Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
„Pietrele” despre care vorbim sunt de fapt doua tipuri de instrumente de percutie foarte des folosite. Primul: CLAVES, cele doua „bete” de lemn care suna ca si pietrele lovite, al doilea: CASTAÑUELAS, folosite insa diferit in aceasta interpretare (ele sunt proprii muzicii flamenco, dar apar destul de frecvent in muzica clasica), care la randul lor lovite in acest mod imita sunetul unor pietre lovite.
Exact asta aşteptam, Ioana, contribuţia profesioniştilor, mulţumim pentru lămuriri şi pentru termenii tehnici.
Eu zic ca da poate se poate face muzica crestina cantata cu toate instrumetele.
Pai ce o sa faca unul care 30 de ani a studiat si a cantat la saxofon; o sa renunte la instrument ? Asta sa vina la pachet cu pocainta ?
Nici bateristii nu fac exceptie. Ma intreb cum ar arata muzica clasica fara percutie. FAptul ca bunul simt lipseste la multi dintre „bateristii” de serviciu, ii face pe multi sa respinga tobele.
Foarte probabil ca nu poti folosi toate instrumentele la biserica, sau in orice loc.
Eu cred ca da, se poate face muzica crestina cu orice fel de intrument
BenO, deci tu spui ca daca cineva care a studiat 30 de ani baletul iroseşte totul cînd se pocăieşte dacă nu mai poate baletiza în faţa corului bisericii?
faptul că cineva a cîntat la un instrument 30 de ani nu presupune răscumpărarea acestuia neapărat. Precizez că eu cînt ŞI la saxofon alto şi la clarinet.
Cînt şi la chitara electrică.
Pocăinţa nu vine în pachete ca la downloadul pe internet…..
Încă o precizare, din cîte ştiu eu noi nu avem percuţionişti prea mulţi.. avem toboşari, tobari, baterişti de serviciu, cum spui tu, dar percuţionişti… asta este rara avis.
ca să baţi tobele nu trebuie să ai doar simţul ritmului, ci şcoală.
Eu nu cred ca se poate face muzica de inchinare (ma abtin in a folosi termenul „crestina”, am spus mai demult din ce cauza) pe toate instrumentele. Timpanul din Psalmi nu era bateria hard rock de astazi sau tambal, cavalul nu era trompeta, lyra nu era chitara electrica, flautul era „aulos” nu saxofonul zilelor noastre…
Am avut prlejul de a asculta o astfel de muzica de inchinare intr-o formula deranjanta de tambal, trompeta si pian electric. O combinatie fatala pentru auzul meu. Muzica, de asemenea, lautareasca foarte reusita si potrivita pentru orice tip de carciuma, in niciun caz pentru Biserica lui Hristos. Probabil ca iarasi, cum spunea si maestrul Dorin Frandes, cadem in „pacatul” de a judeca acest aspect sub influenta educatiei muzicale pe care o avem, daca supara pe cineva, cer scuze…
genul de muzica folosit la inchinare poate sa placa unora si sa le fie de folos, dar poate sa displaca altora care un niste gusturi, hai sa le numim asa, mai rafinate. nici eu nu agreez orice gen de muzica in biserica, dar daca unora le este de folos, cine sunt eu ii judec?
demisia de la judecată nu este o soluţie..
citeşte încă o dată Matei 7, acolo nu este încurajată o demisie a judecăţii, dimpotrivă… ia paiul, după ce îţi vei fi luat bîrna,
cum faci distincţia între ochi şi pai, între mărgăritare şi porci, între diamante şi cîini…
ii fac pe multi*
Recomandare de lectura:
http://www.bisericamanastur.ro/sectiune/perspective-biblice/ganduri-despre-muzica-din-partea-unui-semi-afon-1
dar si
http://www.bisericamanastur.ro/sectiune/perspective-biblice/ganduri-despre-muzica-din-partea-unui-semi-afon-2
Da, ştiu materialul. Excelent după părerea mea ca mărturie, cu primejdia că putem trece spre subiectivisme de genul.. nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi aminteşte mie. Asta este singura primejdie pe care o văd în manipularea textului fratelui Gigi de cineva care ar putea fi răuvoitor.
