Ceea ce este notat cu (P) este post reluat de pe Pătrăţosu.
Cu o zi în urmă îl citam pe Mitropolitul Bartolomeu cu ceva declaraţii care ne vizau… “sectele neoprotestante”. Unele or fi secte, dar în ţara asta sînt şi culte neoprotestante, nu numai secte.
Nu cred că mitropolitul doreşte să facă distincţia între cei doi termeni.
Eram acuzaţi că lucrăm în mod subversiv, ca nişte cîrtiţe.
Ei, se pare că internetul nu este chiar pe sub pămînt.
Prezenţa neoprotestantă în spaţiul virtual, aşa cum au remarcat mai mulţi în ultima vreme nu este deloc neglijabiă. Nu discut acum calitatea, dar internetul ne-a oferit un nou spaţiu de dialog, de schimb de idei şi nu numai..
Aşadar, ce este internetul pentru noi, neprotestanţii?
Poate fi un nou circ roman în care să fim daţi la fiare precum creştinii primelor veacuri, dar poate fi şi arena în care ne luptăm ca gladiatorii, pe viaţă şi pe moarte.
De ce nu şi Agora în care să fim batjocoriţi ca Apostolul Pavel, o nouă Atenă, un alt Ierusalim în care putem intra pe măgarul cu tastatură şi mouse.
Dar putem fi crucificaţi pe stîlpul de biţi, de ce nu… un Forum roman în care ne apărăm cetăţenia sau o bancă de căruţă pe care să stăm ca Filip cu Etiopianul…
Oare ce este acum internetul pentru noi? O „sinagogă a Satanei”? O nouă Samarie, o altă Galilee, dar margini ale pămîntului?
Ce este internetul pentru noi… o piaţă în care toată lumea strigă şi fiecare ascultă ce-i place, o piaţă în care se cîntă de jale şi de bucurie, în care, unii dansează şi alţii tremură de plîns, în care se poate aduce necaz sau mîngîiere..
Este o stradă la coţurile căreia strigă Înţelepciunea, dar şi curvele, fiecare ne invită la masă, ospăţ şi odihnă. Asta este internetul, o stradă, o piaţă, o Sodomă, o Gomoră, un Ierusalim, o Romă, o Atenă şi toate la un loc.
Cugetare tîrzie:
Am intrat „pe internet”.. Hmm! Sau a intrat internetul în noi?
Cugetare şi mai tîrzie:
Există oare un duh specializat pe internet? Eh, cred că-i o legiune!
Marius Cruceru 
La multi ani Patratosule!
ati citit cuvintele lui Ioan Bunaciu la adresa dvs? sunteti mentionat la un moment dat in ultima sa carte,”Umbland pe ape, printre stanci”
nu, nu stiu ce spune fratele Bunaciu despre mine.
eu stiu ce am scris eu despre el si cred ca am scris cu foarte multa gratie intr-un fel de volum omagial adresat dinsului.
sper sa fi fost la fel de decent.
Daca nu iti impui limite, ca si cu orice lucru in viata, poate sa te „inghita” cu totul. E necesar, dar nu e vital. Intotdeauna realitatea e de preferat, desi nici pe aceea nu te poti baza mereu. Internetul e ca si gheata, daca nu stii patina cum trebuie, te poti trezi lovit si cu vanatai, cel putin.
Fratele Bunaciu spune cam asa:
„Vorba lui Marius: „Ce coruptie, ce santaj, ce ascunzisuri, ce credibilitate poate sa mai aiba fiul unui asa om corupt?”. Eu nu stiu cine este acest Marius, dar daca ar fi Marius Cruceru, atunci intristarea mea ar fi mare de tot pentru ca tatal sau, Radu, a fost cel mai bun prieten al meu, pe cand era pastor la Turnu-Magurele, la Ploiesti si chiar la Iasi. Cand era pastor la Turnu-Magurele, in 1960,m-a invitat la o inmormantare si m-am dus insotit de corul Bisericii din Ferentari. Cortegiul nostru spre cimitir, a trecut prin centrul orasului, iar corul nostru, a cantat de a rasunat vazduhul pe tot parcursul drumului. Cu totii am facut aceasta jertfa ca sa vestim Evanghelia in „raiul comunist”, iar acum sa ajunga fiul sau sa ne batjocoreasca credinta pe internet.
