Am corectat ceva lucrări. E sezonul.
Din cînd în cînd revine următorul reflex, într-o lucrare chiar de prea multe ori, „se ridică întrebarea…”
Deci, curentul cade, aşa singur de la el… pentru alţii „este luat”, iar întrebarea „se ridică”.
Întrebarea ori „se pune”, ori „se ridică”.
Întrebarea care se ridică este următoarea: întrebarea se ridică singură sau o ridică cineva?
Şi dacă o ridică, de unde o ridică?
De jos! Cineva a pus-o acolo.
De-aia întrebările sînt „uşoare”, adică uşor de ridicat şi „grele”, ca nişte grinzi care îţi cad pe umeri. Te poţi scrînti cu ele.
Se pare că întrebarea se ridică singură singurică. Ne apare înainte, ni se ridică în minte ca un pisoi de la piciorul mesei, ca milul de pe fundul apei, ca nisipul din pahar, ca strugurii din must.
Întrebarea care se ridică singură ne sperie precum pisica neagră care-o făcea pe mătuşa să scuipe-n sîn; ne tulbură, ca mîlul şi nisipul şi strugurii.
Ce viaţă să trăieşti fără să culegi întrebările de pe jos!? Ce urîtă viaţă!
Cine a pus întrebarea jos ca să ne încurce cînd se ridică?
Păi, probabil cineva care vrea să nu ne lase mintea odihnită… Dumnezeu îi pune întrebări lui Iov, vreo şaizeci şi ceva, el trebuie să le ridice…Grele întrebări. Uşor răspuns: „auzisem vorbindu-se despre tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut… ”
Iov a dat cu toate întrebările de pămînt…a răsuflat uşorat şi s-a lăsat ridicat deasupra întrebărilor.
Marius Cruceru 
Penibil articol. Folosesc expresia (respectiv întrebarea/ le)în această formă, şi cei mai doxaţi* în ale literelor taine. Ar trebui şi ei să fie incriminaţi pentru această expresie/ exprimare?
Puteti oferi niste exemple ale „celor mai doxati” in ale literelor? Articolul nu este penibil, penibila este folosirea acestei expresii.
Ioana draga tu esti una din femeile inteligente (cel putin asa credeam dupa cum te stiu de pe site-ul tau) te rog nu te preta la astfel de discutii care nu te ridica moralmente . Asta e parerea mea despre postare draga Ioana si, punct.
Lia, iar te dai în stambă?
Ce expresie este asta „te ridică moralmente”.
Cum se ridică cineva pe sine moralmente, cu vinciul? cu bicepsul şi tricepsul?
Şi cum ai ajuns tu să îţi dai seama că este UNA dintre femeile inteligente (ce, celelalte-s proaste? şi tu eşti adepta spunerii că sînt tot atîtea femei deşteptă cîţi bărbaţi frumoşi?) de pe un site pe care este muzică?
Din nou, Lia, profesoaro, se pune între virgule „, draga Ioana,”.. că este vocativ.
După „Ioana draga” se pune virgula.
Nu se pune virgula după SI, înainte de PUNCT.
Eu zic, din nou şi din nou, draga Lia, nu te mai „a-preta” TU la niciun fel de discuţii pînă nu înveţi gramatica elementară a limbii române.
Ti-as da şi un canon, dacă mi-ar sta în putere: să încetezi a mai scrie poezie şi poeme pînă cînd încetezi, vorba lui Adrian Cioroianu, să mai ţii limba română arestată într-o cuşcă pentru a o abuza sălbatic. E toată plină de vînătăi, săraca, şi cu hainele sfîşiate, înfometată şi biciuită zilnic. Ai milă, te rog! Milă!
Tu şi Naomi, dincolo de tristul „deliciu” pe care îl oferiţi prin modalitatea de exprimare, meritaţi amendate TOCMAI pentru că vă consideraţi EDUCATORI. Ruşine, ruşine, ruşine! De trei ori!
Şi ne mirăm de ce merge aşa de greu cu legea „învăţămîntului naţionale” în Rromînika?
Apreciez la Naomi faptul că a încercat să facă progrese şi mă gîndesc să o scot de la filtru ca pedeapsă pentru violarea limbii române, dar mă tem că îi iei locul.
Cu adîncă solidaritate făţă de abuzata Limbă Română,
un doxat în litere.
Au, asta a durut ….
