Pe Alin Cristea l-am cunoscut în a doua jumătate a anilor 90. Eu eram prospăt preparator, el era proaspăt student. Venise la teologie din Petroșani, după ce absolvise deja o altă facultate. Era cel mai în vîrstă din grupa lui și deja îi dăduseră primele fire de păr alb.
Pentru că am crescut într-o cultură în care fratele mai mare este nenea, am avut întotdeauna respect pentru cei mai în vîrstă, chiar dacă erau doi sau trei ani difererență. Acesta a fost și în cazul lui Alin. De fapt întotdeauna mi-am tratat discriminatoriu studenții mai în vîrstă decît mine. Cele mai frumoase experiențe le-am avut cu o grupă de FF, cînd era FF pe vremuri, o grupă de aproape 60 de oameni, majoritatea dintre ei pastori, oameni implicați deja în lucrare, cu familii, copii mari, unii chiar de vîrsta mea.
Anii au trecut și ne-am întîlnit și în alte contexte decît cel universitar. Relația noastră a trecut prin etape și etape, dar am avut o ocazia în cîteva rînduri să petrecem mai mult timp împreună, încercînd să recuperăm timpul din studenție, unde instituția uneori stă împotriva uceniciei peripatetice.
Așa am descoperit că sînt multe lucruri care se pot bine-cuvînta despre Alin, dar voi enumera doar cîteva pe care le-am descoperit în timp.
Alin are o inimă mare, dacă este nevoie să ajute, merge unde este nevoie, nu se dă în lături să sară în ajutor, fie că asta înseamnă să doneze sînge, fie că trebuie echipă de lucru la vreo ajutorare.
Are o sensibilitate deosebită pentru muzică și vers și uneori pune versuri pe muzică sau muzică pe versuri. Cîntă la chitară peste medie, trecînd dincolo de eternul joc pe care îl fac chitariștii noștri între dominantă, subdominantă, tonică.
Este un tată bun. Cînd am călătorit împreună tot timpul s-a gîndit la ce bucurie ar putea să îi facă fiicei lui, cadorisind-o cu oarece. Cînd am fost la Valea Drăganului am observat cum se îngrijește cu mare atenție de răspunsurile la toate întrebările micuței. Ultima dată ne-am întîlnit în oraș cînd venea să-și ia fiica de la grădiniță.
Alin poate fi un partener de discuție excelent. Are curiozități, întrebări și o neliniște a spiritului continuă, o sete de cunoaștere nestăvilită. Poate improviza pe moment în dialog, ceea ce ajută la dinamica discuției. Discuții despre cum am putea semnaliza drumurile cînd călătorim în loc de semne de circulație, cu semnale împrumutate din limbajul muzical pot fi continuate destul de mult.
Alin poate suferi din cauza, dar și pentru ….
Alin poate fi un prieten…
Marius Cruceru 
Nu mi-as dori vreodata sa am vreun conflict cu tine! 🙂
Carbuni aprinsi!
Felicitari, chiar ma gandeam cum te vei dezlantui dupa ziua de ieri! 🙂
Hmmm! Believe it or not, îmi plac luptele, dar nu din acestea. Sînt lupte din care ieşi cîştigător dacă te laşi învins. Sînt lupte în care poţi pierde, cîştigînd. Sînt lupte în care nu merită să te bagi absolut deloc.
Pentru samurai existau lupte dezonorante, în care nu aveau voie să participe.
Da Clou Jan
Eu numesc asta anti-barfa
Pingback: Psihologie Biblică aplicată | LITERE HANDMADE
Stimate domnule,
Am urmarit cu atentie tot ce s-a intamplat in aceste zile.
Cand ati spus ieri intr-un comentariu ca mai aveti alte arme, am vrut sa renunt la blogul dvs. din Googlereader.
Reactia de azi m-a convins ca merita sa il tin in continuare. Va multumesc!
cu deosebit respect,
Nicoleta F.
Stimata Nicoleta,
mă bucur că nu v-am dezamăgit, dar mai tare mă bucur că nu m-am dezamăgit.
Nici nu se punea problema de a dezamagi pe cineva. stiam ca nu o sa faceti asta 🙂
Va cunosc si va apreciez… asa ca orice ar spune (de rau) AC sau oricine altcineva…nu-mi schimba parerea despre dvs.
-a
Mulţumesc, şi totuşi…
Cred ca problema nu se pune daca ne dezamagim pe noi sau pe altii. Asta o facem si o vom face tot timpul. Sintem oameni. Nici pe Dumnezeu nu se pune problema daca Il dezamagim, pentru ca El nu se amageste. El ne cunoaste si, vorba psalmistului, „stie din ce sintem facuti”. Ci cred ca singurul lucru care conteaza cu adevarat este sa facem ce este bine si drept de dragul lui Cristos. Si cred ca Marius a facut asta. Si cred ca a facut-o din motivele corecte. Nu pentru carbuni aprinsi. Aia sint pentru dusmani. Iar noi sintem frati. Cu probleme. Ca asa e in familie. Nu ne place, dar asta e realitatea. Ne ranim unii pe altii cu spinii pe care ii crestem printre fructe si flori, „ca sa ne aparam”. Mai este mult loc de pocainta si desavirsire la fiecare dintre noi. E suficient sa ne uitam in oglinda. Cu ochii deschisi. 🙂
Domnul sa te binecuvinteze, Marius! Si pe tine, Alin. Stie El cum.
Pentru cei care cunosc contextul poate ca este cea mai eleganta reactie din ultima vreme din blogosfera romaneasca. As fi fost foarte dezamagit de o altfel de reactie din partea unui pastor si profesor de teologie.
Chapeau!
Nu cred! Poate că mai sînt, dar vizitezi tu prea puţin alte bloguri 🙂
Draga Mircea, n-am făcut-o datorită personei, funcţiilor şi poziţiilor, care nu mă interesează în acest context absolut deloc.
Ferească Dumnezeu să facem astfel de exerciţii şi mai ales public din pricina funcţiilor publice.
Am ales să fac acest exerciţiu în public pentru că Alin a făcut ce a făcut ieri în public. Simplu.
ESte modalitatea mea de a aborda „bătălia”.
Putem continua lista si noi ceilalti care am mai descoperit in el cate ceva de bine-cuvantat? Sau era doar un exercitiu personal?
Oricum, acest exercitiu cred ca face bine sufletului… sa privim la cei din jur si cu alti ochi decat cei firesti, nu?
Sau cum zicea un cantec dintr-o animatie celebra:
„So how do you judge what a man is worth, by what he builds or buys?
You can never see with your eyes on earth, look through heaven’s eyes!”
Cristi, feel free!
Pe de altă parte este un exerciţiu personal, dar nu este un exerciţiu firesc, în sensul în care Cornilescu traduce termenul sarx-sarkikos în varianta lui.
Am stat de vorbă cu Dumnezeu după ziua de ieri şi asta mi-a poruncit să fac. N-am putut decît să mă execut, deşi nu mi-a convenit deloc. 🙂
Asta-i problema noastră a neoprotestanţilor cu „o relaţie personală cu El”. 🙂
Aş fi avut alte variante de a răspunde absolut firesc. Merită? Nu cred!
Şi am tolba plină cu asemenea săgeţi, de aceea nu m-aş supăra să mă alimentezi cu „muniţie”. Spune lucruri de bine-cuvîntat.
Da, ai dreptate, face bine şi îţi dă o pace care întrece orice pricepere.
Nu voi lăsa pe nimeni să îmi ia timpul şi pacea. Timpul îl dăruiesc, pacea o cîştig.
Cristi, ai dreptate. Cred insa ca lucrul asta trebuie sa invatam sa-l facem zilnic. Cu toti oamenii. Dar mai ales cu fratii nostri in Cristos. Cel putin si la urma urmei pentru ca asa ne-a poruncit El, care S-a dat pe Sine Insusi pentru noi, niste prapaditi…
Draga Mircea, cred că este un lucru bun pe care îl putem spune despre fiecare, dar este un exerciţiu extrem de util să spunem lucruri bune despre cei care ne vrăjmăşesc într-un fel sau altul, public sau privat.
Poate că este un exerciţiu foarte egoist să încerc să „profit” de pe urma acestei situaţii pentru a învăţa pentru mine o lecţie spirituală.
Îmi aduc aminte de recomandarea pe care Alin mi-o făcea la un moment dat: de a citi, pe lângă Scriptura ce n-ar fi trebuit să-mi lipsească, C.S. Lewis şi alţii… şi scrieri/bloguri semnate Patratosu, Ionatan, Persona. A fost o reală surpriză pentru mine să constat că scrierea voastră aducea o altă tonalitate a ceea ce numeam eu a fi Credinţă. Inutil să spun că, doar o dată citind aceste bloguri, n-am mai putut sta departe de ele şi, nu mi-e ruşine să mărturisesc, că mi-au devenit balsam, dar şi adeseori nuia usturătoare pentru gânduri şi situaţii chiar cotidiene.
La un moment dat, m-am speriat de reacţiile, comentariile aflate nu doar aici… ci şi prin alte părţi. M-am „confesat” lui Alin că nu prea înţeleg cum oameni care, în mod clar, trudesc întru acelaşi scop şi în aceeaşi Iubire, îşi pot adresa şi astfel de cuvinte. Răspunsul lui a fost unul destul de… ceţos pentru mine, dar asta ţine de percepţie: să nu văd lucrurile superficial, să trec şi dincolo de ceea ce se vede, să mai caut şi printre rânduri. Pentru că amândoi ştiţi bine care vă este rolul şi lucrarea în zona evanghelică. Şi a stăruit în a-mi recomanda să nu renunţ niciodată la a-l citi pe Marius Cruceru.
Probabil că asta e încă o dovadă că, aşa cum spui, se poate suferi nu doar din cauza… ci şi pentru…
Îţi mulţumesc azi, Marius, pentru toate cele pe care le scrii şi le transmiţi aici. Şi în aceeaşi măsură permite-mi să-i mulţumesc aici şi lui Alin pentru că m-a trimis stăruitor să te citesc. Fără voi, azi, eu – un ortodox – dar şi acesta mai mult cu numele – n-aş fi gustat (din) bogăţia scrierilor evanghelice. Vă mulţumesc amândurora pentru lucrarea ce o înfăptuiţi… mai mult sau mai puţin rotund sau pătrăţos!
draga Oana,
Sper să fie de folos.
Voi rămîne în aceeaşi încercare de a fi ceea ce trebuie să fiu, chiar dacă uneori ratez.
Felul în care fiecare din noi VREM să păzim ce este drept şi să facem în văzul lumii ce este bine ne poate atrage multă dezaprobare, aproape la fiecare pas. Dar o astfel de dorinţă este de bine-cuvântat, chiar dacă persoana ne calcă pe bătături şi nu-i putem înţelege deloc „implementarea”. Ca să nu o pierdem din vedere, sau măcar să admitem că ar există, ne trebuie speranţa că, spre deosebire de noi, alţii pot fi mai buni şi mai pocăiţi decât par.
Draga Agnusstick, acum dar rămîn acestea trei, credinţa, nădejdea şi dragostea,
Dragostea va rămîne veşnic.
Credinţa trebuie păstrată, iar nădejdea nu trebuie pierdută.
Niciodată nu trebuie piedută credinţa că există mai bine şi nădejdea că se poate schimba ceva.
Eh, parca imi vine si mie acuma inima la loc. Aveam impresia ca se intampla un cutremur care va darama si ultimele sperante pe care mai aveam din partea Trupului de aici din Romania.
Nu va cunosc pe nici unul dintre voi personal si poate ca tocmai asta m-a facut sa privesc lucrurile cu anume perplexitate, greu de explicat in cuvinte. Orice va fi, apreciez spiritul acestei poastari si sper ca ea va fi primita cum se cuvine de catre cei ce o vor citi.
Mult har si pace!
draga Dyo, Dumnezeu este cel care pierde sau cîştigă din toate aceste reacţii ale noastre, dacă tot ai vorbit de TRUP. Uneori trebuie să luăm măsuri compensatorii. Cînd se întîmplă ceva într-o direcţie, trebuie urgent luate măsuri în cealaltă direcţie.
Am recitit povestea lui David din Scripturi.
N-am făcut decît ceea ce trebuia să fac. Răul este previzibil. Dacă este aşa, atunci trebuie făcut ceva imprevizibil. Nu ştiu dacă am ales calea binelui, dar am ales instinctiv calea imprevizibului. Cristos a fost absolut imprevizibil. Chiar şi atunci cînd a fost dur!
Pentru Dumnezeu nu exista cazuri fara speranta.
Totusi, pentru a rasturna o situatie, pentru a trasnforma un om, El asteapta rabdator la usa… El, pentru care Universul este prea mic… El care a rostit si tot Universul a venit in fiinta, cu tot ce exista… asteapta la usa unui fir de praf ca mine si ca tine… Si noi ne incapatinam in mindria si in ideile noastre… Mi se blocheaza mintea… Doamne, ai mila de noi!
Speranţa se pierde doar la sicriu, Mircea.
Numai Dumnezeu însă poate să schimbe mintea şi inima unui om.
Marius, nu despre Alin Cristea este vorba în războiul declanşat de el acum două zile.
Nu este prima confruntare dintre voi, în care Alin Cristea a avut rolul de agresor. Oricare ar fi relaţia ta cu el, oricît de mult l-ai vorbi tu de bine, un lucru rămîne şi se perpetuează în spaţiul public: imaginea evanghelicului român, cu limbajul, atitudinile şi agresivitatea despre care nu vreau să insist.
Faptul că Alin Cristea şi-a ales să intituleze blogul- ladă- de- gunoi „România Evanghelică”, în care cei ce habar n-au că un anumit individ se joacă de-a purtătorul de cuvînt, dar citesc ce scrie acesta acolo de o bună bucată de vreme, este o blasfemie.
Pe de altă parte, te rog să nu uiţi că sunt mulţi alţi domni şi doamne, care fac parte din biserici neoprotestante, şi care au parte de un tratament înjositor din partea acestui om pe care tu îl bine-cuvînţi astăzi.