Ma alatur intru totul parerii fratelui Marius.
Motivarile folosite ]n materialul de la Cluj in majoritatea cauzurilor sunt din domeniul asociativului. Dar mai au o scadinta: toate vin din domeniu unor experiente subiective, traite deja. Cum pot eu explica, sau motiva cuiva aprecieri fata de o lucrare muzicala, mai ales fata de una instrumentala, fie ea si din domeniul folclorului dansant ? Cred ca am putea cauta urme de raspuns in reactia pe care muzica o stirneste in ascultator. La reactie va contribui si istoria personala a ascultatorului, cu intreaga lui istorie a auditiilor intentionate sau accidentale de care el a avut parte pina in momentul cu pricina.
S-ar prea putea ca asocierile pe care au rezultat de-a lungul timpului sa nu fie atit de desavirsite si pioase ca cele din materialul recomandat.Articolul se referea la medii crestine. Majoritatea locuitorilor din nefericire nu sunt crestini, iar efortul celor care au avut harul sa se intoarca cu fata catre Dumnezeu ar trebui sa se indrepte catre necrestini. Acestora nu li se poate aduce nici unul dintre argumentele din atit de corectul articol citat.
Revenind la problematica dezbatuta, adica la desemnarea instrumentelor acceptabile ca fiind potentiale producatoare de inchinare crestina trebuie sa va amintesc ca nici unul dintre acestea nu cinta singur. La „comanda” fiecaruia se afla un om. Despre om trebuie sa vorbim nu despre instrumentele cu care se manifesta el. Pot sa-mi imaginez foarte bine o formatie de percutii care sa produca o sonoritate propice inchinarii crestine. A;a cum am fost martorul a nenumarate productii sonore intitulate a fi crestine a caror rezultat sonor „m-a intors pe dos” ducindu-ma in cu totul alte zone decit cele pe care declarativ le-au promis. Cel mai grav este insa faptul ca astfel de situatii prolifereaza in virtutea faptului ca unii proclama celebrul verset „nu judeca pentru a nu fi judecat” sau intelepciunea populara Domnul primeste oricum daca e dintr-o inima curata”.
Am o singura retinere fata de sonoritatea care ar trebui sa se auda in locasurile de inchinare, ca pregatire pentru actul inchinarii: ea sa nu fie mai tare decit suporta o ureche normala fara a avea senzatia de durere si sa nu instige la dans. De multe ori, chiar si in timpul unor cintari din grupa cintari comune am avut acuta dorinta de a-mi invita nevasta la dans.
Cu scuzele de rigoare
dorin
probabil ca si eu am aut dorinta acuta de cdare spuneti, dar nu puteam sa ii dau nume 🙂
Mda asta spun si eu, trebuie in primul rand bun simt, si da asta cred ca poate fi procurat din scoala.
Daca te pasioneaza bateria dute si studiaza percutie la scoala si invata cum se face in mod profesioist, nu de pe youtube.
Acum nu cred ca baletul e totuna cu a studia un instrument.
Cunosc pe cineva care a terminat canto si i s-a propus sa lucreze la opera, insa el a refuzat fiindca trebuia sa joace, sa sarute etc. Unele lucruri nu se fac.
Se poate vorbi, despre un instrument ca fiind mai spiritual decat altul? Sau ca nu este spiritual?
(Am auzit pe cineva spunand asta in biserica si m-a apucat rasul)
are vreo relevanta faptul ca la indicatiile de regie biblia recomanda anumite instrumete
Prima piesa..extraordinara..bataia in contratimp m-a fascinat..cand cantam in fanfara am mai intalnit piese la care trebuia sa cant in contratimp..dificil..foarte dificil..
Cam acum un an, poate chiar doi, veneam de la scoala si imi imaginam, oare cum ar fi ca toti instrumentistii si vocalistii de pe tot pamantul sa de toti deodata lauda Mielului..sa fie deodata strapunsi de Duhul si ar canta toti deodata..poate vis tineresc..sau poate o realitate ce va sa vina..