Marius Cruceru
1. In primul rand eu scriu poeme cand vreau si le public unde vreau ca nu-ti cer tie bani si aprobari stai pe pace.
2. Pe blogareala scriu cum apuc (tai, adaug schimb cuvinte nu fac gramatica tovarase).
3. Apelativul profesoaro e „deplasat informational ” – esti praf cu informatiile pune-ti „pandacii „la treaba.
Punct pusesem discutiei cu Ioana astfel incat sa nu denatureze in lungi comentarii dar se vede treaba ca dincolo de exprimari „clasice” se cer si (in)explicatii -Bineinteles Marius ca nu-ti place cand cineva nu e de acord cu tine. Nu inteleg de ce a raspuns Ioana la o intrebare adresata tie si nu inteleg de ce raspunzi tu in locul Ioanei. Evident ca ai ramas la aceeasi reductie a asocierii numelui meu cu o meserie. Iti dau un sfat- schimba placa- ma ocup de chestii mult mai inalte decat profesoratul, tovarase. 🙂
Chiar e penibil textul raspunsului tau.
Sunt tare curioasa daca vei permite comentariul 🙂 si ce penibile jigniri vei mai scoate din tolba.
Lia, ca de obicei, pentru că nu vrei să înveţi, deşi e gratuit, discuţia cu tine şchioapătă foarte repede.
1. Treaba ta, dar ţine-le pentru tine, ţi-am mai spus, eliberează limba română să ne putem ocupa de rănile ei şi să o ducem la han.
2. şi de ce scrii cum apuci. Nu mai apuca. Ce, este obligatoriu să te scoli în fiecare diimineaţă şi să îţi faci programul de scris „cum apuci” pe blog?
Devii un model prost pentru copiii despre care spui că te ocupi, fie aceştia ai tăi, nu elevi.
Ba să faci gramatică, altfel ţine-ţi afirmaţiile scrise prost gramatical pentru tine.
Este o scădinţă faţă de îndemnul care ne spune: „faceţi toate lucrurile ca pentru Domnul”. Dacă aşa înţelegi tu „toate lucurile” şi „ca pentru Domnul”, încearcă să te manifeşti în altă parte sau numai pe blogul personal, te rog!
De corectat nu am chef,
De moderat asemenea texte nu am timp,
De ceartă cu tine nu am inimă,
Tu nu mi-ai adresat mie nicio întrebare, ai făcut o afirmaţie generală la care a răspuns Ioana,
ai făcut nişte afirmaţii faţă de Ioana în care încerci să loveşti prin ricoşeu şi ţi-am răspuns.
Dacă te ocupi de chestii mai înalte, atunci lasă-ne pe noi, plebea de jos, care nu reuşim să atingem înălţimile aerate ale turnului de fildeş din care ai coborît pentru un moment să ne luminezi…
Hmm, penibil doar dacă nu a fost înţeles jocul de cuvinte şi alternanţa expresie/mot-a-mot cu semnificaţiile în ambele cazuri. Care tocmai pentru cei de litere trebuie (să poată) să fie un joc indispensabil (atât de creat, cât şi de savurat).
Altă problemă n-ar mai fi decât dacă s-au făcut asocieri forţate cu alte expresii (deloc doxate) strigate pe stradă de cei prost-crescuţi. dar astfel atribui expresiei valenţe pe care ea nu le are şi îi denaturezi înţelesul, utilitatea, integritatea şi farmecul! Iată că se poate denatura şi o expresie normală dacă se vrea neapărat, nu?
Mulţumesc de înţelegere, Camix 🙂 , înţelegere în ambele sensuri!
draga Lia, încearcă să reformulezi, cu răbdare şi rar.
Totuşi ce vrei să spui?
Pentru care expresie ar trebui să fie incriminaţi cine?
Marius te-am intrebat -dar tu nu vezi . (se pare ca e defect permanent) – tu scrii despre studenti – eu te-am intrebat daca trebuie „incriminati pentru greseli” si cei care sunt „modele”(doxe cum i-am numit eu).
In avalansa ta de a declansa jigniri la adresa mea, arati de fapt ce „model” esti :).
Expresii de genul: „plebea de jos, care nu reuşim să atingem înălţimile aerate ale turnului de fildeş din care ai coborît pentru un moment să ne luminezi…”- tovarase, sunt expirate schimba-le.
Plebea? asa-ti numeşti simpatizantii ?