Nu cazul Alin Cristea este cheia problemei, aşa cum te faci că nu pricepi, ci numele blogului unde împroaşcă cu noroi pe cine vrei şi cine nu vrei.
Aştept să văd din partea ta care este contribuţia pe care o ai la acest dezastru, pentru că ea există, iar ceea ce faci astăzi se înscrie, după opinia mea, în nota de duplicitate în care aluneci pe lîngă subiectele grave.
Nu toată lumea se aştepta de la tine să dai cu Alin Cristea de pămînt. Eu nu. Poate doar naivii mai cred că totul este la vedere.
Închei cu regretul că nu ai găsit cu cale să taci, pentru că tăcerea ar fi fost cel mai bun răspuns dat lui Alin Cristea.
Dacă cineva găseşte un singur atribut care caracterizează un creştin dedicat lucrării şi frate în Cristos, în tabloul perioadei roz prin care treci şi pe care îl faci acestui om, îl rog să mi-l spună şi mie. Şi diavolul e frumos, Marius, iar cînd lauzi pe cineva gîndeşte-te pe cine şi de ce o faci şi ce voce te îndeamnă la aceasta.
Te rog să nu ştergi comentariul.
draga RAsvan, cîteva precizări:
1. n-am şters comentariul, după cum vezi. Am fost la biserică şi am avut chiar şi bucurii pe ziua de azi. Am examinat 10 oameni pentru botez pe lîngă slujba de seară, de asta a intrat comentariul tău tîrziu.
2. Nu este un război declanşat acum 2 zile. este declanşat mult mai devreme.
3. Eu nu l-aş numi război. Eu nu mă lupt cu Alin Cristea, chiar dacă pentru asta spumegă cu „laşule” şi alte apelative.
4. De acord, România Evanghelică este un brand confiscat şi batjocorit. Şi? Ce-i cu asta?
5. Imaginea evanghelicului român nu se face pe România Evanghelică. Nu subestima evanghelicul român. Nu supraestima blogul pomenit.
6. Dacă A.C. ar fi fost considerat purtător de cuvînt de cineva ar fi fost şi luat în seamă. asta este parte din tragismul personajului, chestiune pe care nu am abordat-o şi o nu o voi aborda aici.
7. Lui A.C. nu trebuie să-i facă nimeni rău. Îţi face singur. TRebuie să-i facă cineva bine.
8. Contribuţia mea? Poate că este. Mi-a fost student. Îmi cer şi eu scuze tuturor ca Liviu Mocanu.
9. Resping acuzaţia de duplicitate.
10. Tăcerea nu este un răspuns întotdeauna. Acum nu. Am tăcut cu alte ocazii şi voi mai exersa uneori acest lucru.
11. Eu nu l-am lăudat pe Alin. Am făcut doar nişte constatări. Atît. Pe tine te-am lăudat. Altă dată.
12. Am linişte cu ce am făcut şi ştiu ce voce mi-a dictat asta.
Fr. Marius, doresc din adancul sufletului ca Bunul Dumnezeu sa va dea multa sanatate, sa va creasca mereu si mereu prin harul Sau catre Cer, doresc ca lumina Evangheliei sa se vesteasca in continuare si prin ceea ce faceti prin intermediul internetului, ca multi care va citesc sa vada la lucru nu pe Marius ci pe omul de care se foloseste Dumnezeu.
A fost musai sa interviu, nu m-am putut rabda.
Domnul sa va binecuvinteze cu intelepciune care vine de la El.
Dumnezeu să se îndure de noi!
Draga Razvan,
interesanta perspectiva. Si cred ca ai spus unele lucruri de care trebuie tinut cont. Totusi, as vrea sa comentez si eu ceva, daca imi este ingaduit.
Blogosfera este un spatiu public si deschis oricui. Oricine poate sa dea un nume blogului sau dupa cum doreste. Poate induce in eroare pe novici, e drept, dar cred ca toti stim ca Alin Cristea nu este purtatorul oficial de cuvint al nimanui. Si pentru tot ce spune, pentru FIECARE CUVINT, va da socoteala inaintea Celui care nu se uita la fata omului si nu e impresionat de aparente.
Unii oameni se trezesc atunci cind se asteapta sa fie loviti, dar primesc in schimb o floare. Chiar daca e clar ca n-o merita.
2. Diavolul nu e frumos. A FOST. Inainte de a se razvrati impotriva lui Dumnezeu. Nu exista nici o urma de frumusete la el. Ca se preface, asta e altceva.
3. Alin nu e diavolul. E poate un crestin care are talente si daruri demne de cauze mult mai bune. Nu cred ca prin ceea ce face produce multa bucurie Celui care l-a rascumparat cu Singele Sau. Dar poate ca a uitat asta. Altfel cum se explica faptul ca nu se poarta precum Domnul si Mintuitorul lui? Si poate ca, vorba lui Petru (2 P 1:9), „a uitat ca a fost curatit de vechile lui pacate”. Domnul sa aiba mila de noi toti.
Foarte bună precizarea cu „fiecare va da socoteală de orice cuvînt nefolositor”.
Uneori, RAsvan şi Mircea, poate chiar trebuie să ne gîndim cu mentalitatea naivă a celor care poartă acele brăţăruşe WWJD (What Would Jesus Do?).
uneori ajută…mai ales la volan …. şi pe bloguri 🙂
Recunosc!!! un text-reactie care este foarte buna! Poate ca ma depaseste… Mai rar cineva care are ochi sa vada si lucrurile bune din cei cu care este in conflict…
Bine-cuvantati fiti si dumneavoastra si d-l Alin!
Draga Pomişor. N-are cum să te depăşească. Cum adică?
Binecuvîntaţi pe cei ce vă blastămă.
Ce-i greu de înţeles în asta?
De inteles nu-i greu deloc de inteles… e foarte greu de aplicat… Oricum felicitarile mele celor care reusesc!
Cine reuşeşte? Nimeni!
Nu am inteles nimic,nestiind ce s-a intamplat ieri…..
Domnul cu mila, eu l-am cunoscut doar pe net, dar as fi preferat
sa nu-l fi cunoscut deloc .
De ce, ba este foarte util!
Frate Marius, va cunosc personal si am petrecut multe momente frumoase cu dumneavoastra…Intotdeauna mi-ati lasat o parere buna, si orele cu dumneavoastra au fost adevarate momente de partasie in Scriptura. Insa azi, ati avut o reactie mai mult decat surprinzatoare. Ati avut o reactie duhovniceasca. Initial n-am stiut ce s-a intamplat, dar am intrat pe blogul lui Alin Cristea, am citit acel comentariu si…..SOCAT, SOCAT, SOCAT. Nu de calitatea comentariului, ci de mizeria, frustrarea si invidia afisata acolo. In fine….
Totusi nu imi vine sa cred cum unii oameni pot sa adreseze asemenea „complimente” la adresa altora, iar mai apoi sa se roage, sa citeasca Scriptura, sa mai ia si Cina, fara sa nu initieze o discutie de impacare. Nu pot intelege……De fapt, NU POATE FI DE INTELES…
Ma bucur mult de raspunsul dat domnului Alin Cristea. Sper ca el sa duca la impacare. Cu siguranta, nu ati publicat acest raspuns neaparat ca asa ati simtit sa faceti, deoarece mai sus, ati specificat ca „aveati tolba plina de sageti” si ati fi putut sa raspundeti pe masura. Dar asa v-a spus Dumnezeu sa faceti….Sper ca in final totul sa se rezolve si sa va impacati pana la urma….
draga Esential, ma bucur pentru momentele frumoase de la curs.
pentru mine aceasta este adevărata desfătare, nu blogul. Blogul este muncă. Desfătarea este la servici 🙂
Fac ce trebuie şi ce îmi place, citesc NT în greacă şi … .auzi aici… mai sînt şi plătit pentru asta. 🙂
Nu-i o reacţie duhovnicească.
Este o reacţie „ca la carte”, adică „după manual”. DAcă ar fi fost după mine aş fi reacţionat altfel.
……da, am citit si eu…ma dezic total de acest personaj, zis credincios evanghelic,
care murdareste totul in jurul sau, prin „cuvintele de care fiecare va da socoteala”,
cred ca ar trebui obligat sa-si puna titluri particulare la blogurile sale,
nicidecum cele care reprezinta crestinii evanghelici din Romania, este ca si o blasfemie, ma mir ca nu se sesizeaza Uniunea Baptista…
„dacă îi este foame […], dă-i să mănânce;
dacă-i este sete, dă-i să bea;
căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui. ”
Ati avut in minte si versetul acesta?
nu, n-am avut în minte versetul acela.
Alin Cristea nu este un om usor de iubit, dupa cum singur a spus-o nu demult. Am stat putin sa cumpanesc pentru cine este postarea aceasta, pentru Alin Cristea sau pentru Marius Cruceru?
Un fapt de iubire si bine-cuvantare dreapta pentru Alin Cristea ar fi incetarea promovarii mitului invidiei de care este acuzat (mit care s-a raspandit destul de bine).
Domnul Rasvan Cristian a amintit anul trecut foarte patrunzator ca trebuie sa oferim dragostea de care celalalt are nevoie, sau pe care o asteapta, nu cea care ne vine noua la indemana sa o oferim. Aceasta este o provocare si o jertfa pentru fiecare.
draga Vasile,
cine a decretat că invidia este un mit?
Al doilea lucru; copiii noştri interpretează dragostea într-un mod complet diferit decît noi. Nu le putem oferi dragostea de care au ei nevoie, ci dragostea care le este necesară. Nu cea pe care ei o aşteaptă, ci aceea care le este spre creştere.
Da, le oferim dragostea care le este necesara la copii. Insa relationarea cu oamenii mari este destul de diferita de cea care o avem cu copii (decat daca nu cumva ii consideram pe oamenii mari tot copii).
Legat de punctul 1, interesanta interogatia dumneavoastra, dar eu as dori sa merg mai adanc si sa intreb „cine a decretate ca invidia NU este un mit?” (ma refer in acest caz particular). Acolo este responsabilitatea, si de acolo ar trebui sa inceapa interogatiile.
draga Vasile,
şi eu tot la acest caz particular mă refeream: cînd şi cine a desfiinţat „mitul invidiei” RESPECTIVULUI? Asta era întrebarea mea. Probele îţi stau la dispoziţie.
In vreme ce nu agreez unele metode si cuvinte folosite ori atitudini si idei exprimate de Alin, in ce ma priveste, Alin a avut intotdeauna o influenta pozitiva asupra mea. Incepand de la studiul biblic al lui Beni Faragau cand eram in liceu pe care il tinea la el acasa cu tinerii din biserica, si care a fost o excelenta pregatire a mea pentru admiterea la ‘Institutul Biblic Emanuel’:), continuand cu lectiile de muzica pe care le dadea acelorasi tineri, cartile pe care mi le-a imprumutat din biblioteca personala si bunatatea inimii cu care a tratat mereu familia mea si alte familii in care copiii erau orfani de unul dintre parinti… sunt multe alte lucruri bune pe care le-as putea mentiona.
Standardele lui de excelenta sunt din afara acestei lumi si nu pare sa vrea sa si le coboare prea curand. Si cred ca ai mare dreptate cand spui ca isi face mult rau singur.
nu toate standardele de excelenta or fi din alta lume. noi il vedem pe AC atat de uman!
draga Aletheia,
am spus întotdeauna că Alin are daruri pe care le-ar fi putut folosi mai bine.
poate că pentru unele este prea tîrziu acum să le scoată din ţărînă, dar pentru altele, nu.
Niciodată, pînă omul nu moare, speranţa nu-i pierdută.
Dragostea acopere totul, nădăjduieşte totul, crede totul şi sufere totul. Nu-i aşa?
Despre standardele de excelenţă… ce bine ar fi să ni le aplicăm întîi nouă, înainte de a le aplica altora…
Personal am inteles de ce bine-cuvintarile. Daca nu ele, atunci …ce-a mai ramas ?
@ Personal am inteles de ce bine-cuvintarile. Daca nu ele, atunci …ce-a mai ramas ?
Rodica, sper să nu-l agasez pe Marius cu ce spun aici: a mai rămas să-şi schimbe numele blogului sau să transfere toată discuţia pe oricare alt blog de-al său.
Cum nu o va face, toată mascarada va continua şi va avea o etichetă numai bună să facă de pomină pe mulţi. Ceea ce nu vor să înţeleagă oamenii, este că nu poţi să pui o firmă de genul „Universitatea Emanuel” pe un bordel, să spunem, şi să nu existe vreo reacţie din partea ADEVĂRATEI instituţii, care-şi va fi văzut în felul acesta numele batjocorit.
Cînd e vorba de titulatura „România Evanghelică”, nimeni nu suflă o vorbă- cînd spun ‘nimeni’ mă gîndesc la oamenii grei din cult, nu la unul ca mine, care fac scandal de pomană-. Nu există niciun protest serios.
Pînă şi Marius consideră că asta e o bagatelă- orbire pe care nu i-o înţeleg-. Că nu are cine ştie ce rating? ei bine, uite că a rezolvat şi chestia asta. Acum are, şi va creşte.
Tu ai avut o idee excelentă, cea cu strîngerea de semnături, dar era prematură şi a declanşat o serie de reacţii venite în apărarea lui Alin Cristea, mai ales din partea- cui altuia dacă nu? a lui Dănuţ Mănăstireanu.
Dar pînă şi acesta a sezizat că Alin Cristea ar trebui să schimbe numele blogului cu care îşi atacă adversarii.
Scria cineva mai sus despre standardele din altă lume ale lui Alin Cristea. Mi s-a părut că nu văd bine, deoarece nu cred că-I vom cînta lui Dumnezeu, cînd vom ajunge sus, în termeni scatologici. Pe de o parte avea şi dreptate, atîta doar că lumea de dincolo are două teritorii şi nu vreau să spun din care parte bate vîntul în ce-l priveşte pe acest domn.
