Rarissime scot cîte un comentariu în faţă astfel, dar, cînd mi se pare că acel comentariu tranşează cîte o problemă fără drept de apel, îmi permit să îl scot din buluceala de cuvinte pentru a-l spăla de nisip şi a-l pune pe raft separat. De această dată, comentariul lui Teofil scurtcircuitează o discuţie interesantă, utilă, dar falsă. Da, se poate întîmpla şi aşa ceva!
Pe lîngă ce spune Teofil, dacă analizăm puţintel şi relaxat, la prima vedere textul estetului român, nu ne trebuie diplomă în filologie şi nici vreo specializare în stilistică pentru a sesiza că „jigodiile şi şmecheraşii” sînt puşi în contrast cu Însuşi Hristosul şi accentul cade pe o atitudine, nu pe apelativul în sine.
Iată comentariul excelent:
E aproximativ tragi-comic să stăm cufundați în înțelepciunea noastră din fotoliu, disecând „la rece” și cu multă „acribie” spusele unora ca alde Steinhardt. Dacă va urma un citat din Wurmbrand (și sunt cu duiumul), sigur se vor găsi niște „teologi birocrați” care să facă exegeza textelor.
Ce-mi pare fascinant de-a dreptul (așa cum pot fi fascinanți șacalii) e că de un singur cuvânt se poate atârna un discurs incriminator, un proces de intenție, o incursiune în sufletul autorului. Fără nicio remușcare.Îmi permit obrăznicia – că știu că așa e – să spun că poate Steinhardt, în anii de pușcărie, o fi cunoscut jigodii. Dar poate că le-o fi și iubit, așa cum le iubea și Wurmbrand. Și că poate noi nu avem „calificarea la locul de muncă (silnică)” să-l judecăm. Nu de alta, dar a trecut prin torturi fără să trădeze și, mai mult, încreștinat.
Dacă a vorba de repere și autorități, aș merge mai degrabă pe mâna lui Steinhardt decât pe propria mână sau pe cea a unui (COMENTATOR, modificarea mea) care, după câteva fragmente citite pe net, e în stare să ne spună cum stă treaba cu un om și cu o carte.
Mulţumesc, Teofil!
Marius Cruceru 
As vrea sa vad un citat din duiumul lui Wurmbrand, daca sunteti amabil(i). Multumesc.
Ehehe, nu vrei! Sigur nu vrei, pentru că s-ar încinge mai tare dezbătaia.
Nu cred că avem maturitatea deocamdată să analizăm pasaje extrem de controversate şi contradictorii, în tensiune unele cu altele, a al R.W.
să mai treacă puţin pe apa sîmbetei noastre exegetice.
R,Wurmbrandt poate fi citit,de ce sa ceri de la altii citate?
La fel ca Steinhardt..poate fi citit. 🙂
„nu putem spune cum sta treaba cu un om si o carte,doar citind cateva fragmemnte pe net.”
Pt ca eu din ce-am citit nu am intalnit ce spune Teofil Stanciu. Ori nu am observat, ori ma lasa memoria.
adică?
Nu fac pe modestu’, dar m-a buimăcit când mi-am văzut comentariul p-acilea. Nu de alta, dar după ce îl postasem, mie nu-mi arăta deloc nicăieri că ar fi fost consemnat – probabil o eroare de wordpress. Așa că am crezut că s-a pierdut în negura biților și am și renunțat să-l reiau.
Stimate R., când vorbesc despre citate „cu duiumul” din Wurmbrand, mă refer la vorbe la fel de controversate precum asta. Are tot felul de poziții și atitudini teologice sau umane greu de digerat de către creierele noastre odihnite și de către sufletele netrecute prin văpaia chinurilor pușcăriei. Prefer să nu dau niciunul, dar pot să numesc vreo 4-5 cărți în care se află.
E un comentariu bun, ai prins un aspect care îmi stătea pe limbă, dar este mai bine că a venit din partea ta, este mai puţin strivelnic.
Am avut un tată omorît de jigodii.
Am un unchi arestat, bătut şi închis de jigodii.
Am o mamă care a fost terorizată de jigodii.
Există jigodii. Aşa se numesc, aşa trebuie etichetate.
Unde este creştinismul? Nu în lipsa etichetei, ci în prezenţa dragostei pentru jigodii.
asta spunea şi. N.S., sărmanul, că El a iubit jigodiile, le-a tratat boiereşte.
Tocmai asta au pierdut stimabilii noştri parteneri de discuţie, esenţialul: SĂ IUBIM JIGODIILE!
Cine poate. Eu încerc şi mai ratez cîteodată, dar cel puţin încerc să nu greşesc etichetele. După ce le-am stabilit începe greul.
Asta-i soluţia!
R. Nu vrei să vezi nişte citate din R. W. s-ar putea să nu CAZI de acord cu dînsul.
R.W. are mai multe pasaje, aşa cum spune Teofil, mai greu de înghiţit, însă mirarea mea, ca şi mirarea lui Adrian, din cîte se pare, este că se vorbeşte despre cărţi în lipsa acută a citirii acestora.
C-aşa-i la vie! (vorba franţuzului!)
merita clasificate ca si jigodii, canalii, ca si orice altceva. dar nu te poti aseza in fata cuiva si sa`i spui: mai jigodie, te iubesc! mi se pare ca suna fals. de gandit gandim multe, sa avem grija ce rostim insa.
Arhanghelul Mihail, cand se impotrivea diavolului si se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a indraznit sa „rosteasca” impotriva lui o judecata de ocara, ci doar a zis: „Domnul sa te mustre!” (Iuda.1:9)
nu, ce a făcut Steinhardt asta? Dar se poate face şi asta, te asigur eu!