Dupa cum bine stii, nu voi invata niciodata de la tine. Prefer sa invat lectii de viata si exprimare de la o tarancuta autentica decat de la un Doct. ingamfat.
Evident ca nu ai mai lasat comentariul meu deoarece iti scade ratingul intre simpatizanti. Si asta e…cum sa o numim ? ..exemplar? (ceva de genul dau pe post doar ce ma ridica in slavi)
Si spunele „pandacilor” – nu ma cheama Ana, sunt casatorita, nu ma dau „mareaţa” si nici nu-s fan de-al tau 🙂
Ce bine că nu eşti fan de-al meu!
Slavă Domnului! De aia ţi-am dat drumul la comentariu!
Doxan Afanasievici Gafatov
Lia, linişteşte-te, este Duminică acuş!
Sînt un model prost, ştiu, tocmai de asta nu merită să înveţi nimic de la mine.
Atunci nu mai pierde timpul cu ăş ca mine şi ca noi.
Restul era o ironie, dar nu mă chinui acum să fac hermenză la ora asta.
Sînt după o zi de muncă cruntă, mai bine aram sau trăgeam la coasă…. sau săpam un şanţ ceva.
Asta mă tot întreb eu, ce cauţi tu la doct îngîmfat dacă n-ai ce învăţa de aici, îţi dau cel puţin patru adrese ale unor ţărăncuţe autentice cum îţi visezi tu.
una dintre ele este sora Ileana din Vîlcele.
Eşti gata să faci drumul?
E mai comod să înţepi pe blog, nu-i aşa?
Să fim sănătoşi! 🙂
MD-ule, încă mai crezi că oamenii vin pe blogul tău să învețe?
Nuuuu… Vin să TE învețe…
Și mai sînt vreo 23-26 de motive…
No, că mă încurcai la numărat…
Păi da, şi nu tot eu sînt cîştigat?
dacă citeşti ATENT postările mele..cu DE CE MI-AM FĂCUT BLOG… ai să vezi că aia este agenda ascunsă de la suprafaţă 🙂
Habar n-ai cît de multe am învăţat.
Eh… unii mai şi învaţă de pe aici.
Cei care „vrea”.
Ridic (:-)) si eu o intrebare: de ce il considerati „penibil”? Aveti ceva argumente prin tolba? Chiar nu observati ca Marius foloseste un joc de cuvinte?! Textul este bun (desi, recunosc, Marius are texte si mai bune :-)).
Ce să faci, 26 iunie a fost o zi proastă! 🙂
Punct?
Da’ ce, fiecare pune punct cînd vrea și ceilalți trebuie să se execute?
În spațiul public nu e așa…
păi… puntcul acela poate însemna multe lucruri, în anumite cazuri înseamnă renunţarea la propria gîndire, în alte cazuri poate însemna renunţarea la gîndurile altora, cine ştie?
cel ce pune punctul ştie…
Punct! 🙂
Draga Lia,
1. Nu am raspuns in locul lui Marius.
2. Am cerut doar exemplificarea unei afirmatii facuta de tine.
3. Nu doresc sa intru in polemici inutile, daca nu ai exemple concrete ale unor „literati” care folosesc expresia cu pricina, nicio problema.
4. Am inteles dintr-un inceput care este opinia ta cu privire la postare. A mea e diferita, probabil ca in acest caz ma vei scoate de la categoria „femei inteligente”. Iar nu e vreo problema.
5. Ar fi de dorit sa nu mi se rastalmaceasca cele „scrise”. Tocmai de aceea prefer acest stil „telegrafic”.
Sper ca e destul de clar acum.
Exact . Eşti inteligentă şi înţelegi că eu nu-s o persoană cu care să-ti risipeşti energia. Poate ca exprimarea „cei mai doxaţi” e penibila dar e reală şi nu am timp să ofer exemple concrete ele se regăsesc la tot pasul in media şi nu numai. Cat despre ceea ce-am vrut sa-ti spun si ce s-a inteles…ca de obicei o AIUREALA a iesit totul dar, suprematia o detine tot Marius cu ale lui penibile jigniri. 🙂
Ioana, numai bine si bucurie cerească să ai !
Se ridica intrebarea 🙂 de ce santeti atat de suparata? Fratele Marius nu jigneste, corecteaza, nu este dansul profesor unuversitar? PSS- defect profesional- 🙂
pentru asta te-am corectat gratuit 🙂 am scris eu „jigneşte” în loc „jicneşte” 🙂
Pai, am scris corect- jigneste …. frate Marius nu ma bagati in ceata ca deabia am iesit 🙂
Nu, Naomi, ai scris „jicnit”, dar eu am intervenit în comentariu, pentru că am posibilitatea asta, şi am corectat.