Cand tatal sau a plecat in vesnicie, in urma accidentului suferit cu masina, m-am dus la priveghi, din Bucuresti la Iasi, sa-mi plang durerea cauzata de pierderea lui si sa predic Evanghelia, desi inmormantarea s-a tinut duminica la Ploiesti. Acolo insa nu mi s-a ingaduit sa particip de catre ceata celor „cinci mari” si nu as fi putut sa-mi exprim sentimentele in public si respectul pentru cel ce a fost prietenul meu, Radu Cruceru. A ajuns oare fiul sau sa ma batjocoreasca pe internet, pe mine si pe fiul meu Otniel, ca sa-i faca pe plac celui care a fost cel mai mare dusman al meu si al tatalui sau? Daca tu esti Marius Cruceru, te rog sa-ti ceri iertare de la mine, ca sa te poata ierta Domnul, caci esti sub grea osanda! Ca sa cunosti suma de bani ce am luat-o de la pastorii plecati la Edelweiss la odihna si studiu biblic, rog pe Dumnezeu sa-ti dea tie inmiit chiar azi aceasta suma. Daca Dumnezeu ar asculta rugaciunea mea ai muri de foame tu si urmasii tai, pentru pacatul ce l-ai savarsit, batjocorind pe prietenul tatalui tau. De aceea, pana nu-i prea tarziu, pocaieste-te! Iti amintesti ca m-ai invitat la ordinarea ta ca pastor, pentru calitatea ce o aveam de „prieten al tatalui tau” si n-am putut sa ajung, pentru ca eram in doua carje dupa accidentul ce l-am suferit. De atunci ai descoperit ca suntem mare corupt sunt eu?”
Strigi pe internet ca mare corupt sunt si ce corupt ar fi fiul meu, fara doar si poate ai strigat nu atat de mult ca sa ma discreditezi pe mine, ca eu am ajuns dupa 60 de ani de slujire cu Evanghelia, dintre care 50 i-am trait in perioada comunista, ci sa dai o lovitura fiului meu. Multe voci dintre conducatorii si pastorii nostri, si-au manifestat aceasta dorinta ca Otniel sa candideze pentru aceasta slujba pentru ca presedintii Cultului Baptist care au fost realesi dupa revolutia din 1989, au petrecut timpul mandatelor lor mai mult prin SUA strangand fonduri pentru proiectele lor, decat printre bisericile Crestine Baptiste din Romania. Cu toata ponegrirea de pe internet si a lui Mitrofan prin cartea lui n-ati putut impiedica sa se faca voia Domnului. Acum cu toata ura si viclenia voastra continuati sa luptati pentru simplul motiv ca Dumnezeu a ingaduit ca sa fie un nou Presedinte al Cultului Crestin Baptist din Romania in aceasta perioada. ”
Ioan Bunaciu- „Umbland pe ape, printre stanci” p. 60.61
(puteti sa nu postati acest mesaj.ramane la latitudinea dvs)
Internetul este ritualul principal al neoprotestanţilor români.
Anamorf se trezește vorbind!
Ce, nu-i aşa ?
Blogul ăsta e cea mai bună dovadă…
Invidiosule!
Majoritarule! 🙂
Necomentatule!
Ca la Bastrix, care a intrat iar în criză din cîte de pare, vorbește invidia
Din păcate asta nu trece ușor.
Eh, este o chestie care ține de un pic de talent și de alte chestiuni pe care blogul mata nu le posedă îndeajuns.
Unele se pot învăța, dacă vrei.
Mai întîi trebuie să încerci o altă atitudine de dialog.
Pînă atunci… la spam, tataie!
Cu multă îngăduință!
mc
Insinuezi cumva ca ortodocşii s-au păstrat cumva separaţi, imaculaţi si nealteraţi de mrejele acestui fenomen? Că nu prea ţine … chiar deloc.
…iar neoprotestantii romani sunt singurul gand inteligent care strabate mintea lui Anamorf.
Desigur, toate site-urile pornografice made in Romania sunt productii neoprotestante, nu-i asa?!
Anamorf, daca prostia ar avea greutate atunci dumneata ai suferi de obezitate!
draga Adrian, dacă ne-am coborî la mintea unor asemnea afirmaţii… am ajunge la petrol…
skip it!