Presupunînd că bîlciul s-ar muta pe blogul „Rotundu”, aş fi primul căruia nu i-ar păsa cum se defulează acest domn. Faptul că a trecut la atac împotriva pastorului Paul Negruţ să-i mai lămurească pe oameni că treaba n-are nicio legătură cu biserica lui Cristos, iar măsurile de apărare trebuiesc luate cu fermitate, nu cu leşinuri şi ochi daţi peste cap. Repet, nu Alin Cristea e problema evanghelicilor, ci firma sub care-şi face mendrele. Meditaţi la chestia asta, ce Dumnezeu! Treziţi-vă cît nu e prea tîrziu!
Rog pe Marius să nu şteargă comentariul, că nu drege busuiocul ridicînd greutatea cu stilul împins, ci cu cel tras. 🙂
draga Rasvan,
Răul era deja făcut. Pe Alin nu-l opreşti tu sau eu, îl va opri Domnul la vremea cuvenită. Cum ştie El! Eu sper să îi schimbe inima.
Azi am văzut o pasăre în faţa maşinii, s-a ferit în ultimul moment, am mai omorît vrăbii cu maşina…
I-am spus NAtaliei: Dumnezeu a avut nevoie de ea… ai văzut cum a ridicat-o cu degetul Lui. Incredibil.
Apoi ea a început să recite din memorie psalmul 104.
Crezi că Dumnezeul care îngrijeşte de vrăbii nu ştie ce se întîmplă în blogosferă.
Dacă am căpătat prea multă popularitate şi prea multă credibilitate, Dumnezeu îi îngăduie lui Alin să scadă, să mă înjosească atît cît îngăduie şi doreşte El.
Alin nu face nimic mai mult decît i se îngăduie şi fiecare vom da socoteală de lucrarea nostră, dacă este din paie, pietre scumpe sau aur sau chirpici de balegă.
Cea mai mare greşeală ar fi ca „oamenii grei” din cult să reacţioneze la „proiectul RE”. Ar fi chiar o greşeală strategică majoră ce-ţi doreşti tu.
Asta ar însemna să fie băgat în seamă, ceea ce nu este cazul.
Eu l-am băgat în seamă altfel. Azi, în încheierea zilei de post, la biserică ne-am rugat pentru el.
Stimate domn,
Titulatura „Romania Evanghelica” nu a existat in blogosfera pina nu a ‘inventat-o’ Alin Cristea (btw, domeniul .ro nu-i apartine, asa ca va bateti pe-o feliuta de tort, care s-ar putea sa nu aiba decit frisca!). Si mai este drum lung pina cind un asemenea concept sa se transfere in realitate si sa existe o Romanie Evanghelica, ca pina atunci avem doar entitati religioase care sint ‘contra’.
Dar, pina sa avem o entitate reala si identificata drept ‘Romania Evanghelica’, avem culte cu mentalitati de secte; apoi avem virtual ‘patratosi’ – eticheta prea usor imprumutata de unii – titlu care nu a existat in blogosfera inainte de a-l ‘inventa’ Marius Cruceru (ca si altele, precum ‘fabrica de barbati’, etc …), avem si ‘rotunzi’ – o alta titulatura ‘inventata’ de Alin Cristea (oarecum in antiteza cu ‘patratosii’, daca nu cumva relatia dintre patrat si rotund este mai complexa decit antiteza si complementaritatea laolalta); a, si avem multe alte poligoane intermediare, multi altii care opereaza in geometria in spatiu, sau pur si simplu altii care opereaza cu concepte din alte domenii sau pentru care ‘patratosul’ si ‘rotundul’ nu reprezinta decit alte 2 persoane puse in relatie sau non-relatie…
Titulatura respectiva le apartine respectivilor (da, 2 cuvinte banale alaturate, precum ‘romania’ si ‘evanghelic’ sau ‘fabrica’ si ‘barbati’, etc …).
Deci cine sa ‘protesteze’ si la ce anume? ‘Oamenii grei’ din cult? Care cult? Si la ce? La un concept ce nu le apartine, la care nu s-au gindit si pe care nu l-au initiat vreme de mai bine de UN DECENIU ?!?
Daca in urmatorul cincinal apare, sa zicem, o grupare religioasa liberala care ‘ajusteaza’ Biblia asa ca noua ei ‘infatisare’ este un patrat 🙂 si descopera ca titulatura ce li se potriveste este de ‘patratosi’ ce-ar fi indicat sa faca: protest la otv, mars, protest cu semnaturi ?!? :)) Incercati o analogie similara cu un grup religios de ‘vindecatori’ care vor sa se apuce de blogging. :))
Desi am indicat unora unelte sau facilitati specifice inca de la inceputurile timide ale blogging-ului, nimeni nu le-a luat in seama pina cind 1) Alin Cristea a inceput sa le promoveze (agresiv? – fara a-i atasa conotatii pozitive sau negative) si 2) Vasile Tomoiaga a pus la dispozitie o unealta usor de folosit pentru monitorizarea rating-ului pentru bloguri multiple (de ordinul zecilor sau sutelor).
Da, probabil ca rating-ul este o ‘feliuta’ tare mica si mult infierata, dar creditul le apartine, asa mic cum este, mai ales ca este focalizat pe monitorizarea unei arii foarte restrinse de 800-1000 de bloguri in top-uri specifice blogging-ului cu zeci de mii de bloguri (si nici asta nu e mult daca ne comparam cu alte natiuni care au bloguri de ordinul sutelor de mii sau milioanelor).
Un alt aspect: pentru grupul asta (minuscul, probabil de 2%) de oameni de factura religioasa evanghelica si romani pe deasupra si care nu constientizeaza ca sint sau nu vor (sau nu pot- vezi neputinta la romani) sa fie o entitate, RETEAUA Romania Evanghelica este cel mai important concept initiat de evanghelici in ultimii ani si cu un potential care probabil nu este inteles deplin si acum nici de participantii in acest proiect, un proiect de la care astept (mult) mai mult in urmatorii ani.
Ah, am uitat! Au ajuns din nou in lumina reflectoarelor personale manifestari similare unor ‘meciuri’: Alin Cristea – Marius Cruceru, Oradea – Bucuresti, Florin Motiu – Iosif Ton, fundamentalism, liberalism, arminianism, calvinism si hipercalvinism, anti-, semi- si pelagianism; nu-i asa ca nu doar telespectatorul roman, dar si consumatorul de bloguri evanghelice romanesti nu-i chip sa se plictiseasca ?
Revenind la titulaturi deci… Apelul cu ‘treziti-va’ este specific romanesc… de-acuma puteti sa va ‘desteptati’ ca e deja prea tirziu… :-s
A, si abordati viitorul intotdeauna cu … spatele!
„A, si abordati viitorul intotdeauna cu … spatele!”
ei, nici chiar asa! 🙂 viitorul ne impresoara peste tot, chiar cu spatele fiind. si nu este un viitor intunecos, chiar daca pricini de carcoteala le sar in ochi curiosilor bagareti.
apropos, daca lumea evanghelica, sau ma rog, romania evanghelica va oripileaza atat de mult, ne puteti divulga o lume diferita la care sa ne minunam si noi?
Michael, da îţi pot da o listă de bloguri de limbă engleză foarte bune. Te vei minuna cu adevărat.
Numai că nu-i aşa de mare veselia ca pe aici.
„viitorul ne impresoara peste tot, chiar cu spatele fiind”.
Evident, asa ca ce rost are sa ne facem planuri, sau sa avem o strategie coerenta in privinta prezentei evanghelicilor pe internet ?
Ultima propozitie din comentariul meu anterior, cea pe care ati mentionat-o si dvs, e mai curind adresata evanghelicului roman si nu domnului Razvan, care mi-a oferit generos subiectul pt interventia mea.
Xfinger,
1. una este Fabrica de bărbaţi, aria de impact este restrînsă, alta este România Evanghelica. Dar … există istoria de brand. tocmai am citit cîteva luni în urmă ceva despre marketing. Este foarte interesant cum se creează un brand şi cum se poate distruge.
2. ţin să precizez că există o succesiune temporală de notat, cele două nu au apărut simultan. A apărut pătrăţosu şi apoi a apărut rotundu. Pentru exactitate şi pentru tras concluzii sau confuzii, după caz.
3. i-am spus şi eu lui Alin. Reţeaua România Evanghelică A AVUT, acum spun AR FI AVUT un impact deosebit, dacă n-ar fi fost compromisă nava amiral a acestei reţele. Să nu exagerăm cu „cel mai important concept iniţat de evanghelici… în ultimii ani… „. ESte o cumplită exagerare. Pe ce? Pe net? Totalmente? În viaţa eclesială, academică, în misiune? Există forte multe felii pe care le acoperă evanghelicii. De aici şi pînă la „cel mai important concept”… poţi ajunge dacă îţi petreci viaţa numai pe net. În acest timp au existat publicaţii, conferinţe, iniţiative private sau de grup, proiecte sociale, academice, volume de colectiv, sesiuni de comunicări ştiinţifice, departamente înfiinţate etc. Cred că pînă şi Alin Cristea ar amenda o asemenea exagerare.
4. Despre ce meci vorbiţi? Alin Cristea – Marius Cruceru? Unde? Cînd? Cum? Care au fost armele şi martorii? Nu am fost făcut „laş” de atîtea orit TOCMAI pentru că nu am acceptat lupta. Imediat după apariţia acestui articol am fost căutat în zi de sărbătoare de împricinat pentru a mi se arunca din nou „laşule”. Eu încă nu m-am luptat pe net cu nimeni. Mă tem de cît de rău sînt. Pur şi simplu. Am o tastatură prea ascuţită şi trebuie purtată tot timpul în teacă. Încă nu m-ai văzut, xfinger, la atac. Dacă ce-ai văzut pînă acum crezi că este „luptă”, te înşeli amarnic.
5. Am mai spus-o: mediul virtual evanghelic românesc este în plină pubertate. Mai este pînă la maturitate.
Postări de genul celei pe care o amintim indirect aici nu reprezintă altceva decît o simplă stoarcere de coşuri în faţa oglinzii, obicei de puberi. E scîrbos şi nici nu ştim dacă este util. Se poate oricînd suprainfecta.
Faţa blogosferei evanghelice pe net este, în consecinţă, puncturată, roşie, inflamată şi plină de pustule în evoluţie.
Eu am altă treabă de făcut decît să storc coşuri şi apoi să numesc asta „proiect”.
evident ca afirmatia mea se refera la internet, unde evanghelicii nu au initiat nimic IMPREUNA, unde nu au nici un proiect care sa-i indentifice ca ROMANI EVANGHELICI.
Care ar fi utilitatea cea mai mare a unui asemena proiect, cînd agenţii de ştiri există, creştin total, ştiri creştine şi alţii ca aceştia, care fac o treabă mult mai bună decît Reţeaua?
Care-i diferenţa de funcţiune şi brand a Reţelei faţă de cele două pomenite mai înainte sau … resurse creştine, spre exemplu?
Ba chiar unele oferă mai mult, mai divers etc.
Ah, că are tuşa personală a autorului? Asta-i altceva. Atunci nu mai este proiect ÎMPREUNĂ. este proiectul lui Alin Cristea. Full stop.
Asta înseamnă că toţi românii evanghelici ÎMPREUNĂ ŞI TOŢI, cu TOATĂ reţeaua mă spurcă pe mine? Să fim serioşi!
permiteti-mi sa elaborez.
1. da, dar eu am subliniat doar ca respectivele branduri le apartin autorilor lor, fie ca unele ne plac, iar altele ne calca pe batatura.
2. acelasi lucru l-am subliniat si eu in succesiune si prin paranteza in care m-am referit la ‘rontundu’ si in care am spus ca relatia dintre rotund si patrat e probabil mai complexa decit antiteza sau complementaritatea laolalta.
3. evident ca afirmatia mea se refera la internet, unde evanghelicii nu au initiat nimic IMPREUNA, unde nu au nici un proiect care sa-i indentifice ca ROMANI EVANGHELICI. Nu m-as fi hazardat sa afirm asta in sfere pe care nu le cunosc sau doar pe baza faptului ca nu am auzit eu despre ceva. Au fost citeva proiecte initiate (mai mult sau mai putin IMPREUNA si care nu indica o Romanie Evanghelica, pe cind proiectul RETELEI o face) de la evanghelici si de la care am avut (mari) asteptari – nesatisfacute pina acum (vezi Agora Christi, dar si altele).
Ceea ce stiu despre celelalte medii sint lucruri importante: conferinte (Cornilescu, BIG, Ravi Z., etc…), ateliere (e.g. Cristia), proiecte academice, sesiuni de comunicari, etc …
Dar din felul in care ii cunosteam pe evanghelicii romani, stiu ca erau mai curind entitati separate care se identificau prin faptul ca sint ‘contra’ (si ca mod de definire).
Evident ca ma intreb daca s-a schimbat ceva si in plan real care sa-i faca sa se identifice ca si o entitate de genul ROMANIA EVANGHELICA (pina la urma, asta era punctul de pornire in discutia colaterala ‘binecuvintarii’).
4. M-am referit mai curind la ‘manifestari’ si nu la ‘lupte’. Manifestarile oscileaza marcind punctele intermediare si adesea abrupt marginile: relatie / non-relatie, lupta / non-lupta (sau confruntare / non-confruntare); si intentia era sa aduca o privire mai de ansamblu asupra unor incidente dincolo de cel de fata, care, exceptindu-i pe consumatorii de spectacol acum oripilati, sa aiba un efect formator pentru cei implicati, de oricare parte a unei baricade ‘confruntationale’ s-ar afla.
5. Evident, am spus-o si eu in trecut si inca sustin acest fapt; totusi, nu numesc dinamica si evolutia blogosferei evanghelice romanesti drept pubertate asa ca nu subscriu analogiei cu stoarcerea de cosuri; o numesc infantilitate, fara analogii inutile; dar totodata remarc si progresul facut de (unii) evanghelici in blogosfera; sa nu minimizam nici importanta simplei prezente a evanghelicului in blogosfera (luati de pilda top-urile recente de postari, care comunica anumiti parametri de interes si despre interesul evanghelicului vs blogosfera).
