Nu-i așa că uneori îți vine să-ți iei cîmpii, să pleci departe de tot ce se întîmplă? Cîți dintre noi nu ne visăm un fragment de rai departe de vîltoarea lumii?
Iată povestea unui eremit modern, Christopher McCandless, care, după ce a absolvit în cadrul Universității Emory în 1992 ca șef de promoție, fiind în același timp unul dintre cei mai buni sportivi din campus, și-a dăruit averea, a dat 24.000 $, toate economiile sale unei fundații caritabile și s-a retras în Alaska. Pe drum, o adevărată călătorie de formare, a întîlnit tot felul de persoane care i-au influențat viața. Iată unul dintre cîntecele care ilustrează povestea vieții lui, ecranizată în filmul Into the Wild. Cîntecul lui Eddie Vedder ne amintește de patologia societății în care trăim. Ce a căutat Chris? Ce l-a determinat să plece? Ce a găsit?
Chris a murit de epuizare și foame în drumul lui. A ajuns sau nu la capăt? A găsit singurătatea de care a avut atîta nevoie?
Ultimele sale cuvinte:
„I HAVE HAD A HAPPY LIFE AND THANK THE LORD. GOODBYE AND MAY GOD BLESS ALL!”
sursa youtube doublebarrelbuckshot
It’s a mistery to me
we have a greed
with which we have agreed
You think you have to want
more than you need
until you have it all you won’t be freesociety, you’re a crazy breed
I hope you’re not lonely without meWhen you want more than you have
you think you need
and when you think more than you want
your thoughts begin to bleedI think I need to find a bigger place
‘cos when you have more than you think
you need more spacesociety, you’re a crazy breed
I hope you’re not lonely without me
society, crazy and deep
I hope you’re not lonely without methere’s those thinking more or less less is more
but if less is more how you’re keeping score?
Means for every point you make
your level drops
kinda like its starting from the top
you can’t do that…society, you’re a crazy breed
I hope you’re not lonely without me
society, crazy and deep
I hope you’re not lonely without mesociety, have mercy on me
I hope you’re not angry if I disagree
society, crazy and deep
I hope you’re not lonely without me
Sursa: youtube TMAd93
Încearcă cineva o traducere a textului?
iată o altă melodie superbă, sursa oplvz226 youtube
iată și trailerul filmului sursa youtube pearlyadira85
Finalul?
sursa youtube supertrampinthewild
Christopher McCandless: What if I were smiling and running into your arms? Would you see then what I see now?
Two years he walks the earth.
No phone, no pool, no pets, no cigarettes. Ultimate freedom. An extremist. An aesthetic voyager whose home is the road. Escaped from Atlanta. Thou shalt not return, ‘cause „the West is the best.” And now after two rambling years comes the final and greatest adventure. The climactic battle to kill the false being within and victoriously conclude the spiritual pilgrimage. Ten days and nights of freight trains and hitchhiking bring him to the Great White North. No longer to be poisoned by civilization he flees, and walks alone upon the land to become lost in the wild.
— Alexander Supertramp
May 1992„I have had a happy life and thank the Lord. Goodbye and may God bless all!” — Chris McCandless’ journal from Alaska
Ce credeți despre povestea lui Chris? Este povestea unui creștin, care a fost transformată în povestea unui hippiot, pacifist, ecologist etc. sau Chris chiar a fost un extremist, anarhist, cu idealuri hippy? Dacă fugim de minciună, oare găsim neapărat Adevărul?
PS.