Ce este internetul pentru mine:
– daca nu era Internetul, eram cum 10 ani mai prost. E sursa fantastica de informatii, in primul rind nu pentru neoprotestantul agresiv din mine, ci pentru tentativa de „om echilibrat” din mine placut Domnului.
– o provocare viitoare de a-mi slefui ideile, de a le face publice si de a le supune testului (potential ucigator) maselor
Ce este internetul pentru noi, neoprotestantii:
– un mijloc dureros de a arata ca nu stim scrie in romaneste
– mediul perfect de a arata ca nu stim sa fim eleganti (Gentlemeni 😉 ) in conflictele sau disputele dintre noi si altii
– gura mitralierei care improasca cu versete
– un spatiu de a ne testa crezul
– o extraordinara oportunitate de a face diferenta si a schimba lucrurile
Lista nu e completa, da’ nu vreau sa plictisesc..
ai putea incerca sa continui lista… ar fi interesant
Deci ma provoci Mr. Cruceru 😛 …
Continui cu chestiuni ce tin de viitor, prezentul ma cam deprima:
– ar putea fi o platforma prin care sa initiem manifeste de genul astora: http://www.changethis.com/65.01.WorldReset
– as vrea sa fie un mediu in care cei mai batrini sa-i invete pe tineri lucruri ce tin de viata de zi cu zi traita in ascultare de Domnul
– nu m-ar deranja daca pastorii ar impartasi cu noi lectii de leadership
– ar prinde bine sa avem cit mai multe experiente din viata celor care isi folosesc mai mult profesia si exemplul personal pentru a vesti Evanghelia, si mai putin versete prinse in rama
– nu in ultimul rind, mi-ar placea ca „enternetul” (vorba unui fost coleg de armata) de factura neoprotestanta sa fie un reper pentru o Romanie sanatoasa din punct de vedere moral si nu numai.
Imi doresc prea mult, asa-i? Tre’ sa intervina marmota?
Corect! 🙂
tu tînjeşti după un lucru normal în biserica creştină, un lucru care s-a pierdut.. ucenicia.
– eu nu cred în leadership… pur si simplu. Leadership este uh concept străin bisericii, împrumnutat din sfera laică.
– să nădăjduim la însănătoşirea internetului evanghelic, eu cred că semne bune anul are… dacă mă uit la 2006-2010… promisiunile sînt foarte bune.
Ce te face sa fii reticent la notiunea de Leadership?
Din cit am citit pina acum, mi se pare ca multe concepte din Leadership se suprapun cu conceptele biblice.
pentru că noţiunea de leadership a fost contaminată cu prostioare de gen Maxwell.
tot ratatul se trezeşte că vrea să devină trainer de leaderi şi citeşte cartea Neemia prin grila hermenutică a lui Maxwell.
poate că am eu oroare din cauza faptului că prin 2007 am primit vreo 5 oferte din partea unor profesoraşi want to be care doreau să ne bage în cap studenţilor maxwellisme în toate împachetările şi variantele posibile.
I-am refuzat politicos în genul „don’t call us, we’ll call you”
Mda, Maxwell nu zice rau pina la un punct, dar dupa aia se subtiaza. Sincer nu sunt un fan al sau si rasuflu usurat ca nu la el ma gindeam ca si un bun exemplu. Nici dpdv teologic nu l-am categorisit.
In general nu am citit numai leadership 100%, dar ar fi o treaba interesanta sa iei cele mai bune (adica sanatoase) idei si sa le aplici in biserica. In ultimii ani am descoperit multe concepte si de management asa zis modern, dar care erau in Biblie deja.
In fine, cred ca orice carte ai citi, din ambele zone, (crestina sau necrestina) tre’ sa o faci cu mare bagare de seama si cu antenele ridicate. E greu de gasit autori in care sa crezi de la A la Z fara rezerve…
da, cred ca sînt unele lucruri utile, dar mă tem că liderii se nasc nu se fac….
Hitler, Stalin și Ceaușescu nu au făcut cursuri cu Maxwell și totuși… au prostit trei popoare și mai am exemple.
am văzut, de asemenea, oameni în poziție de leadership, care stăteau în haine care nu se potriveau deloc pe ei.