De asemenea, de reflectat de ce anumite proiecte (mature) care ar fi putut avea succes deosebit in sfera reala nu persevereaza si in sfera virtuala (e.g. AgoraCristi). Sa fie oare un motiv similar pentru care clonele imbatrinesc timpuriu si mor ? Sa fie oare nevoie de proiecte ‘native’, ‘nascute’ exclusiv in in sfera virtuala, asa cum e RETEAUA Romania Evanghelica ?
Am înţeles ce spui, Xfinger,
1. corect. Deci nu este ÎMPREUNĂ, ci este o iniţiativă privată, la România Evanghelică mă refer. Celelalte bloguri din reţea au fiecare personalitatea proprie.
2. da,
3. am răspuns deja la asta, uită-te la celălalt răspuns.
4. problema individualismului şi a despărţirii şi dihoniei dintre evanghelici este o chestiune care ţine de teologia noastră. Aici trebuie corectat. Am o postarea foarte lungă pe tema asta. Gata de vreo 2 luni, dar nu-mi vine s-o dau încă, e destul de dură.
încerc să analizez rădăcinile istorice şi teologice ale situaţiei de acum.
5. despre cît de matură este blogosfera evanghelică… hmmm. Eu cred că am ceva de spus în chestiune, fiind „bătrîn” în asta. Am văzut mai toate fazele.
Repet, ca români nu sîntem în stare decît în condiţii speciale de proiecte COMUNE.
ca evanghelici ne trebuie un alt dicţionar în care să definim cuvintele ÎMPREUNĂ şi TOŢI.
Ne-au rămas invectivele, injuriile, iar cînd ne este ruşine să le folosim… ne rămîn presupunerile.
Steihardt are un text excelent, dar nu-l găsesc acum despre presupunere.
Biblia spune ca vom da socoteala pentru fiecare vorba nefolositoare pe care am rostit`o. oare in ce consta aceasta judecata? nu poti sa spui cuiva „prostule” cu obida si sa pretinzi ca in spatele acestui cuvant se gaseste o realitate care trebuieste descoperita, mai ales daca prin aceasta catalogare se atenteaza la personalitatea celuilalt, scopul fiind umilirea si ranirea acelei persoane.
Michael, miza cea mare aici nu sîntem noi. Nu ştiu dacă ai copii. Eu am. Miza cea mare sînt copiii noştri.
Aşa am perceput mai ales în ultimul timp.
Fiica noastră tocmai a început să citească blogul meu, poate că şi alte bloguri. Pare destul de informată de ce se întîmplă cu mine 🙂
De asemenea, organistul nostru, fratele Dan, mi-a făcut cadou aseară cîntarea pe care o tot căutam pe blog.
Cînd am intrat în biserică am auzit cîntarea.
Sînt fiii noştri, enoriaşii, fraţii.
Ce se întîmplă cu mine…. Dacă Domnul îngăduie asta este altceva, dar scriptura ne avertizează asupra faptului că s-ar putea să îi facem să cadă pe acei micuţi.
marius, da, sunt parinte. mai devreme sau mai tarziu copii vor veni in contact cu niste realitati despre care, probabil, am vrea sa nu aiba stiinta. tine de intelepciunea parintelui ca la vremea potrivita sa poata discuta cu copii lucruri mai delicate care fac parte din cotidian.
tocmai am discutat, copiii îţi dau nişte idei nemaipomenite.
asa este. puritatea lor se manifesta si aici.
N-am idee ce conflict aveti dar imi aminteste de o care a lui Philip Yancey in care in fata unei clinici de avort se protesta (impotriva) si directoarea le-a dus ceai protestatarilor, inchizandu-le gura definitiv.
El numea asta gratie.
Cartea la care faci referire se numeste „Tulburatoarele descoperiri ale harului: (sau daca vrei: What’s so Amasing about Grace) si este o catastrofa teologica. Sper ca Marius nu urmeaza modelul harului, asa cum l-a prezentat Yancey…
🙂
..am vrut sa spun „Amazing”
Nu cred ca incerca sa fie o carte teologica ci mai degraba de bun simt. Cat despre ce e si nu e dezastru teologic, din punctul meu de vedere nu exista o carte teologica care sa nu fie un dezastru impotriva realitatii, dar asta e o alta discutie in care nu ma bag.
Si Marius tocmai asta a facut, pare sa fie „the bigger man” aducand laude si cuvinte bune, desi n-am idee asupra conflictului.
Nu sînt Bigger, Alin este mai mare, şi ca vîrstă şi ca înălţime şi ca greutate 🙂
Desi am scris si eu pe tema intelegerii distorsionate asupra harului, careia ii cade in capcana putin si Yancey ( http://dyobodiu.wordpress.com/dureri-de-cap/antideconstructie/) cred ca pana la „catastrofa teologica” este o cale lunga. Sunt cuvinte mari … ma intreb daca au o fundamentare sau … doar ai vrut sa-l pui intr-o incurcatura si mai mare pe ateul nostru …
Mulţumim, Dyo!
Yancey scrie bine în ce priveşte retorica. Eu am probleme cu conţinutul, dar nu fac recenzii acum.
Îmi spui şi mie de ce e o catastrofă teologică?
Cel mai amazing (dis)grace e că DEA a citit cartea de Yancey, dar încă n-a terminat Biblia! De fapt, poate o fi terminat-o şi acum e la bibliografie, că n-am mai ţinut legătura. Oricum, partea care i-a (dis)plăcut lui cel mai puţin pare să fie episodul cu jertfa lui Avraam, deşi e cu happy end (ţapii nu pot fi ever happy din păcate, se pregătesc probabil de proteste şi ecologiştii).
Cartea lui Yancey e citita de mult, e lejera si rezonabila.
Biblia ma face sa vreau sa o arunc in toate partile deci n-o s-o termin prea curand.
Si mai ai nevoie de dovezi ca mintea umana e limitata? Singur recunosti ca uneori suntem depasiti… 🙂
Eu nu aveam nevoie de dovezi pentru asta, o stiu de ani buni, de cand am invatat ca a spune „nu stiu” e mai bine decat sa inventezi raspunsuri si sa speri ca nimeresti.
Dar asta nu inseamna ca exista ceva deasupra mintii umane.
Plus ca nervii mei vin din faptul ca nu reusesc sa inteleg cum o declara unii cuvantul lui dumenzeu cand e evident absurda si cu nimic peste momentul in care a fost scrisa ca si cunostinte.
However, nu ma bag in chestia asta, vroiam doar sa apreciez gestul lui marius.
De fapt nu-ti convine ca nu se potriveste Dumnezeul din Scriptura cu imaginea ta despre ceea ce ar fi trebuit sa fie dumnezeu.
Ei bine, afla ca El nu-si ascunde actele (comportamentul) si nu-ti da tie sau mie socoteala. E super inteligent incat sa nu se puna „in pielea” a miliarde de ipostaze asa cum ar dori, cum i-ar placea fiecaruia. Daca ar fi facut asa ar fi fost dumnezeul actor, marioneta. N-ar mai fi avut „personalitate”, nu? Eu unul prefer un Dumnezeu onest, ba chiar dur (cu toate ca e si plin de bunatatea, Dragostea in Sine) decat unul prefacut, cameleonic, care-mi zambeste-n fata apoi ma arde la prima cotitura.
Ceea ce te deranjeaza la Biblie si la Dumnezeul descoperit in ea este ca-ti condamna pacatele si-ti arata unde te duc acestea. Asta te doare (si e de inteles, nimic de condamnat, pe toti ne doare ca nu suntem „buricul pamantului”). E normal (pentru tine) sa-L hulesti (din partea mea e de compatimit) pentru ca iubesti ceea ce iubesti.
Apropos! Dumnezeu nu este obiect pentru stiinta si o sti prea bine. Daca vrei sa-L cunosti trebuie sa apelezi la REVELATIE. REVELATIA este un mijloc de cunoastere superior stiintei (si cand zic revelatie nu ma refer la „caderea in transa”; din contra, trebuie sa fi foarte lucid pentru fenomenul revelatiei). Daca vrei sa-L cunosti, va trebui sa faci un act de credinta simpla si EL va fi langa tine. Nu incerca sa-I comanzi ca nu tine, doar e Dumnezeu, nu?
Probabil vei vrea sa-ti descriu revelatia, sa-i enumar partile componente si functionalitatea. Ei bine, n-o sa fac acest lucru. Cauta-L pe Dumnezeu in Biblia pe care esti ispitit mereu s-o arunci. Dumnezeu nu se ascunde, insa vrea sa fi si tu onest. „Uita-te atat la bunatatea cat si la asprimea Sa.” Si cauta-L, cauta-L… cauta-L! Si-L vei gasi!
normal ar fi ca Biblia sa te arunce in toate partile. la tine e pe dos.
Iti propun o lectura interesanta:
Romani 12 (tot capitolul).
…
Ceva impresii dupa ce ai citit capitolul?
indemnul cu Romani 12 este pentru DEA!!!!!
Aha, te-am prins! Citeşti Yancey 🙂
Fraţilor, dacă un ateu înţelege chestia asta aşa de natural, nu vi se pare că sîntem penibili făcîndu-ne unii altora procese de intenţie?
Da, este incredibil să fie cineva sincer făcînd o chestie din asta. Neapărat trebuie să fie un exerciţiu de ipocrizie. Corect!
Recunosc! Sînt duplicitar: răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac şi binele pe care vreau să-l fac nu-l fac.
Marius, incerci sa ne convingi ca AC nu este un monstru.
Nici n-am crezut ca ar fi.
Destul de multi dintre cei care au facut parte din anturajul lui Hitler, il descriu pe acesta drept o persoana manierata. La ce te gandesti cand ii pronunti numele? La faptul ca saruta mana doamnelor, era amabil cu copiii si-si iubea cainele, sau la gramezile de morti din lagarele naziste?
E frumos sa spui lucruri frumoase; sunt si adevarate?
Florile din vaza acopera mirosul generalizat de rahat (ca sa fac referire la titlul unui articol de-al sau si care te avea in vedere)?
Sunt anumite lucruri care nu se fac (sa adresezi injuriii unei femei este unul dintre acestea) si care, atunci cand apar, il descalifica definitiv pe faptuitor.
In ce-l priveste pe AC, eu in locul tau l-as lasa sa moara singur si anonim, din lipsa de rating.
Fie-i tarana usoara…
DAn H.
În primul rînd: Încerc să MĂ conving. Nu încerc să conving pe nimeni altcineva.
Apoi: în fiecare este chipul lui Dumnezeu.
L-ai amintit pe Hitler. Da şi în el era chipul lui Dumnezeu.
Alin Cristea are cel puţin un lucru în favoarea lui: este construit după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi asta pot aprecia. Cred că şi tu.
Ce facem noi cu chipul care ne-a fost dat? Asta este altă problema.
Draga Dane,
nu, florile din vază nu acoperă mirosul de care spui… dar ce trist ar fi numai cu mirosul, nu-i aşa?
PArcă florile din vază mai salvează ceva.
Apoi… dacă intră o muscă, va căuta acolo.
dacă în casă intră o albină, va căuta în vază.
Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem trăind în acestă lume în care sînt bude şi vaze… ce sîntem noi, albine sau muşte?
Dacă ochiul este rău… oh, cît de mare este întunericul acela!
Fain comentariu! Mai e şi varianta metamorfozei… şi nu mă refer la plante sau materii!
Rasvan…
lumea noastra evanghelica nu mai reactioneaza decat cand este atacata personal;uita-te la ceea ce s-a intamplat la una din bisericile evanghelice, care a aparut si pe internet:pastorul informator, desi e in proces(avem voie sa umblam pe acolo, fiind pastori? )cu CNSAS-ul a reusit sa „scoata tepusul”, excluzand pe cel care spunea adevarul, de parca nu ar sti ca „moara Domnului macina incet”.
NU SE VREA curatire…ne complacem;dar o va face Domnul!
Si va fi Vai!Vai! Vai!
O va face si cu A.C. si cu toti cei care trag in noroi valorile crestine, pentru ca „dumnezeul postmodernismului nu este Dumnezeul Bibliei”
D.A.
ma gandeam sa faci rost de cartea lui Kennet Klaus;un om care si-a predat inima satanei acum f.multi ani;a colindat 2000000km in cautarea adevarului…a trecut prin religii hinduse, a facut yoga, a fost budist, a lucrat cu diavolul, incat se facea nevazut…a trait lucruri nu prea des intalnite la o singura persoana;
pana cand si-a propus sa infrunte moartea”omorand-o” , acolo unde apare ea, sa o anihileze; ii era frica doar de moarte, asa a cunoscut-o pe maica Tereza, ducandu-se in locul unde mureau oameni pe capete, credea ca acolo va putea sa o invinga, insa acolo a cunoscut marea dragoste a acestei femei;apoi viata lui a luat alta intorsatura…
D.A.isist sa cauti cartea” 2 milioane de km in cautarea adevarului”, si stii de ce? pentru ca acest om a fost azi in orasul meu,l-am vazut su auzit aevea, este elvetian, profesor la pensie;
am fost la conferinta, pentru ca ii citisem cartea; el l-a descoperit pe Dumnezeu cel viu la ortodocsi, este in tara acum, face misiune, daca auzi de el, si esti in zona, merita, cel putin pentru experientele lui fantastice.Este o persoana originala, cu multa multa traire, le spune preotilor de fata cum sa duca o viata vie.
A cautat adevarul zeci de ani, trecand prin primejdii inspaimantatoare, poate te ajuta in ccautarile tale.
cine este acest ac, pic ca musca in lapte si nu pricep valurile, o adresa? un sait? daca se poate, multumesc frate marius!
draga Daniel,
nu vrei să ai link-ul, te asigu eu.
Mulţumeşte-te cu asta. VEi avea o duminică mai bună.
Asa este… omul are calitati, poate fi prieten, poti avea cu el discutii interesante, dar nu mergeti la linkul unde scrie, ca vi se strica duminica.
