Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Sunt valabile si aranjamentele pentru fanfara?
„Concursul are ca obiect lucrari vocale sau instrumentale, cu texte religioase, de la lieduri la lucrari corale pe patru voci,cu sau fara acompaniament.”
Deci nu sunt valabile şi aranjamente pentru fanfară.
numai cor, din cite am inteles eu
Darius,
In tine zac aripi de genialitati si inspiratiuni.Inaripeaza-le…si influtureaza-le
draga R.T. ma tem ca te-ai imbolnavit si tu de alinita. Sper ca este un episod acut, fara tendinte de cronicizare.
1. da, exista si concursuri fara premii, exista concursuri pe post, concursuri de selectie… etc. Iti poti imagina?
2. believe it or not, dar unii s-ar considera fericiti ca partiturile sa le fie citite si analizate de maestrul Pautza in persoana. Este un premiu in sine. Cind vine in Oradea, vin elevi la liceul de arta si studenti din alte centre universitare numai pentru a-i arata pentru cinci minute cite o scurta bucata si maestrul sa le dea verdictul… merita sau continue sau nu merita. 5 ore de drum pentru 5 minute? Si acum sa poti trimite bucata si sa ti se trimita inapoi si cu observatii?
3. ironia gratuita banuiesc ca este doar un raspuns firesc (adica din firea paminteasca) la anumite comentarii pe care le-am facut recentissime despre calitatea revistei stim noi care :). daca este asa, atunci inteleg.
4. nu stiu cum se face, dar eu tot particip la concursuri din acestea in care chiar iese toata lumea cistigatoare, de genul Credo Cristia si atele ca acestea. Taberele Cside sint un alt exemplu.
5. imi repugna alt gen de concursuri. Ia acest exemplu in care niste oameni recunoscuti in profesia lor pe plan international le propun unor incepatori evaluarea compozitiilor lor… poate pentru pubicare, pentru interpretare, pentru inregistrarea pe urmatorul cd… si compara cu genul de concursuri in care se dau premii in revistute si brosuri de catre personaje care se cred autoritati incontestabilein domenii in care nu si/au dovedit competenta niciodata. Concursurile initiate si arbitrate de Alin Cristea in domeniul bloggingului sint cel mai bun exemplu de acest fel.
regretabil!