Nu te supăra, lasă că te-am scos de la filtru. Ia-o ca o veste bună!
Am pus-o pe Lia în locul tău 🙂
cu drag,
mc
Multumesc! 🙂
Prima intrebare din Biblie a fost pusa de Satan:
„Oare a zis Dumnezeu cu adevarat „Sa nu mancati din toti pomii din gradina?”
De aceea intrebarea se ridica, pentru a pornit de la cel mai de jos si de atunci se toot ridica intrebari nebune si mai putin nebune! 🙂
Simt nevoia sa adresez multumiri calduroase doamnei Ana Corbu ( EDITAT)pentru deliciul constant oferit cu atata generozitate….m-as simti ingrat daca as profita la nesfarsit fara a spune macar un ” multumesc”!
Cred ca e un simplu mod de eludare a unei responsabilitati: daca intrebarea se ridica singura inseamna ca nimeni nu e vinovat pentru pagubele produse. In plus, daca intrebarea e prostutza, macar nu putem identifica si fraierul care s-a incurcat cu dansa …
Cand eram in scoala imi scriam argumentatiile geometrice folosind expresia „se observa ca …”, asa pana cand am observat ca ceea ce pentru mine era o evidenta, pentru altii era ceata londoneza in toata regula. Pentru mine era o rezultanta a lenii de a explica detalii care in capul meu erau bine-merci la locul lor … greu de lepadat obicei!
Alte expresii evazioniste: „se stie ca” in loc de „stim ca”, „se impune o concluzie” in loc de „asta e concluzia mea” sau „se vor lua masuri” in loc de „nu am de gand sa misc un deget” … poate mai stiti si altele …
se vor lua masuri = nu am de gand sa misc un degetet
Ha? Asa faci tu, sau ce? : ))
Asa facem NOI … deci, ai prins ideea …
Aceste expresii se numesc „conectori logici” daca nu ma inseala memoria. Sunt utilizate intr-un text argumentativ si nu numai. Se pot clasifica dupa categoria gramaticala sau sintactica, dar si dupa felul, locul si modul in care introduc argumentele intr-un text.
Un alt exemplu este „imbatabilul” DECI care trebuie sa fie inlocuit de alti conectori precum: „in concluzie, asadar, prin urmare”…
Sau CACI in loc de pentru ca. : D Persoanele de fata se exclud. : ))
nuu, PENTRU CĂCI în loc de PENTRU CĂ …
este fenomenul de hipercorectitune care apare la cei care nu sînt obişnuiţi să vorbească în public şi fac eforturi de a pronunţa şi de a vorbi corect.
Este un fenomen foarte interesant de studiat mai ales în bisericile mici la cei care doresc să slujească cît mai bine Domnului.
Foarte interesant.
da, bună observaţie…
acesta este „stilul ştiinţifc” – – se crede, se observă, se impune…
O abandonare a responsabilităţii personale în favoarea uneri responsabilităţi colective, care nu cade pe umerii nimănui.
In lucrarile academice se folosesc expresiile verbale impersonale, mai putin reflexivul pentru verbul „a merita”, CACI nu se poate spune „SE RENTEAZA” 🙂
Aş spune că mai degrabă întrebările au dat cu Iov de pămînt şi nu invers !
Aşadar , distingem următoarele sensuri ale RIDICĂRII unei întrebări :
– ridicarea întrebării în sensul de A-I DA RĂSPUNSUL cerut de ea (fie că o pune cineva jos , fie că se ridică singură ca vedenia de la piciorul mesei) şi
– ridicarea întrebării în sensul CURAJULUI DE A-I FORMULA ENUNŢUL după ce ai avut revelaţia ei (adică , după ce ţi s-a descoperit întrebarea ai responsabilitatea să-i şi formulezi enunţul clar , adresîndu-ţi-o ţie şi , eventual , altora ).
Sensul important al întrebării este acela DE A ÎNVĂŢA , şi nu de a iscodi.
Relevant şi măreţ este faptul că Dumnezeu aşează jos întrebarea şi NE ÎNGĂDUIE NOUĂ s-o ridicăm FORMULÎNDU-I ENUNŢUL.