No vezi, vezi cit îi alambicată treaba? Ce-i un lider autentic, după placul Domnului? Omul care are carismă sau care ştie să îmbrobodească masele, sau sunt alte calităţi mai puţin evidente care insă sunt foarte preţuite de Isus?
da, de discutat chestiunea manipulării maselor.
sînt vorbitori fascinanți, cu multă carismă… Scriptura ne spune că .. după roadele lor îi vom cunoaște, la ce fel de roade se referă?
cu siguranță nu la cele enumerate de MAxwell… 🙂
Iar te-ai apucat să-mi cenzurezi comentariile, descrăvăţosule !
Publici numai ce-ţi convine…
te faci de rîs… nu te-am cenzurat, dar tocmai am început…
nu este loc aici pentru toxine intelectuale.
du-te și depune/ți cugetările nude prin altă parte.
cînd ai ceva de spus consistent și cu ceva idee dincolo de vorbe goale… te aștept din nou.
nu sînt încîntat deloc de frazări fără conținut ideatic.
good buy de pa de randebubu!
Apropo de făcut de râs :
ultima propoziţie a matale face toţi banii !
…
Tipi ca mata devin simpatici numai când îşi ies serios din sărite.
….
Nice try, Anamorf… !
N-ai tu capacitatea de a mă scoate pe mine din sărite! 🙂
Stai liniştit la coadă.. încearcă şi alţii de cîţiva ani.
A propos, ca unul proaspăt venit prin blogosferă trebuie să îmi spui „nene”!
Dacă eşti cuminte, îţi spun şi cîteva secrete despre cum ar trebui să te manifeşti în spaţiul virtual.
Astea sunt injuraturi pocaiesti, fr. Marius?! Sau urari de bine?! Sau vorbiti in limbi?! Internetul, pentru mine, e ceva ce de n-ar mai fi n-as pierde nimic. Dar, pentru ca este si a intrat necurtenitor in vietile noastre, pot spune ca el „este” prin prisma a ceea ce „face”.
Neamtule, la ce te referi?
Dacă te referi la încheierea pentru Anamorf, acela este un salut glumeţ al unui văr de-al meu… glumea salutîndu-ma la sfîrşit amestecînd mai multe limbi şi stîlcindu-le…
speram să recunoaşteţi..
good bye,
pa,
randebubu… vine de la rendez-vous…
Internetul este cel mai „cool” mijloc de-a comunica cu cei de aproape dar mai ales cu cei de departe; (parca asa vorbesc adolescentii nostri):)
– este modalitatea ca si noi gospodinele sa ne mai informam de noi sau vechi retete culinare, si nu numai, chiar daca nu avem intotdeauna bani sau timp sa le si facem….dar sa le stim si noi:)
– este o alta dovada ca mamele, pot invata chiar sa navigheze pe internet ca sa tina pasul cu copii lor adolescenti; nu de alta, dar nu se cade ca ei sa fie mult,inaintea noastra, mai ales pe acest taram mlastinos!
😉
Viorica,
ne mai da putinta sa gandim la ce mai este in afara de casa noastra,ne ajuta sa ne pastram mintea vioaie;ne putem aduna in rugaciune la necaz;internetul a dat si posibilitatea acelor informatori sa se rusineze public si cerandu-si iertare sa scape de Judecata viitoare;
ne-a mai invatat sa ne smerim:ne-a dat sansa sa ascultam
predicile care ne zidesc;sa asistam la cate un serviciu divin din alt oras sau tara..etc
Anamorf,
omule cu un singur ochi,deschide-l si pe celalalt,,si ai sa vezi un lucru indispensabil celui ce intra si scrie intr-o casa straina:
POLITETEA~!
Internetul o sursa de informatie ce trebuie strecurata cu grija… pentru mine cel putin
Silverlife, sigur, internetul este ŞI o sursă de informaţie.
O fereastra catre lumea crestina.
Multumesc de lamuriri! Eu am fost student la Bucuresti, nu la Oradea, si glumele erau diferite:)
Internetul este un urias flamand care mananca, mananca, mananca… timpul nostru si tot nu se satura!
Frate Marius , dvs aveti vreun ucenic (ex. Pavel -Timotei)?
@Ilie Sutu
Nu stiu daca la Oradea are vreun ucenic Fratele Marius, dar stiu ca la Cluj, are vreo 700-800, din care 500 vin sa-l asculte o data pe luna la biserica Iris.
Ce nebunie!
Va sa zica daca la Vladimir Pustan se ingramadesc cu miile, atunci, la ucenici (?), l-a luat pe Marius Cruceru?
