Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
De obicei omul cand ajunge la stramtorare „se aseaza” pe o banca si se intreaba DE CE?
Daca noi am fi cei care ne-am verifica relatia cu El si ne-am aseza singuri pe o banca si am analiza viata noastra poate ca am putea evita anii rai. Pana la urma si suferinta lucreaza rabdarea etc.
Draga Nicu,
ca să îţi verifici căile aşa cum spune Hagai 1:7, trebuie..
1. să te opreşti, să vezi dacă mai eşti pe cale
2. să te uiţi înapoi, degeaba vîsleşti, dacă ai barca legată de mal
3. să te uiţi înainte, dar numai după ce te-ai oprit şi te-ai uitat şi înapoi…
Te rog fii mai concret la punctul 2. Detaliaza eventual. Sincer nu pricep incotro desi am impresia ca totusi as sti.
eram la Congres.
cineva a spus…
Fraţilor, ce să ne mai uităm înapoi, să mai lustrăm pe unii pe alţii, ce ne mai ntersează securiştii, trădătorii, delatorii,
să privim înainte, să mergem înainte,
atunci fratele Taloş a spus: „Frate Samy, ce te faci dacă vîsleşti o noapte întreagă tot înainte… şi descoperi apoi că ai fost legat cu funia de mal?”
M-a interesat din punct de vedere stilistic „noapte”. Foarte interesant, nu?
cred ca a fost una dintre cele mai înţelepte replici de la Congres.
Încă vîslim!!!
Atunci eu inteleg pasii astfel:
1. Te evaluezi in lumina cuvantului
2. Faci curatenie. Nu are rost sa te apuci sa vaslesti cat timp esti legat de cele vechi, de pamant.
3. Mergi mai departe….adica te afunzi in calatoria spre cer si in lucrare.
totul trebuie integrat cristologic,
Hagai 1.5 şi 1.7
trebuie citit cristologic
1. venim de la calvar, acolo ne este trecutul, acolo este Cristos pe Cruce şi nu trebuie să-L predicăm decît pe El răstignit
2. sintem in cale, pe cale, El este Calea,
3. Ne uităm la El, care ne este ţinta desăvîrşirii.
Asta-i predica pe mîine! 🙂
AMIN!
Mi se pare ca fratii si politicienii/ securistii cu „doar inainte, inainte sa privim” sunt dinaceia care vor ca noi, prostimea, „sa muncim sa nu gandim”.
Cred ca am un si mai bun exemplu. Isus cand a fost ispitit, dupa cele 40 zile de post negru, a privit si cautat in trecut, in ce era scris inca din trecut, cu mult in urma.
Asadar daca este nevoie mergem pana la Adam si Eva si vom face lumina.
da, Domnul ne întoarce uneori privirile în trecut ca să corecteze… la început n-a fost așa.
Simplu fapt de a privii numai inainte, in viitor este una dintre cele mai mari ispite a lui Satan.
O cursa aproape adevarata, pt ca nimeni nu se hraneste din trecut. Copiii,nevasta cer acum de mancare si multe altele pentru acum si mai ales pt viitorul asigurat, confortabil.
Clipa de acum si viitorul maret ne ia mintile si nu mai putem gandi detasat, obiectiv si analitic.
de asta spune Domnul.. ajunge zilei necazul ei.
Hristos răstignit și înviat.
Da!
Cristos!
Înviat și răstignit!
noi privim răstignirea prin înviere și nmai așa o predicăm.
Cronologic dacă predicăm așa este… răstignit și înviat, dar și perspectiva DIACRONICĂ este valabilă, validabilă, validă: înviat și răstignit.
Imprejurarile si lucrurile din viata noastra pot fi pentru noi fie oglinzi, fie ferestre (parca Gabriel Marcel a zis ceva de genul asta).
Te poti reflecta pe tine insusti in aceste imprejurari, egolatru si autorecursiv, sau poti sa vezi PRIN ele dincolo de ele.
Daca reusim sa privim la imprejurari ca printr-o fereastra ne inteleptim.
Mie nu-mi iese intotdeauna… 😦
Oglindă este Cuvîntul, dacă ne uităm în el, atunci poate că în reflecare vom vedea o fereastră deschisă și.. prin aceasta vom vedea lumea întoarsă pe dos, exact așa cum este.
era cat pe ce…. sa press like !!!! :))))