Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Imi place teribil cum si ce canta acest Daniel Iancu.
Multumesc ca ati postat acest cantec.
Liana, am încercat şi eu să cînt mai mult în oraşul meu natal, ploieşti,
după cum vezi, numele oraşului este forma de persoana a II-a a verbului care, în ciuda faptului că noi credem că nu se poate declina, aşa cum ne spune gramatica academiei… iată totuşi, că se poate declina..
Urmăreşte forma verbului „a iubi”
Eu iubesc,
Tu iubeşti,
El iubeşte
Noi iubim
m-am uitt pe blogul tau, continua!
Voi iubiţi,
Ei iubesc.
A fost o zi foarte frumoasa, in ciuda faptului ca a plouat. Mie imi place cand ploua.
Harfa si lauta au „sunat” superb. Neriah s-a descurcat foarte bine, cu toate emotiile! Felicitari!
Predica – perfecta! Frustrant de perfecta pentru cei care ne propunem sa mai predicam si noi din cand in cand. 🙂
Mesajul – subiect de meditatie pentru cateva saptamani de acum incolo!
Multumesc eu pentru timpul acordat, pentru discuţie. A fost o bucurie şi o plăcere.
Mă bucur că s-a auzit bine de la distanţă. de aproape întotdeauna se aude bine.
Predica n-a fost nici pe departe ceea ce doream, dar aşa ne umileşte Domnul cîteodată.
Domnul să se îndure, este bine că face El mai mult decît putem noi.
Si eu m-am bucurat foarte mult sa va aud… dar speram sa va asculte Domnul pe dumneavoastra mai degraba decat pe Nahum, si sa cantati 3 cantari, nu una:)
Multumim, Betty, si noi ne-am bucurat sa te revedem. Pentru Medias… Naum n-a mai fost ascultat.
Imi permiteti, fr. Marius David o versificare, versificatie, pe tema ploii
Si pe la noi a PLOUAT,
Dar nu ca o ploaie de vara, fierbinte,
Ce-aduce cu sine mirosul curat,
Si nici ca ploaia de primavara, ce uda pamantul si-l face
Sa rodeasca si sa odrasleasca,
Ci o ploaie de toamna, ce canta prin galbenul frunzelor de copaci,
Ce-astepti sa se opreasca si o raza de soare razleata,
Printre nori sa apara…
Rasfrangerea ei iti creeaza tabloul superb, uitandu-te-n sus,
Si ochii parca te dor de atata frumusete, ce vezi!
Si atunci te intrebi: de unde atata culoare, bogatie, lumina?
De unde e ploaia? Din camarile LUI! El e Cel ce o tine in palme,
Si-apoi o lasa sa cada…
E ploaia ce-mi satura Duhul, si-orice pamant, cat ar fi de uscat!
Si nu picura-ntruna ca o streasina veche,
Si nu-i nici ca mersul prin balti,
Ci e mai profunda, adanca…
E ca pasirea prin valuri!
Inotand, te cuprinde cu totul!
E ca curcubeul Lui, ce-l presara deasupra-mi,
Cu orga lui de lumini…Plouand, ploaia LUI mi-a pus
O cantare duhovniceasca in gura,
Si sunetul ploii mi-a prefacut vorbirea in… psalmi!
Multumim, Lucia,
foarte frumoasa ideea,
aş rafina puţin acest text.
merită să îl refaci pe ici pe colo.
evită cuvîntul „profund”, mai ales lîngă … adînc. profund, eficient, cast, nu sînt cuvinte poetice. Unele cuvinte sînt născute fără potenţial poetic.
la un moment dat ai ritm, dar îl pierzi mai jos, încearcă să refrazezi ca să se păstreze ritmul din primele versuri.
evită locurile comune,
aş evita expresia îmi satură Duhul, sau aş scrie duhul cu literă mică. să nu fie confuzie
eviză .. orgă de lumini.. găseşte altceva.
ultimele două versuri sînt foarte reuşite.
Multumesc frumos, fr. Marius David, pentru observatii, corecturi. Intr-adevar, n-am prea lucrat pe text si necesita imbunatatiri…
Te incurajez să continui, să o rafinezi pe aceasta şi să compui altele.
scuze pentru corecturi, reflexe profesionale … sau defecte profesionale.. 🙂
Eu abia acum aflu ca suntem co-citadini. 🙂
Ploiesti, orasul meu natal, bulevardul castanilor, curtea liceului (de arta), casa „alba”, Filarmonica, Teatrul, Casa lui Nichita, strada Caragiale (a copilariei mele…). Nostalgie…
Imi pare rau ca nu am fost acolo…
Da, Ploieşti. Ploieşti – Sud, strada Şoimului.
Ştiu bulevardul Castanilor, casa Albă, Colegiul Caragiale….dar este un oraş atît de încurcat.
Nu la întîmplare se spune… „încurcat ca la Ploieşti”.
Multi „gazari” pe aici. 🙂
Eu am devenit ploiestean prin casatorie…
Ei, cred că asta era unul dintre lucrurile care mă fascinau, flacăra de la TEleajăn.
