Disclaimer: această postare NU este ceea ce pare. Este parte dintr-un material mai larg. Trebuie citită cu atenţie şi cu receptorii pentru simbolistică şi metaforică în bună rînduială.
Dacă există pe marginea şoselelor înseamnă că au clienţi. Sigur: boul încălţat. Boul n-are gusturi şi rafinamente. Nu alege, nu măsoară, nu ocheşte, trăieşte visceral şi instinctiv. Dacă îi este foame, nu mănîncă, bagă în el, dacă îi este sete, nu bea, soarbe gîlgîind, dacă îi vine, face la marginea drumului, îşi dă drumul…. Boul n-are program, n-are viziune şi strategie, el trăieşte „deodată” cu momentul, fără clipe, fără amintiri şi fără vise. Linia vieţii lui este într-o înşiruire de puncte negre, călătoria vieţii lui, o serie de opriri în staţiile de benzină.
Proverbe 7:22 Deodată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă, 23 ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, până ce săgeata îi străpunge ficatul.
Don Juan-ul cu burtă de bere nu este deranjat de jeg. El nu iubeşte, se împerechează, nu judecă după calitate, ci cantitativ şi pentru acum. Nu-i trebuie ficat de gîscă pe felie de măr la cuptor, ci 20 de mici şi nelipsita ciorbă de burtă. Nu gustul, ci „potolul”.
Scriptura ne spune că „deodată” a început să meargă după ea. Raţiunea este instrumentată de pîntec, iar burhăile sînt stăpînitoare. Rîgîitul şi sforăitul îi arată săturarea.
Boul alege ce-i place, tropăieşte hipnotizat după ea, ca un cerb care aleargă, dar nu judecă încotro aleargă şi din astă pricină drept spre cursă aleargă. Zboară rapid, dar spre acel punct în care ficatul i se va întîlni cu săgeata în zbor.
Ca cerbul şi pasărea spre capcană şi săgeată, aşa este boul cu pantofi de lac şi vîrful întors. Aşa îl numeşte şi scriptura: „un bou” încălţat şi cu limbaj articulat.
Există cel puţin două opţiuni pentru „a iubi”: ca un bou încălţat în papuci de lac întorşi la vîrf şi asortat la tricoul îmburticat sau domestic, liniştit, în cămin, „în papuci de casă”.
Amorul este pentru boi. Dragostea este pentru oameni deştepţi, care reuşesc să îşi impună voinţa, pentru cei volnici, dragostea nu este pentru leneşi şi nerăbădători, pentru cei care nu reuşesc să-şi domesticească raţiunea şi pîntecul. Dragostea este darul pentru disciplinaţi şi ascultători, pentru cei care şi-au frînt eul şi şi-au înhămat dorinţele, pentru cei care nu mai fac tot ce doresc şi voiesc, locuiţi fiind de Duhul. Dragostea nu creşte în pieţe şi la marginea şoselei, ci în mijlocul sufrageriei, în papuci de casă.
În dragoste nu se cade (we’re not falling in love), în dragoste se rămîne, la poruncă. Dragostea nu se discută, se execută.
Ioan 15: 12 Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu. 13 Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi. 14 Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. ….17 Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii.
Marius Cruceru 
Am avut „fericirea” sa intalnesc parinti care isi cresc copii „boii incaltati”. Este de plans dar in zilele noaste parintii sant aceea care isi incurajeaza copii sa traiasca in curvie.
TV-ul, internetul sant si ele o sursa de „educare” pt, copiii nostri.
NU STARNITI DRAGOSTEA PANA NU VINE EA- caci altfel ajungeti „boi incaltati”
Eu cred ca cei care apeleaza la cele de la marginea soselelor … nu se respecta …. au o stima foarte scazuta fata de ei, de trupul lor.
NU STITI CA TRUPUL VOSTRU ESTE TEMPLUL DUHULUI SFANT, CARE LOCUIESTE IN VOI?
Pavel Valeria, realitatae copie „Domnul Goe”. Acelaşi sentiment îl am despre grupul Divertis, am impresia că realitatea îi copie.
Traim vremurile din urma …. dar este trist sa fi vizionar si sa nu poti face mare lucru
Cand va aparea restul materialului sau unde se afla daca a fost postat? Ca sa nu ne grabim sa facem comentarii fara sa cunoastem intregul…
a apărut deja!
şi eu care credeam ca ai raspuns in sfarsit…. (CENZURAT DE MODERATOR)
Daca te gandeai la mine si disputa mea aproximativ incheiata nu de mult, te anunt ca descrierea facuta aici nu ma caracterizeaza absolut deloc. De fapt porecla si avatarul meu ma reprezinta… in foarte multe aspecte. Chiar si in acela ca am crengi si ca trebuie sa fiu manipulat cu grija. Dupa o ciocnire frontala cu mine in cel mai fericit caz garantez doar aparitia de zgarieturi greu de vindecat nefericitului (in cazuri mai putin placute ramane „spanzurat”)…
Se anunta o calamitate naturala!