Asta este ideea centrală, deşi îţi dai seama clar cu cine ai de-a face şi că jegul este acolo, te apuci să speli picioarele şi să întinzi în aceeaşi covată cu Iuda. Iuda? O jigodie!
L-a iubit Domnul?
Da!
Cam asta-i ideea!
Să ne iubim trădătorii, cei care ne bagă cuţitul în spate atunci cînd nu te aştepţi etc.
Ah, să continui să stai la masă cu ei?
Nu, asta nu!
Domnul l-a alungat pe Iuda: „mergi în treaba ta şi fă ce ai de făcut… mai repejor”. Şi era noapte.
Iuda n-are drept la finalul mesei, îi ajunge!
Iubirea pentru vrăjmaş nu înseamnă şi părtăşie cu el, nci dialog.
zilele trecute l-am repezit şi l-am alungat pe unul de pe yahoo mess.
Încercase, în ciuda faptului că m-a trădat, să mă contacteze din nou.
Americanii au o vorbă: dacă te-a păcălit unul o dată, este vina lui, dacă te păcăleşte a doua oară, este vina ta.
Nici apostolul Pavel n-a insistat prea mult şi şi-a inventariat jigodiile din viaţă şi lucrare. Ni le-a lăsat peste ani ca să ştim despre ce este vorba, aşa cum şi-a inventariat prietenii.
Că nu i-a iubit? Asta nu se poate spune!
De ce am eu impresia, Michael, iartă-mi din nou tonul didactic, că nu numai Jurnalul nu l-ai citit, dar nici epistolele „catolice”, Iacov, 1 şi 2 Petru, 1,2,3 Ioan, Iuda? Să vezi acolo clasificări, etichetări şi „jigniri” pentru jegurile omeneşti.
Limbajul dulceag pus în rostul (arhaism pentru gură) Domnului Isus este o făcătură, un idol de expresie.
Isus a spus „Duceţi-vă”, nu numai „Veniţi”, a spus şi va spune „Nu vă cunosc” pe lîngă „TE-am văzut sub smochin”.
Am mai luptat împotriva Isusuţului blîndoc, rozaliu şi cîrlionţat, dolofan şi zîmbitor pe care îl promovează teologia chicioasă a aceloraşi care promovează şi isusuţul tolerant.
Deci… am o veste proastă: Isus a „jignit” jigodiile din MAtei 23, dar şi-a dat viaţa pentru ei, Michael.
Doar cei care au trait in regimul trecut si au trecut prin astfel de experiente inteleg mesajul..Trist si dureros este pentru astfel de evenimente si o mare putere de exprimare dupa zeci si zeci de ani .!!!
Da,e mai bine sa-i spui lui „R” cartile . 🙂
nu pledez pentru un Isus mai bland decat s`ar cuveni, dar nici pentru marlanii care se ascund dupa versete biblice drept acoperire pentru insulte. imi place sa cred ca am ajuns la o doza de echilibru in cea ce priveste cele doua extreme.
nu, n-ai ajuns la echilibru, tocmai ai spus „mîrlani”. Este bine să-l faci pe aproapele tău „mîrlan”? PArcă asta întrebai la început despre „jigodii”. Nu-i aşa?
Încearcă mitocan-mojic, aşa cum m-a numit pozatul. 🙂
A propos, Michael,
uite ce avem epntru mîine de învăţat ca „verset de aur” pentru bisericile baptiste la studiul biblic,
Foaaaaarte interesant!
QED
dupa atatea demonstratii cu versete biblice, mai ca va dau crezare. nu da bine „marlan” ? supara pe cineva? se simte cineva? 😀
sa`mi talmacesti, te rog, intelesul textelor in lumina discutillor de mai sus!
Mîrlan dă un pic mai bine ca jigodie, dar tot cam pe acolo este? Deci şi tu vorbeşti urît despre alţii? VAi, nu se poate! Sînt după chipul lui Dumnezeu! Iubeşte-ţi aproapele, Michael!
Oricum, fiecare cu „repertoriul”.
da, mă supăr eu pentru aceia la care te-ai gîndit (să nu-mi spui că te-ai gîndit la morcovi şi pepeni verrzi cînd ai făcut aluzia)
Înţelesul textuului dat?
Este că limbajul şi etichetările folosite de apostoli sînt mult mai dure decît ar fi spus Steinhardt vreodată şi mai este o idee.
Ideea că nu vrei să ai părtăşie LA NIMIC cu anumiţi oameni. Depărtează-te de ei! Eu tocmai m-am îndepărtat de unii în acest an şi departe vor rămîne.
Poate că am ales să particip în altfel la un anumit proiect TOCMAI ca să evit amestecul cu cineva la care nu vreau să stau nici la Masa Domnului şi nici la vreun altfel de părtăşie. Poate că aleg alte forme de „prezenţă” din această pricină. Dar asta este altă discuţie.
Că tot am vorbit despre impoliteţe şi respingere: ghici cine scrie aceste texte:
„10 Oricine va veni la voi, şi nu va aduce învăţătura aceasta, să nu îl primiţi în casă, şi să nu îi ziceţi lui, bucură-te.
11 Că cel ce îi zice lui bucură-te, se va face părtaş faptelor lui celor rele.”
A fost intitulat „apostolul iubirii”. Ce ironie!
buna ironie…cine poate s-o „nteleaga ?…decat un om nascut din nou …un om spiritual si nu carnal care nu are discernamant spiritual precum unul si altul care mai de care mai „finut” si mai „cizelat”… asa macar la nivel de teorie…ca de…