Îi mulţumesc lui Adi Popa pentru acest comentariu:
Marius, dacă citeşti articolul iniţial, scris de Jon Krakauer, “Death of an innocent; how Christopher McCandless lost his way in the wilds,” în revista Outside (1993), vei vedea de ce, în analiza lui, Chris nu se angajează într-un demers sinucigaş (#2) şi nici de-a luatul la trântă cu sălbăticia (#3). În pofida unor asemănări superficiale, Krauker dezavuează asocierea lui McCandless cu alţi temerari inconştienţi sau prost-organizaţi, precum Waters şi McCunn, sugerând în schimb că mai aproape de proiectul lui Chris sunt paparii (din insula Papos, Atlanticul de Nord):
“The papar risked their lives — and lost them in untold droves — but not in the pursuit of wealth or personal glory or to claim new lands in the name of a despot. […] They undertook their remarkable voyages ‘chiefly from the wish to find lonely places, where these anchorites might dwell in peace, undisturbed by the turmoil and temptations of the world.’ When the first handful of Norwegians showed up on the shores of Iceland in the ninth century, the papar decided the country had become too crowded, even though it was still all but uninhabited. They climbed back into into their curraghs and rowed off toward Greenland. They were drawn west across the storm-wracked ocean, past the edge of the known world, by nothing more than hunger of the spirit, a queer, pure yearning that burned in their souls. Reading of the these monks, one is struck by their courage, their reckless innocence, and the intensity of their desire. And one can’t help thinking of Chris McCandless.”
Marius Cruceru 
Chris sigur nu a fost crestin in sens evanghelic „born again christian” dar idealurile lui hippie se apropiau de valorile crestine. cu toate ca avea „idei” frumoase despre viata Chris a fost un tip nechibzuit! s a dus intr un loc in salbaticie despre care nu stia absolut nimic, de supravietuit acolo nici nu se punea problema. in final a murit din cauza asta, incarcerat de natura pe o bucata de pamant. alaskanii si acum considera „aventura” lui sinucidere stupida pentru ca regula de aur in acele locuri e „sa nu te iei la tranta cu salbaticia” mai ales cand nu sti ce e aia salbaticie!
Da, sînt de acord cu tine.
1. nici eu nu cred că a fost creştin evanghelic în sensul în care înţelegem noi, dar admirabilă este încercarea lui de a porni în căutare.. în căutare de sine. Interesant este ce a scris la urmă.. cine ştie ce va fi văzut în ultimele momente ale vieţii.
2. de acord că ce a făcut el a fost o sinucidere involuntară. A încercat să scape, asta se vede din film, n-a mai putut trece rîul şi a fost izolat.
3. de acord, nu te iei la trîntă cu sălbăticia. Ca unul care am incercat o singură dată o astfel de aventură… fiind foarte aproape de rătăcirea definitivă în munţii moldovei, prin rarău, ştiu despre ce este este vorba.
Este o beţie a singurătăţii în natură… primlee momente ..
pînă vine seara, noaptea. Treci şi de prima noapte. A doua este mai grea.
Dar cînd îţi dai seama că nu te mai poţi orienta şi ai zeci de ha de pădure în stînga, alte zeci, poate sute în dreapta, mii, în faţă, spate şi sus … cer senin.. în cel mai bun caz.
Dar … se merită!
O astfel de chestie ori te omoară ori te face mai puternic.
Aş recomenda fiecărui bărbat în devenire o călătorie de formare.
Nu cu asemenea riscuri, nici cu ce am făcut eu, dar o călătorie cu bicicleta sau pe jos în locuri necunosute spre oameni necunoscuţi.
Am ciitt cu nesaţ romanele de formare.
Bildungsroman
Iată o listă interesantă:
Hayy ibn Yaqdhan, Ibn Tufail
Emile: Jean-Jacques Rousseau ca să înţelegem de unde vine educaţia modernă..
Ucenicia lui Wilhelm Meister, Goethe
Jane Eyre Charlotte Brontë
David Copperfield, Charles Dickens
Insula Comorii, Robert Louis Stevenson
Aventurile lui Huckleberry Finn -Mark Twain
Portretul unui artist James Joyce
Demian, Hermann Hesse
Jocul cu mărgele de sticlă.