Uau… Unde? Cand? Si tocmai eu nu sunt informat… 😀
PS: Trebuia adaugat ca studiez intens calamitatile naturale de cativa ani (peste 4 ani)…
Pomişor, stai liniştit!!!!!
Descrierea este motivată de un personaj pe care l-am văzut vineri. Era îmbrăcat în papuci negri de lac întorşi la bot, asortaţi la blugi, maieu care intra cu greu în blugi, puternic împins în afară de burta de bere care se revărsa peste curea, avea tatuaje de puşcăriaş pe un braţ, a oprit înainte de o benzinărie între arad şi timisoaşara şi a luat o cocotă de pe marginea drumului.
Multumim pentru precizari! Felicitari pentru articole!
cu plăcere și mulțumesc
nu, Patrix, să-ţi fie ruşine că te-ai gîndit aşa, nu am răspuns cum vrei tu şi nici nu voi răspunde aşa. Am răspuns în stilul meu.
. 🙂 . 🙂
m-a amuzat nespus Patrix….
unde dai si unde crapa. 🙂
…vizavi de cele scrise aici…
Am fot la un retreat saptamina trecuta si am invatat o multime de lucruri despre vulturi. Inainte de a-si cauta soata, de pilda, vulturul traieste singur in jur de trei ani timp in care se pregateste fizic si invata sa foloseasca curentii, sa vineze, sa traiasca in furtuni, calatoreste in jur…devine disciplinat. Abia apoi cind simte ca este pregatit de viata isi cauta partener.
Femela daca vede ca este curtata, ia o bucata de lemn si o duce sus de tot si de-acolo ii da drmul. Vulturele trebuie s-o prinda din zbor. Daca o lasa sa cada pe pamint ea ii intoarce spatele si nu mai este interesata de el. Daca o prinde, exercitiul asta continua cu diferite marimi de lemne pe care el trebuie rabdator sa le prinda si sa i le aduca inapoi de fiecare data. Ultima data femela zboara cu o bucata de lemn aproape de greutatea ei, si zboara in forma cifrei 8, foarte aproape de pamint si da drumul lemnului din ghiare. Daca el prinde lemnul din zbor, abia apoi isi unesc ghiarele si se rotesc in vazduh intr-un dans, dupa care devin parteneri de viata.
Mai tirziu cind vor invata puii lor sa zboare si cind mama va arunca puii din cuib ca sa-i porneasca, vulturele va sta la pinda undeva jos si ii va prinde pe aripile lui inainte de a lovi pamintul – si asta explica de ce vulturoaica arunca de atitea ori bucata de lemn sa-l testeze…
Acuma pasarile nu cred ca au inteligenta dar au instincte…
Un bou incaltat functioneaza dupa instincte animalice am zice noi…dar uite ca animalele au instincte mai bune ; aproape ca putem invata noi de la ele…
interesant ce ai scris,… nu ştiam de acest lucru, că vulturul mascul stă undeva jos atunci când vutlturul femelă atuncă puii din cuib… (şi unii încă mai vorbesc de evoluţie… :-@ :-q )
apropos… cred că şi păsările au şi o inteligenţă, nu doar instincte, chiar dacă nu poate fi comparată cu inteligenţa umană… anyway… e complicat domeniul 🙂
foarte frumos!
Nu aprope ci sigur, avem indemnuri in Proverbe.
Chestia cu dragostea la comandă îmi aminteşte de o „zicere” a lui Aristotel, după care suntem obligaţi să fim fericiţi. Referitor la postare, cred că pot să aplic, fără să te supăr foarte tare 🙂 , o vorbă a unui scriitor pe care-l iubesc: românii au un mare talent să dechidă tarabe pe toate golgotele.
da, Borges spunea azi prin gura lui Adrian… am comis cel mai mare păcat de care este în stare un om… n-am fost fericit!
De reţinut!
Dintr-un poem de Borges (‘Remuscarea’-‘El Remordimento’):
„Am comis cel mai grav dintre pacatele
Pe care le poate comite un om. N-am fost
Fericit…”
(„He cometido el peor de los pecados
…Que un hombre puede cometer. No he sido
Feliz.”)
Nu din gura lui Adrian am dat citatul, ci din scrierea lui Paler: „Se chema Aristotel şi a zis: ‘Avem datoria să fim fericiţi’. Aţi reţinut? N-a spus ‘dreptul’. A zis că ‘avem datoria să fim fericiţi'”- din „Calomnii mitologice”, Historia, 2007, pag. 50.