Multe pătrățoșenii mai are de îndurat Internetul ăsta!
Tocmai am răspuns referitor la relația dintre ascultători-ucenici, iar despre numărători, așa cum nu mă interesază topurile și numărătorile pe internet, la fel mă interesază mai puțin expunerea la numărul de oameni.
Cred că observația se putea și fără rotunjimea de la sfîrșit… același ton înțepător și regretabil.
Și ariciul este tot rotund privit din spate.
Cum aș fi scris eu acest comentariu?
O simplă sugestie, ca să nu blochez dialogul prin jigniri și țepoșenii aricioase:
AUTOCENZURAT (Ce nebunie!) –
Va sa zica daca la Vladimir Pustan se ingramadesc cu miile, atunci, la ucenici (?), l-a luat pe Marius Cruceru?
AUTOCENZURAT: (Multe pătrățoșenii mai are de îndurat Internetul ăsta!)
Draga Putinstiutoru , ai citit cartea „Ucenicii nu se nasc ,se fac” ? La astfel de ucenici ma refer.Ca daca i asa cum spui tu toti predicatorii pot spune ca au atitia ucenici citi ascultatori, ori in opinia mea intre cele doua grupuri e o mare diferenta.Spun asta pentru ca printre alte motive ale starii de declin a miscarii neoprotestante (si nu numai),eu cred ca si faptul ca multi slujitori nu mai practica ucenicia de la om la om, ci este lasata cresterea ucenicilor doar in baza relatiei de tip profesor – clasa.Pentru ca am auzit multe lucruri bune despre fratele Marius speram si sper in continuare ca d-lui sa fie o exceptie de la regula mai sus amintita.
nu, nu pun semnul egal între ascultători și ucenici, dar voi reveni la întrebarea ta, draga Ilie.
nici profesor student
Din păcate, ai dreptate, sînt faorte mulți lideri, predicatori, mari personalități teologice care nu au ucenici și nici nu au avut vreodată gîndul sau viziunea de a face ucenici.
Eu tocmai pentru faptul că nu sînt nici mare predicator, nici lideri, nici prăbușitoare pesronalitate teologică… poate tocmai de aceea am ales altă cale.
Eu cred în ucenicie și cînd mi se ia sîngele la analize, după ce se face descompunerea pe substanțe… acolo găsesc asistentele laborante și o substanță străină… ucenicie 🙂
De-a lungul timpului, din 1985 de cînd m-am convertit… am început eu însumi un proces de ucenicie.
Aici trebuie să vă aduc aminte una dintre axiomele uceniciei CINE NU A FOST UCENICIT NU POATE FACE UCENICI. NICIODATĂ.
neuceniciții sînt precum catîrii, nu se perpetuează.
Din 1986 am început eu însumi să ucenicesc, să fiu căutat acasă, să citesc biblia cu prieteni apropiați, congeneri mai întîi,
ciu timpul, cu înaintarea în vîrstă .. am început să fiu căutat de oameni mai tineri..
trebuie să fac, dacă mă gîndesc bine, o întreagă taxonomie a uceniciei..
ucenicie în scop evanghelistic, ucenicie profesională, ucenicie în viața de familie, ucenicia acu fiul meu..
ucenicie filială… familială, cu rudenii apropiate,
ucenicie muzicală..
dacă mă gîndesc bine… de la prima ta întrebare. m-am tot gîndit… dacă mă gndescbine pînă acum pot număra vreo 30 de oameni la care cred eu că am pus o cărămidă în viața lor din punct de vedere spiritual.
unele relații sînt de lungă durată și continuă de vreo 15 ani..
alte relații sînt în episoade.
unii și-au tăiat singuri cordonul ombilical și au zburat din cuib.
una dintre metodole mele preferate de ucenicie este călătoria. Îi iau pe oameni în aceeași masină, eu conduc de obicei și discutăm. Distanțe lungi, zeci de ore. Ai atenția completă a ascultătorului și într-un habitaclu de mașină, la opriri, la pene, se întîmplă ttfelul de lucruri, ne întîlnim cu tot felul de oameni
Eu cred în ucenicia peripatetică… ucenicia prin călătorie… alături de oameni de aceeași vîrstă sau de vîrste diferite..
eu însumi am făcut astfel ucenicia și mi-a rămas tiparul.
Cred că este tiparul biblic.
