Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
o tehnica deosebita. m a dat pe spate!! nu ma asteptam.
uite aici
http://www.youtube.com/user/R0billard#p/a/u/0/ueSE1N_Qwks
baietzelul care canta chacona e fantastic!!! o canta mai bine decat multi chitaristi de chitara clasica.
Cîntă foarte corecte, autentic.
Este o problemă cu cîntatul la lăută. Acesta cîntă foarte frumos.
şi îmi place ideea cum că soţia lui îi face lăutele..
asta este cea mai tare fază!
din cate am investigat si eu am aflat ca amandoi construiesc instrumente. daca el a ales sa cante pe lauta construita de nevasta … asta zic eu dragoste!!!! lasand gluma e ceva ciudat totusi cu lauta din clip. nu are sunetul unei laute „obisnuite”. eu cred ca e inregistrarea de vina, sunetul de lauta se „prinde” greu cu microfonul.
nNUUU!!!
TE-AI PRINS!!
Ai ureche de lutier!!!
Mi-a explicat domnul Lorinczi.
este construită diferit
Este cu 10 coruri, dar acelaşi corp ca la 6 sau 8,
rozeta este diferit construită şi se pre că şi în structură are ceva.
Ai intuit perfect problema… dar sună bine, nu-i aşa?
suna bine… dar diferit, nestiind ca e constructia de vina am crezut ca e inregistrarea. daca asta e sunetul ei atunci pot sa zic ca e ceva nou. are un sunet mai „profund”. constructiile noi au problemele lor, asemeni chitarelor clasice. de ex. doubletop urile suna foarte tare si au un „quick attack” insa timbrul are mult de suferit (cam asta spunea si Romanillos).
după clipurile aseta cu Romanillos m-ai îmbolnăvit. Vreau să pun mîna pe una. Mă duc pînă în Spania pnetru asta, dacă trebuie… 🙂
vreau să probez una. Ştiu care sînt preţurile… dar tot a meritat experienţa din Chicago cînd am cîntat pe o chitară de 18.000 de dolari.
De neuitat.
Romanillos e adeptul constructiei traditionale. s a inspirat mult din Torres, dar are un sistem original. nu stiu daca mai face chitare el, eu stiam ca acum fiul lui Liam duce numele mai departe.
unde locuieşte?
din cate stiu eu Siguenza, spania. aici tin in fiecare an un curs de lutierie.
http://www.staffordguitar.com/romanillos.asp
asta e un link pus de un fost cursant.
un link mai nou si eu il citesc acum!
http://www.masterguitars.com/Learning%20from%20Master%20Jose%20Romanillos.htm