Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Gulf of Tonkin, prin incidentul acesta, al 2-atac asupra navelor americane, s-a justificat razboiul din Vietnam. Incident care nu a existat si documentele sunt declasificate.
Kenndedy printre altele voria sa opreasca si acest razboi. Eu zic ca sunt mari asemanari si mari semene de intrebare si pentru zilele noastre si inainte de zilele noastre.
http://en.wikipedia.org/wiki/Gulf_of_Tonkin_Incident
http://www.gwu.edu/~nsarchiv/NSAEBB/NSAEBB132/press20051201.htm
Mulţumim pentru link-uri. Mai aşteptăm şi altele în afară de wicked-pedia
Eu va inteleg perfect parerea despre wikipedia si sunt de acord. Desi documnetle din linkul al 2-lea arata si sunt realitatea, ca a fost dezinformare si un ‘false flag’ pentru a justifica un intrare intr-un razboi, in articolul din wiki se citeste:
„The Hanyok article stated that intelligence information was presented to the Johnson administration „in such a manner as to preclude responsible decision makers in the Johnson administration from having the complete and objective narrative of events.” Instead, „only information that supported the claim that the communists had attacked the two destroyers was given to Johnson administration officials.”
Adica articolul si autorul zic… cand realitatea este ca a fost un pretext pentru un razboi intutil si ilegal.
Eu am facut o observatie la:
„Ce s-a întîmplat totuşi în Vietnam?”
„Seamănă Vietnamul cu Irak-ul sau Irak-ul cu Vietnamul?”
Am mai citit articole care omit si chiar distorsoneaza realitatea pe wikipedia, dar ca inceput general daca nu ai mai auzit nimic despre un lucru e ok.
Linkurile au fost ca si suport pentru ce am spus inainte de linkuri, si v-am dat link catre documentele oficiale declasificate. Asa ca, da, m-a deranjat putin raspunsul pe care ori nu il inteleg ori invers ori omiteti.
Multumesc, voi relua link-urile.
Oricum, se pare că Vietnamul este unul dintre coşmarurile pe care americanii n-ar mai dori să le macine curînd
Eu am dat linkurile ca si suport pentru ce am zis:
„Incident care nu a existat si documentele sunt declasificate.”
In caz ca nu ma credea cineva pe cuvant sa am dovada.
Pe viitor am sa astept sa fiu contrazis 🙂
Nu, nu am cum să te contrazic, sînt de acord cu tine.
De asta am întrebat, pentru că ştiu foarte puţine despre Vietnam din cărţi. În 2003 m-am împrietenit în Raleigh, North Carolina, cu un veteran al Vietnamului.
atunci am stat şi l-am ascultat două ore întregi într-un Starbucks. Nu mă mai săturam. Îmi pare rău că nu am notat undeva sau nu am înregistrat.
Printr-o minune era întreg la trup, dar nu mai era cu sufletul întreg. Mi-a povestit de „efectul Vietnam”, era o nebunie care îi păştea pe toţi, parcă erau drogaţi.
Omul a văzut colegi care erau pe jumătate şi îşi tîrîiau maţele prin noroi, picioarele rămînîndu-le în spate. Am văzut la televizor exploziile cu napalm, dar nimic nu se poate compara cu arsura de fosfor.
N-am înţeles nici de la el miza politică şi militară a războiului din Vietnam, dar am înţeles mai multe despre război.
Un frate american, care a fost pilot in Vietnam, a spus ca acolo fiind , stiau ca razboiul este unul pierdut, dar il continuau pentru ca le era rusine sa recunoasca si se intoarca,.
Alexandre Dumas: Dupa 20 de ani! Cata dreptate a avut.
Acum am aflat ca razboiul din Vietnam a inceput in 1959. Si asta este legatura cu razboaiele din secolul trecut.
1939: Hitler ataca Polonia.
1959: Nu stiu cine era presedintele SUA–>ataca Vietnamul.
1979: Bresnev ataca Afganistanul.
1999: Clinton ataca Iugoslavia.
Care-i ideea?
Pingback: Titrare, Europa creştină?, Vietnam, Esau, FIC « La patratosu