Imi place in Ploiesti pentru ca e aproape de munte, de Bucuresti si de Buzau (unde locuiesc parintii si fratele meu).
Nu-mi place pentru ca este (a devenit?) un oras foarte zgomotos si murdar (sunt o groaza de strazi fara cosuri de gunoi!).
Pacat ca nu e mai aproape de Oradea, mi-ar fi placut sa ma inscriu la Emanuel!
Adrian, poti sa faci si la FF la Emanuel. se merita!
Sau te muti cu familia mai aproape si faci la zi… se merita si mai mult:)
Adrian, nu ştim la ce să te punem? La cît ai citit… trebie să treci direct la Master 🙂
Of, tare mult mi-ar placea sa o iau „batraneste” de la capat, sa stau in banca cu cei mai tineri si sa iau cuminte notite.
La 41 ani macar atat am invatat: nu merge nimic bine daca nu ai fundamentele unei discipline. Asa cum in artele martiale, daca vrei sa te alegi cu ceva, primele luni trebuie sa faci numai pozitii si deplasari plictisitoare de-a lungul si de-a latul saltelei. 🙂
Trebuie sa aprofundam, pana ne intra in carne, tocmai acele notiuni (care noua ni se par) elementare. Parca Noica zicea ca dupa 40 de ani e bine sa recitim manualele de liceu.
Am fost uimit cand profesorul Flondor ne-a surprins de mai multe ori cu intrebari aparent banale din fundamentele matematice! Toti credeam ca le stim si, cu ocazia asta, am aflat ca nu stim nimic!
Cat despre ‘Emanuel’, categoric ca se merita, am auzit asa de multe lucruri bune, incat cred ca este unul din putinele Insitute teologice din tara in care merita sa studiezi. Ar mai fi teologia ortodoxa de la Sibiu (macar pentru Ica Jr.).
Se merita, de acord, intrebarea este daca ma mai tin pe mine „elementii”… 🙂
Cred ca dupa 40 de ani incepem să decantăm şi rămînem cu esenţele. Poate că ast voia să spună Noica.
Eu nu sînt speriat de bătrîneţe, cu atît mai mult cu cît ştiu că nu o voi ajunge 🙂
Am citit putin si am facut si mai putin… 😦
Mai bine citeam si mai putin si faceam nitel mai mult!
Ma uit cu tristete in urma la timpul irosit. Puteam sa fac mai mult si mai bine. Ma rog Domnului sa scrie El, prin Harul Lui, ceva drept cu liniile strambe din viata mea…
Bate-i la cap cat poti de mult pe studentii tai sa pretuiasca timpul, sa nu lase viata sa se scurga pe langa ei…
toti traim acesta frustrare, draga Adrian… puteam sa fac mai bine…
Asta fac la fabrica de barbati,,, ii bat la cap.
Sper să înveţe să preţuiască timpul… eu am învăţat să îl preţuiesc mai bine după ce era să mor.
Adrian,sper sa te tina „elementii” si sa mergi sa studiezi teologia. Eu iti tin pumnii. Confruntarea ta cu DEA a fost la inaltime…mai rar asa oameni..
Am mai inceput o data si m-am lasat. E drept, nu la Emanuel…
Nu stiu daca mai am „benzina”… 😦
Multumesc pentru gandurile bune si pentru incurajari.
Daca eu nu mai reusesc, ma voi bucura ca sunt deja destui teologi tineri inteligenti si cu verb pe aici! 🙂
Niciodată nu este prea tîrziu pentru muzică şi teologie. Niciodată, după părerea mea!
Pentru sport … da.
Sînt de acord! Dezbaterile cu Dea şi Ionut au fost la înaltime. Un mare protgres fata de dezbaterile din urma cu vreo doi ani.
M-am bucurat sa aflu ca ati fost la „cea mai importanta zi din viata mea”…zicea cumnatul meu ,care duminica a marturisit pe Domnul in apa botezului la Ploiesti la 71 de ani.
Nimic trist nu spuneti..ca au plecat f.multi tineri din adunare,ceea ce la cealalta tentativa de plecare l-a facut pe cumnat sa dea inapoi.
Este f.trist si dureros.De ce pleaca tinerii si cine ii mai urmareste cu gandul ,cu rugaciunea,cu postul,am inteles ca totusi sunt f.multi.
Sora mea spune ca „ei cunt vinovati”.Niciodata intr-o cearta nu e vinovat unul singur.
Nu le caut vinovatia…imi pare rau,simt ca se intampla ceva ,ca cineva umbla”subtil” pentru a face din tinerii nostri altceva decat vrea Domnul si ma mira faptul ca biserica nu a reusit sa si-i apropie.
Adica nu ma mira,ma supara,mirare nu mai este.
Dumnezeu să fie slavit!
Despre tinerii care pleacă?
La Ploieşti s-a deschis o „sucursală” MEtanoia-Arad. Aceasta este una dintre explicaţiile fenomenului despre care vorbiţi dvs.
Nu este nimic subtil, este pe faţă.