Muntele Magic, Thomas Mann
Marius, dacă citeşti articolul iniţial, scris de Jon Krakauer, „Death of an innocent; how Christopher McCandless lost his way in the wilds,” în revista Outside (1993), vei vedea de ce, în analiza lui, Chris nu se angajează într-un demers sinucigaş (#2) şi nici de-a luatul la trântă cu sălbăticia (#3). În pofida unor asemănări superficiale, Krauker dezavuează asocierea lui McCandless cu alţi temerari inconştienţi sau prost-organizaţi, precum Waters şi McCunn, sugerând în schimb că mai aproape de proiectul lui Chris sunt paparii (din insula Papos, Atlanticul de Nord):
„The papar risked their lives — and lost them in untold droves — but not in the pursuit of wealth or personal glory or to claim new lands in the name of a despot. […] They undertook their remarkable voyages ‘chiefly from the wish to find lonely places, where these anchorites might dwell in peace, undisturbed by the turmoil and temptations of the world.’ When the first handful of Norwegians showed up on the shores of Iceland in the ninth century, the papar decided the country had become too crowded, even though it was still all but uninhabited. They climbed back into into their curraghs and rowed off toward Greenland. They were drawn west across the storm-wracked ocean, past the edge of the known world, by nothing more than hunger of the spirit, a queer, pure yearning that burned in their souls. Reading of the these monks, one is struck by their courage, their reckless innocence, and the intensity of their desire. And one can’t help thinking of Chris McCandless.”
Adi, bine ai venit. Îţi mulţumesc pentru acest citat şi pentru indicaţia de lectură. Foarte interesant.
uite ce bine este că am chestia asta în care pot învăţa.
Aşa cum spuneam ieri, pe blog eu mă tranform în student şi voi în profesori, lucru pentru care mulţumesc enorm.
Foarte interesant!
este vreun link către articolul întreg?
Articolul lui Krakauer “Death of an innocent” poate fi citit integral pe http://outside.away.com/outside/features/1993/1993_into_the_wild_1.html. Deşi filmul a păstrat, în final, ideea otrăvirii lui Chris, Krakauer şi-a schimbat, se pare, opinia în acest sens (http://www.adn.com/intothewild/story/219344.html)
Foarte interesante linkuri! Multumesc si eu!
Mulţumesc, am citit, fascinant!
Da, filmul merge pe ideea otrăvirii şi aşa explică unele fantasme pe care Chris le-a avut.
Apropo de blidungsroman si de calatorii initiatice…
Sa nu uitam de Don Quijote, cu calatoria sa spre sine insusi, si nici de Iliada si Odiseea. Apoi, nici de calatoria calatoriilor din Divina Comedie… E drept, un critic ar putea obiecta ca Iliada/Odiseea si Comedia lui Dante nu intra in categoria bildungsroman.
Totusi, eu nu ma satur sa recitesc aceste carti.
Sa nu uitam nici calatoriile cu sens din Biblie, incepand cu ‘iesirea’ abrahamica si cu ‘Iesirea’ poporului evreu.
Se pare ca putem vorbi de un arhetip al calatoriei ca act initiatic (Eliade a scris fraze epocale legat de acest subiect).
In fond, Chris s-a cautat pe sine insusi, nu-i asa?!
Da, uite chiar unul dintre preferatele mele, Don Quijote, tocmai pe asta l-am scăpat.
Iliada şi Odiseea, am făcut fragemente în original cu domnul Sluşanschi. De neuitat.
Dar călătoria de formare a lui Daniel, dar cea a lui Iosif, nevoluntare ambele.
Asa e GS.
Dar, hai sa recunoastem, macar o data in viata am avut fiecare dintre noi impulsul sa facem ceea ce a facut Chris. DanR, prietenul nostru comun, inca mai are asta in cap. 🙂
Am observat, tot citind biografii, ca multi oameni au avut parte intr-un moment al vietii lor de o calatorie pe care Eliade o numeste „initiatica”.
Elev fiind, am vrut sa fug de cateva ori de acasa dar la lasarea noptii m-am intors. De fiecare data am incasat cate o bataie. Probabil ca asta a fost „initierea” mea…
Eu chiar am plecat, cu tot cu nopţi. Era să mor! 🙂
Vorba lu maica…. Sămînţa rea nu moare 🙂
şi a lu nevastă-mea… da se chinuie… 🙂
Un exemplu de ceea ce unii ar numi „good greed”. Foame exagerata de a avea totul sau nimic.
A ales penitenta fizica pentru lacomia lui spirituala.
Nu pot sa-l vad ca pe un erou.