Cat despre toate instrumentele..probabil..parerea mea de tanar de 20 de ani este ca da..se poate..ca despre stiluri muzicale..mai greu..am vazut biserici in care se canta cantari pe melodii populare, altele in gen rock..altele tip manele..nu stiu care „stil” e bun..sunt de acord cu fratele Gigi Cosman in privinta zidirii..oare un tanar ca mine chiar nu poate asculta o „doina”?sau un batran al bisericii nu ar putea asculta „o toba”?si ambii sa fie ziditi?
In timp ce citeam, mi-a trecut un gand..muzica e subiectiva sau obiectiva?
Imi cer scuze pentru comentariul lung..si poate entuziasmul..
Astept raspunsuri de la cei mai mari..sau mai profunzi..in a ne zidi unii pe altii..Toate cele bune
Andrei,
cred ca diversitatea muzicii poate fi un criteriu… dar nu numai…
mai sint si alte criterii, intentia autorului, compozitorului, viata celui ce interpreteaza etc.
am putea oare sa incercam o grila de analiza a muzicii din biserici? eu am mai propus o chestie din asta, se gaseste pe Credo TV, este din vara
nu vreau sa intru in polemica dar muzica de mai sus a fost scrisa pentru a fi dansata! desigur nu dansurile de astazi….
doua piese scurte de Gaspar Sanz interpretate de Yepes. chiar daca la capitolul tehnica Yepes a fost depasit de chitaristii de astazi interpretarea canarios (a doua piesa) e in spiritul compozitorului (zic eu…) a se observa „percutia” balerinei/dansatoarei care nu are de aface cu flamenco ul.
pentru comparatie o interpretare a lui williams
nu prea mai e dans …
Ps. despre Gaspar Sanz cred ca a fost cu mult inaintea timpului sau (1640-1710), prima data cand am auzit canarios am crezut ca e compozitie moderna!!!
mai dau un link si sper sa nu abuzez. Pablo (Pau) Casals la un masterclas interpretand si explicand unei studente courante (suita no3. cello Bach)
majoritatea pieselor din suite (pentru violoncel) sunt … dansuri – ritmic vorbind – cum se canta ele astazi???
PS ssssss. in clip Casals avea peste 70 de ani pe putin!!!
da, cred ca ai dreptate, si Bach a scris dansuri. foarte multe.
dar ce intelegem azi prin astA, ce facea David in fata chivotului, argumente folosite de unii pentru dansul sfint… este cu totul diferit
cred ca dr. Silviu Tatu are un articoldespre acest subiect.
foarte bun articolul.
echilibrat.
eu cred ca ce facea David in fata chivotului nu mai poate fi „reprodus” astazi… traim alte vremuri, alt substrat cultural, cam aici se incadreaza si discutia „ce instrumente sa folosim in biserica?” sau ce gen de muzica poate fi folosit la inchinare in biserica. instrumentele muzicale si genurile muzicale nu pot fi separate de bagajul de cultura de unde provin, de aceea nu putem introduce de ex. hip hop ul in biserica (desi am auzit asa ceva..).
muzica dansurilor renasterii si barocului nu cred ca are legatura cu muzica dansurilor de astazi. muzica nu a fost scrisa neaparat pentru a fi dansata (Bach nu cred ca a scris suitele pentru violoncel sa fie dansate!) dar ritmic vorbind sunt dansuri si cred ca ar trebui interpretate ca atare.
sînt de acord cu tine… nu poate fi reprodus și nici nu este necesar.
putem însă încerca o recuperare a instrumentelor? asta chiar ma intereseaza..
ai dreptate cu bagajul de cultura, eu ma refer la inventarierea sunetelor
ai mare drepate cu INTERPRETAREA… un dans nedansabil interpretat ca un dans
Apropos de Bach: cel mai mare compozitor protestant avea si creyul că muzica poate exista independent de instrumentele care o redau auditoriului. Dovadă zecile de transcrieri şi retranscrieri ale lucrarilor sale pe diverse instrumente, de la orchestră, la orgă sau clavecin, chitară etc.