🙂 nu vad nimic rau in asta… omul are potential, dar inca nu l-a valorificat. pana va invatata nu este absolut necesar sa ne „delectam” cu stangaciile lui. Domnul va purta de grija, si ne bucuram ca sunteti la dispozitia Lui. daca aveti nevoie de sprijin in rugacine va sustinem cu draga inima…
Nu, Duminica este DOMINICA, este Ziua Domnului, acesta este Ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm în ea. Dacă aşa este, atunci nu ne-o poate strica nimeni.
Şi totuşi trebuie să predic…
Interesanta postare!
nu ramane sa speram decat ca e pornita din dragoste frateasca (oricat ar parea de putin plauzibil), mai mult decat din diplomatie.
Interesant ca A.C. n-a avut nici o reactie aici (sau a avut-o si l-ai moderat ???), ci doar Vasile Tomoioaga, cu care am mai discutat personal (face to face sau pe mess) despre acel asa-zis mit al invidiei, care cred si eu ca e supraestimat si prea-uzitat.
Ar fi multe lucruri pozitive de spus despre Alin Cristea si aici si aiurea, dar trebuie ales contextul si momentul.
Si ca sa apreciati cu adevarat munca lui Alin Cristea, ganditi-va la pasiunea care o pune in ceea ce face si daca cumva vi se pare a fi fara finalitate concreta, imaginati-va ce ar iesi daca ar transpune-o in alt domeniu: daca ar fi profesor, medic, economist, artist, etc.
deci, macar pt pasiunea care o pune in ceea ce face, merita respect, chiar daca ne-a faultat pe majoritatea dintre noi.
Ce nu prea inteleg in mediul actual evanghelic, mai ales in blogosfera: de unde perceptia ca inteligenta se exprima mai ales, preponderent prin malitiozitate, prin ironie, prin incitare la dueluri, prin exprimari mai laxe (ca doar DUMNEZEU le deschide portile largi inteligentilor?!) ???
Nu gasim exemple de minti sclipitoare in istoria crestinismului care s-au validat si prin modalitatea pasnica de abordare inclusiv a partenerilor de dialog? Trebuie neaparat sa facem apel la ceea ce se „poarta” in jurul nostru?
…stiu, aici putem intra in discutii legate de paradigma culturala vs….dar unde trebuie sa ne fie indreptate „privirile”?
Mai avem multe de invatat cu totii si se pare ca blogosfera nu e mediul propice inca, mai trebuie sa se abata multa vreme soarele intelepciunii ca sa coacem si sa dam rod.
PS1: vreau sa afirm aici ca nu sunt de acord ca sub titulatura blogului Romania Evanghelica sa se poarte tot felul de lupte personale sau de grup, care de fapt, nu exprima decat in cel mai bun caz 1% din parerea celor care reprezinta de drept lumea evanghelica autohtona.
Acest lucru mi se pare o uzurpare si ar trebui stopata (Claudiu Nitisor a avut o discreta initiativa acum ceva vreme) sau boicotata. Iar faptul ca nu ne pasa, sau ca nu avem ce face reflecta cel mai clar imaturitatea si ineficienta in a concretiza un tel comun al blogosferei evanghelice .
PS2: aproape toate comentariile au apreciat si aplaudat „mutarea” lui Marius, putine au incercat sa „sape” sa-l descopere pe Alin.
Faptul ca avem tendinta de a coagula in jurul unui guru si/sau mogul al blogosferei evanghelice si sa devenim aproape instant „aplaudaci”, „guristi/back-vocals” – arata din nou cat de jos e nivelul de maturitate.
cu respect, Ciprian Sturz
draga Ciprian,
îţi multumesc pentru contribuţia ta.
1. Am spus-o şi cu alte ocazii. Munca şi talentele lui Alin transpuse în altceva ar fi rezultat în altceva. De acord!
2. chiar de la început îţi manifeşti suspiciunea, ca şi alţii. A fost interesant să urmăresc aceste reacţii de tipul: „nu poate fi adevărat”, „mişcare de scenă”, „diplomaţie”, „joc de glezne”, „nu-i autentic”, „trebuie să fie un şpil pe undeva… „. Corect! Este dreptul fiecăruia să ne îndoim de ceilalţi, dar ce senin ar fi fost să ne credem pe cuvînt, măcar din cînd în cînd… Poate că ar fi un exerciţiu interesant: cin partea unora sinceritatea vulnerabilă, din partea celorlalţi, credulitatea, la fel de vulnerabilă. Se pare că nu sîntem în stare la ora actuală nici de una, nici de alta. Poate ne facem un pic mai copii pe anul viitor.
3. Mitul invidiei. Hmmm, mă abţin să comentez. Ti-as atrage atenţia asupra unui singur lucru. De privit etichetele blogului România evanghelică. Se pare că sînt mult prea important pentru ACESTĂ românie evnaghlică. Dacă nu eu, atunci cine… 🙂
4. Faultat? Chiar nu se poate faulta altfel? Părerea mea despre luptă este cu totul alta. De aceea o refuz pe aceea. Nu lupt cu asemenea „faulturi”.
5. Ai dreptate: de ce sîntem în stare numai de ironii şi maliţiozităţi… poate că inteligenţa uneori vine la pachet numai cu asta. Ferice de cei „proşti”, săraci cu Duhul.
Am un verişor care are sindromul Down. Întodeauna m-am simţit bine în prezenţa lui. Mi-e dor de cristi. Are acum 47 de ani, a trăit mai mult decît i-au dat medicii. ESte recordman în categoria lui. Mi-e dor de lipsa lui funciară de a face vreun fel de ironie. Pur şi simplu nu poate. ESte atît de senin. Aceştia ne vor judeca alături de apostoli în Ziua Veşniciei pentru toţi neuronii risipţi în răutate.
6. Din păcate în istoria creştinismului sînt puţine exemple de minţi mari şi senine. Prea puţine. Să vezi scrisorile lui Augustin, Ioan Gură de Aur, disputele între ei şi eretici… Ironiile aruncate etc.
7. PRetind în continuare că, în situţia dată, poţi să o etichetezi cum vrei (de la ipocrizie pînă la diplomaţie fină) am fost mult mai paşnic decît s-ar putea imagina. Dacă tac nu este bine, dacă răspund nu este bine, dacă răspund astfel sînt sigur „ipocrit”. Măcar atît lăsaţi-mi şi admiteţi: se putea şi altfel, dar este mai bine aşa, aşa cum i-am cerut Adamaicii să îşi păstreze dreptate, dar să admită măcar că estetic arată bine, dacă nu altfel. În rest… să ne păstrăm părerile.
8. România Evanghelică o uzurpare? O uzurpare a ce? A imaginii evanghelicilor din România. Dar cînd au avut aceştia o imagine bună. Acesta este motivul pentru care securiştii şi-au retras armatele de pe teritoriile noastre şi nu trbuie să mai fim loviţi de talibanii altor confesiuni. Ne facem rău destul de bine şi singuri. Era mult mai costisitor să îşi plătească haidamacii pentru activitatea pe internet (precizez că am date despre acest fel de iniţiative. Surse 🙂 ). aşa este mult mai ieftin. Gratis chiar. O slujbă excelentă. Dacă aş fi securist în Rromînika de azi, mi-aş freca mîile de bucurie că pot pleca în Hawai în concediu liniştit, pocăiţii se macină şi se mănîncă singuri. Iată o modalitate de a salva banii de la buget.
9. Fiecare este liber să sape pentru a-l descoperi pe Alin. Părerea mea este că nu poţi descoperi un om pe blogul lui, oricît de multe postări ar avea. Pentru asta este nevoie de o întîlnire personală. Eu l-am întîlnit personal pe Alin. Eu am făcut nişte constatări informate mai sus.
10. Despre aplaudaci… Poate că unii au considerat pur şi simplu că , dată fiind situaţia (imaginează-te în situaţia în care fiica ta descoperă , dînd un google pe numele tău că iese fraza care iese în dreptul numelui meu… la fel… mama mea, colegi, prieteni, oameni din biserica ta, clienţii tăi, pacienţii, soţia ta…. ) că aş avea nevoie de o încurajare, nu de aplaudaci. Era bine ca toţi să vină şi să spună: „ehehe, bădie, lasă că te ştim noi… joc de scenă, glezne, diplomaţie?”. Poate că dispreţuieşti o atitudine de solidaritate sinceră între oameni care se văd în situaţia de a fi spurcaţi la fel în aceste noi arene în care putem să fim măcelăriţi sau să ne măcelărim unii pe alţii.
Chiar crezi că ajută mai mult scepticismul tău şi al Adamaicii referitoare la intenţiile mele şi la tot ce s-a întîmplat înlăuntrul meu în momentul în care am citit ce s-a scris despre mine? Ciprian, fă te rog din nou exerciţiul de imaginaţie. Vei muri! La căutarea pentru cîteva date referitoare la anunţul tău mortuar se va da un google. Exact în ziua morţii tale cineva va citi despre ce mănînci tu. Imaginare savuroasă!
aţi număra bine zilele şi cuvintele înseamnă să te gîndeşti în fiecare zi la ziua morţii.
Călugării vechi, ca să nu greşească acesta, dormeau în sicrie.
Resping titulatura de guru şi de mogul al blogosferei în orice situaţie, fie aceasta ironică sau de orice altă factură.
draga Marius,
2. e normal sa am suspiciuni. Evolutia blogosferica a fiecaruia dintre noi, participantii a lasat loc pt asa ceva. Si cunoastem inca in parte. Iar dubito ergo cogito e valabil si pt mine.
7. nu stiu cum era mai bine: sa raspunzi, sa nu raspunzi…anyway, estetic arata bine. Totusi, mi se pare ciudat ca n-a reactionat decat Vasile Tomoioaga.
3. nu cred ca e vorba de o invidie crasa, vadita. Practic toti avem astfel de samburi prin suflet, tine de autocontrol si de nasterea din nou.
Prea s-a legat de multa lume ca sa fie invidie, a faultat pe multi (pct 4), dar dintre toti, tu esti preferatul lui. Poate pt ca ai acaparat atentia si traficul blogosferei – asa cum o recunoasteai intr-un comentariu.
Restul erau cateva observatii generale despre blogosfera. Nu trebuia sa le iei specific, personal. Blogosfera e imatura, ai recunoscut si tu! Poate pt ca noi, cei care participam activ sau pasiv, suntem imaturi?
10. De ce „aplaudacii” nu i-au luat partea si lui Claudiu Nitisor sau celorlalti „atinsi” de Alin Cristea? De ce nu s-a boicotat R.Ev?
8. La nivelul tau de implicare in lucrare si ierarhii, sigur stii mai multe despre obiective subversive, manipulari escamotate, etc. Pt mine sunt undeva in zona literaturii lui Pavel Corut 🙂
10. din nou
draga Marius, dupa experienta cu Patratosu (inclusiv experienta coliziunii cu A.C. , Bastrix, etc) ti-ai asumat acest blog si contrele care vor sosi. Nu stiu cum ar trebui sa reactionezi (ai o experienta mai plina si spiritual si in domeniul blogosferei), dar trebuie sa remarc (am mai facut-o pe blogul meu acum un an) ca respect si admir atitudinea lui Paul Negrut de a spune ce are de zis, de a bloca comentariile si a evita disputele fara rost. In rest, cainii latra….
draga Marius, titulatura o respingi categoric, dar asa cum o recunosteai (trafic, tipologii foarte diferite de cititori, etc), ai o influenta – probabil cea mai mare – asupra navigatorilor din blogosfera ev. Asa ca ar trebui sa-ti asumi aceasta realitate (in orice postura: cu sau fara cravata) si sa actionezi ca atare. Nu ca pana acum n-ai fi facut-o, voit sau instinctiv.
Nu vreau sa te intristeze „contributia” mea. NU te atac si imi pare rau ca aceasta modalitate de comunicare e saraca si destul de inexpresiva, lasand loc unor interpretar pe care nu le voiam. Ma bucur sincer ca exista un blog evanghelic care abordeaza atatea teme, ca ai o audienta atat de vasta si diversa.
draga Ciprian,
2. Ar fi fost „normal” să ai suspiciuni, dacă mă cunoşteai doar de pe blog. Ne-am cunoscut cît de cît şi personal, lucru pentru care îţi mulţumesc şi mai ales pentru ajutorul dat. Pentru mine nu-i normal să mă îndoiesc de oameni, mă îndoiesc de informaţii. Plec întotdeauna la drum din nou şi din nou cu „dosarele curate”, believe it or not, chiar şi în cazul Alin Cristea (dar cine ar putea crede aşa ceva?).
7. A mai reacţionat şi A.Dama şi Rasvan. Niciunul nu au „aplaudat” reacţia mea.
3. Am dovezile mele legate de diagnoza contestată de Vasile. Nu le voi aduce aici şi acum. Nu-i vorba de trafic şi nici de blogosferă. Ca filolog nu fac presupuneri despre ce se întîmplă în mintea sau sufletul cuiva. Eu lucrez cu texte şi citate. Analiza reacţiilor de tipul Bastrix-Cristea împotriva mea şi împotriva altora le-am făcut în altă parte şi cu alte ocazii.
tocmai am spus că blogosfera evanghelică românească este în plină pubertate şi are coşuri. Dacă cineva şi-a fixat ca proiect stoarcerea acestor coşuri în public asta este cu totul altă problemă. Pe mine nu mă interesează strip-tease-ul ideologic.
10. Să mă ierte Claudiu Nitisor, dar din simplul fapt că …. camera era goală, adică nu erau vizitatori. Îmi cer iertare pentru că acest blog este, vorba lui Alin, chestiune care pare a fi deja un delict „mai fascinant” decît altele. Am comis „delictul de fascinaţie” din cîte se pare.
8. Da, ştiu mai multe, este adevărat. Există un întreg departament în cadrul actualei securităţi care se ocupă de aceste chestiuni, băieţi deştepţi, educaţi, foarte bine antrenaţi. Păcat că stau degeaba şi îi plătim de la buget. Aşa cum spuneam; le facem treaba. A propos, să îi salutăm: salut, băieţi! Servici uşor!
Da, mi-am asumat, aşa cum îi spuneam şi A.Damei, mi-am asumat riscuri. Aşa îmi trebuie.
