Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Frate Marius,
Am primit un link cu un mesaj care socheaza prin continutul exploziv de argumente si dovezi in favoarea existentei lui Dumnezeu in viata omului, pe de o parte, cat si a apartenentei omului fata de Creator, pe de alta parte. Sunt prezentate dovezi stintifice, clare si edificatoare ce demonstreaza ca versetul din Coloseni 1:17 este o realitate indubitabila. E un mesaj pe care trebuie sa-l vizualizeze fiecare om, indiferent de principii, sistem valoric sau preferinte religioase.
Pentru ca ma hranesc spiritual prin intermediul blogului dumneavoastra de o buna perioada de timp si pentru ca mi-am facut curaj sa las primul comentariu, vreau sa impartasesc cu dumneavoastra si cu cititorii blogului acest link in semn de apreciere si multumire pentru invataturile promovate aici.
Daca considerati, puteti sa afisati video-ul intr-un post separat. Duhul Domnului nostru sa va indrume !
Cu recunostinta si pretuire,
Paul.
Mulțumim, Paul, voi încerca să mă uit la el în limitele timpului.
Imi cer scuze, iata si linkul:
De pe Luna putem admira cum… rasare Pamantul.
Lunatecilor de pe Pamant pe Luna li s-ar fi spus… pamanteci. 🙂
Pe Luna simbolul islamului ar fi fost un… semipamant.
Jules Verne ar fi scris nu „De la Pamant la Luna”, ci „De la Luna la Pamant”.
Cesare Pavese ar fi scris… „Pamantul si focurile de august” (in loc de „Luna si focurile de august”.
Debussy ar fi compus un „Claire de Terre” (oare ar fi sunat la fel?!)…
Apollo 11 ar fi fost primul echipaj lunar care ar fi pasit pe solul terestru…
Si, foarte probabil, anul lunar ai fi fost compus din… 12 pamanturi. 🙂
s.a.m.d.
🙂
da, frumoase toate aceste OGLINDIRI, răsturnări.
Dar Mările și Oceanele de pe Pămînt, cum s-ar fi numit?
Tot așa?
🙂 …si probabil ca Beethoven ar fi compus „Earthshadow sonata”…
Nu am inteles un sigur lucru din acest film (foarte bine realizat, de acord): de ce ar fi un argument in favoarea crestinismului acel compus biochimic in forma de cruce (trec peste discutia clasica de genul „cum arata o cruce?”)?!
ADN-ul este la fel de esential si este in spirala.
Apologetii musulmani au gasit deja molecule, la fel de esentiale, in forma de semiluna…
Aici mi se pare un punct slab in prezentare.
In rest, totul este grandios.
Ar fi interesant de aflat parerea lui DeA.
n-am urmărit încă filmulețul, dar nu sînt deloc sensibil, ca iconoclast convins, la chestii din astea de genul … a apărut o cruce în cartof sau chipul Maicii Domnului în cristalele de natriu de sub microscop.
Ce subiect interesant! Chiar in noaptea de revelion, stateam cu baietii ce pregateau gratarul, si priveam la Luna, care era aproape plina. Discutam cu ei exact ceea ce se vede in poza, ca la fel se vede si Pamantul de pe Luna. Ce momente frumoase…
Cand privim la Luna, pare asa aproape si luminoasa incat ne pare greu sa credem ca stelele ce abia se vad sunt mult mai mari si luminoase si atat de indepartate.
Unii ar putea sa se sperie si sa se simta in nesiguranta, dar crestinii ar trebui sa aiba o bucurie nespusa in inimile lor stiind ca avem un Creator, un Dumnezeu care a facut toate acestea, si totusi este langa noi si ne cunoaste. Mare Dumnezeu avem!
am privit de multe ori luna, Mihu. Niciodată nu i-am promis iubitei că-i voi da și luna de pe cer.
ar fi fost păcat să rămînem fără lună … 🙂
Cu adevărat, ce slăvit Creator avem!
de ce pamnatul se vede lafel de mare de pe luna,ca si cum se vede luna de pe pamant desi diamertul pamantului este de 12mii de km iar a lunii de 3,5 mii?
Nu ştiu, Javi, dar bine ai venit pe acest blog!
@javi
Cum ai tras concluzia asta? Comparand fotografiile sau ai date exacte despre diametrul unghiular al Pamantului vazut de pe Luna?
http://www.peteava.ro/id-62254/pamantul-vazut-de-pe-luna
Un rasarit de… Pamant!
si totusi adrian ar trebui sa fie mai mare si in poza asta,nu crezi!?uita-te in wikipedia,si ai sa vezi ca pamantul este de 3,7 ORI mai mare,alta ar sa fie privelistea din toate unghiurile.
Depinde si de focalizarea obiectivului (zoom) si de prelucrarea de dupa fotografiere. In fotografia postata de Marius este o alta focalizare (s-a vrut un cadru mai larg). Ar trebui sa avem doua fotografii (una cu pamantul vazut de pe luna si una cu luna vazuta de pe pamant), ambele focalizate „natural”.
Se poate calcula diametrul unghiular sub care se vede Pamantul.
Stiu ca Luna se vede de pe Pamant sub un unghi de jumatate de grad (30 minute). Nu suntem obisnuiti sa apreciem „ochiometric” diferente de 2-3 grade.
Pingback: Întrebări, Bibliografie pentru Exegeza NT şi despre netrebnicia pe internet « La patratosu