Mă întreb însa dacă un artist ca el ar fi rezistat în haosul actual de aranjamente, care mai de care mai bizare, efecte şi ele ale gândirii desacralizante care a răsturant şi lumea artistică laică.
Uneori biserica nu este altceva decât o lume în mic …
@Dyo. eu nu il vad pe Bach compozitor protestant. da a cantat in biserica, a compus muzica pentru biserica (in mare parte pentru ca asta era slujba lui) insa cred ca a compus muzica pentru ca vroia sa compuna muzica, pentru ca nu putea sa traiasca altfel! muzica lui nu o vad ca religioasa ci spirituala. Bach a fost revolutionar pentru vremea lui (si nunumai), compozitile lui ne arata ca a fost un improvizator desavarsit. sunt marturii care spun ca facea „ravagi” in cercurile de muzicieni in privinta improvizatilor. daca ar fi trait in vremea noastra nu cred ca mai compunea baroc ci se „adapta” evolutiei muzicii.
Nu te contrazic: muzica lui bach transcende granitele genului cultic ( desi a compus mult in aceasta directie ) iar geniul sau de improvizator transpare chiar si in unele lucrari supuse tiparelor vremii.
Totusi, cine separa credinta lui Bach, modul sau de a se raporta la un Dumnezeu Sfant ( el era mai ales consumat de amploarea prapastiei dintre sfintenia divina si pacatosenia omului ) cred ca smulge muzicii lui Bach un element esential; ea nu a fost doar placere pentru urechi ci o provocare la a urmari inaltarea, absolutul si perfectiunea, iar toate astea se regaseau in Dumnezeul in care el credea.
Am indoieli cu privire la adaptabilitatea lui dar … orice opinie pe care o dam noi dupa 300 de ani trebuie sa se supuna canoanelor derizoriului argumentativ.
@Dyo. nu va contrazic nici eu!muzica lui Bach nu poate fi separata de spiritual, de sentimentul de apartenenta la divin. lucrul asta mi se pare pregnant in sonatele si partitele pentru vioara solo care sunt numite sonata da chiesa dar contin forme de compozitie „laice”. sentimentul de care vorbeam mai sus e prezent cu toate ca a inceput sa le compuna la Weimar si Cothen cand slujba nu i impunea sa dea muzicii un caracter religios.
eu cred ca s ar fi adaptat in vremurile noastre, si cu siguranta ar fi dat lumii compozitii deosebite.
totusi am observat ca foarte multi neoprotestanti incearca sa l faca pe Bach „de al nostru”, adesea sanctificandu l. din fericire Bach nu a fost nici baptist si nici sfant ci doar un om de geniu (parerea mea!).
Eu nu sunt dintre neoprotestanţii aceia; pe de altă parte, în sens evanghelic vorbind, Bach a fost totuşi un sfânt, considerând că, din câte se ştie, a crezut în Isus Christos ca Domn şi Mântuitor al său.
Geniul este doar cireaşa de pe tort…
Da, uneori se dau indicatii, poate ca un text este mai bine redat pe un anumit timbru.Eu la asta ma gandesc cand se dau indicatiile astea. Probabil cand cantam de groaza,sa tremure pamantul, ar trebui sa auzim asa un tremolo pe o toba mare sa ne faca sa tresarim.
As fi vrut sa apara si in Noul Testament despre muzica si cum sa o canti. Imi place perspectiva fratelui Gigi Cosman asupra lucrurilor.
tremolo pe tobă? cum îţi imaginezi sonor acest lucru?
Exista :).
Marius,cred ca intrebarea e, cui cintam? Daca se cinta cu adevarat Domnului ,El are grija sa ne arate cum sa-i cintam . Facem rau daca criticam ceea ce e adresat cu adevarat lui . Instrumentele pe care le stim noi sunt putine , de fapt toata natura i-L lauda pe El cu tot felul de sunete. Instrumentul principal la care cintam noi e Inima noastra , asta trebuie sa fie curat (gindul e luat de la fratele Niculita).
