Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Zilele trecute ma intrebam cum de e posibil ca pentru orice fleac, pentru orice lucru de bun simt, validat de „observarea” a zeci de generatii, sa vina „un grup de cercetatori” sa spuna „cand se intampla X, rezulta Y”.
Ba mai mult, daca nu e validat stiintific, nici nu exista, sau exista, dar nu asa cum vede si Ion si Maria.
Daca susti ca lipsa educatiei in familie poate genera probleme, trebuie neaparat sa citezi autori consacrati in domeniul pedagogiei, sociologiei, psihologiei etc. ori, macar sa fi in stare sa faci un studiu pe un esantion reprezentativ, dupa toate regulile artei, stabilind si tinand cont de criteriile de fidelitate si validitate, nene.
Cred ca si stersul la nas trebuie sa fie in atentia cercetatorilor.
Parca si de la amvoane am inceput sa invocam si noi asa ceva. Simtim (aiurea) ca nu avem autoritate daca nu spunem „teologii zic” (adica, deh, grupul nostru de cercetatori), „arheologii au descoperit…” s.a.m.d.
Mi-e sete. Beau apa proaspata fara sa ma intereseze ce zic cercetatorii despre ea. Chiar mi-e sete si trebuie sa termin postarea 🙂
Probabil că în lumea ştiinţifică se cunosc multe bancuri cu Ion şi Maria, şi nu vor să lase lumea în întuneric.
un grup de cercetători s-a exprimat si in dreptul somnului,
ma duc sa ma culc 🙂
Cred, totuși, că până și credința are nevoie de dovezi.
Sigur, după ce ai crezut .. totul este posibil
Da-ne Doamne credinta lui Avraam in care Tu vorbesti si noi te credem pe cuvant. Ah daca te-am proslavii ca DUMNEZEU am spune ca ESTI fara nici o ‘dovada’ fiindca adancul nostru Te cunoaste pe nume. Dar noua ne place (si ma intreb de ce?!) sa traim la suprafata dovezilor vizibile date de niste orbiti observatori ai lucrarii Tale decat sa luam de buna dovada pusa de Tine in noi fiindca toata fiinta noastra inseteaza dupa Tine. Iarta-ne ca am preferat sa „traim” (?) fara apa decat sa sorbim din Izvorul Apelor Vii si sa traim. Izbaveste-ne de umblarea prin vedere. Invata-ne la ce sa ne folosim ochii fizici.
Marire Tie, care vorbesti si se face!!!
PS Ma intreb oare cate dovezi stiintifice a avut David cand a scris toti psalmii aia minunati in care vorbeste despre lucruri despre care ne-STIINTA de astazi vine si vorbeste intr-o limba pe care omu de rand nu o intelege ( apropo- si asta cred ca e doar o miscare tactica pentru a parea mai credibili).
Poate ca David ar fii mai acceptat in lumea stiintei(ne) daca si-ar fii numit psalmii TEZE stiintifice.
Dar atunci cand stapanesti peste toate lucrurile 2 Cor 6 (daca nu ma insel)iti permiti sa nu te dai la concurs cu nimeni.
Si mie mi se face sete.
Puternica incredintare care este credinta a ajuns dincolo de dovezi. Totusi dovezile sunt carje (sau putem cauta o alta metafora) care ii ajuta pe cei care nu au ajuns la incredintarea puternica sa mai faca cativa pasi in directia buna. Trecerea insa de la dovezi la convingeri, incredintari nu se mai face tot cu ajutorul dovezilor.
draga VAsile, sigur dovezile au rolul lor, dar nu înșelăciunea asta.
se pare că acum descoperă unii că descoperirea este un fals, au plantat niște bîrne acolo, care par incredibil de prospețele.
eu discutam despre ACEST FEL de exerciții inutile.
căutarea graalului, a pungii lui Iuda, a crucii Domnului Isus (deja s-au găsit atîtea fragmente că s-ar umple un tren de marfă de cherestea).
prostii adicătelea…
Mi-ar placea o definitie a „credintei”, ca am senzatia ca nu mai inteleg nimic! Sa-mi arate careva credinta, dragostea, intelepciunea si dreptatea!
se pare că ți s/a răspuns
Cea mai buna definitie a credintei este Evrei 11 ( desi multa vreme am detestat-o) dar in zile astea Dumnezeu mi-a reinnoit intelegerea cuvintelor din Evrei.