Erou era daca avand aceeasi foame de libertate ar fi ales s-o sacrifice pentru altii (familie de ex). Dubla lupta
E un mister pentru mine
faptul ca avem o lacomie
cu care am cazut de acord.
Crezi ca trebuie sa doresti
mai mult decat ai nevoie
si ca pana nu vei avea totul nu vei fi liber.
Societate, esti o rasa nebuna,
sper ca nu esti singuratica fara mine.
Cand doresti mai mult decat ai
crezi ca ai nevoie
si atunci cand gandesti mai mult decat vrei
gandurile tale incep sa sangereze.
Cred ca trebuie sa gasesc un loc mai vast
pentru ca atunci cand ai mai mult decat gandesti
ai nevoie de mai mult spatiu.
Societate esti o specie nebuna,
sper ca nu esti insigurata fara mine.
Societate nebuna si intunecata,
sper ca nu esti insingurata fara mine.
Aici cei care gandesc mult sau putin, putin e mult
dar daca putin e mult cum poti pastra scorul?
Inseamna ca pentru orice punct pe care il castigi
nivelul scade…
ca si cum ai incepe din varf
si nu poti face asta!
Societate esti o specie nebuna,
sper ca nu esti insigurata fara mine.
Societate nebuna si intunecata,
sper ca nu esti insingurata fara mine.
Societate fie-ti mila de mine
sper ca nu te-a maniat dezacordul meu fata de tine.
Societate nebuna si intunecata,
sper ca nu esti insingurata fara mine.
Mulţumesc, Cuvinte!
E bine? Ma pricep? Nu am mai tradus pana acum asa ceva.
sună bine, după părerea mea.
Mulţumim încă o dată!
cu placere!
Multumesc si eu in numele necunoscatorilor de engleza
Imi place poezia, cred ca a gandit destul de profund. Dar totusi noi crestinii in Dumnezeu putem gasi totul deplin. Adevarul e ca doar Dumnezeu poate satisface foamea noastra interioara, si o va face doar in viata de apoi. Aici primim doar o parte, ca un fel de parga.
cea mai mare realizare a unei astfel de călătorii este re-găsirea. Pleci, te rătăceşti, ca să te regăseşti.
Asa ma uit eu la criza de acuma…pentru multi care am pierdut masura…criza asta ne aduce aminte de prioritati…ne obliga sa ne cautam si sa ne regasim…
…la asta ma gindeam si eu ieri…
„Ma uit la undelemnul din candela…
Oare, cit o sa-mi ajunga?
Mai rontai o bucatica de mana,
Ce mi se lipeste de degete…
E tare veche…ca si lacomia mea…
Tot ce mi-ai promis Tu…este o ratie zilnica:
„Cheama-ma in ziua necazului”,
„Pinea noastra cea de toate zilele”,
„Ajunge zilei necazul ei”…”
Si poti sa fii singur in harmalaia cea mai puternica…nu neaparat in Alaska. Si poti sa iti schimbi directia in viata oricind; nasterea din nou .
Mi-am amintit de Domnul Isus care cauta singuratatea si El …dar numai ca sa se poata intilnii in tihna cu Tatal…ca altfel singuri, n-avem sanse ca si Chris…si murim…
Frumos, cine a scris versurile pe care le pui între ghilimele?
IMI RIDIC OCHII SPRE MUNTI!!!
(Rodica Botan)
Imi ridic ochii spre munti…
Te caut…ingrijorat si abatut.
Mi-am amintit de fuga din Egipt,
De Marea ce-am trecut-o prin mijloc,
De setea potolita cu apele din Mara.
Nimic nu ti-este imposibil !
Ma uit la undelemnul din candela…
Oare, cit o sa-mi ajunga?
Mai rontai o bucatica de mana,
Ce mi se lipeste de degete…
E tare veche…ca si lacomia mea…
Tot ce mi-ai promis Tu…este o ratie zilnica:
„Cheama-ma in ziua necazului”,
„Pinea noastra cea de toate zilele”,
„Ajunge zilei necazul ei”…
Mi-ai promis ca-mi dai pentru nevoi –
Dar eu m-am ingrijat de ziua de miine.