Problema e ca cea mai mare parte din muzica bisericeasca e adresata oamenilor, adica se cinta ce le place oamenilor.
Foarte bună mutaţie a punctului de atenţie… CUI cîntăm.
ne cunoaştem Dumnezeul?
la fel…foarte bnă subliniere.. cîntăm cu inima,
Iacov ne ajută foarte mult în capitolul 5 la rezolvarea acestei probleme a cîntatlui cu inima
Nu vreau sa fiu inteles gresit.
Nu iubesc muzica asta p and w, dimpotriva, de cand ma stiu am avut o inclinatie pentru vechi, spre clasic.Dar vreau sa fiu cat mai obiectiv in judecatile pe care le emit.Ma pun in pielea unui sustinator al muzicii noi de inchinare. Si din pacate argumentele care se aduc nu sunt clare. Cand vii si spui ca un instrument nu este potrivit, banuiesc ca trebuie sa stii si de ce. De pilda povesteam cu cineva care zicea ca el ar lasa doar orga in biserica si ca nu e de acord nici macar cu pianul.Sau stiu pe cineva care spune ca la ei in biserica nu li se da voie cu chitara, pentru ca nu e un „instrument potrivit pentru inchinare”.
Ioana, mie nu mi-a fost dat sa aud o astfel de combinatie 🙂 Cred ca e chiar foarte dur. Cu siguranta ca judecam fiecare dupa cultura noastra muzicala, fiecare cu cat are
Daca te duci la fratele Onisim Mladin la biserica, unde e fratele Puiu Caciora, unde sunt multi absolventi de Conservator si fac repetitii la un nivel superior bisericilor noastre, si canti muzica usoara ma indoiesc ca esti primit foarte bine.
La fel daca mergi intr-o biserica de sat si canti muzica corala, fratii nu reactioneaza ca si la „doinele” lor.
Cred ca si in bisericile cultivate muzical si in cele mai „necioplite” prezenta Domnului este cea care face diferenta. Poti sa canti cat de frumos si sa fii gol de Dumnezeu, sau poti sa canti mediocru si la fel, sa fii gol de Dumnezeu. La urma urmei cultura nu te mantuieste si nici nu te sfinteste. Dar totusi e foarte buna. Scuze daca am deviat de la subiectul postului
Cred că şi la Dragostea în Arad se cîntă doine. Pariem?
1.Nici mie nu-mi place cum suna termenul muzica crestina, dar nu sunt nici de acord cu Ioana la termenul de muzica de inchinare. E prea larg si in anumite circumstante poate duce la confurzii. Pe cind colaboram cu revista Alo+, in urma unor dezbateri aprinse am ajuns la concluzia ca cel mai potrivit ar fi termenul de muzica cu mesaj crestin.
2. Referitor la ce zicea Ioana de muzica tip lautareasca cintata in biserica, si aici trebe nuantate lucrurile. Eu cred ca cel mai important lucru atunci cind cinti intr-o biserica este dorinta celui (celor) care cinta de a sluji auditoriul, si atunci indiferent care e instrumentul la care cinti, ii vei subordona volumul si stilul de interpretare in asa fel incit sa i slujesti pe cei din fata ta.
3. De multe ori ma amuza ideea urmatoare: imensa majoritate a credinciosilor accepta instrumentele de percutie (inlcusiv tobe) si chitari electrice pe negativele pieselor pt ca nu realizeaza ca piesa e cintata cu aceste instrumente, insa daca piesa respectiva ar fi cintata live si cu instrumentele respective de fata, cred ca aceeasi majoritate ar respinge-o din start doar ca acolo sunt tobe. As fi tare curios sa vad ce fete ar facii unii la faza asta…
Draga Calin
Ioana stie ce stie, si stie multe. Incerc sa o inteleg si-mi vine mai usor pentru ca si eu am trecut si mai trec pe unde trece ea. Mesajele astea de pe blog sunt citite si de unii si de altii, La fel ca si serviciile din bisericile noastre. A propos de spiritualitatea unor instrumente va rog sa-mi decodati, in afara titlului, genul muzical „sonata da chiesa” extrem de trendy in perioada in care era opusul „sonatei da camera”. Primele se cintau in biserici, celelalte in casele oamenilor. Poate chiar a celor care duminica mergeau la biserica.