De foarte mare ajutor mi-a fost si Romani 4 pledoaria aceea frumoasa a lui Pavel despre credinta lui Avraam.
Ce am inteles in ultimul timp este : credinta este cu adevarat o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare in lucrurile care nu se vad. Daca lucrurile sunt nadajduite si nu se vad atunci cu siguranta vorbim despre lucruri pe care nu le avem. In exemplul lui Avraam este vorba de o tara. Sigurele lucruri pe care le avea nu erau dovezi ca tara exista sau ca exista drum asfaltat pana acolo ci singurul lucru pe care il avea era DUMNEZEU care a vorbit. Nu stiu cate sentimente adanci de siguranta ca va ajunge in tara l-au cuprins pe Avraam cand Dumnezeu a vorbit dar cred ca ceva din prezenta Celui care vorbea l-a „ademenit” fara droguri si fara alcool de a ales in plinatatea unei minti clare sa urmeze chemarea lui Dumnezeu. Iar ascultarea asta, impotriva oricarei dovezi i s-a socotit ca neprihanire lui Avraam (Romani 4:3)
Ce e fain e ca Pavel foloseste argumentul lui Avraam in Romani 4 dupa ce vorbeste in capitolu’ 3 despre NEPRIHANIREA care se da prin Credinta, nu prin faptele Legii. Deci ascultarea credintei nu este o ascultare de porunca ci este acceptarea invitatiei de a fi socotit neprihanit in baza cuvintelor Celui care socoteste neprihanit, in baza fagaduintei ceea ce ne face fii ai fagaduintei.
Ca sa devenim si mai practici una dintre cele mai importante manifestari a credintei este ca atunci cand pacatuiesti, ai curajul sa iti marturisesti pacatul si sa crezi (impotriva oricaror vinovatii, oricaror sentimente pe care le ai) ca Dumnezeu este credincios si drept ca sa te ierte si deci esti IERTAT.
Dragostea este atunci cand Dumnezeu care nu datoreaza nimanui nimic, si are drept de viata si de moarte asupra fiecarei fiinte umane alege sa treaca cu vederea multele noastre pacate pana la vremea cercetarii noastre fiindca s-a facut pe Sine blestem pentru mine si tine ca sa poata astepta momentul cel mai oportun si receptiv din partea mea in care sa se aproprie de mine printr-o imbratisare calda nu prin punere la colt.
Ma opresc aici fara sa vorbesc de intelepciune si dreptate si las pe altii . Dar sa nu uitam ca tot primesti de la mine sau altii este umblarea mea cu Dumnezeu deci pentru tine automat se transforma in „mancare” second-hand.
Intreaba pe Cel care in relatie ne invata toate lucrurile si anume Duhul lui Christos.
Iti multumesc foarte mult, dani :)! Dar daca nu as crede Biblia pe cuvant? Credinta nu tine asadar de lumea materiala. Pot crede ceva sau nu. Pot sa aleg sa nu cred, cu dovezi chiar!
Problema e ca ceea ce spui tu (credinta, intelepciune, dragoste, adevar) nu poate fii analizat, cuantificata de un niciun grup de cercetatori (cum zice fratele Cruceru mai sus), ci doar de UNUL, sursa lor! In ziua ACEEA o sa avem sondaje reale si probe clare,”stiintifice” si pentru asa ceva, daca o sa mai intereseze pe vreun cercetator… Pana atunci dorinta asta nebuna de „dovezi materiale” pentru a pricepe lucruri care ne depasesc devine absolut ridicola!
Bine, e adevarat ca e important si ce „ochelari” folosim. Ei ii folosesc pe cei din plastic pentru a vedea „aripi de inger”. Dar mai e o „pereche”, care ma face sa cred ce scrie Biblia, sa zic AMIN!
