Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Pozele sunt superbe. Ma bucur si pentru perspectiva optimista – avem nevoie de optimism asa cum avem nevoie de aer. 🙂
da, avem nevoie de vești bune, de Evanghelie, că de Vanghelie sînt sătul 😦
Toate vacantele le-am petrecut la Sighisoara. Matusa mea impreuna cu familia ei locuiesc exact in Cetate, in orasul vechi. Iubesc orasul vechi, toate turnurile, strazile, treptele catre liceul Haltrich. Imi aduc aminte cu multa placere de vacantele de iarna cand ne dadeam cu sania din poarta cimitirului, sau vara cand alergam prin toata cetatea impreuna cu prietenii. Frumoasa copilarie si adolescenta am avut acolo!
Da, avem si lucruri si locuri frumoase in Romania. De-ar fi promovate mai des!
în Sighișoara este sala cu cea mai bună acustică dintre săllile pe care le/am vizitat eu, sanctuarul Bisericiide pe deal
Chiar e o excelenta acustica acolo. Am avut privilegiul sa o probez de cateva ori. Se pun si exercitiile de respiratie pentru a ajunge acolo.
da, nu ştiu cîte scări. Am pierdut ocazia să le număr. Dar merită!
locuiesc inorasul de langa calnic… e superba cetatea:X
Multumesc mult pentru cuvintele frumoase! Sper sa mai treceti in vizita! Toate cele bune,
Binei ai venit, Cosmin Danila, aici!
Impresioantă munca ta!
Te felicit şi personal!
Nu stiu cum să fac să încurajez mai multe iniţiative de felul acesta.
Am putea să dăm un cont pentru donaţii sau chestii de genul asta?
Abia acum am vazut raspunsul! Multumesc mult pentru oferta! Din pacate eu nu ma mai pot ocupa de proiect pentru ca am plecat din Romania in 2008. Dar sper sa se gaseasca alti voluntari care sa faca ceva! Toate cele bune si o primavara minunata!
draga Cosmin,
de două ori păcat
1. păcat că oameni ca tine trebuie să plece din ţară
2. păcat că nu te mai poţi ocupa de proiect.
Cum să facem să îl împingem mai departe?
As vrea sa fiu de mai mare folos, dar chiar nu prea am ce face de la distanta. Pe de alta parte, acum nici nu mai am timp. Trebuie sa ma ocup de supravietuire 🙂 (a se citi afacerea personala si clientii aferenti)
Pingback: Jonathan Edwards la Yale, nostalgii cu albine, patrimoniu românesc « La patratosu