Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Fie ca anul 2010 sa va aduca multe binecuvintari, si sa continuati a ne informa, educa si delecta prin minunatul Dvs. blog.
Multi ani, multi ani sa ne traiti!
Cu-acelasi zel sa bloguiti!
(Si n-o sa fie nici un bai
If you are still without a tie!…)
Alex, hop, hop… mai uşor… cu laudele.
Mi-a plăcut rima de la sfîrşit … de reţinut!
Laudele le meritati pentru reactia gazdei mele de Revelion, dupa ce a ascultat “Sonosfera Craciunului”.
Fiindca e un tip pasionat de muzica si care cinta la tot felul de instrumente, l-am intrebat daca a auzit de Marius Cruceru. Dupa ce mi-a raspuns ca habar n-are cine e Marius Cruceru (sorry!), i-am zis sa dea un Google si sa gaseasca pe Credo TV predica cu pricina.
Well, dupa vreo ora jumate, a iesit din office-ul unde-si avea computerul, si mi-a zis ca l-ati facut praf!…
Faptul ca si biata lui sotie – care intre timp se ocupase singura de musafiri – era facuta praf… asta-i o alta poveste…
🙂
ce înseamnă că s/a făcut PRAF?
La asta spunem noi prin moldova cînd cineva se îmbată… Doamne ferește!
Sincere compătimiri și pentru unul și pentru altul… și_au stricat seara de Bulion! 🙂
Praf de obosita…
Oh, „slang”-urile astea! Cred ca-s prea influentat de vorbele sotiei (de prin zona Sibiului), care mi se plinge adesea cind ajung acasa: „Sint praf toata; si n-am facut mai nimica!”…
Multumesc inca pentru generozitatea voastra!
In liceu, profesorul de fizica ne-a pus la o teza o intrebare interesanta: de ce este cerul la orizont mai rosu cand soarele apune?
exact asta mă întrebam eu cu cineva foarte recent. 🙂 sunt curioasă, aşadar
Ce anume, Camix? repetăîntrebarea!
adrian: „de ce este cerul la orizont mai rosu cand soarele apune?”
şi care a fost răspunsul?
Scuze, am uitat de acest comentariu…
La rasarit si la apus razele de lumina, fiind mult mai apropiate de suprafata pamantului trebuie sa strabata un strat de aer mai gros (cam cu 40-50km). Vaporii de apa si praful lasa sa treaca cu precadere razele rosii (cele albastre, de exemplu, sunt puternic difuzate). Razele rosii au puterea cea mai mare de patrundere prin ceata, praf s.a. (de aceea semaforul are pentru oprire culoarea rosie – se vede cel mai bine pe timp de ceata si ploaie).
foarte interesant, asta nu știam! Mă tot mir de cîte lucruri simple și învățabile în școala primară … nu le știu 🙂
Nu le stim pentru ca nu ni s-au spus. Daca ni s-ar fi spus cu exemple concrete mintea noastra de adolescenti sigur ar fi retinut. Dupa liceu a intervenit specializarea si adio…
Si eu ma mir cate chestii elementare din teoria muzicii nu stiu, in ciuda orelor de muzica facute in clasele V-VIII.
Sa nu uitam ca „ziua” incepe de la apusul soarelui.
E ca si semnificatia sangelui(cand se vede) ca si concept religios,nu sti daca reprezinta viata sau moartea , daca exista cu adevarat.
Nu, pnetru evrei ziua începea dimineaţa, la răsărit, se încheia la apus… nu cum este acum la noi.
pff.in ce loc frumos stati:)
sesnsu giratoriu de la intrare din nufaru.aproape de institut:>…
si o zona frumoasa pentru apusuri.
chiar imi plac:x
acolo am biroul, de acolo vad rasaritul de multe ori!
chiar la Universitatea Emanuel!
Inseamna ca vii foarte devreme la serviciu! 🙂
vin foarte devreme cîteodată la grupul de rugăciune al grupei mele. Nu+s chiar aşa de harnic. Nu sint workalchoolik..
Pingback: Reluări 01.01.2012 (mai bun este sfîrşitul unui lucru decît începutul lui) | Marius Cruceru