Cred că abandonarea uceniciei de către Biserică face ca situația să fie așa de tristă astăzi în bisericile nostre.
Cred, de asemenea, că școlile de teologie reprezintă doar un prea puțin putincios înlocuitor pentru adevărata ucenicie… este un semn al crizei în care se află bisericile. Școlile de teologie fără ucenicie sînt simple fabrici de popi și prestatori de servicii spirituale contra cost.
Dacă școlile de teologie vor așeza ucenicia la locul potrivit la un moent dat cre că vom putea trăi din nou efervescența intelectuală din jurul școlilor din Alexandria și Antiohia…
Deocamdată .. puțin drum s-a făcut și mult este de mers.
Cînd voi muri nu vreau să mor cu funcția agățată de piept… cea mai mare răsplată mi-ar fi ca în jurul sicriului meu să se fi adunat ucenicii DOMNULUI la care și eu am pus ceva…
A propos.. un prieten spunea..Lui Dumnezeu nu-i place să aibe nepoți… numai fii, de acea am spus ucenicii DOMNULUI… prin viața cărora voi fi trecut.
Aceea ne este coroana, aceea ne este mîndria, acela ne este adevăratul CV, adevărata glorie.
Blogul? este un fel de instrument de ucenicizare… un simplu cîrlig de pescar… de oameni 🙂
îți mulțumesc pentru provocare…
Apropos , stii de ce nu mai sunt meseriasii de alta data in domeniul serviciilor ? Pentru ca meseria nu se mai invata de la maistar la calfa ci totul sa rezuma la predarea din clasa si la forte putina practica facuta tot la gramada.Daca nu ma crezi , du te cu masina la un service unde au personal tinar sau cheama un meserias din miile aparuti mai nou ,sa ti puna gresie.Multam fain de rabdare.
Foarte bun exemplu!
Va multumesc mult pentru raspunsul amplu, si va asigur de toata stima si consideratia mea .Auzisem cite ceva despre dvs dar faptul ca mi ati comunicat in mod direct cele de mai sus ma edifica.Am pus intrebarile de mai sus de pe pozitia unuia care este ceea ce este(daca este ceva…)mai ales datorita lucrarii lui Dumnezeu facuta in viata mea prin oameni de valoare (mentori) as aminti pe :Morariu Ioan de la Sibiu, Raducan de la Sebes si Puiu Cristea de la Petrosani.I am amintit nu pentru a le face pieptul sa le creasca (cum crestea varza la colectiv, asta era o zicere pe la noi pe timpuri)ci pentru a i face gelosi pe cei ce pot si au cu ce ,sa inceapa sa faca adevarata ucenicizare.Inca odata va multumesc si imi cer iertare pentru doza de acid din postarile anterioare(nu cred ca va mai amintiti ,dar am avut vreo doua postari la un articol mai recent).Va urez un sincer „La multi ucenici!”
Mulțumesc și eu pentru cuvintele bune și nemeritate..
a propos de merite…
eu nu-mi merit ucenicii, asata este sigur.
cei mai mulți sînt mai buni ca mine… și oare nu este asta scopul uceniciei
A propos de ce spunea în același context referitor la numărul de oameni prezenți într-o sală și relaționarea acestui număr la ucenici.
Era o imagine folosită de unul dintre oamenii care a scris o carte despre ucenicie..
Cînd vorbești la mulțimi este ca și cum ai arunca o căldare peste o grămadă de sticle, cînd faci ucenicie personală este ca și cum ai lua cîte o sticlă la rînd pe care o umpli cu răbdare… sticlă după sticlă.
După 50 de ani de lucrare.. s-ar putea să fie vreo 50 de sticle pline. După 50 de ani de conferințe itinerante s-ar putea să fie vreo 10 sticle pline pe jumătate și foarte multe răsturnate.
Eu fac și conferințe în mod itinerant… dar nu aceasta este direcția mea.
