Nu sînt adeptul schemelor simpliste. Cred că o analiză comparativă între Yoga şi Creştinism este aproape imposibilă. La fel, între Budism şi Creştinism. Este ca şi cum am aduna mere cu pere. Care este rezultatul? De aceea nu prea cred în dialogul între religii. Autorul articolului de AICI încearcă totuşi ceva interesant.
Buddhist teachings say that existence itself is the problem and the major goal in life is to achieve nirvana, or total absence of existence. To live is to suffer, adherents are taught, and the way to end suffering is to detach oneself from life by following the Noble Eightfold Path.
“That is not what Christianity is about at all. There is a dramatic distinction,” declared Mohler, who highlighted that nirvana’s non-existence goal is about “emptiness rather than filling.”
In contrast, Christianity does not view existence as the problem but rather sin as the issue. Existence is good, especially humans who are made in the image of God. Moreover, heaven is “maximum…forever, eternal…perfect, glorified existence.”
Sin, the Bible explains, is not just a personal issue but it is an offense against a holy God who will judge the person. By comparison, there is no god in Buddhism that holds a person accountable for his “sins” (there is no concept of sin in Buddhism). Wrongdoings are seen as foolish choices that result in bad karma. The consequences of foolish choices are the kind of existence a person becomes after he is reincarnated and the delay in the process of reaching nirvana.
….
“Tiger Woods will recover as a golfer. Whether or not he can recover as a person I think is a very open question, and it’s a tragic situation for him. …. “He’s said to be a Buddhist; I don’t think that faith offers the kind of forgiveness and redemption that is offered by the Christian faith…
Articolul prezintă şi alte subiecte demne de dezbatere cum ar fi prozelitismul sau posibilitatea de a practica o credinţă creştină ascunsă, tăcută.
Cam fugara analiza lui Tiger Woods.
Nirvana nu este o „total absence of existence”, ci o iesire din ciclul devenirii. Nu incetezi sa mai existi, ci devii parte a Fiintei insasi. Orientalii nu vad nirvana ca o dizolvare in Nimic, in neant, ca o „disparitie” in sensul occidental al termenului.
De fapt, una intelege prin nirvana buddhismul Hinayana si alta buddhismul Mahayana. In buddhismul Mahayana nirvana inseamna sa devii constient de adevarata ta natura.
Buddha vorbea despre nirvana ca despre o stare de pace unica si necreata.
Pe ansamblu insa, articolul lui Tiger Woods contine si idei interesante.
Totusi, metoda comparativista a facut scoala in stiinta istoriei religiilor.
Merele si perele au in comun statutul comun de fruct!
Eliade a demonstrat, mai ales in’Tratat’, ca exista simboluri si arhetipuri comune tuturor credintelor religioase.
Buddhismul si crestinismul nu sunt chiar… ‘ganz andere’. Pana la un punct, cred ca se pot face anumite paralelisme.
Adrian, cred ca putem sa gasim puncte de aplicatie din care sa pornim analize asupra oricaror manifestari religioase, insa felul în care s/a facut operatia de mai sus mi se pare mult prea simplist.
Da, putem face paralele…. dar paralele … nu se intilnesc niciodata..:) sau… se intilnesc la infinit… asta pentru optimiști. 🙂
Ce este infinitul?
Cine este infinitul?
Da, de acord, daca te referi la textul postat. Desigur, la rigoare e amendabil.
Eu ma gandeam insa la marii istorici ai religiilor si la apologeti crestini care au reusit sa descopere „puncte de contact” (am descoperit, de exemplu, niste analize foarte rafinate si corecte ale lui F. Schaeffer – sunt proaspat posesor al celor 5 volume din Complete Works! ;-)). In fond, Pavel in Atena nu face altceva decat sa descopere un astfel de punct de intalnire (o ramasita de monoteism intr-un ocean politeist). Predica lui din Agora e un model de abordare.
In universul nostru neeuclidian si finit, paralele chiar se intalnesc. 🙂
Corect! 🙂
de unde pornim… de la om și de la tînjirile lui, de la Augustin și Pascal?
eu cred ca este un bun punct de pornire în apologetică….
De fapt este același punct ca la apostolul Pavel.
Da, paralele se întîlnesc. Dovada sîntem chiar noi doi 🙂
De ce nu de la Ghilgames si Homer?! 😐
Euclid ar spune ca daca ne-am intalnit inseamna ca nu suntem paraleli. 🙂
da, corect! Mulţumesc pentru telefonul de azi!
O abordare cit se poate de pragmatica facuta de cineva de la Harvard Business Review, pe marginea posibilului proces de „rascumparare” a imaginii lui Tiger. Nu stiu daca autorul e crestin sau nu, dar ce-mi place e ca pasii pe care el ii propune se suprapun foarte fain pe procesul de restaurare „prescris” de Biblie atunci cind cineva a dat-o in bara urit de tot.
http://blogs.hbr.org/tjan/2010/01/what-tiger-woods-should-do-nex.html
Interesant!
Pingback: Tiger Woods, Budism şi Creştinism, domnul Boc cel Mare, « La patratosu