Referitor la punctul al doilea al raspunsului tau sunt intru totul de acord cu necesitatea nuantarii anumitor afirmatii, ba chiar as largi putin plaja de studiu. In auditoriul care trebuie slujit (vad ca suntem de acord ca ]n sala bisericilor slujim auditoriu si mai putin pe Dumnezeu) exista o mare varietate de gusturi in functie de virsta, de provenienta sociala, zona folclorica, dar nu trebuie uitat faptul ca sunt „unii de-ai casei” membrii bisericii si altii,prietenii acestora, „adusi” cu destul de multa truda la un serviciu de inchinare unde se intimpla situatii sonore de genul descris de Ioana intr-o alta postare (daca bine-mi amintesc era o trompeta acompaniata de tambal ambele cintind ceva catre manele). Crezi ca cel intrat intr-o astfel de adunare pentru ca i-ai promis intilnirea cu Dumnezeu, rezista pina la predica si apoi se mai intoarce ?
Nimeni nu are nimic cu percutia, doar sa nu o vada. Probabil ca sunt mai sensibili si nu doresc sa participe la imaginea vizuala a faptului ca muzica are si o parte „batuta”. Tot aceia nu au nici un fel de probleme cu cei care, in fata corurilor gesticuleaza mimind o intreaga batalie cu corul, muzica sau orice alt personaj.
@dorin
Ma bucur ca sunteti de acord cu mine. De asemenea ma bucur ca cineva intelege punctul meu de vedere. Incerc din rasputeri sa judec aceste aspecte legate de muzica in biserica fara a tine cont de educatia muzicala primita dar e aproape imposibil. Cu toate acestea, continuu sa cred ca si pentru o „ureche neformata” este greu de suportat muzica interpretata in unele biserici. Ma intereseaza foarte mult subiectul, astfel incat mi-am propus sa fac un studiu pe aceasta tema.
Un aspect important este si acela privitor la oamenii care se „ocupa” de muzica in biserici. Cred ca in cele mai multe situatii, muzica este lasata pe mana diletantilor, ceea ce mi se pare o greseala. Ce-ar fi daca ne-am urca toti la amvon sa predicam? Dumnezeu a randuit biserica, fiecare are locul sau, „mai marele cantaretilor” era cu siguranta un muzician desavarsit.
Foarte sugestiva imaginea dirijorului de cor! 🙂 De cele mai multe ori acestia fac balet, din pacate…
@Calin
Mie chiar imi place cum suna termenul „muzica crestina”. Parerea mea este ca toata muzica este crestina. Pentru ca inteleg prin muzica tot ce s-a intamplat in istoria muzicii clasice inca de la inceputuri. Aceasta sintagma nu cuprinde genurile pop, rock, manele etc…De aceea cred ca nu este potrivit sa discutam despre muzica interpretata in biserici folosind acest termen. In biserica se canta toate genurile de muzica, din pacate…uitam ca exista o muzica „sacra” pe care nu am avea timp sa o interpretam intr-o viata intreaga…
Frica mea este că dacă vom defini muzică creștină vom începe să alinecăm pe un topogan unde va fi nevoie sa definim și alte lucruri creștine..si parca încet rupem totul în doua. Sacru si profan. Intrebarea care mi-o pun este cum as putea sa sacralizez totul..de la muzica la spalatul vaselor si mersul la lucru. Cineva zicea că dacă reușim să-l inchidem pe Dumenzeu in biserica vom fi liberi in piata. Sigur nu-mi sunt dragi manelele si alte chiciuri muzicale dar sunt unii oameni care au fost transformati de o astfel de muzica pe care eu nu o inteleg. Daca asta este pretul rodirii duhului in oameni (in unii) atunci o accept cu bucurie (poate la inceput e mai greu) sa se cante si o astfel de muzica in biserici. Mi-a fost mereu frica de uniforma chinezeasca. Duhul lucreaza asa de diferit, as spune unic in dreptul fiecaruia. Launtrul tau este atins de flaut. Al lui Marius de bataia asincrona a pietrelor, al meu de nu mai stiu ce, al lor de ‘manele crestine’ (ce ciudat suna :)). Ma tot intreb cum o sa fie in cer. Atata muzica..ce fain…ce fain. O sa putem merge unde vrem…mai stiu ceva. Duhul il adora de Fiul si astfel pune in gura miresei Lui cantari de lauda…Uneori poti canta cred cea mai sacra muzica in cea mai reverentiuoasa biserica la cea mai mare orga cu tuburi si sa nu aibe nici o treaba cu EL si…cred…paote nu e asa…
draga Laviniu, nu cred ca problema se pune intre sacru si profan, sint alte criterii de care am facut amintire mai jos putin.