Mi-ai promis pasuni verzi,
Dar eu aveam pretentii la mai mult…
Si m-ai dus si la ape de odihna,
Dar eram ocupata…imi programasem altceva,
Tocmai atunci…
Tot ce mi-ai cerut a fost sa cred in Tine…
Si nu pentruca ti-ar folosi Tie credinta mea,
Ci pentruca credinta in Tine
Mi-ar tine candela plina…
……………….
Doamne nu-ti oprii mana zilnica…
Ca tare multi au nevoie de ea.
Si nu imi tine in seama nelegiuirile,
Ca le regret de fiecare data…
Fii tu umbra mea pe mina mea cea dreapta,
Si fii cu mine si la plecare,
Asa cum m-ai luat in primire cind am sosit…
Caci a Ta este Imparatia,
Si a Ta vreau sa fiu si eu.
Frumos!
O, cum curge adrenalina cand pleci fara sa faci calcule despre cand o sa ajungi, cu ce si cat costa, cand ai o sticla de apa, doua sandwichuri si fructe uscate, cand trec masinile pe langa tine intre localitati in munti si tu nu le’nvrednicesti cu atentia semnului”ia’ma nene”. Cand faci dus intr’o cascada si mananci la amiaza lebenita la marginea drumului. Cand nu te intereseaza cat e ceasul si, ce fericire, nu ai semnal la telefon.
Cand mirosul de brad usor umed iti mangaie narile mai frumos decat friptura mamei, cand un izvor curat iti reumple sticla cand deja incepeai sa rabzi, cand iti iei un ziar de 50 de bani ca sa’ti faci coif din el sa nu te bata soarele in cap…
O baiat crescut in umbra lui Winetou &Co, cum sa nu tremur la chemarea salbaticiei?? E unul din filmele mele preferate Into the Wild.
ŞTIU!
Povestea lui Chris, încredinţată acum tiparului şi peliculei, ca text deci, poate fi desfăcută în bine-cunoscutele arhetipuri; şi poate fi supusă cercetării antropologice obişnuite riturile-de-trecere, cel puţin în sensul desprinderii, parcursului liminal şi noii integrări. Dar, în ultimă instanţă, povestea lui nu este doar un text mitic, arhetipal, ci o întâmplare adevărată, deconstructivistă şi tragică, o călătorie de protest anti-consumerist, deliberat şi radical, o hotărâre de supravieţuire sau vieţuire în afara proprietăţii asupra mijloacelor de subzistenţă, mijloace la care, trebuie adăugat, eroul renunţă de bună voie, o îndepărtare temporară de familia şi sora iubită, calculată doar să mărească iubirea şi semnificaţia fiecăruia în sânul ei, dar care eşuează neaşteptat pe malurile unui râu, imposibil de traversat vara, şi se îneacă apoi în spaţiul sacru al sacului de dormit cusut de mâna mamei. Educaţia acestui tânăr, cărând de-a curmezişul continentului un rucsac doldora de cărţi valoroase, integritatea impresionantă cu care îşi slujeşte angajatorul, sacrificiul financiar complet, benevol şi raţional în beneficiul Oxfam, mustrările de conştiinşă în faţa risipei şi trădării naturii sălbatice, acumenul jurnalului pe care l-a ţinut şi mai ales ultima propoziţie, demnă de ceea ce unii numesc astăzi ‘synthetic happiness,’ şi fără a uita desigur curajul mărturiei anti-consumeriste într-o societate debusolată în definirea sinelui fără raportarea la bunurile materiale deţinute sau dorite, îl fac pe Chris, nu un creştin (într-adevăr, la ce şi cui ar sluji o astfel de sforţare sau alegorizare?), ci îl fac om par excellence. Avem puţine astfel de modele azi, modele de succes în ciuda tragismului, ceea ce, după părerea mea, face cartea şi filmul să merite timpul şi reflecţia tuturor vârstelor; dar şi să lase în urmă, de ce nu, întrebarea firească, de ce şi cum, într-o specie a cărei presupusă existenţă s-ar datora doar selecţiei naturale şi mutaţiilor genetice întâmplătoare cu scopul supravieţuirii şi perpetuării, pot apărea astfel de poveşti, cum şi este povestea lui Chris.
