De obicei învăţăm lecţii extraordinare de la oameni care sînt în apropierea morţii. Şi Randy Pausch (a murit la cîteva luni după această prezentare în 25 iulie 2008, aici este serviciul memorial) are să ne spună multe lucruri importante. Unul dintre ele: „dacă faci un lucru rău şi nu este nimeni împrejur să îţi spună că faci rău… pleacă imediat de acolo.”
sursa CArnegieMellonU youtube
A doua lecţie? Poţi învăţa fotbal şi fără minge. Cel mai mult timp îl petreci în terenul de fotbal fără minge. Numai 1 din 22 de oameni lovesc mingea în timp ce toţi ceilalţi aleargă.
A treia lecţie… Nu ştiu dacă sînt de acord că este cea mai importantă: dacă tot se apropie moartea, să-ţi implineşti visurile copilăriei? Hmmm. dar cînd eram copil, gîndeam ca un copil.. ne spune Apostolul. Acum, că m-am făcut om mare am lepădat tot ce era coconesc. 1 Corinteni 13.
Chiar, dacă aţi şti că mai aveţi doar şase luni de trăit, care ar fi cel mai important lucru pe care l-aţi alege spre împlinire?
Eu m-am apucat deja de vreo două sau trei:
1. Am dorit tot timpul să învăţ la violoncel. Mi-am luat deja un violoncel cu împrumut în casă şi am început lecţiile. Sună binişor. Am probleme cu lipsa tastelor, dar urechea încă funcţionează bine.
2. Am un saxofon sopran, tot de împrumut. Binişor… Cînt cîntarea 150 aproape bine.
3. Dacă aş muri în două săptămîni… mi-aş face odată ordine în computer.
Oricum poanta video-ului este la sfîrşit! Uitaţi-vă pînă la urmă.
Ultimul curs al profesorului nu este despre cum să îţi împlineşti visurile copilăriei, ci despre cum să îţi duci viaţa.
sursa WSJDigitalNetwork
Marius Cruceru 
A aparut si in limba romana discursul de adio al lui Randy Pausch, la Editura Curtea Veche sub titlul „Ultima Prelegere”. El trebuie luat cum grano salis intrucat are o perspectiva ce nu se suprapune total peste cea biblica.
Totusi merita admirata pozitia pe care o adopta in prezenta mortii. O lectie pentru unii dintre noi, care in astfel de momente astrale ne perpelim de mama focului! Oops, sper sa nu se inteleaga corect!
Sigur, tipul declara ritos ca nu este convertit si nici n-a avut de gind.
Daca faci un lucru rausi nu iti spune nimeni..de unde sti ca e rau?
Poate sunt eu pesimists,dar cred k toate astea se pot aplica doar intr’o societate fara probleme
Ce temă faină! Păi…tare greu aş putea să mă hotărăsc ce-aş alege să mai fac în puţinul răstimp. Cele nefăcute, desigur.
Îmi vine în minte un „vis” copilăresc. să construiesc un avion cu mâna mea şi-apoi să zbor pe deasupra satului! (Văzusem filmul despre Aurel Vlaicu!!) 🙂
Totuşi…în faţa morţii altfel ajungem să gândim… Chemarea Cerului este mai puternică decât orice vis copilăresc!
După cum observi n-am spus nimic de familie, soţie, copii….. totul a mers prea frumos
Oh şi eu am visat să zbor deasupra satului… să îţi fie dat că eu am făcut deja chestia asta. Am zburat cu parapanta.
Un prieten mi’a spus de discursul asta a lui Randy si am fost impresionat de tip. Chiar daca acum este mort, transmite un discurs plin de viata, autentic, real, crede ce face! E un tip silit sa’si dramuiasca ultimele luni de viata. Am vrut sa ma pun in pielea lui dar nu reusesc in totalitate. Oricum mi’a dat o alta perspectiva despre lucrurile importante in viata.
da, dacă vă uitaţi în celelalte clipuri, lăcrimează, suferă cumplit să îşi lase copiii atît de mici.
Este un discurs foarte util.
I-am cumparat cartea cind a aparut; dar am fost atit de dezamagita. Ca si la tinarul bogat…ii lipsea un singur lucru – cel mai important. Am admirat felul frumos cum s-a comportat, mai ales pentru cineva care n-are sperante de viitor.
Cind doctorita mea m-a chemat cu ceva ani in urma sa-mi spuna ca am o tumoare si e posibil ca e canceroasa, n-am putut sa ma comport cum as fi vrut…in nici un caz ca cineva care are o promisiune, o nadejde, un viitor. De fapt am agonizat o vreme chiar si dupa electrocutie pentruca visam noapte de noapte ca mor… niste cosmare cumplite…M-am rugat Domnului sa-mi usureze gindurile. M-am gindit insa ca nu e bine sa uit de moarte; pentruca ea e reala, dar sa ma obisnuiesc cu gindul ei. Domnul Isus nu-i spune moarte…si cind vorbeste de Lazar mort, El zice ca a adormit…
Pentru noi moartea n-ar trebui sa fie asa o tragedie. Bine este sa stim sa traim aceste adevaruri; dar nu este acelasi lucru sa vorbesti de moarte cind nu te vizeaza personal; si alta sa vorbesti despre ea cind ti-a dat intilnire…
ei, totuşi, Rodica … aceşti oameni ne vor condamna într-o bună zi, unii dintre ei au avut mai multă demnitate în faţa morţii decît mulţi creştini
Absolut…au unii mai multa demnitate decit noi. Dar si aia poate fi un fel de mindrie foarte bine aranjata…La urma urmei Domnul Isus a venit sa adune pleava acestei lumi si s-o mintuiasca…si Doamne, bine-mi pare ca in farasul ala sint si eu…
Pingback: Ora pămîntului, cuvîntul zilei, visul copilăriei, they lost, cotagiul « La patratosu