Paul Negruţ nu este blogăr, deşi Alin pare a-l confuda tot timpul, aşteptînd să se manifeste ca blogăr. De fapt nici eu nu sînt. Doar „scriu pe blog” şi „gîndesc cu voce tare”.
Despre influenţă: spuneam mai devreme că Domnul îţi dă sau îţi ia imaginea, influenţa etc. Pînă acum am făcut-o instinctiv. Sper ca influenţa mea să fie de bine. Poate că tocmai responsabilitatea enormă care îmi apasă pe umeri, date fiind cele ce spui… traficul şi celelalte, mă determină să fac astfel de „gesturi teatrale” şi „jocuri de scenă”, nu-i aşa?
Mai bine un gest teatral în care îţi înghiţi răspunsurile fireşti numai ca să nu se împiedice cineva.
Ah, Ciprian, îţi propun şi ţie şi Adamaicii cîteva exerciţii de imaginaţie.
Iată cum: Imaginează-ţi că cineva începe să scrie pe net ceva titluri de genul „Medicul Ciprian Sturz prins dînd mită… pacientul reclamă”, „Amantele medicului Ciprian Sturz. Se dă lista”. „Medicul Ciprian Sturz divorţează”. Mai vrei? Tu ştii bine că nu este adevărat. Ai mai multe opţiuni. Nu le enumăr. Calci peste tine şi încerci un răspuns.
La Adamaica nu îndrăznesc să imaginez din pudoare. Ea îşi poate imagina cum stă situaţia şi cu fiica adolescentă. Tu încearcă să-ţi forţezi baierele imaginaţiei şi creşte-ţi fiica cu 15 ani în plus.
Vin eu şi spun… dar tot ţie îţi spun „Hmmmm, interesant… ” şi încep să fac psihanaliză de amator, scobind în ungherele sufletului cuiva care este oricum rănit şi cu imaginea publică terfelită pe nedrept, după care tragi concluzia că toţi cei care încearcă oarecum timid să te susţină sînt nimic mai mult „o ceată de aplaudaci”, iar răspunsul tău evaziv „DOAR un joc de scenă” (fac aluzie la cele spuse de Adamaica. )
Continuă tu exerciţiul acesta şi mai vorbim.
Poate că aceste atitudini de suspiciune şi de presupuneri m-au rănit ma mult în aceste zile decît acţiunea lui Alin. El este previzibil. Atitudinea ta şi a Adamaicii, neaşteptate.
Voi încerca să şterg comentariile „de aplaudaci”, să rămînă numai „suspiciunile”, ca să se „echilibreze” lucrurile. 🙂 Trist!
De ce nu mai au oamenii incredere unii in altii?Cum am devenit atat de sceptici si ne asteptam doar la rau unii de la altii iar cand cineva face ceva bun este privit cu suspiciune sau ironizat asteptand sa fie prins?Se pare ca oamenii se asteapta doar la rau si poate unii chiar asteapta cu placere parsiva sa vada rautatea si ura in actiune.Poate ca unii sunt dezamagiti ca nu v-ati lasat condus de fire, i-ati facut sa piarda „spectacolul”.
Sincer, cu riscul de a fi privita cu suspiciune si interpretata, apreciez ceea ce ati facut, nu ca as fi eu cineva sa apreciez…
Draga Marina, poate fi numit rău ceea ce am făcut eu, dacă…
Şi acum să facem un pic de chirurgie spirituală… de fapt voi face separat acest lucru.
Da, poate fi rău…
Ar fi fost o grămadă de răi care s-ar fi bucurat ca să răspund altfel. Robert Turcescu a răspuns altfel şi un ziar de cancanistică pînă la urmă şi-a cerut scuze pentru minciunile spuse despre el. Merită?
Nu cred. Noi trebuie să luptăm şi în bătăliile întunericului tot cu armele luminii… numai să le găsim, orbecăind pe ici pe colo. Uneori nu vedem să luăm armele din locul lor chiar din cauza fraţilor care stau în cale.
Marius,
Alin Cristea a fost cel care a agresat scriind titluri pe care nici cei care n-au Dumnezeu nu le-ar scrie.
Dar te uiti la emitator inainte de a-l crede pe cuvant. Ma gandesc ca oamenii care citesc titlul urat mirositor de pe blogul lui Alin nu-si schimba parerea despre tine datorita excesului lui de creativitate in sens negativ.
Imaginea ta e construita si in virtual, si in real. Cum ar putea sa ti-o afecteze un titlu neadevarat?
Ai spus ca nu e potrivit pentru copii sa fie martorii acestor schimburi de replici. Ti-am dat dreptate. Chiar repet aici, pentru ca Alin va citi cu siguranta.
Bine-ar fi sa fie toti copiii celor ce scriu in virtual mandri de ce-au scris mamele si tatii lor!…
Aceasta bine-cuvintare a ta peste Alin a venit intr-un moment in care se creasera tensiuni la cote inalte. Ai intors cu 180 de grade tabloul… Impresia mea a fost aceasta: de gest teatral – e o impresie, si nici impresia mea nu ar avea cum si de ce sa-ti afecteze tie imaginea.
In plus, in paranteza, am scris ca, in cel mai bun caz, e „un efect de procedura”. Atunci, ia paranteza ca fiind valabila: ii binecuvantam pe cei ce ne blestema si le facem bine celor ce ne urasc.
Si impresia mea a fost tot de „gest teatral”.
Pety, impresia ta e vizavi de ce am scris eu, banuiesc.
Draga Adama
Impresia e fata de ceea ce a scris Marius.
Mulţumesc, Pety. Am încredere în tine. Eşti psiholog. M-ai citit.
Draga Marius,
sper ca nu te-ai suparat.
Eu vad in/din epistola ta o suferinta interioara. Iar subiectul pare a nu concorda cu trairea.
Te doare ceea ce se intampla, iar ratiunea a iesit invingatoare, in sensul ca a dictat subiectul impotriva a ceea ce a rezonat inima.
Pety, eu nu pot despărţi raţiunea de sentimente şi invers. Nu sînt trihotomist şi pe Platon şi pe Augustin îi iau cu rezerve. Despărţirea sufletului omeniesc pe voinţă, sentimente, raţiune etc. mi se pare artificioasă şi nefuncţională. Noi nu sîntem aşa.
Draga Marius,
probabil n-ai inteles (problema cu ceea ce simtim si ceea ce gandim nu e deloc artificiala. Sunt mecanisme psihice existente in noi in care se manifesta in mod cotidian: cand stam sa alegem intre doua sau mai multe variante actionale exact asta se intampla. Ba chiar intra mai multe instante: sistem de valori – materiale, morale, relationale etc.). Insa, in continuare consider artificial gestul tau. Nu din cauza a ceea ce ai scris ci din cauza a ceea ce ai omis sa scri.
Think about it!
Ti-am scris din dragoste nu din indiferenta. Nu ma supar deloc daca ma moderezi. E spatiul tau. 🙂
draga Pety,
Mă gîndesc tocmai la ce spui: Ce anume crezi că am omis eu să scriu?
Ce ar trebui adăugat?
@Pety
Il cunosc de putin timp pe Marius (face to face) insa cu ajutorul blogului am reusit sa l cunosc mai bine.
Date fiind circumstantele care au generat bine-cuvintarea lui AC la care adaugam si agitatia din trecut, nu cred ca omeneste si crestineste posibil, Marius putea da un raspuns mai bun.
Mi se pare o mica insulta la adresa lui Marius ca noi incercam sa sondam in raspunsul lui si sa gasim fisuri.
Deci AC arunca cu noroi, Marius raspunde super elegant, si acum tot Marius nu e sincer in totalitate? C’mon!!!!!! Get real!!!
@ Putinstiutoru
Nu ma apuc sa discut asupra a ceva de felul „Mi se pare o mica insulta la adresa lui Marius ca noi incercam sa sondam in raspunsul lui si sa gasim fisuri. ”
Ai dreptul sa ti se para orice. Eu unul nu caut fisuri in discursul lui Marius. De altfel comentez foarte rar, avand foarte putine lucruri in comun, cu exceptia aceluiasi Mantuitor si a unui respect crestinesc reciproc (sper). Daca Adama nu sesiza si ea acelasi lucru nu scriam.
Marius a scris public ceea ce a scris, iar eu, nu am depasit limitele bunului simt scriindu-i public ceea ce cred despre actul postarii sale, fara a da amanunte interpretabile de n comentatori si cititori de pe blog.
Daca e nevoie, ii voi spune personal lui Marius ceea ce a omis, insa cred ca si-a dat seama. Adama a punctat foarte bine. Comentariul meu se vrea a fi un suport nu contrariul.
Binecuvantari ceresti!
draga Pety, am scris public dintr-un singur motiv, că jignirea care mi s -a adus a fost publică şi aceea. Nu am răspuns la TOATE jignirile şi nu voi răspunde la FIECARE.
Voi răspunde numai în dreptul acelora care pot oferi o altă cale, un alt model faţă de „spurcare la spurcare”, „bălăcăreală la bălăcăreală”. Dacă nu-m vine vreo altă idee mai cretivă, mai bine tac. Am încercat să răspund măcar creativ, în termenii unui prieten, dacă nu mi se poate considera răspunsul creştinesc.
Pety, ai spus că am omis sau că lipseşte, probabil ceva esenţial. Sînt curios, pentru data viitoare, ce anume!
Draga A.Dama,
Eu nu mă refeream la oamenii care mă cunosc. Există o grămadă mult mai mare de oameni care caută numele meu pentru alte chestiuni decît acest blog, dar asta este altă poveste.
Aşa cum spunea cineva: mi-am asumat riscuri. „Riscul” de a călători cu Alin Cristea în aceeaşi maşină, de a vorbi cu el pe mess, riscul de a sta cu el de vorbă la mine acasă, la el acasă, de a-l invita ici-colo, de a coresponda etc. „O meriţi din plin, să te înveţi minte” mi s-a spus. Aşa se pare! Era foarte simplu să închid orice conversaţie de la început, după ce a terminat studenţia. Eu mi-am complicat viaţa inutil, nu-i aşa? Şi nu numai cu el, ci cu o grămadă de alţii.
Aşa cum am spus, miza este cu totul alta. Alin ştie asta foarte bine, de asta tresare şi reacţionează dacă cineva vorbeşte cumva despre familia lui, dar nu contează dacă familia altcuiva este lovită indirect prin acţiunile lui.
Dacă cineva a crezut că mă consum vreo clipă pentru ceea ce numim „imagine publică” sau „influenţă” sau „poziţie socială”… atunci este în plină eroare.
„Imaginea” („trecerea” înaintea oamenilor se numeşte în Scripturi) ţi-o dă Dumnezeu prin „trecerea înaintea Lui”. Ce frumos sună! Neapărat trebuie scris pe asta cu „trecerea”. Dacă Domnul te ridică, nimeni nu te poate coborî.
Influenţa? Influenţa mea nu este în mulţimea de cititori ai acestui blog (1500 în medie lectori unici, 3000 de accesări în medie zilnic), ci în ucenicie. Acolo este puterea Bisericii şi niciodată nu voi schimba diamantele pe sticlele colorate ale falsului impact.
Poziţia socială, etichetele. Mulţumesc, le-am avut de foarte devreme. Nu cîştig nu pierd nimic prin vorbe aruncate. Salariul meu rămîne acelaşi.
Voi reveni cu o postare despre chirurgia spirituală.
draga Marius,
cu cat ne expunem mai mult , cu atat mai mult vom fi „in gura lumii” mai mult. Sunt realitati „reale”, ni le asumam cu totii. Doar ca acel proces de asumare trebuie sa aiba in fata un alt proces de cantarire: merita au ba?
imi pare rau ca atitudinea mea te-a intristat. Probabil n-a fost oportun sa-mi expun parerile.
C.
PS: exercitiul cu moartea e unul dintre cele care ma fac sa-mi evaluez periodic comportamentul. Nimic nou sub soare, nu-i asa? 🙂
Nu, Ciprian, ai făcut bine că te-ai exprimat. Bine pentru tine, bine pentru mine. În felul acesta ne înţelegem mai bine în ce gîndim şi cum trebuie să facem corecţii cu alte ocazii.
Cînd tu vei fi în ziarele din Cluj… eu voi fi învăţat ceva din experienţa mea 🙂
Sper că nu are nimeni cu adevărat pretenţia ca acest articol să fie pornit din dragoste frăţească. Marius e şi el om, cel puţin aşa cred! Văzut dintr-o cultură puţin mai catolică, ce a FĂCUT Marius este perfect valid şi sincer, chiar dacă în minutul următor după „PUBLICĂ” a putut comenta acid despre domnul Alin Cristea. A făcut ce trebuia să facă, a cerut sufletului să-l contemple pe domnul Alin Cristea şi să vadă că are şi părţi bune. Atitudinea asta e sinceră, chiar dacă resentimentul rămâne şi lupta pentru o adevărată dragoste frăţească nu s-a încheiat. La fel cum sincer, dar dur se anunţă îndoiala despre Marius, pentru că el nu afişează încă perfecta dragoste frăţească. Evanghelici, de! Vreţi duh şi adevăr în toate cele, şi iată că Marius a dovedit că se luptă cu sine, nu că-l iubeşte sincer pe domnul Alin Cristea. Give him a break, will you? (Cum care him?) În altă ordine de idei, toţi combatanţii au spus ce-i doare, ce au greşit ceilalţi etc. Se simte nevoia unei runde de pocăinţă, de genul „ia să vedem ce am greşit eu”. Evanghelici, de! Mereu mai e loc de pocăinţă în plus.
Agnusstick, da, ai intuit bine. Dragostea frăţească din Ioan 15 este o poruncă pe care o execuţi, nu este „pupat-nbrăţişat piaţa-ndependeţii”, nici „lacrimi şi muci” de emoţie smiorcăită. Este o chestie bărbătească, fermă.
Ai intuit bine, cel mai greu este să te lupţi cu tine şi este o luptă pnetru a cîştiga această bătălie.
Dragostea, ne spune Apostolul, nu-i chioară, nici nu orbecăie, nevăzînd defectele celuilalt, dimpotrivă, le vede prea bine, dar le acoperă.