E si normal sa treci cu vederea dreptatea si intelepciunea… Scuze dar oamenii chiar nu pot sa Il vada pe Dumnezeu decat prin cei care se declara ca Ii apartin si Il slujesc… De ce nu Il respecta oamenii pe Dumnezeu? Simplu au intalinit o gramada de oameni care au aplicat exact ce spui: Cred cu tarie ca Dumnezeu ii iarta desi ei continua sa traiasca o viata comparabila cu a paganilor…
De fapt nu imi pot da seama cum tu insuti nu vezi ce scri: „Iar ascultarea asta, impotriva oricarei dovezi i s-a socotit ca neprihanire lui Avraam (Romani 4:3)” (?) Evident aplicarea acestui text nu este cea pe care ai scris-o ci alta: Sa traiesti in ASCULTARE (cuvant magic…) de cuvantul lui Dumnezeu impotriva naturii si a evidentelor care sunt contrare Cuvantului lui Dumnezeu. (Si nu intr-o credinta oarba si complet utopica: Cum ca Dumnezeu si-ar incalca dreptatea si ca daca tu crezi ca Dumnezeu te va considera neprihanit vei si fi in ciuda faptului ca traiesti altfel decat in ascultare de principiile Lui… Poate te va considera El dar in fata de celorlalti oameni va trebui sa dovedesti ce esti, altfel sa te gandesti la un rai in care vei fi singur…)
Scuze pentru ca m-am repetat.
Domnule Marius ati schimbat putin site-ul… Trebuie sa ma obisnuiesc cu noua infatisare… 😦
Evident ca lasi dreptatea si intelepciunea pt altii… Ca daca oamenii nu Il onoreaza pe Dumnezeu este tocmai din cauza ca Il vad prin oamenii care se lauda ca Il slujesc dar traiesc uneori nu la fel ci chiar mai rau decat ei care nu se lauda ca Il cunosc pe El…
Nu pot sa imi explic cum poti sa fi neglijent si sa nu citesti ce scri chiar tu: ” Iar ascultarea asta, impotriva oricarei dovezi i s-a socotit ca neprihanire lui Avraam (Romani 4:3)” Vezi cuvantul cheie este ASCULTARE de Dumnezeu nu credinta in El. Credinta si cunostinta au si dracii si daca Diavolul nu s-ar fi increzut in dreptatea lui Dumnezeu nu ar fi uzurpat autoritatea omului in gradina Eden… Dar stia prea bine ca Dumnezeu este drept si ca ce spune se face ori El spusese „in ziua cand veti manca din el (pomul cunostintei binelui si raului) veti muri” si de asemenea stia ca omul fusese randuit sa fie conducatorul intregii creatii deci si peste el (sarpe) ceea ce nu i-a convenit si bazat pe dreptatea lui Dumnezeu i-a uzupat omului locul de conducator…
Deci sper sa se inteleaga ca „credinta fara fapte este moarta”… Si ca a avea credinta in Dumnezeu nu este pur si simplu o credinta utopica bazata pe vise invizibila…
Mulțumim pentru definiție și comentariu
Draga Pomisor
Ce ai copiat tu sunt cuvintele mele nu cele din Romani 4:3 unde scrie: „Caci ce zice Scriptura? „Avraam a CREZUT pe Dumnezeu si aceasta i s-a socotit ca neprihanire.”” si mai in jos in vs.5 ” pe cand celui ce nu lucreaza, ci CREDE in Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, CREDINTA pe care o are el ii este socotita ca neprihanire.” Am folosit termenul ascultare tocmai sa scot in evidenta si demersul tau de mai sus tocmai pentru a nu intelege gresit cuvintele lui Pavel. Ascultarea credintei apare undeva in capitolul 1:5.
Sunt de acord total cu perspectiva pe care o evidentiezi tu. Dar nu pot sa ignor ce SCRIE in capitolul 3:21-31 si cap. 4 ca sa inserez ASCULTAREA printre aceste randuri.
Multa vreme eram foarte confuz cand citeam Romani 3 -neprihanirea care se da prin credinta nu prin faptele Legii- in paralel cu Iacov -credinta fara fapta este moarta.
A fii socotit neprihanit inseamna a nu fii neprihanit ci a fii considerat neprihanit. Asta este lucrarea exclusive a lui Dumnezeu si daca incerci sa inserezi fapte aici atunci ii stirbesti daragostea si slava si te intorci la LEGE. (Galateni)
Orice lucru bun in viata de crestin ( fapte) au ca resursa puterea lui Dumnezeu care lucreaza in noi, pentru ca este scris ca toate faptele bune au fost pregatite mai dinainte de Dumnezeu sa umblam in ele. Deci orice fapta buna care nu are ca sursa lucrarea Duhului lui Hristos in mine ( in urma disponibilitati mele) este un fel de haina manjita. Dumnezeu vrea sa isi ia toata slava din TOT ce se intampla bun in viata mea.
Astea ma gandesc ca sunt faptele de care vorbesti tu din Iacov.