Draga Dorin,
Imi dau seama ca Ioana stie multe, si imi mai dau seama ca si tu stii multe, de aceea tot ce afirm, afirm in ideea ca nu detin adevarul absolut si sunt gata sa-mi insusesc si alte puncte de vedere.
Acum inteleg mai bine ce a vrut sa zica Ioana si tu la faza cu tambalul si manelele, insa daca treaba asta s-a intimplat cu adevarat pe undeva, denota o lipsa crasa de intelepciune in alcautirea programului si evident in alegerea sau acceptarea invitatilor cintareti. In biserica noastra, (Iris) chestia asta nu s-ar intimpla cu siguranta (sau hai sa zic, sunt sanse ffff mici sa se intimple), si nu ma refer la manele in sine (asta chiar nu se va cinta vreodata) ci ma refer in special aducerea unor invitati care sa nu se plieze pe un tipar de slujire adecvat „audientei”. In schimb, nu vad o problema reala genul manea in biserica, daca aceasta biserica are membri care vin din zona asta culturala sau s-a format pe un nucleu de oameni din acea zona. Iti dai seama ce material serios ar fi psalmii lui David in care acesta vrea sa-i moara toti dusmanii? 🙂
Asa cum am spus, astept opinii si ajustari, daca e cazul.
Dupa ce ne intoarcem la Domnul prin nasterea din nou,suntem total diferiti de lume in toate,dar mai ales in muzica.Daca intri intr-o(mai intri)discoteca vei vedea ce fel de muzica prefera cei de acolo,
exclus una bisericeasca,acelas lucru si despre muzica din biserica,nu poate fi una de discoteca,de manele
(care numai cultura nu inseamna).
Inchinarea prin cantarea crestina,asa cum spune Scrip-
tura se face inaintea Domnului,ca pentru Domnul,
cu acorduripe care ar trebui sa ni le imaginam ca le
vom auzi si in cer.
Intr-o Casa de rugaciune nu caut prin lipsa smereniei sa-mi pun talantele pe farfurie…ci ma las condus de duhul Sfant,spre folosul altora,altfel va fi Vai de mine!
Cata vreme fac asta,imposibil sa nu plac celor care acolo vin sa-L caute pe Domnul,cat despre ceilalti sunt liberi pentru a alege ceea ce le place;asta nu inseamna ca ,caut sa plac oamenilor,sau mie personal.
In biserica nu se face muzica culta,sau muzica simfonica,sau populara;cei care sunt profesori de muzica crestina ar fi singurii indicati sa dea sfaturi aici.
Acasa ,daca inima ta suporta si crezi ca o toba e buna
pentru ca asa vrei tu sa canti,fa-o,dar nu ma obliga sa ies cu dureri de cap din Casa de rugaciune;nu pentru asta ma duc acolo.Ca sa nu ma tulbur prefer atunci sa stau acasa,sa-mi pun cantarile Domnului,sau predici a unor frati despre are stiu ca sunt o marturie adevarata.
Cred ca este si vorba de bun simt,Casa de rugaciunbe nu este a ta,este a Domnului si implicit a fratilor pentru care a murit Hristos.
