Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Aha! De-asta a durat ceva până ce blogul a revenit la o formă lucratilă… Ştiam mai demult că mai binele e duşmanul binelui, fapt confirmat de noua ta temă WP, care nu reacţionează la CRTL-Home.
Şi întreb aici, că e mai la îndemână: nu cumva oile sunt prea departe de cale? Şi ce de umbră… Sau poate de aceea stau ele la soare? Bine că nu sunt şi lupi! Oricum, poza dă de gândit…
Agnusstick, și eu simțeam nevoia de schimbare, este mai aerisit, scrisul este mai mare, deși nu are avantajele pe care celelalte le oferă.
Poza a venit odată cu formatul. Nu eu am pus-o, poate că o voi schimba, dar deocamdată îmi place.
S-a rezolvat oarecum. Adică din Firefox 3.6.3 nu merg nici PgUp/PgDown, nici CTRL-End, dar dacă treci în Explorer sau schimbi rendering engine în Fox e binişor.
http://www.youtube.com/watch?v=8Fsa2ePqeJM&playnext_from=SL – asta mi-a placut cel mai mult.
Multumim pentru link!
Am nimerit unde trebuia? 😀 Nu mă aşteptam la schimbarea asta de design. Arată bine, aerisit, hader frumos etc. 🙂
Eu unul mă cam recunosc în filmuleţul ăsta. Partea bună e că dacă omul şi-a făcut cumpărăturile „for the week”, nu mai trebuie să le facă şi ziua următoare. Îi rămâne mai mult timp să-şi rezolve treburile. Pam-Pam! 🙂
Multumesc, Florin,
da, asta va fi designul anului 2010 pentru wp.
da, … și eu răspund acum la comentariile pentru 2 zile… pam/pam… 🙂
Serios ca nu am priceput nimic! Dar absolut nimic! 😦 😦 😦
Pomisor, hai sa iti spun ce am inteles eu… Omul e preocupat mai degraba de maruntisurile vietii decat de lucrurile pe care le-ar considera importante si pana la urma primele il acapareaza compet. Asta duce la o amortire a fiintei in care nu mai poti face nimic valoros si ramai doar cu un ideal irealizabil. Insa daca omul ar fi gata sa Il puna pe Dumnezeu ca centru al vietii sale, nu s-ar mai invarti ca un titirez in jurul lucrurilor marunte ci viata lui ar capata o cu totul alta perspectiva.
Frate Marius, eu am priceput corect ideea filmuletului?
eu cred că da, ai înțeles foarte corect
Atunci ești fericit! Înseammnă că nu trăiești și nu ai trăit stările personajului. Bravo!
Nu neapărat, dar poate vorbea engleză prea repede. 🙂
În ordinea de idei,
reacţia pe care o ai la final e: „oo, so I’m not the only one! that’s something.” iar, de aici încolo, se poate declanşa o conştientizare la început pasivă, apoi activă. Bineînţeles că etapele acestea nu sunt de la sine înţelese. Dar ele sunt posibile. Şi atâta vree cât sunt posibile, pot reprezenta un stimulent, pot activa o voinţă.
O viata lipsita de orice farama de eroism. Vai de noi! Ne omoara (post) modernitatea asta!
Există un eroism al banalului. Tozer are un text despre asta. Mi l-a citit azi Natalia în timp ce conduceam. Sper să îl pot găsi și transcrie.
Aceala pare sa fie privilegiul unor initiati, al unora care au inteles o profunzime a vietii care mie, trebuie sa recunosc, mi-este totusi totusi departe …
Totusi, ma oripileaza banalizarea produsa de standardizare, schematizare, sablonizare, serializare, comercializare, indexare si alte „are” din astea care ne preseaza din toate partile. Traim intr-o societate a lucrurilor care merg pe banda rulanta, de la McDonalds si pana la, din pacate, unele programe de biserica, schematizate pana la ultimul Amin…
in mine aveți un partener permenant impotriva schematizărilor, serializărilor, șablonizărilor…
Pingback: Acrituri, costumul, cravata şi maşina, procrastinarea, în mînă de Olar, creştini de 2000 de ani « La patratosu