Dar Duhul poate lucra sfintirea in mine doar dupa ce problema neprihanirii este rezolvata. Pana atunci Duhul este in mine, dar probabil sta undeva intr-un colt intristat sau chiar (doamne fereste ) stins.
In randul faptelor intra roada Duhului din Galateni lucruri care prin resurse umane nu se pot implinii. ( de aia ii zice roada DUHULUI). Cred ca viata crestina se poate reduce la o continua FOAME si SETE dupa NEPRIHANIRE si dupa SFINTIREA LUCRATA DE DUHUL. In rest am incercat multa vreme sa fac tot felul de lucruri prin resurse propri dar erau ca lucrurile alea din Coloseni 2 care “au, in adevar, o infatisare de intelepciune, intr-o inchinare voita, o smerenie si asprime fata de trup, dar nu sunt de nici un pret impotriva gadilarii firii pamantesti.”
Cand Domnul a descoperit lucrulile astea in mijlocul comunitati(biserica) din care fac parte a fost foarte eliberator pentru multi dintre noi. Pentru ca pentru multa vreme Satana avea acces in vietile noastre prin vinovatie in URMA marturisirii pacatului. De multe ori refuzam sa-mi marturisesc pacatul pentru ca mi-era rusine sa mai vin la Scaunul Harului a nu stiu cata oara (Ev. 4:16) ne stiind ca astfel implineam intentiile Satanei ca eu sa raman cu pacatul pe mine. Daca te aflii in randul crestinilor care mai aluneca, inca, atunci stii la ce ma refer.
Cand am inteles ca a fii in lumina 1 Ioan 1… nu inseamna doar sa nu pacatuesti ci si atunci cand pacatuiesti sa ai curajul sa il marturisesti (sa ramai in lumina ) findca Dumnezeu este credincios si drept ca sa ne ierte atunci am stiut ce am de facut.
Marturisire si in rest Foamea si Setea de mai sus.
PS Sper sa te simti flatat ca nici lu’ nevasta’mea nu i-am scris asa scrisori lungi. (Lungimea a fost si motivul pentru care nu i-am scris lui Conteaza? Despre dreptate si intelepciune.
Of lucrurile sunt complicate… foarte complicate… Eu doream sa atrag atentia asupra faptului ca sunt multi „crestini” care traiesc intr-o credinta care dupa parerea mea nu le foloseste nici acum si nici nu le va folosi vreodata. Pentru ca ei sustin cu vorbele un lucru dar faptele lor vorbesc altceva…
Este adevarat ca prin credinta se obtin lucrurile spirituale dar ea este doar un pod… Daca nu circula nimic pe acel pod nu este bun de nimic… De asemenea este adevarat ca faptele bune ale unui om sunt in mana lui Dumnezeu ca acest adevar rezulta din faptul ca faptele depind de … circumstante si doar El poate crea circumstantele potrivite pentru realizarea unei anumite fapte… care culmea poate fi buna sau rea dupa cum ALEGI TU sa fie … ascultand sau nu de mult dispretuita Lege… Dar de asemenea este valabil ca din cauza legilor de cauzalitate unele alegeri pot duce la inchiderea sau deschiderea unor alte posibilitati… (Vezi de exemplu cazul Israelului care initial a cartit cand trebuia sa intre in tara promisa motiv pentru care nu a mai putut intra 38 de ani…) Deci nu pot sa Il blamez pe Dumnezeu ca nu am facut fapte bune pentru ca „nu mi le-a dat sa le fac”…
Si pe deasupra sa nu uitam ca Domnul Isus a spus: „daca neprihanirea voastra nu va intrece neprihanirea carturarilor si fariseilor cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor!” Pentru ca la urma urmei ceea ce toti pot vedea si despre care pot marturisi sunt faptele si cuvintele noastre… Si deoarece Dumnezeu este drept, sau cel putin asa se declara, nu poate accepta in Imparatia Lui pe cineva care sa fie contestat de altii care vor fi respinsi… Viata sfanta, curata si dreapta nu te recomanda pentru cer dar va fi DOVADA vizibila cu care vei inchide gura celor care iti vr contesta dreptul de a ajunge acolo… In lipsa acestei dovezi cu toata credinta ta nu vei putea intra… (Vezi pilda celor 10 fecioare: candela aprinsa este faptele care lumineaza in intuneric, candela este credinta, uleiul reprezinta faptele (dar in sens mai larg) iar negustorii sunt imprejurarile, circumstantele vietii…)
Din cate stiu vinovatia nu este DUPA marturisire ci INAINTE de ea: „Veti cunoaste adevarul si el va va face slobozi.” Poti fi santajat de Diavol DOAR daca ai ceva de ascuns… Daca traiesti in lumina (in adevar) Diavolul nu te poate tine legat prin vinovatie. Este adevarat ca daca pacatuiest va trebui sa suporti consecinte: daunele produse trebuiesc reparate altfel degeaba marturisesti. Daca nu te impaci si nici macar nu incerci acest lucru cu cei fata de care ai datorii aceste datorii odata tot le vei plati si tu singur nu altul… Este imposibil legal sa ajungi in cer cu datorii… si Diavolul stie si el foarte bine acest lucru si ma indoiesc ca cineva condus de Duhul lui Dumnezeu nu stie si el…
Atat timp cat nu scrii lucruri absurde lungimea mesajului pt mine cel putin nu conteaza.