Azi am iesit din adunare in lacrimi,nu mi-a mai trebuit nici o predica;mi se tulburase duhul de voci amplificate de cele 5 microfoane si orga care canta mai tare ca de obicei;vocile fratilor erau total acoperite.Daca fratii se vor poticni de muzica celor care cred ca asa aduc slava Domnului se insala.
Intra intr-o biserica de 20 de persoane,unde cantarea
si tot ce se face la inchinare are un aer smerit si vei pleca zidit acasa si cu duhul linistit.Mergi la o Casa de rugaciune de 700persoane si vei veni cu nimic de multe ori,ba vii cu dureri de cap si tulburare.
Nimeni sa nu faca lucrarea Domnului din nebagare de seama.
Dumnezeu care are toata muzica ,merita in lacasurile Lui de inchinare ceea ce vine prin Duhul Sau,adica lucruri insufletite de dragoste,bucurie,har.
Daca vrei sa-I canti ca David,fa-o afara ca el ,pe munti…striga cat te tine inima ta bucuroasa.
Apropo despre cati din acestia care te fac sa sculti muzica cu pancreasul si ficatul ati auzit ca s-au dus sa cante Domnului de-a devarat din inima?
Ai perfecta dreptate Calin, doar ca intr-o biserica ce se inchina muzical cu manele sau cu muzica metal eu personal nu o sa am nici un fel de probleme sa ma inchin, mai ales ca si printre aceste tipuri de muzica pot exista valori. Cred ca problema e de ghetoizare a acestor colectivităţi. Manelele, la fel ca si dance, sau R&B sau majoritatea stilurilor la moda pentru citiva ani sunt asociate in mintea multora cu diverselor grupari de oameni reprezentând anumite modalitati de viata. In momentul in care voi duce un potential crestinabil intr-o astfel de adunare el va fugi de acolo ori, in cel mai bun caz, i se vor ridica mult mai multe semne de intrebare decit raspunsuri pe care as fi capabil sa i le dau. Astfel de biserici vor ramine cercuri inchise, vor creste doar „prin minune”.
Personal, testez muzica din biserica simplu si in mod involuntar: ma pot ruga imediat dupa (eu si restul)? Daca da, inseamna ca si-a atins scopul, m-a introdus in atmosfera de inchinare (eventual, chiar m-am inchinat prin muzica).
draga Conteaza, oare nu ne aflam aici în pericolul de a fi teribil de subiectivi.
nu cădem oare în păcatul de a gîndi… eu și cu Dumnezeu formez majoritatea? Cum te obiectivezi? E frumos doar ce îmi place mie,
reperul … MĂ POT RUGA EU… este foarte periculos… se centreaza în jurul tău… încearcă să muți punctul de aplicație să vezi ce iese.
nu te condamn. Gîndirea ta este tipic nepotrotestantă. DAcă EU mă închin este bine. fă mutația spre Biserică.
Ah, dar nu ma deranjeaza daca altii se pot ruga pe alt gen de muzica in biserica. Inseamna ca, in cazul lor, functioneaza si aceea. Nu trebuie sa se asculte doar ce imi place MIE :). Vroiam sa precizez doar cum decid, in dreptul meu, daca acea muzica mi se pare potrivita in contextul inchinarii.
Am fost destul de mult timp de optica ne-neoprotestanta 😀 incat sa nu „dau cu paru'” in nimic :).
Nu stiu insa daca se poate generaliza, in cazul muzicii in Biserica. Tine de atatia factori (educationali, culturali, etc) ce ne place si ce ne place mai putin, incat…Mai bine ma abtin sa generalizez.
muzica e o extensie a producatorului/originatorului ei. si a interpretului. Si are de a face si cu starea pe care o avem la momentul intonarii/audierii de aceea zicem ca x ne „conduce in inchinare/prosternare inaintea Lui”. Dar, cred ca in mai multe cazuri voi prefera „Daca ne-adunam in Domnul” in interpretarea El-Roi, mai degraba decat „Tata noi vrem ca slava Ta….Fa-ne doar un glas” in interpretarea multora.
poate un drac să compună un imn angelic?
Cine-l opreşte?
l-am oprit deja!