Pingback: Atenţionare: un alt “marius cruceru” « Marius Cruceru
Eu chiar nu mai inteleg nimic. Cum pot doi oameni ca dvs si Alin Cristea sa va impartiti atitea ” dragalasenii ” prin intermediul net ului? Repet ,abia acum am inceput sa intru mai mult pe bloguri si n am stiut de duelul dintre dvs.Banuiesc ca nu aveti nimic de impartit in lumea reala.Pe Alin il cunosc oarecum si ma surprinde stilul destul de acid cu care va abordeaza.Ce i drept nici dvs nu l menajati.Ma tot intreb faceti asta pt cresterea audientei (accesarilor)? Chiar e asa de greu sa pricepem ca tragem la acceasi caruta?Chiar , ati baut vreo cafea impreuna ?E clar ,de pupe fratesti intre voi (imi permiteti sa trec la per tu?)nu se pune vorba ,dar de aici si pina la muscaturile pe care eu le am citit pe net e o distanta colosala .Nu s io omu care sa dea sfaturi in domeniul relatiilor, dar la cita scoala si experienta aveti amindoi cred ca si altii in afara de mine se asteapta la mai mult.Va doresc ginduri bune.
Draga Ilie,
ai intrat într-o problemă destul de delicată, complicată şi pe care am mai încercat să o explic prin comentarii şi pe acest blog.
1. dacă ţii scorul… nici pe departe nu reuşesc să îl egalez la „drăgălăşenii” pe Alin. Nici nu încerc!
2. problema este veche, dar de curînd mi-am dat seama de adevărata ei natură. Credeam că miza este mai mare. M-am înşelat. Tu vorbeşti de un duel! Nu este un duel. Nu poţi imagina un duel între lancea de cavaler şi şişul care mi-a fost băgat mie în spate în ultimele luni în modul cel mai laş cu putinţă. Aici nu poate fi vorba de confruntare cavalerească şi bărbătească.
3. De aceea, din pricina nădejdilor mele false, am încercat să fac tot posibilul pentru a recupera cumva relaţia în cursul anului trecut. Eu cred că am făcut tot posibilul şi tot ce mi-a trecut prin minte, iar la creativitae nu stau rău. Îmi pare rău că nu am putut mai mult. Poate că mi-am supraapreciat puterile de îngăduinţă, poate că am sperat prea mult, deşi sînt un pesimist din fire. M-am apropiat de nişte concluzii, dar le păstrez pentru mine.
4. Culmea conflictului nostru, după părerea mea, a fost atins cînd am constatat că Alin Cristea, în ciuda faptului că în chiar acele dialoguri îmi spune că nu va da către altcineva discuţiile noastre, pune pe internet dialogurile pe mess dintre mine şi el. Cîteva. Din momentul acela relaţia s-a fracturat pentru că am ajuns la concluzia că aproapele trebuie iubit astfel: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Atunci cînd eşti pus în pericol trebuie să te depărtezi de cel care te pune în pericol. Aici am considerat că este capătul. De ce cred că este capătul? Pentru că eu cred că nu se poate recupera acestă relaţie pînă nu îţi cere scuze pentru acesstă mizerie şi nu şterge acele postări, precum şi altele în care urmăreşte demolarea mea ca persoană.
Din cîte îl cunosc pe Alin, nu-şi va cere scuze şi nu va şterge nimic! Aş putea paria pe asta!
Deci… it’s over!
Toate cele pomenite, drumul şi stările de prietenie au fost episoade în care am încercat apropierea, negocierea, acoperirea unor chestii pesete care am trecut cu voioşie.
5. Nici eu nu înţeleg de unde atîta ură, ciudă, invidie la oameni ca el sau Bastrix, dar asta este… Aceeaşi categorie de atacuri, acelaşi tip de „sentimente” faţă de mine.
6. nu, accesările mele nu cresc datorită lui Alin, nici ale lui datorită mie, după cum se vede. Dacă te uiţi la norul cu subiecte, marius cruceru este o preocupare constantă a dînsului. Încearcă să dai un search la mine pe blog după „alin cristea” să vezi ce iese în comparaţie cu un search „marius cruceru” pe cele 50 de bloguri ale lui.
7. Despre muşcături… habar nu ai cît m-am abţinut. Am dat drumul doar la cîteva picături, din cînd în cînd şi numai pentru a corecta cîteva chestiuni grave de tot. N-ai idee cît mă abţin, dar poate că îmi foloseşte şi mie această disciplină. Nu-i aşa? Alin este o pradă uşoară într-un atac la baionetă în firea pămîntească tocmai pentru că este atît de orbit de ură şi atît de orientat spre detalii nesemnificative. Pierde peisajul pădurii din cauza cojii copacilor cărora le numără scorburile. Nu i s-a întîmplat o singură dată. De aceea este o victimă extrem de uşoară.