Foarte interesant comentariu!
Apreciez simbolistica.
Te-ai gîndit vreodată să scrii? Ai talent! Asocierile, stilul!
‘What do you fear, lady?’ he asked.
‘A cage,’ she said. ‘To stay behind bars, until use and old age accept them, and all chance of doing great deeds is gone beyond recall or desire.’
Acesta este o parte a dialogului dintre Aragorn si Lady Éowyn din Stapanul Inelelor: Intoarcerea Regelui, capitolul 2 de J.R.R. Tolkien.
„Nu-i așa că uneori îți vine să-ți iei cîmpii, să pleci departe de tot ce se întîmplă? Cîți dintre noi nu ne visăm un fragment de rai departe de vîltoarea lumii?”
Exista in fiecare dintre noi aceasta necesitate de detasare de rutina monotona normala si atasare de o alta campie ce apartine de un fragment de rai?
(Poate fi ceva asemanator cu existenta in inima a gandului vesniciei Eccl. 3:11?)
Frumos dialogul amintit!
Frumos şi că ţi-ai amintit citatul din Eclesiast!
Eu una, as aprecia sinceritatea cu care un astfel de om… cauta. In ecranizare, desi printre lacrimi, eu am vazut un zambet… cand a murit. M-am pus de foarte multe ori in locul lui. As pleca… mi-ar fi dor: dar pentru mine, cea mai buna modalitate de a ma apropia de Tata, e natura, muntele, si tot ce se intampla in el.
Sa nu uitam totusi…
„happines only real when shared.” !
Ma gandesc, Marius, Dumnezeu judeca dupa legea care se afla in fiecare, se poate oare vorbi de mantuire?
Da, iar cui i s-a dat mult i se va cere mult! Nu-i aşa?
Da…asa e.. si ma inspaimanta.
Marius, ma gandesc.. cum ramane cu respectarea parintilor in cazul asta?
da, bună întrebare…. numai că avem de-a face cu un adult, un bărbat care şi-a luat viaţa în mîini. Dacă o fată este sub autoritatea tatălui ei pînă trece sub autoritatea soţului ei, un băiat iese de sub autoritatea părinţilor tocmiai prin această călătorie de inţiere şi ucenicie.
Iese de sub autoritatea tatălui pentru a intra sub autoritatea maestrului şi tot aşa
da, m-am gandit eu. Multumesc
Am gasit astazi intr-o carte pe care am cumparat-o de la un second hand trift store, o bucata scurta de lectura care pare ca raspunde intrebarilor acestui articol…si culmea este ca autorul ei este…
De Ileana, Printesa a Romaniei
(gasita in Cartea –“The Third Book of Words to Live By”. Edited by William Nichols, -1967)
Tradus Rodica Botan
………..
“Omul intelept, se uita in inima lui sa gaseasca pacea eterna”- o vorba din batrini…
O insula de pace si liniste este tare dorita, atit din punct de vedere material cit si spiritual, in aceasta lume schimbatoare si obositoare.
Tare putini dintre noi gasim acest paradis – sau avem idee cum sa incepem sa cautam dupa el… Unii dintre noi am calatorit in jurul lumii; altii am urcat pe piscurile inalte ale muntilor, sau am navigat pe marile singuratice. Sintem impartiti in doua categorii de oameni: cei care incearca sa scape de ceva, si cei care alearga sa gaseasca ceva.
Va fi dificil pentru multi dintre noi sa definim ce inseamna acel ceva. Oricum insa, sa alergam de sau dupa ceva nu este suficient. Sa alergi intr-una este un efort fara rost, pentruca nu ne putem lasa pe noi insine in urma si nici nu putem sa scapam de persistenta chemare a Lui Dumnezeu. Asa cum spune David…
“Unde ma voi duce departe de Duhul Tau, si unde voi fugi departe de Fata Ta? Daca ma voi sui in cer, Tu esti acolo; daca ma voi culca in locuinta mortilor, iata-Te si acolo; daca voi lua aripile zorilor, si ma voi duce sa locuiesc la marginea marii, si acolo mina Ta ma va calauzi si dreapta Ta ma va apuca…”
N-am nici o indoiala ca lipsa noastra de pace este datorata foamei de Dumnezeu pe care nu o recunoastem, si care nu poate fi potolita. Cautarile spirituale sint inlocuite adesea de aventuri deosebite; orizonturi departate lumineaza sa gaseasca ce este pina la urma in propriile noastre suflete – Dumnezeu.