Draga Pomisor,
Din pespectiva mea as vrea sa inchei aceasta conversatie pentru ca am impresia ca daca voi mai continua doar voi argumenta de dragul argumentelor si nu cu scopul asta i-am scris lui Conteaza?si mai ales nu vorbim nici de masini nici de gagici ci de Cel in fata caruia daca am sta fara scutul anti-manie -Hristos- am fii pulverizati intr-o clipa. (Bine inteles ca poti sa ai tu ultimul cuvant dar sa nu te superi ca nu voi mai raspunde).
Impresia pe care o am (subliniez impresia) este ca ai obiceiul de a citii printre randuri si de ati forma o opinie de printre randuri (opinie de prea multe ori negativa) abia asteptand sa-l crucifici pe autor intr-o maniera pironitoare.
Daca ai facut asta cu mine te iert dar m-as bucura sa stiu ca nu faci acelasi lucru (cititu’ printre randuri) cu Biblia.
Eu cred ca poti citii linistit printre randuri doar atunci cand ai citit BINE randurile.
O alta impresie este ca privesti analitic atat pe cei din jur cat si Biblia si discuti mai mult in concepte filozofice decat din convingeri cari au ajuns convingeri pentru ca ti-au scimbat viata. Asta te face foarte usor din simplu analist intr-un judecator aspru nu al tau personal ci a celor din jur lucru care nu poate aduce nici un beneficiu nici lor nici tie ori cat de valoroasa ar fii argumentatia. Domnul meu si al tau trestia franta nu a rupt-o nici mucul fumegand nu l-a stins. Nu uita Dumnezeu este claustrofob nu-i place sa fie bagat in cutiute, nici in una facuta de mine nici in una facuta de tine, dar, ciudat, ii plac inimile moi chiar de ar fi cat un purec.
Sa nu crezi nici macar o clipa ca te judec in vreun fel ci iti spun lucrurile astea pentru acum un an si cateva luni stateam exact pe acelasi scaun pe care stai tu acum si a luat o interventie serioasa a dragostei lui Dumnezeu ca sa ma dea jos de pe scaunul ala si a mai facut lucrul asta altor catorva persoane din aceeasi biserica si in cateva saptamani biserica a fost ca inviata din morti.
Cuvintele au putere. Orice judecata emisa asupra cuiva functioneaza similar unui blestem chiar daca intentia ta nu este asta. De aceea zice Isus „nu judecati”. Pentru ca pe langa tine si cuvintele tale exista o intreaga lume de demoni paparatzi care de abia asteapta sa preia si sa amplifice cuvintele tale (dar, poate nici nu crezi in asemenea chestii asa ca ma opresc cu asta).
Ma rog ca Hristos sa Domneasca cu adevarat intai in cetatea asta- intarita de multe ori- care este inima mea si apoi cu acceptul tau si in tine si sa detroneze orice alt domn
chiar daca acela sunt eu si tu.
Te imbratisez cu o imbratisare sfanta si ma rog ca dragostea lui Hristos sa te umple de sa-ti salte inima in piept si de sa ti se ridice toti perii de pe mana pe care o pui pe piept ca sa nu-ti sara inima afara.
Stiu ca sunt nebun da’ suporta-ma ca ti-s frate.
🙂
OK. Sunt de acord cu incetarea acestei discutii.
Fie ca Domnul Isus sa te binecuvinteze si sa te ajute!
Pingback: Pămîntul ca HAARPă…, America şi Islamul, putem urî Biserica?, potenţiomentrul lui Petru « La patratosu