Nu o să mă prefac acum că nu mai pot de dragul lui Alin şi nici nu voi spune că duhoarea din postarea lui miroase a esenţă bulgărească de trandafiri.
Perfectă dragoste frăţească? Cine poate arăta? Arătaţi-ni-L, că să-L răstignim din nou.
Yes, Give me a break, acelui „me” firesc.
Aşa cum s-a consumat energia de data asta, mi s-a părut foarte util. N-am citit Yancey, dar am impresia că articolul, replicile de pe alte bloguri şi comentariile arată ceva important, mai mult decât o ceartă de vorbe. Mi se pare o demonstraţie (şocant de ecumenică) a ideii că harul e gratis, dar nu trebuie neapărat să fie ieftin. Ritual teatral, chin şi asceză – poate în speranţa unei mistici impregnate de real, prin care să-L putem iubi pe Dumnezeu, acordând „trecere” lumii şi Lumii, aşa cum sunt. Un nou motiv de a-l acuza pe Marius de subminare a gamei Sola, de a pune sub lupă rostul expunerii la (şi pe) Net. Nu m-ar mira, mai bine zis am speranţa să fie şi o dovadă a faptului că ritualul, iniţial sterp şi primit cu ostilitate, poate avea urmări surprinzătoare. Nu magice, nici algoritmice – poate misterios eliberatoare şi transformatoare.
Nu cred că am spiritualizat o încăierare de cartier mărginaş, cred că se întâmplă la fel prin zonele rezidenţiale sau istorice. Dar au alte fascinaţii blogosferice, poate mai slab polarizate. Marius, dacă am bătut câmpii prea rău, lasă-mă să ştiu…
Nu, n-ai bătut cîmpii şi… chiar dacă ai face-o, de obicei o faci cu multă graţie 🙂
Gestul fratelui Marius este cel al cercetatorului onest.
Daca nu esti de acord cu cineva nu inseamna ca il urasti.
Daca esti de acord cu cineva nu inseamna ca trebuie sa ii treci cu vederea defectele.
Un cercetator onesc critica ce are de criticat dar evidentiaza si aspectele pozitive.
Nu inseamna ca daca nu sunt acord cu Luther, acesta nu avea si trasaturi laudabile. Daca sunt onest cu principiul onestitatii, scot in evidenta atat cele pozitive cat si pe cele negative.
Totusi, cred ca articolul fratelui Marius trece dincolo de explicatia mea.
EDITAT DE MODERATOR.
Nu ştiu EDITAT DE MODERATOR dar ştiu foarte clar că mie mi s-au întipărit foarte adânc în suflet toate greşelile părinţilor mei, şi m-au durut ca o rană. N-am să uit niciodată că tata a lovit cu vorba un om deja căzut la pământ, n-am să uit niciodată nedreptăţile mamei făcute din pripeala de a judeca pe alţii. Aş fi vrut să fie perfecţi. Deşi e mult mai interesant să iubeşti oamenii aşa cum sunt, ai tot timpul surprize.
Surpriza va fi cand noi, ca si copii, desi vom fi identificat toate greselile alor nostri, si ne vom fi dezis de ele…le vom face tocmai pe acestea.
Surpriza asta ne-ar da o şansă. Fără ea, putem merge înainte pe aceleaşi căi, liniştiţi că suntem mai buni.
Daca AC ar fi (prin absurd) membru in Biserica Baptista din Iris (Cluj Napoca), si ar scrie ce a scris, i s-ar pune in vedere sa-si ceara public scuze pentru postul cu pricina. Daca nu ar face-o, in momentul urmator ar fi exclus. Este incredibil ce vocabular, si chiar asa, mi se pare ca cineva e foarte permisiv sa i dea voie sa foloseasca numele de romania evanghelica.
Imi place sa cred ca AC nu este membru intr-o biserica, sau ma insel?
Singurul Om care merita lauda si onoarea este, ISUS CHRISTOS.
Urmeaza sa ne mai punem nume ca: ” presfintitul …” si stim cu cine ne asemanam.
… nici prea multa intelepciune omeneasca nu e buna, nu?
Am mai incercat sa postez asta azi si se pare ca nu a mers. Deci…
Am vazut si eu postarea initiala a domnului AC.
1. Daca (prin absurd) ar fi membru in biserica noastra (baptista Iris din Cluj) i s-ar cere sa-si ceara public scuze pentru asemenea limbaj, si daca nu ar proceda asa (sa se pocaiasca) ar fi exclus rapid.
2. Mi se pare ca cineva ar trebui sa ia pozitie si de faptul ca se foloseste de termenul evanghelic pe acel blog. Ne face de rusine, sincer.
3. MODERAT
4. Daca face parte din vreo biserica, aceasta nu a luat pozitie fata de atitudinea sa?
Putinstiutorule,
ti-am moderat o chestiune care este nepotrivită.
De ce Ciprian si Adama nu au scris nimc despre cel care umple spatiile cu titluri
murdare , la vremea respectiva?macar sa-l trezeasca la realitate.
Este gresit ca sa apreciem faptul ca Ciprian e un medic bun sau Adama o profesoara buna?inseamna ca devenim aplaudaci?
Daca elevii si pacientii vostrii ar scrie dsepre voi aici atatea si atatea porcarii(da, por-ca-rii)cate a scris A.C>despre fratii nostrii, despre noi, despre fratele pastor Marius Cruceu, ar fi” contraindicat” sa luam atitudine, ca sa nu devenim apaludaci.?
A.C.ne-a faultat, ne-a jignit deseori, ne-a insultat, dar mai ales a vorbit blasfemeiator la adresa lui Dumnezeu, nu pot reda textul, NU POT !suna oribil, era pe blogul Vindecatoru.
@Ciprian:”deci, macar pt pasiunea care o pune in ceea ce face, merita respect, chiar daca ne-a faultat pe majoritatea dintre noi.”Respect…?????
…mi se face de emetiral..
.daca respectul inseamna a fi de acord cu abjectiile unuia care isi zice crestin….
chiar nu vezi ca acest om trebuie inainte de toate sa se pocaiasca, ca poate intr-o clipa sa vina clipa in care el trebuie sa dea socoteala, sa se puna in randuiala cu Dumnezeu, aceasta fiind singura lui mare problema.
„Cu P… la control” titlul din Romania evanghelica; iti spune ceva despre respect?
Emetiral…..va rog..!
draga Elisa, fiecare vom da socoteala de binele sau raul care-l vom fi facut in aceasta viata. Nu scapam nici unul de asta…
da, respect – in masura in care respectam un meserias care-si face bine treaba, indiferent de vocabularul sau.
Ca e crestin, asta e problema lui si a celor din biserica locala de care apartine. Eu respect efortul lui de a monitoriza blogosfera evanghelica, dar nu sunt de-acord cu multe din abordarile si exprimarile sale. Am fost si eu lovit „jos” de formularile sale, dar am lasat totul in urma fara ranchiuna. Dar am hotarat ceva si drept urmare, nu numai ca nu interactionez si nu comentez articolele sale, dar l-am si scos din blogroll, initial La Rotundu, ulterior R.Ev – de cateva luni.
Repet: fiecare vom da socoteala!
Tocmai citeam blogul lui AC si ma intrebam cum poate sa „vorbeasca” cineva asa. (nu e prima data cand citesc lucruri urate pe blogul ala) Adica…nu face altceva decat sa piarda ziua scriind toate jignirile alea??? Urat…
Nu-l luati in seama ca n-are rost 🙂
Multi ati spus despre AC sa nu-i fie bagat in seama limbajul, ca e neimportant, probabil…
Dar ce ne facem ca blogurile crestine sunt citite si de nepocaiti….sau de cine ar vrea sa ne cunoasca mai bine, ca oameni, care spun ca-l iubesc pe Domnul Dumnezeu din toata inima si pe aproapele, ca pe sine insusi? Ce vad acesti oameni la noi.., cuvinte murdare, jigniri?? asta stiu si ei singuri, nu vor sa invete de la noi asa ceva….
Ce spunem copiilor nostri care se pregatesc de botez si cauta raspunsuri la intrebarile lor despre Dumnezeu, mantuire ,( oare se poate sau nu pierde mantuirea?) despre cum trebuie sa traiesti o viata curata de credinta?…
Cei incepatori in credinta se pot poticni de cele ce se petrec in blogosfera crestina; ce sa le spunem?
Ca suntem si noi niste oameni, cand ar trebui sa fim Oameni care sa reflecte Chipul Domnului in viata noastra! E foarte trist de ce se intampla intre copii Tatalui!
draga Viorica O, nu va faceti probleme, chiar şi „nepocaitii” au intuiţia binelui şi răului. Staţi liniştită.
De cuvinte murdare şi de jigniri sînt sătui din tramvaie şi autobuze, cine caută asta şi pe bloguri va găsi.
Dumnezeu să se îndure de noi.
…nu vi se pare ca petrecem prea mult timp si energie pe un astfel de subiect? Ba analizam ce a spus AC, ba analizam ce a spus Marius…ba incercam sa „ghicim” ce e in spatele vorbelor… Oare de ce avem timp si energie pentru „astfel” de postari? Oare nu se putea „rezolva” problema asta altfel, poate privat …doi sau trei, biserica locala … ignorare? Nu cumva noi dam apa la moara?
” Incolo, fratii mei, tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna, si orice lauda, aceea sa va insufleteasca.” Filipeni 4:8
Este o curiozitate a mea, de ce oamenii sunt mai „insufletiti” de lucruri rele decat de cele bune?
Mult Har si Pace!
Maria
Ba da, mi se pare!
Aşa cum spui: „trebuie să ghicim ce este în spatele vorbelor”, pentru că nu sîntem în stare să ne credem după ceea ce vedem.
Este neputinţa mea de a fi „sincer”, dar este şi neputinţa celui ce citeşte de a fi „credul”.
Tot bătrînul Steinhardt avea o vorbă: s-ar putea ca cerşetorul să fie un hoţ, dar eu sînt mai nenorocit ca el, dacă presupun că este hoţ de prima dată. Pentru el mai este o posibiltate: să fie cinstit, pentru mine nu mai este nicio posibilitate, din moment ce am înaintat pe toboganul suspiciunii. Hoţul cu un păcat, păbugitul cu o mie.
Să presupunem că eu am fost „hoţ” … ce multe lucruri am învăţat cu toţii din acest episod!
Dacă de data asta am fost „nesincer”, „teatral” etc. cel puţin am învăţat să încercă să fiu mai „credul”
…nu am crezut nici o clipa ca dumneavoastra ati fi fost „hotul” 🙂 Eu doar incercam sa ogoi putin postarile si sa arat cat de ridicoli suntem incercand sa ghicim, sa „analizam”… vorbele dumneavoastra! Iar versetul din Biblie l-am scris vis-a-vis de postarea dumneavoastra, pozitiva iar oamenii au inceput sa scoata in evidenta (in general) lucrurile urate.
Nu cred, pentru o clipa ca va pierdeti timpul cu acte teatrale – chiar pentru simplu motiv ca sunteti destul de ocupat – lasand la o parte ca nu ne-ati dat nici un motiv pentru a crede asta. 🙂
Va doresc mult Har si multe bucurii!
era o autoironie cu „hoţul”.
mulţumesc pentru cuvintele graţioase.
Ciprian S ,
de acord, asta e cel mai bun lucru, ignoranta totala si atunci nu se mai poate „naste nimic”
Nu Dumnezeu ne expune la mizeriile lui, ci noi, acordandu-i atentie.
Cat despre „meseria” facuta bine, cred ca ar trebui sa faca meserie departe de ochii nostrii, sa-l aprecieze constructorii, ei vorbesc de obicei vulgar….sau cine stie ..poate
etniile rome.I s-ar potrivi mai bine.
Faptul ca se invarte pe aici, este numai fiind ca i se permite, eu nu deschid usa, nici macar fereastra unei tiganci care candva m-a injurat, cum o vad…dispar.
„Feriti-va de tot ce vi se pare rau”
http://rodicabotan.blogspot.com/2010/05/ce-mai-pastem.html
Fiindca furtuna s-a mai domolit, vreau sa zic si eu ceva, insa pe limba lui “secspirica”, vorba dvs (si asta nu din snobism – dar mi-e mai la indemina decit romaneasca noastra cu diacriticile ei si noile reguli ortografice pe care nu le stapinesc bine).
I don’t opine here merely as a spectator, but as someone with a horse in this race. I consider you my Romanian pastor. I attend an American church, of course, but in order to keep my Romanian side alive, I get nourished almost daily from reading your blog, with its rich archive of spiritual food written in my mother tongue.
As a biased virtual “parishioner,” here are my two cents on the matter:
Because God has found you worthy of being entrusted with great responsibilities in His kingdom, I think you should not waste your precious time engaging in the childish arguments and “marble counting” games AC drags you into.
I think you have two options.
1. Continuing feuding with him.
I recommend this only if you are convinced that he is the God-allowed thorn (“ac” !) in your flesh, in which case you have to deal with him (allowing comments, answering him, etc.— not avoiding him or ignoring him). If you choose this option, you will continue to punish yourself with stressful and meaningless debates; but by politely engaging with him, you can win him (“kill” him) with your kindness. And maybe that will cause him to repent.
2. Completely neglect him.
This is the easy way to remain sane, provided you don’t mind if he chooses to continue demeaning you on his blog, without you answering or defending yourself. If you choose this option, you punish AC— you would be “killing” him by ignoring him and his blogs, and so would your readers who will also ignore him. He will still find an audience to vent to, of course, but true Christians will eventually shun and avoid him.
This was also the solution being employed in the huge feud going on for the last couple of years in our news media: Bill O’Reilly of Fox News, the host of the best news program in America, is being continually attacked and mocked by his mean rival, Keith Olbermann of MSNBC. Olbermann’s viewers began to flood O’Reilly’s program to see how and when he would respond, but O’Reilly never dignified him with an answer, minded his own business, even solidifying his #1 spot. Meanwhile, Olbermann improved his poor ratings for a while by attacking the best host in America, but he eventually got tired of making a fool of himself, and he started diluting his vitriol.
