Regulile unei polemici civilizate (P)

Nu am mai aşteptat pînă în 24 august pentru republicarea acestui post. Cred că este nevoie de el chiar acum.

Îi mulţumesc lui Teofil pentru că a trimis această sinteză.

S-ar putea să ajute!

Regulile polemicii civilizate:
(stabilite de Universitatea din Oxford [n-are vreo legătură, Doamne fereşte, cu disputa -comică- “ba taică-meu e mai tare ca taică-tău”] în anul 1890)

1. În orice polemică ştiinţifică, socială sau politică, discuţia trebuie să se rezume la schimbul de idei şi numai la acele idei care au contingenţă cu problema respectivă.

2. Părţile aflate în polemică folosesc drept argument fie teorii ştiinţifice, fie fapte concrete din realitate, care sunt relevante în ce priveşte problema discutată.

3. Părţile nu au dreptul să aducă în discuţie caracterul, temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea nici nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe care le susţine.

4. Părţile nu au dreptul să pună în discuţie motivele care determină atitudinea ideatică a adversarului, deoarece aceasta abate discuţia de la problema în sine.

5. Etichetarea adversarului, prin menţionarea şcolii de gândire, clasei sociale, organizaţiei profesionale sau partidului politic din care acesta face parte, constituie o încălcare a regulilor polemicii şi dezvăluie slăbiciunea lipsei de argumente. Într-o polemică civilizată contează numai argumentele invocate de adversar ca individ şi nu ca membru al unei şcoli sau organizaţii. Nu ai dreptate pentru că eşti gânditor materialist, patron sau laburist, ci dacă argumentele tale sunt convingătoare sau nu.

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Dezbatere, Pt. studenţii mei, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Regulile unei polemici civilizate (P)

  1. Dyo zice:

    La punctul 5 am oarece nedumeriri (alminteri o lista folositoare si de bun simt). Identificarea sau sugerarea scolii de gandire a oponentului nu este neaparat „etichetare” ci poate fi o provocare la stabilirea mai detaliata a unui cadru de discutie. De pilda, cand polemizam despre calvinism, mi s-a imputat ca as fi arminian – oponentul a incalcat regula 5 – lucru care se intampla aproape reflex la cei ce considera cele doua curente complementare, insa tocmai acest fapt, pe care a trebuit sa-l contrazic, a deschis orizonturi nesperate unei discutii care se indrepta spre stereotipia specifica acestora.
    Interesant, m-am incapatanat intr-o polemica sa incadrez afirmatiile oponentului in istoria curentelor de gandire (mentionand foarte clar ca ASTA doresc de la aceasta discutie, sa stiu cum s-a ajuns la o anume idee): discutia s-a incheiat cu incadrarea mea in agnosticism (?) …
    Ideea nu este de a avea dreptate sau nu pentru ca esti crestin ( sau student la Emanuel 🙂 ) ci de a recunoaste o linie de gandire ca pe un fapt, un detaliu, o piesa din decor … poate aduce ceva nou …

  2. crisuadi zice:

    Dyo

    „5. Etichetarea adversarului, prin menţionarea şcolii de gândire, clasei sociale, organizaţiei profesionale sau partidului politic din care acesta face parte, constituie o încălcare a regulilor polemicii şi dezvăluie slăbiciunea lipsei de argumente. Într-o polemică civilizată contează numai argumentele invocate de adversar ca individ şi nu ca membru al unei şcoli sau organizaţii.”
    Din comentariul tau se vede clar ca ai dubii…
    Daca stabilirea mai detaliata a unui cadru de discutie este problema polemicii , tot trebuie sa respecti cele 5 puncte !
    Inseamna ca oponentul tau nu stia despre ce discutati . In acest caz , orice polemica este inutila , astea sunt discutii…:-)

    • Dyo zice:

      Nu vreau sa fiu dogmatic in privinta este; e posibil ca punctul 5 sa isi aiba o ratiune a lui bine intemeiata. Eu zic doar ca poate exista o anume flexibilitate la acest punct, dictata mai degraba de circumstante, de contextul discutiei si de disponibilitatea participantilor la polemica de a explora medii conexe discutiei …
      Nu are nici o legatura cu devierea de la subiect si alte din astea si, evident, nu este asta poemica in sine …
      … sau poate vom avea o polemica asupra termenului „polemica” in sine …
      Te prinzi? 🙂

      • dumnezeueateu zice:

        Eu cred ca punctul 5 previne generalizarea.
        De exemplu nu orice persoana care spune ca ne-ar fi mai bine daca am avea bunuri in comun e comunista, poate scopul final al argumentului e altul.

        De-asta se insista pe combaterea argumentelor si nu curentului de gandire din care acele argumente se inspira. Poate debater-ul a conceput un nou argument combinand diverse argumente vechi.