Eu consider un semn de graţie faptul că nu îi răspund după cum merită şi după cum m-ar duce mintea mea nepocăită.
Domnul ne face să avem sau nu trecere înainea Lui şi înaintea oamenilor. Să lăsăm deci chestiile astea în grija lui..
Salvează răspunsul şi mai dă-l şi altora… că eu am obosit să tot explic chestiunea…
PS.
Ah, ai întrebat de cauză?
Pură invidie! Simplu!
Acum ma ambitzionezi sa-l citesc pe tot Maxwell-ul la comanda si la foc automat sa vad ce hibe are, si urasc cititul de maniera asta….:-p deci, n-o so fac…busola mea e calibrata dupa alte standarde decit Maxwell-iene.
Pina una alta, publicul astepta raspunsul tau la intrebarea lui Ilie…e si una din intrebarile mele
eu cred că ai lecturi mai bune şi mai de folos… Sînt sigur de asta. Lasă-l pe MAxwell cu morţii lui să-i îngroape…
Tocmai am răspuns la întrebarea lui Ilie,
m-a ispitit să o pun la moderare, pentru că este prea dureros subiectul, dar … vorba ardeleanului… dacă-i musai.. pun pioneza din nou şi mă aşez pe ea
Daca este adevarat ca „omul se uita la ce izbeste ochiul”, uitand adesea de inima, intrebarea serioasa este „Poate Internetul sa ne ajute sa ne apropiem unii de altii sau dimpotriva ne ajuta sa ne ascundem si mai bine in spatele virtualului?”
Ne vom ciocni in continuare ca niste bile de biliard sau vom interactiona mai profund, de la o inima la alta?
şi… şi, Draga Dyo, şi … şi..
Eu am ales să mă expun aici..
uite ce păţesc.
Nu-mi era mai simplu să fiu domn decan, fratele pastor, conferenţiaru… alea alea?
ba da, dar viaţa este mai mult decît etichetele..
fiecare putem alege pe internet,
să fim transparenţi,
să ne ascundem,
să punem o mască .. pretinzînd transparenţa,
să fim transpareneţi, simulînd ascunderea.
Cum putem deosebi omul dupa roade daca omul este f.precaut sa nu se dea in stamba?
Cine sunt ingerii de lumina,acestia care nu au roade,dar predica?cum de au „cuvinte”?de unde?
Cum ii deosebim totusi?
hehe, roadele apar oricum, mai ales la cei care caută să nu se dea în stambă.
Pingback: Tweets that mention Ce este internetul pentru noi? (P) « Marius Cruceru -- Topsy.com
Marius David vrea sa-ti spunn doar atat.
Pe fratele Bunaciu, l-am avut profesor nu stiu toata „valvataia de paie” si toate discutiile DAR, un lucru stiu sigur este un om deosebit.
Pe fiul sau Otniel Bunaciu l-am avut profesor .(si Decan in timpul masteratului.)Faptul ca scoala RUT exista iar eu pot acum sa fiu profesor acolo, este meritul omului dedicat pentru slujire fata de Dumnezeu.
Nu mai amintesc cat de mult era implicat (si este) in lucrarea cu tinerii din biserica.
Uneori… privesc la tot ce se spune si ma intristez ca marii oameni , sunt comentati de parca ar fi…
punct.
Lia,
și eu îți spun doar atît:
1. n-am contestat niciodată faptul că bătrînul Bunaciu este un om deosebit. I-am dedicat un artcol în vollumul omagial, pentru informarea ta. Un om deosebit. Cu siguranță.
2. Toată aprecierea pentru ce face fratele Otniel. Un om deosebit!
3. marii oameni sînt comentați.. pentru că sînt mari oameni. Sînt persoane publice.
Fiecare dintre noi, marii oameni :), suportăm asta. Eu mai mult ca alți, Lia.
cu simpatie,
mc
Marius David
era o stare de vorba cu tine, Nu o acuza la adresa ta.
🙂 Oricum multumesc pentru unele precizari pentru informarea mea.
Iti multumesc ca mi-ai inteles…of-urile
cu respect Lia
da, mulțumesc de înțelegere!
Pingback: Tăcerea limbii încercelate, harfele unui alt David, duhul internetului, mesajul unic al unei biblioteci formate din 66 de cărţi « La patratosu