Teiul ei (P)

Natalia are teiul ei. A fost semănat în ziua în care s-a născut. Va fi tăiat într-o zi foarte tristă. Cea mai nenorocită zi din viaţa mea.

În Oltenia este un obicei: să fie semănat un copac la naştere. Din acelaşi copac se face coşgiucul sau crucea cînd moare născutul copacului. Stă în picioare cît stă în picioare omul care a fost adus în lumina soarelui.

teiu-ei.jpg

Teiul soţiei mele este mîndru şi sănătos. Este un copac frumos, a fost curăţat anul trecut.

Îl cercetez de fiecare dată cînd ajung în curtea lui tata.

De ce-o fi ales tei? Are legătură cu Natalia. Ea adoarme atît de repede, atît de senin şi primăverile îi sînt atît de înmiresmate…

Tot ce-mi doresc în viaţa asta este ca teiul ăla să fie tăiat cît mai tîrziu. Şi îmi mai doresc ceva… cînd va fi tăiat să nu fiu de faţă.

Acum, cînd scriu aceste rînduri, îmi bate inima cu sălbăticie, dă să intre iar în fibrilaţii. Respir adînc şi zic

„Doamne Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine, păcătosul!” inspir şi expir cum m-am învăţat… Ajută.

dar dacă nu închei acum postul ăsta, ajung la cele cinci tablete de Ritmonorm, pentru prima dată şi apoi la Cordaronă….

Să rămînă teiul ei!

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Meditaţii, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Teiul ei (P)

  1. Snowflake zice:

    Ideea semanarii unui copac la nasterea copilului si taierea la moartea lui e interesanta si sinistra totodata.
    Si acum vorbind la general: Pe de-o parte, e deprimant sa te uiti la copacul semanat stiind ca acela te va „insoti” si in pamant pe tine sau pe o persoana draga.
    Pe de-alta parte, copacul poate fi un instrument al evanghelizarii. 🙂 Cand un om neintors la Dumnezeu priveste copacul plantat in ziua nasterii sale, (un copac acum puternic si impunator) este imposibil sa nu-si aminteasca faptul ca acela va fi taiat la moartea sa. Ca si copacul, respectivul om este acum puternic si impunator, dar se va gandi ca si firul vietii sale va fi taiat la un moment dat. S-ar putea gandi ce anume a realizat el pana acum, daca a meritat, si cu ce ramane cand moare. Si asta este o ocazie foarte buna pentru ca Domnul sa-i vorbeasca. Asadar, in tot raul este si-un bine. 🙂

    Oricum, frate Marius, nu va amarati. Domnul poarta de grija.

  2. naomi zice:

    Eu cred ca este frumos sa ai ca „tiz” un copac, e o idee creativa.
    Este bine sa sti ca nu te duci singur in tarana rece, ai ceva al tau, ceva care ti-a fost dat de la nastere. Nu este deloc sinistru si nici deprimat, cum spune Snowflake, daca esti impacat cu gandul ca intr-o zi vei muri. Dumnezeu a pus in noi si gandul vesniciei! Noi nu sunem ai nostri si trebuie sa ne intoarcem la Stapanul pe care l-am slujit aici. Nu ar trebui sa ne fie frica de moarte daca avem siguranta ca slujim pe Cine trebuie.

    Stiti care este curiozitatea mea? Cum se poate prelucra acel copac intr-o perioada asa de scurta (trei zile)?

    • Snowflake zice:

      Naomi, sa fi tu sau o persoana draga „victima” unui astfel de obicei, chiar daca esti sau nu intors la Dumnezeu, eu cred ca e sinistru si deprimant. 😉 Cred ca sentimentele fratelui Marius au fost foarte evidente in acest articol, nicidecum foarte impacat cu ideea mortii sotiei dumnealui.
      Chiar daca esti impacat cu Dumnezeu, si tu si toata familia ta, sa fie un astfel de obicei care-ti aminteste moartea unuia dintre voi intr-o zi, e sinistru si deprimant. Chiar daca esti impacata cu Dumnezeu, nu cred ca vei fi prea fericita in ziua in care o persoana foarte draga tie va muri. Dimpotriva. Iar un astfel de obicei care sa-ti aduca aminte de fiecare data de moartea cuiva din familia ta, e sinistru si deprimant.

      • naomi zice:

        Eu sunt „victima”, de aceea pot sa spun ca nu trebuie sa ne fie frica de moarte. Cu cat accepti mai repede ca trebuie sa mori intr-o zi, cu atat este mai usor sa treci peste acest eveniment. (Nu-s nebuna, sa sti, am experimentat.)
        Vezi tu, acel tei nu trebuie sa fie neaparat baubau. Poate fi un mod de a accepta ca suntem trecatori pe acest pamant.
        Singura alinare care o are omul este ca nu va muri, da ai citit bine, ci va trece de la viata spre viata. Cum? Iti spune Biblia.

  3. CRISTIAN zice:

    I love this post! ciudate sentimente provoaca aceste ganduri si evenimente inevitabile ale vietilor noastre! eu ma rog sa fiu acolo pentru ca stiu ca o sa fiu mai puternic! Dumnezeu e bun si stie cum sa le randuiasca, perfect!

  4. Pingback: Cred în extratereştri! | Marius Cruceru

  5. Pingback: Deja mi-am petrecut mai mult de jumătate din viață … cu ea | Marius Cruceru

  6. Andreea Stanciu zice:

    Mi-e drag sa citesc astfel de lucruri. Mi-e de mare folos sa stiu ca exista atfel de oameni, astfel de povesti…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.