        • Dyo zice:

          De acord, dar astfel de probleme se pot evita printr-o simpla trasatura de condei; poate ca persoana care vorbeste despre bunurile in comun este intradevar comunista si va recunoaste acest lucru cu mandrie.
          Nu vorbesc, ma repet deja, despre combaterea unui curent de gandire, nici despre devierea de la tema data, ci de conturarea unui cadru de discutie mai detaliat … ar trebui sa fim mai relaxati in privinta asta, e ceea ce cred eu – atâta tot …

          • dumnezeueateu zice:

            Dar una e sa intrebi: „propui X, esti Y?” si sa astepti raspunsul si alta sa spui :
            „pentru ca propui X rezulta ca esti Y, Y este gresit pentru ca Z si pentru ca Y e gresit inseamna ca si tu te inseli”
            E un straw man de toata frumusetea compui o imagine falsa a ceea ce vrea sa spuna interlocutorul, demontezi ceea ce ai creat si te astepti sa fi si aplaudat.

            Ca exemplu:
            „Daca oamenii au evoluat din maimute, cum de mai exista maimute?”
            Ceea ce ia o intelegere gresita a evolutiei, o pune intr-o lumina proasta si apoi se asteapta ca publicul sa o inghita (they did)

          • Dyo zice:

            DEA, cred ca ai inteles bine ce propun … intr-adevar depinde felul in care formulezi: poate fi o intrebare sau poate fi o etichetare.
            Exista multiple modalitati de discreditare a unui model de gandire; fiecare curent si-a construit propriile sale stratageme de a face „mat” schemele celuilalt. In final o sa vezi ca eu sunt cel care am avut dreptate in tot acest timp …

  3. Alin Cristea zice:

    Și mulțumiri lui Alin Cristea care i l-a dat cu mai mulți ani în urmă lui Teofil Stanciu și altora!

    • Marius David zice:

      hai că mă distrezi! 🙂
      Nu spun eu că te cobori din ce în ce mai jos?

      Deci…
      Să mulţumim:
      1. celui care a inventat vorbirea articulată
      2. celui care a inventat scrisul
      3. celui care a inventat tiparul
      4. celui care a scris textul iniţialmente
      5. celui care l-a selectat
      6. celui care l-a tradus,
      7. celui care l-a selectat într-o formă decupată şi „inexact” tradusă şi l-a pus pe net.
      8. lui Alin Cristea care l-a descoperit pe net şi l-a dat cu mulţi ani în urmă lui Teofil Stanciu şi altora
      9. lui Teofil
      10. lui Dumnezeu că este bun cu noi şi nu ne ia în seamă toate prostiile astea.

      Penibil! Ai dat cumva la vremea aia şi referinţele exacte? Nu! Deci numai jumătate de mulţumiri! Caută şi textul original în engleză şi compară traducerile, dacă tot vrei să faci o treabă.

      PS.
      am uitat cel care a inventat windows-ul 3.00, 3.11, 95, 98, XT şi Mac-ul.

      PPS.
      Să nu uiţi niciodată dacă ai adus vreo contribuţie la înaintarea ideilor mici şi mari prin blogosferă să te aminteşti! Să ştie stînga de pe tastatură ce face dreapta ta pe mouse!!!!

      Cît vei coborî în ridicol te voi trata ca atare. Poate îţi revii!

  4. alexsotropa zice:

    Interesant.
    Astfel de reguli sunt incluse in manualele de dezbateri/debate.

  5. Eretele zice:

    Aceste reguli ar trebui predate in scoala inca din clasele primare,ar trebui introduse in codurile deontologice a tuturor profesiilor,cu precadere in cele ale jurnalistilor,moderatorilor tv,analistilor politicienilor etc.Sa vezi atunci cum le-ar scadea audienta,dar ar deveni un mediu mai salubru si nu de maidan cum este acum.

  6. Meea zice:

    Si Patapievici prezinta aceste reguli in cartea lui „Despre idei si blocaje”…
    P.S. Incapacitate noastra de a polemiza civilizat ne situeaza ireversibil exact acolo unde suntem (si meritam sa fim).

  7. Pingback: Cum polemizăm? | Dan Ghenea

  8. mmordean zice:

    Nu erau zece?

  9. ovidiuzachia zice:

    3. , 4., 5. par a fi doar particularizari ai lu 1., le-as trece eventual doar ca 1.1 1.2 si 1.3
    1. e discutabila, daca se convine sa fie acceptata, se poate genera chiar acea ideie care impaca opiniile, putand insa genera desigur un nou debate
    2. e discutabila, dar daca se convine sa fie acceptata economiseste timp intr-adevar

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.