Seara trecută, miercuri, ne-am uitat la primele versete din Epistola lui Iacov și am notat următoarele lucruri:

1. structura epistolei este complet diferită de modelul de text pe care îl citim de obicei cu introducere, cuprins și încheiere. Modalitatea în care Iacov își dezvoltă discursul este de tip bulgăre de zăpadă sau pînză de paianjen. În capitolul 1, în prima parte lansează cîteva teme pe care le va dezvolta ulterior în restul epistolei. Ni se pare că trece de la un subiect la altul, aparent fără legătură între secvențe, dar același tipar îl întîlnim și în Proverbe și în Eclesiast.

2. Încercările, necazurile sînt pentru toți oamenii. Credincioșii nu suferă altfel de cancer, casele noastre nu ard altfel, copiii și părinții nu ne mor diferit, diferită este reacția credincioșilor la evenimente. Tiparul de reacție pe care dorește Iacov să îl dezvoltăm este din VIITOR  spre PREZENT, de SUS în JOS, din INTERIOR spre EXTERIOR, dinspre NEVĂZUTE spre VĂZUTE.

De remarcat este că Iacov nu ne oferă soluții facile, numai îndemnul de a ne schimba perspectiva și atitudinea.

3. Încercările nu sînt motiv de bucurie, faptul că avem perspectiva modului în care Dumnezeu lucrează în viața noastră prin felurite necazuri, acesta este aducător de bucurie. Nu ciuntirea, nu lipsa, nu sînul tăiat din cancer, nici picioarele amputate din diabet sînt motive de bucurie, ci, știința felului în care funcționează mecanismele înțelepciunii, roțile dințate ale credinței și răbdării îmbucate în înțelepciune ne transformă, descompleați și ciuntiți cum sîntem în desăvîrșiți, întregi și nelipsitți de nimic.

4. Din această pricină, pentru că vom fi devenit mai mult ca perfecți prin test-încercare-ispită, privim ca o bucurie necazul, ca o pricină de celebrare, încercarea.

5. În tot acest proces ne pot lipsi două sau chiar trei lucruri:

– răbdarea – ὑπομονὴ

dacă totuși avem răbdare și stăm sub încercare, atunci ne poate lipsi

– înțelepciune – σοφία

dacă ne lipsește înțelepciunea, o putem cere de la Dumnezeu, care ne dă cu mînă largă și fără mustrare, ca dătător al tuturor celor bune, dar, și dacă cerem înțelepciune, ne mai poate lipsi ceva,

– credință – πίστis

6. Dumnezeu nu este interesat de confortul nostru, este interesat de caracterul nostru, nu este interesat de succesul nostru, de imaginea noastră publică, ci de slava Sa, de aceea pierderea slujbei, boala, moartea trebuie interpretatea într-un context mult mai larg al lucrării lui Dumnezeu în viața noastră cu scopul de a deveni ca El. Tema se întîlnește și în Predica de pe munte, fiți desăvîrșiți ca Tatăl.

7. Scopul încercărilor-testărilor din viața noastră? Apostolul reia aceeași idee în Romani 8:28. Pe de altă parte, adică dintr-o altă perspectivă toate lucrurile lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu….și sînt iubiți de El, aleși de El, într-o relație personală cu El.

Ce presupune acest lucru prin consecință? Că relația cu Dumnezeu este extrem de incomodă și foarte periculoasă.

O posibilă cheie de interpretare a epistolei poate fi în dreptul versetului 4: Dumnezeu dorește ca noi să fim desăvîrșiți întregi și să nu ducem lipsă de nimic. În același stil ca al Predicii de pe munte, în mod paradoxal, pentru a ne bucura primim prigoana, pentru a ne întregi, sîntem nenorociți, pentru a primi binecuvîntarea sîntem păgubiți de binefaceri.

1,2     Πᾶσαν χαρὰν ἡγήσασθε, ἀδελφοί μου, ὅταν πειρασμοῖς περιπέσητε ποικίλοις,  3 γινώσκοντες ὅτι τὸ δοκίμιον ὑμῶν τῆς πίστεως κατεργάζεται ὑπομονήν.  4 ἡ δὲ ὑπομονὴ ἔργον τέλειον ἐχέτω, ἵνα ἦτε τέλειοι καὶ ὁλόκληροι ἐν μηδενὶ λειπόμενοι.
1,5     Εἰ δέ τις ὑμῶν λείπεται σοφίας, αἰτείτω παρὰ τοῦ διδόντος θεοῦ πᾶσιν ἁπλῶς καὶ μὴ ὀνειδίζοντος καὶ δοθήσεται αὐτῷ.  6 αἰτείτω δὲ ἐν πίστει μηδὲν διακρινόμενος· ὁ γὰρ διακρινόμενος ἔοικεν κλύδωνι θαλάσσης ἀνεμιζομένῳ καὶ ῥιπιζομένῳ.  7 μὴ γὰρ οἰέσθω ὁ ἄνθρωπος ἐκεῖνος ὅτι λήμψεταί τι παρὰ τοῦ κυρίου,  8 ἀνὴρ δίψυχος, ἀκατάστατος ἐν πάσαις ταῖς ὁδοῖς αὐτοῦ.

Iacov 1:
2 Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie cînd treceţi prin felurite încercări,
3 ca unii cari ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.
4 Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvîrşit lucrarea, pentruca să fiţi desăvîrşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.
5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s’o ceară dela Dumnezeu, care dă tuturor cu mînă largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.
6 Dar s’o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentrucă cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, turburat şi împins de vînt încoace şi încolo.
7 Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva dela Domnul,
8 căci este un om nehotărît şi nestatornic în toate căile sale.