o invoca cu toata forta. in cazul lor biserica e „nationala” chiar.

      • constantin zice:

        daca citesti biblia chiar daca nu o intelegi vobeste cu un calugar sa ati explice ceea ce nu esti lamurit;
        ai sa vezi in final ca Dumnezeu a incercat sa comunice cu oamenii in toate felurile si nu a reusit personal doar prin umilinta ;
        Isus a venit pe pamant si s-a umilit in fata noastra si a murit pentru noi si pacatele noastre pentru ca fara moartea lui nu puteam merge nici unul in imparatia cerului ci drumul nostru era in cu totul alta directie si prin el ni’s-a deshis o poarta si defiecare data cand pacatuim prin Isus tot mai avem o sansa si atunci cand il vom primi in sufletul ,in inima si in inima noastra atunci ne vom putea vedea si pacatu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.