In your case I see a third option, however… the best possible one, but that’s up to AC. If he would sincerely apologize to you and your readers, everyone would gain from it. AC would benefit the most, since he would restore his image in the eyes of both God and man. I am aware that he is an extremely sharp fellow and maybe eventually he would see the need to do it and thus start using his talents only to glorify God, not to bash His servants. But apologizing is a tough thing to do, although I think he is man enough to do it, provided he realizes he OUGHT to do it.
I understand of course, that you cannot wait for his (doubtful) apology. In the interest of your flock, family, students, and readers— for your own peace of mind and most importantly for the sake of the One you serve and His Kingdom—you must make a public statement, letting everybody know where you stand, because things will not just go away.
Either you declare that you abhor this virtual circus, that you’ll no longer be a part of it, but still allow AC to participate in your virtual discussions, should he choose to behave in a more gentleman-like manner,
Or,
You can simply announce that you decided to avoid talking to and about AC and to also not allow comments about him on your blog until further notice – and politely ask him to do the same about you. If everybody knows that, I doubt AC would continue talking about you for long, seeing that you don’t answer back.
Sincerely,
Alex Pop
P.S. Not knowing too much about AC, I am reluctant to second guess his true reasons for the hostilities. He doesn’t appear to be a cheerful and a happy guy. Happy people radiate happiness while miserable people spread misery.
“If we could read the secret history of our enemies, we should find in each man’s life sorrow and suffering enough to disarm all hostility.” –H. W. Longfellow
Mulţumim pentru acest pasaj!
Mulţumesc şi pentru sfaturi, Am tăcut zilele acestea şi am contemplat mai multe variante. Cred că am învăţat multe lucruri din toată discuţia asta. Din nou, egoistul de mine, sînt cel mai cîştigat din tot ce spuneţi voi.
Un lucru esenţial: să fiu mai credul, prost de bun şi bun de prost. Să cred pe cuvînt cînd omul spune ceva care este din inimă şi mai ales cînd se face foarte vulnerabil. Ai dreptate cu disputele inutile.
Mama m-a învăţat că nepăsarea faţă de cineva este mai rea decît ura, dar uneori stau sşi mă gîndesc dacă izolarea nu este totuşi o soluţie cînd sînt implicaţi atîţia oameni. Una este ce îmi face AC mie, alta este ce face altora, dacă admit comentariile lui pe blogul meu sau dacă mă angajez într-o discuţie cu el. Evitarea discuţiilor de tipul pe care îl descrii tu mi-a fost taxată drept laşitate. Eu îi spun responsabilitate faţă de alţii.
Din păcate, realist fiind şi cunoscîndu-l prea bine, nu cred că AC îţi va cere vreodată scuze sau că va retrage vreodată postarea cu pricina. Cred în minuni, dar …
Declaraţiile de care vorbeşti au fost făcute deja. Eu mi-am afirmat public poziţia faţă de ce face AC de mai multe ori şi o voi mai face, dacă este cazul. Ei, tocmai asta îl irită.
Mi-a plăcut cel mai mult asta ” and politely ask him to do the same about you”. Nu există aşa ceva.
Dar şi asta „He doesn’t appear to be a cheerful and a happy guy. Happy people radiate happiness while miserable people spread misery”. You are so… right!
Cît de adevărat
„If we could read the secret history of our enemies, we should find in each man’s life sorrow and suffering enough to disarm all hostility.” –H. W. Longfellow
Am banuit eu, dar acum sint convins ca you are going to
“Tread lightly through the mud Life throws your way
And shun the ones who like in it to play”…
Caci n-ajunge sa pasim doar cu grija, ocolind pe cit posibil noroiul, dar trebuie sa ne ferim si de cel caruia-i place sa tropaie in el, ca sa nu ne improaste cind ni-e lumea mai draga.
Deci daca nu izolare, atunci distantare.
Macar pin’ s-or mai zvanta potecile blogosferei.
Mitruţ are azi o chestie faină:
„dacă înlături mizeria şi gunoiul muştele vor dispărea, nu pot supravieţui fără… „
Atitudinea domnului alin cristea este cat se poate de nepotrivita in caracterul si imaginea unui crestin. Domnul
Isus a zis ca fiecare om vorbeste din prisosul inimii. Dupa roadele lor ii veti cunoaste si el se face cunoscut. Ma intreb daca toti am fi ca el, i-ar aduce satisfactie? Daca toti crestini ar fi asa, cum ar arata Biserica? Daca Cerul ar fi asa, cine ar vrea sa fie acolo? Si pe mine a incercat sa ma ironizeze pe blogul lui Vasile Tomoiaga, si a vorbit intr-un mod cat se poate de urat, dar am inteles ca omul acesta are probleme mari de personalitate. Ca si familist, ma intreb ce ar spune copilul lui daca ar vedea cum vorbeste? Ce ar spune familia lui daca ar folosi acest vovabular in familia lui? Daca crestinismul este ceea ce arata alin cristea, ma indoiesc ca ar sari cineva sa il accepte. Daca domnul alin cristea va citi ce se scrie pe aici, l-as intreba doar atat: ati putea sa stati o vesnicie cu oamenii pe care i-ati batjocorit si i-ati jignit?
Ca sa va faceti o idee, parerea mea este ca semanati foarte bine cu andrei gheorghe, un om pe care foarte putini si-l doresc in preajma.
Asta este ceea ce ati aratat prin ceea ce scrieti, domnule alin. Puteti sa fiti mai bun? Puteti sa scrieti mai bland? Daca un om are placere ptr o forma geometrica iar d-vstra aveti placere fata de alta forma geometrica, foarte bine, exista amandoua si sunt acceptate de invatamant, nu pot fi numai cercuri in lumea asta, nici doar patrate. Aveti de cand ca pana la sfarsitul vietii sa fiti ce sunteti acum, si sa vorbiti cum vorbiti acum? Va doresc la mai bine.
draga DAniel Mathias, multumesc de cuvintele de apreciere,
n-am lăsat totuşi comentariul pentru a nu-i oferi şi mai mult combustibil lui A.C.
Mulţumesc pentru „spiritul nemţesc”. Nemţii au un umor aparte 🙂
Brainerd…doar nu crezi ca il va obliga cineva sa stea o vesnicie cu cei pe care ii insulta…
Pentru asanarea spatiului este nevoie totusi de o matura, se numeste Spam.
Nu am inteles de ce este lasata usa deschisa pentru cei care au avut antecedente grave.
Fiecare dintre noi poate fi la un moment dat”putin fariseu”, chiar daca nu realizam asta.
Frate Marius invatam mereu…..deci multumim pentru cadru, daca nu ne-ati primi am „iesi in strada” ca pensionarii.. 🙂
Off topic
Stimate Marius, va recomand sa evaluati utilitatea formei actuale a comentariilor atat din punctul dvs. de vedere cat si al cititorilor. E vorba de „nested comments” o facilitatea relativ recenta a WordPress care permite comentariilor sa fie afisate arborescent, ramificat, si nu ultimul intotdeauna la coada. In felul asta se pierde firul unei discutii, facilitand exista mai multor micro-discutii la subsolul aceluiasi articol, fiind greu pentru un cititor sa vada ce s-a scris nou (pentru ca pot apare comentarii pe la mijloc).
Bloggerul numaru unu din Romania (ca vizite si probabil venituri din activitate) zice in stilul caracteristic in articolul ‘“nested comments” e o prostie’: Conversaţia [ar trebui sa] se întâmplă aşa: 1,2,3,4,5,6…nu 1,6,21,2,41,43,45,3,4,5…
multumesc de sugestie, Vasile,
sînt avantaje şi dezavantaje în asta.
pentru fiecare sistem este cîte un plus şi un minus, voi medita la chestiune.
nu știu ce doare mai tare expresiile unui crestin ca Alin sau exclusivitatea acestui articol. Oricum pe el nu-l face mai bun, din contra, provoaca. Iar pe comentatori nici atat – citind comentariile nu vad decat: spatiu pentru instigare la ura fata de Alin. Singurul lucru „bun” ar fi setea implinita a „neprihanitului Marius”.
Ei bine, preaBunule Marius, daca ai fi moderat comentariile sa fie in ton cu articolul (adica bine-cuvantat) as fi tacut. Duplicitatea se explica, deci.
Iar la intrarea in discutie a lui dumnezeuEateu am intrat cu capul in pamant de Rusine. Nu e rusinea ca l-ai avut pe Alin student, nici aceea a scrisorilor din online ce arata aceasta sete propovaduita de Alin, ci bataia asta pentru mizilicurile vietii. Ai demonstrat-o din nou, tu esti Bunul, Alin Răul. Plecăciune ție. Naum o să fie mândru de tatăl său, la citirea acestui articol.
Astfel de cazuri mă duc cu gândul la reacții din astea.
şi nu este bună acea reacţie?
draga Mihai,
1. nu înţeleg ce vrei să spui: „exclusivitatea” acestui articol.
2. pe Alin îl provoacă oricum ce scriu eu şi îl va provoca în continuare, aşa că stai liniştit, n-are rost să te agiţi pentru asta. Nici eu.
3. n-am moderat, după cum vezi, nici comentariile care sînt împotriva mea, cum este al tău, nici pe cele care şi-au dat cu părerea făcînd chirurgie în direct pe sufletul meu, analizîndu-mi intenţiile, trăirile, etc. Mi-am asumat asta pentru buna mea învăţătură şi pentru a altora, inclusiv a ta. Poate învăţaţi ceva din păţania mea.
4. Deci articollul meu este „instigare la ură faţă de Alin”. Asta este gluma zilei. Mai citeşte încă o dată articolul. Nu sînt responsabil pentru opiniile comentatorilor mei, cum nu sînt responsabil nici pentru opiniile tale. Era mai bine să tac? Să îl spurc la loc cu aceeaşi monedă? Să fac reclamaţiune? Sînt sigur că atunci cînd îţi vei reciti comentariul scris la thymos îţi va părea cel puţin ciudat. Dacă aş fi în locul lui Alin ţi-aş cere imediat să prezinţi scuze pentru asemenea afirmaţie!
5. Ironia cu „preabunule” este grosieră. Aş fi admis-o împreună cu argumente. Încă le aştept pe cele pregătite de Pety.
6. Am lăsat aceste comentarii pentru că eu am învăţat multe din aceste discuţii-dispute. Am învăţat să fiu mai credul data viitoare, cînd cineva face un act de acest fel.
7. Şi care ar fi „mizilicurile vieţii”? Mă cunoşti personal ca să îţi dai cu părerea cam ce mizilicuri de viaţă am eu? Pe Alin îl cunoşti ca să îţi dai cu părerea şi despre mizilicurile lui? Tu faci referire la mine din poziţia cuiva care se ocupă de mega-chestiunile universului? Atunci iertare pentru deranj, cugetă la muzica sferelor în continuare 🙂 Din cînd în cînd, iată, vii şi ne spui adevărurile crunte, revelate numai ţie despre ce trăim noi, eu, Alin şi restul lumii (toţi nişte răutăţi în opinia ta), direct, repede şi fără anestezie. Luminează-ne în continuare cu acelaşi ton neezitant. Ce bine spunea azi Mitruţ, voi n-aveţi nicio îndoială!
8. Eşti tată ca să îţi dai cu părerea despre cum va fi Naum mîndru de tatăl lui în viitor cînd va citi acest text alăturat celui în care sînt batjocorit?
9. Dacă eşti tată, şi numai în aceste condiţii îţi voi trimite în privat nişte exerciţii de imaginaţie, cu posibile titluri din ziare sau blogosferă, evanghelică sau nu.
10. Se pare că fiecare simte durerea pentru lucruri diferite. Apreciez totuşi că te-ai gîndit şi la durerea mea de tată cu un fiu şi o fiică de 18 ani, care ştiu să caute pe internet după numele meu pentru a descoperi porcăriile scrise în dreptul meu. Eu tot nu-ţi înţeleg tonul.
şi da… sînt ferm convins că Naum va fi (mai) mîndru la citirea acestui articol, ca răspuns lui Alin, şi poate chiar la citirea răspunsului dat ţie.
Ieri a plouat toată ziua. Norii au „plâns” peste copaci, flori, iarbă, oameni… Astăzi cerul s-a limpezit şi, pentru câteva ceasuri, soarele a strălucit peste toţi!
Fie ca dragostea lui Hristos să se reverse peste toţi!
Alex, ca întotdeauna senin! Îţi mulţumim pentru gîndul frumos!
pentru @m1ha1
„Ieri a plouat toată ziua. Norii au “plâns” peste copaci, flori, iarbă, oameni… Astăzi cerul s-a limpezit şi, pentru câteva ceasuri, soarele a strălucit peste toţi!”
…peste ce a zis (si simtit) @alex, mai ai nevoie de ceva, Mihai? Sau esti atat de impietrit incat nici macar stralucirea soarelui nu te mai poate inveseli? Al acelui soare care este doar 1/n dintr-o miliardime din creatia Lui? Eu ma voi ruga pentru tine… Mult. Mult. Mult….
Daca tot am petrecut mai bine de o ora citind comentariile astea, lamuriti-ma si pe mine, despre ce postare sau comentariu a lui Alin e vorba?
TE asigur că nu vrei să știi.
Pe de altă parte … nu ți-ai dat un email valid ca să îți fi putut da indicațiile despre cum poți să ajungi la cabina de lemn din spatele grădinii 🙂
Pingback: Stau de trei… | lumea adam(a)ică
„Ce e val, ca valul trece.”
Am pierdut doua ore citind acest articol si comentariile lui si n-am aflat deznodamantul.
Ce s-a mai intamplat? S-au rezolvat lucrurile? `
„Cele rele sa se spele, cele bune sa se adune.”
Da, „s-au rezolvat” în sens etimologic.
Asta-i prima postare care am citit-o din blogul dvs. Mi-a adus un zambet si o usoara nostalgie cand am citit din nou, dupa aproape doi ani, titlul postarii; ” Alin Cristea binecuvantat”
Hmmm, da. Alte vremuri! Păcat!
SE duc oamenii buni.