Cu alte cuvinte, fiecare cu sursele lui, iar ceea ce contează este că ideile mari converg, chiar dacă eu nu am timpul să-i citesc pe toţi comentatorii tăi, fie ei şi cu totul speciali, cum este cazul dlui. Adrian.
Cît despre Borges, al cărui scris îl iubesc în mod deosebit, înclin să cred că tot din Aristotel a citat, şi nu invers. 🙂
da, dar al lui Borges este mult mai poetic si dramatic,
Daca nu-mi este cu suparare , fara sa ma jigniti , poate cineva dintre voi sa ma lamureasca definitiv , logic , fara citate ce sunt : dragostea , iubirea , amorul , a fece dragoste , a face sex ?
Asa , cu cuvintele voastre si nu cum ar spune nustiucine .
Multumesc mult , anticipat !
Asteapta , doar nu vrei ca cei cu preocupari asa inalte sa se ocupe cu transarea unor probleme rezolvate de mult ! E mai important sa inveti citate decat sa traiesti , trairismul nu prea concorda cu crestinismul pur.. 🙂
Crisuadi, am continuat, după cum vezi, postările. S-ar putea să nu îţi convină ce spun 🙂
Draga crisualdi:
Nici un om nu poate sa iti dea vreo definitie fara sa aibe in spate un bagaj de texte, citate si citiri. Cand ceri sa ti se dea o definitie fara citari a lu’nushcine, pot sa o fac chiar citand fara ca tu sa iti dai seama.
Sunt cuvintele mele doar in limita in care ma uit la experienta mea de viata, la ce am citit, la ce vad la altii si spun fara tragere de inima: dragostea este…sau dragostea nu este…
In crestinism nu ai cum „traira” fara sa citesti, fara sa inveti, adica…fara teorie. Crestinul isi ia Biblia, o citeste, Ii cere ajutorul lui Dumnezeu sa o poata implini prin puterea Duhului. Apoi se uita la experienta lui de viata si uite asa se duce mai departe.
Cum ai vrea sa ti se dea definitii ale celor de mai sus, din partea unui crestin, fara ca sa fie filtrate prin invatatura Bibliei, adica prin teorie?
Oh, by the way: ce inseamna crestinism pur? Un crestin nu va putea niciodata, cat e pe pamant sa traiasca un crestinism pur…datorita firii pacatoase.
Ciprian, ar trebui să spunem prietenului nostru că noi „trăirim” creştinismul în forma sa primitivă, apostolică.
Semnele creştine din catacombele romane transmiteau, grafic, mesaje ale dragostei, dar cele care par să-l intereseze pe comentator nu pot fi găsite acolo.
În schimb, culturile precreştine sunt pline de simboluri ale fecundităţii, mai ales sub formă de mici statuete, unde o imagine făcea cît o mie de cuvinte. Pînă şi Zeus s-a transformat în taur ca să o cucerească pe Europa, deci în forma nejugănită a boului despre care se vorbeşte în postare, dar modelul nostru nu este acela.
Oricum, nu are de ce să se teamă, pentru că majoritatea dintre noi am citit pe lăudărosul de Casanova, dar n-am ajuns niciodată să aflăm ce-a scris Don Juan, măcar şi pentru faptul că el ce făcea, nu scria.
Amintesc despre asta doar pentru a sublinia că noi avem alte cuvinte, fiecare cu primitivii lui. 🙂
crisualdi…mie mi-a sunat intrebarea ta cam asa…”puteti sa rezolvati o ecuatie in mod logic fara sa folositi matematica?” . Eu am ramas inca citind intrebarea…
Din nou trebuie sa exprim:foooooaaaarte tareee, frate Marius! Imi place ca reusiti sa imbinati tragicul cu umorul si ironia. Sper ca Pomisor nu are dreptate si ca materialul sa nu fie un atac la persoana(desi mi-ar fi greu sa cred ca ar putea fi asa).
Materialul nu este un atac la persoana, mai intai ca nu face referire directa la mine. Iar de asemenea indirect nu consider ca se face referire la mine. Nu ma regasesc aici… Cred ca doar asocierea datorita faptului ca evenimentele sunt apropiate poate face o „legatura”…
Ok.Merci de explicatie!:D
Pingback: “Ce bastard frumuşel!” | Marius Cruceru
Pingback: “Ce bastard frumuşel!” UPDATE ŞI LATER UPDATE – CITAT | Marius Cruceru
Pingback: Retrospectivă Iris “Şi cei doi vor fi un singur trup… ” – Final de serie: “NUNTA” | Marius Cruceru
Pingback: Îndrăgostiţi în papuci, un bou încălţat « La patratosu
Pingback: Și Dumnezeu i-a vorbit și … boului (încălțat) | Marius Cruceru