Ceea ce este şi mai interesant e faptul că ne lasă să RIDICĂM atîtea întrebări pînă cînd COBORÎM (cu sensul de „cădem”) sub greutatea RĂSPUNSULUI lor , fiindcă nu întrebarea în sine e grea , ci răspunsul pe care-l conţine ea şi pe care L-a pregătit Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Trebuie , suntem nevoiţi să le dăm răspunsul , iar acesta e greeeuuu !
Precum observăm , „MAIEUTICA aceasta a Lui Dumnezeu” ( căci după o asemenea tiradă de întrebări şi răspunsuri , cum e în cartea Iov , maieutica nu mai pare a fi metoda de cunoaştere a lui Socrate – ca să-l mai cităm un pic pe filosof de la vreun subsol ! ) nu te ridică deasupra întrebărilor Lui Dumnezeu , ci TE COBOARĂ sub răspunsul lor , sub ADEVĂRUL la care vrea să te ducă El , aşa cum a fost coborît şi Iov sub răspunsul final : „…dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scîrbă de mine şi MĂ POCĂIESC în ţărînă şi cenuşă” (Iov 42:5-6).
Scopul „maieuticii Lui Dumnezeu” este , aşadar , zdrobirea duhului omului şi primirea învăţăturii Lui Dumnezeu , adică ajungerea la ADEVĂRUL LUI DUMNEZEU ( Iov 22:22 „Primeşte învăţătură din gura Lui şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui”) , pentru ca, în final, să poţi ajunge la pocăinţa lui Iov.
Cît despre ridicarea deasupra răspunsurilor… , nu ştiu; e actul ulterior , de ordinul minunilor, al Lui Dumnezeu !
Iată un silogism sine-qua-non pentru fiecare dintre noi , compus din două premise şi o concluzie :
1. premisa minoră : Să iubim virtutea !
2. premisa majoră : Adevărul Lui Dumnezeu este virtutea !
3. concluzia : Să iubim Adevărul Lui Dumnezeu !
P.S. – comentariu scurt , nu lung , nu cu variaţiuni , pentru tot felul de minţi , chiar şi mai scurte !
Foarte bună observaţie… întrebările au dat de pămînt cu Iov. Sînt peste 60 de întrebări, dacă am survolat eu bine textul.
Iov întreabă DE CE şi Dumnezeu îi răspunde printr-o avalanşă de întrebări retorice şi de ironii.
:))) spor la corectat intrebari!
preamulta intelepciune le da unora de munca, pe altii ii lasa pe drumuri..
caci e folosit suparator si de oameni cub studii superioare….
„ca nu-s obisnuiti sa vorbeasca in public”?
asta e cauza?
dar daca vorbesc de ceva vreme?
e o lacuna din”copilarie”?
sau nu „vor sa se smereasca si sa invete”… ca draga de Naomi. 🙂
„unii” invatam toata viata..si tot degeaba. 🙂
..de unde vine proverbul:’ fiecare pasare pe limba ei piere”…..de la limba?
sau de la gramatica?. 🙂
Elisa, sunteti crestina? Stiti ce i s-a spus lui Petru? -” si vorba te da de gol.”
Naomi..da..cred ca da..si tu?!
. 🙂
Draga Lia,
Ceea ce scrii este groaznic de greu de citit… lipsesc cu desavarsire virgulele si reguli elementare de gramatica. Desigur ca e usor sa te ascunzi sub scuze de genul „scriu cand pot, cum pot, etc”, caci adevaratul efort si merit ar fi totusi sa incerci sa te exprimi corect gramatical. Totusi, ar fi mult mai usor, pt noi ceilalti, sa citim frazele tale, fara a mai fi nevoie sa recitim contextul. Asa cum spunem despre unele sunete ca ne „zgarie auzul”, asa ne „zgarii tu mintea” cu exprimarile tale rautacioase, infatuate (adica ingamfate, draga dle…).
Am intrat absolut inamplator de acest site, mi-a atras atentia discutia, am simtit nevoia sa-mi exprim opinia vs. acest Lia Corbu, caci ma deranjeaza imfumurarea coroborata cu rautatea.
nu pentru gramatică i-am dat eu spam, Ela, şi naomi a început la fel şi cam cu aceleaşi argumente, dar s-a corectat.
Pentru răutate am dat cu spamul.
Pingback: La ce avem nevoie de “părinţii” Bisericii? | Marius Cruceru