mi s-a parut ca raspunsul la intrebarile acestui articol sint date chiar de …(cititi mai jos)
De Ileana, Printesa a Romaniei
(gasita in Cartea –“The Third Book of Words to Live By”. Edited by William Nichols, -1967)
Tradus Rodica Botan
………..
“Omul intelept, se uita in inima lui sa gaseasca pacea eterna”.
O insula de pace si liniste este tare dorita, atit din punct de vedere material cit si spiritual, in aceasta lume schimbatoare si obositoare.
Tare putini dintre noi gasim acest paradis – sau avem idee cum sa incepem sa cautam dupa el… Unii dintre noi am calatorit in jurul lumii; altii am urcat pe piscurile inalte ale muntilor, sau am navigat pe marile singuratice. Sintem impartiti in doua categorii de oameni: cei care incearca sa scape de ceva, si cei care alearga sa gaseasca ceva.
Va fi dificil pentru multi dintre noi sa definim ce inseamna acel ceva. Oricum insa, sa alergam de sau dupa ceva nu este suficient. Sa alergi intr-una este un efort fara rost, pentruca nu ne putem lasa pe noi insine in urma si nici nu putem sa scapam de persistenta chemare a Lui Dumnezeu. Asa cum spune David…
“Unde ma voi duce departe de Duhul Tau, si unde voi fugi departe de Fata Ta? Daca ma voi sui in cer, Tu esti acolo; daca ma voi culca in locuinta mortilor, iata-Te si acolo; daca voi lua aripile zorilor, si ma voi duce sa locuiesc la marginea marii, si acolo mina Ta ma va calauzi si dreapta Ta ma va apuca…”
N-am nici o indoiala ca lipsa noastra de pace este datorata foamei de Dumnezeu pe care nu o recunoastem, si care nu poate fi potolita. Cautarile spirituale sint inlocuite adesea de aventuri deosebite; orizonturi departate lumineaza sa gaseasca ce este pina la urma in propriile noastre suflete – Dumnezeu.
draga Adi, acum am văzut mesajul legat de triplare. Voi încerca să găsesc în marea de comentarii triplările,
de asemenaea, la rugămintea ta am trecut în culise comentariul.
acum am ajuns acasa si am reusit sa vad ca primul meu mesaj a starnit „controverse”!
no 1. nu cred ca Chris McCandless a intentionat sa se sinucida! daca se citeteste mesajul cu atentie se observa asta.
no 2. cand am spus ca alaskanii considera moartea lui o sinucidere stupida am spus ce am auzit de la oameni care au fost prin acele locuri (si unde sper sa ajung si eu curand!). oamenii l au atentionat pe McCandless de pericolele salbaticiei insa el nu a tinut cont de asta.
no 3. Krakauer a emis ipoteze care s au dovedit a fi false. (a se vedea teoria „cartofului ucigas” (!) care e pastrata si in film)
calatoria lui Alexander Supertramp este deosebita. nu cred ca poate fi comparata cu cele clasice pentru ca ea este aproape de noi, in vremurile noastre. nu cred ca a vrut sa se sinucida insa a te aventura intr un taram salbatic necunoscut poate duce la asta (stiu ce inseamna asta din experienta). nu a regretat actiunile lui si asta face ca viata lui sa fi avut un rost pana la urma. vad calatoria lui Chris asemanatoare cu cea a lui Timothy Treadwell. nici el nu a regretat nimic cu toate ca si a pierdut viata in salbaticie ucis tocmai de animalele pe care le iubea (a se vedea documentarul lui Herzog)
recomand si eu filmul, Emille Hirsch face un rol monumental iar regia lui Sean Penn fantastica, filmul a fost laudat chiar de Roger Ebert care se stie ca e un critic sarac in laude!
Mulţumim pentru lămuriri, GS.