De ce avem cîteodată ani răi?

Sînt ani răi la amintit. 2009 pentru mine, la fel ca 2007, a fost un an de rea amintire. De ce ne dă Dumnezeu ani răi?

Ca să ne facă mai buni! Dacă lutul ar avea gură, ar striga pe roata olarului, dacă piatra ar putea plînge, ar plînge sub dalta sculptorului.

Așa sîntem noi sub mîna tare a lui Dumnezeu. Ne-a dat un an rău și prost ca să fim mai buni și mai înțelepți, pentru că El nu este interesat de confortul nostru, ci de caracterul nostru, nu este interesat de satisfacția noastră, așa cum este interesat de sfințenia noastră.

Să aveți, dacă folosește mai mult din perspectiva veșniciei, un an prost și rău, dacă asta ne va face mai deștepți și mai buni!

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Întrebările lui Ghiţă, Gînduri, intrebările lui Naum, Meditaţii, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la De ce avem cîteodată ani răi?

  1. Nicu D. zice:

    De obicei omul cand ajunge la stramtorare „se aseaza” pe o banca si se intreaba DE CE?
    Daca noi am fi cei care ne-am verifica relatia cu El si ne-am aseza singuri pe o banca si am analiza viata noastra poate ca am putea evita anii rai. Pana la urma si suferinta lucreaza rabdarea etc.

    • Marius David zice:

      Draga Nicu,
      ca să îţi verifici căile aşa cum spune Hagai 1:7, trebuie..
      1. să te opreşti, să vezi dacă mai eşti pe cale
      2. să te uiţi înapoi, degeaba vîsleşti, dacă ai barca legată de mal
      3. să te uiţi înainte, dar numai după ce te-ai oprit şi te-ai uitat şi înapoi…

      • Nicu D. zice:

        Te rog fii mai concret la punctul 2. Detaliaza eventual. Sincer nu pricep incotro desi am impresia ca totusi as sti.

        • Marius David zice:

          eram la Congres.
          cineva a spus…
          Fraţilor, ce să ne mai uităm înapoi, să mai lustrăm pe unii pe alţii, ce ne mai ntersează securiştii, trădătorii, delatorii,
          să privim înainte, să mergem înainte,

          atunci fratele Taloş a spus: „Frate Samy, ce te faci dacă vîsleşti o noapte întreagă tot înainte… şi descoperi apoi că ai fost legat cu funia de mal?”

          M-a interesat din punct de vedere stilistic „noapte”. Foarte interesant, nu?

          cred ca a fost una dintre cele mai înţelepte replici de la Congres.

          Încă vîslim!!!

          • Nicu D. zice:

            Atunci eu inteleg pasii astfel:

            1. Te evaluezi in lumina cuvantului
            2. Faci curatenie. Nu are rost sa te apuci sa vaslesti cat timp esti legat de cele vechi, de pamant.
            3. Mergi mai departe….adica te afunzi in calatoria spre cer si in lucrare.

            • Marius David zice:

              totul trebuie integrat cristologic,

              Hagai 1.5 şi 1.7

              trebuie citit cristologic
              1. venim de la calvar, acolo ne este trecutul, acolo este Cristos pe Cruce şi nu trebuie să-L predicăm decît pe El răstignit
              2. sintem in cale, pe cale, El este Calea,
              3. Ne uităm la El, care ne este ţinta desăvîrşirii.

              Asta-i predica pe mîine! 🙂

          • Moromete zice:

            Mi se pare ca fratii si politicienii/ securistii cu „doar inainte, inainte sa privim” sunt dinaceia care vor ca noi, prostimea, „sa muncim sa nu gandim”.

            Cred ca am un si mai bun exemplu. Isus cand a fost ispitit, dupa cele 40 zile de post negru, a privit si cautat in trecut, in ce era scris inca din trecut, cu mult in urma.
            Asadar daca este nevoie mergem pana la Adam si Eva si vom face lumina.

          • Moromete zice:

            Simplu fapt de a privii numai inainte, in viitor este una dintre cele mai mari ispite a lui Satan.
            O cursa aproape adevarata, pt ca nimeni nu se hraneste din trecut. Copiii,nevasta cer acum de mancare si multe altele pentru acum si mai ales pt viitorul asigurat, confortabil.
            Clipa de acum si viitorul maret ne ia mintile si nu mai putem gandi detasat, obiectiv si analitic.

  2. Alin Cristea zice:

    Hristos răstignit și înviat.

    • Marius David zice:

      Da!
      Cristos!
      Înviat și răstignit!
      noi privim răstignirea prin înviere și nmai așa o predicăm.
      Cronologic dacă predicăm așa este… răstignit și înviat, dar și perspectiva DIACRONICĂ este valabilă, validabilă, validă: înviat și răstignit.

  3. adrian zice:

    Imprejurarile si lucrurile din viata noastra pot fi pentru noi fie oglinzi, fie ferestre (parca Gabriel Marcel a zis ceva de genul asta).
    Te poti reflecta pe tine insusti in aceste imprejurari, egolatru si autorecursiv, sau poti sa vezi PRIN ele dincolo de ele.
    Daca reusim sa privim la imprejurari ca printr-o fereastra ne inteleptim.
    Mie nu-mi iese intotdeauna… 😦

    • Marius David zice:

      Oglindă este Cuvîntul, dacă ne uităm în el, atunci poate că în reflecare vom vedea o fereastră deschisă și.. prin aceasta vom vedea lumea întoarsă pe dos, exact așa cum este.

  4. lacrad zice:

    era cat pe ce…. sa press like !!!! :))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.