Draga frate Marius,
Fratii care au plecat din biserica de pe strada Soimului din diverse motive in ultimii 20 de ani au plecat LA TOATE BISERICILE din oras care sunt vreo 10. Biserica Metanoia Ploiesti este ultima biserica baptista care s-a deschis in Ploiesti. NU DOAR LA EA AU PLECAT!!! Fiti corect in exprimare va rog!
Ca si Ploiestean nu imi doresc altceva decat ca Domnul sa aduca un duh de unitate in sfintenie intre toate bisericile noastre baptiste si astfel marturia crestina in societate sa fie vazuta. Isus sa traiasca prin noi in unitate!
Multiplicarea trebuie vazuta ca o strategie si nu ca o ruptura.
Mi-a ramas intiparita in minte unitatea bisericilor crestine dupa evanghelie, penticostala si cea baptista in evanghelizari la Ploiesti de pe vremea fratelui Ton si pana in prezent. Imi doresc ca aceasta unitate sa existe si intre fratii celor 3 biserici baptiste din Ploiesti.
Cu dragoste si respect,
Mihai.
frate Mihai,
Este un eufemism să numim aceste fenomene pantări de biserici, dar dacă dorim, sigur, se poate!
Și eu mă rog pentru unitate, dar nu cu orice preț, pentru sfințenie, dar și pentru învățătură corectă.
Este mult spus… multiplicarea ca strategie.
să auzim de bine
mc
Hm,nu stiu cum este cu sucursalele,stiam altceva,a fost un fenomen mai indelungat,avand mai multe explicatii.
Metanoia este biserica unde fr.Barbosu?oricum
nu e la Ploiesti,ci in Arad.Adica acum se vor infiinta sucursale Ghetimane,Sfanta treime,etc?
A te rupe dintr-o biserica pentru a face parte
din alta,in numar mare,in acelas oras..nu am mai auzit..dar acum orice este posibil…doar noi nu suntem ca pe vremea apostolilor,nu?. 😦
chiar e un fenomen,,,,daca o fi de la Domnul…
Niciodată nu este prea tîrziu pentru muzică şi teologie. Niciodată, după părerea mea!
Pentru sport … da.
Marius,referitor la ce-ai zis tu C.Noica a scris ceva remarabil…sper ca Adrian sa vada ca e in „forma lui”
„Este trist sa vezi, cata precaritate exista in toate cate nu sunt atinse de spirit. Sportivii si femeile frumoase imi fac pur si simplu mila.Ii vezi cum se chinuie sa traiasca in clipa favorabila, in Kairos, in prilejul favorabil, sa-si traiasca „forma optima”, terorizati mereu de un „inca”,si de spaima declinului, de vidul care te pandeste cand mizezi totul pe asta. In timp ce in spirit totul este crestere neincetata; fiecare zi noua este un profit, si nu o pierdere, si cu fiecare ceas te simti tot mai aproape de „forma” ta. Prilejul nu este punctual, ci este viata in intregul ei. Ca sa nu mai spun ca in spirit nu exista niciodata „prea mult”, nu apare satietatea care insoteste orice alta forma a placerii sau a consumului.”
Exceptional acest citat, multumesc ca mi l-ai reamintit!
Merita pus in rama ca motto, pe birou.
„Sub-stanta” acumulata, in-formatia tinde sa se aseze in „forma” esentiala…
La care citat te referi, de aici din panoul de control nu vad cui raspunzi.
aha, am găsit citatul la care se referea Adrian.
Cu adevărat un citat de pus în ramă.
Să găsim sursa exacta.
Mulțumim.
De multe ori m/am gîndit la asta. M-am gindit ca pastorii ar trebui să fie ca vinul, cu cît mai bătrîni și vechi, cu atît mai buni.
Sursa „Jurnalul de la Paltinis” Gabriel Liiceanu.
Ma bucur ca v-am bucurat!
Sa dea Domnul, ca odata cu trecerea timpului pastorii sa fie ca vinul vechi si bun….din pacate, mai sunt si ca vinul otetit.
Mulțumesc, pagina? 🙂
întreb nu de lene, ci de călătorie… sînt pe drumuri
In editia Humanitas din 1991 citatul este la pp. 241-242 (insemnarile din sambata, 9 mai 1981). Cel putin asta am eu in fisele mele.
Mulţumesc!
Unii sunt si ca vinul subtiat cu apa, altii sunt chiar apa chioara, atii Coca Cola… 🙂
Vinul curat, „de vitza” (cum se zice la romani) este din ce in ce mai rar.
aşa a fost întotdeauna, chiar şi pe vremea apostolui Pavel.
Adrian,multumesc pt ajutor si pt refeinta data de tine. Din pacate eu nu mi-am notat pagina in insemnarile mele(doar cartea si autorul. Cu cativa ani in urma, cand am citit cartea am imprumutat-o de la un bun prieten…iar de prieten sunt departe acum 😀
Am cateva agende pline cu note de lectura in care nu mi-am luat datele de referinta complete, deci si eu sunt patit. 🙂
Tarziu m-am dumirit ce si cum trebuie facut, citind „How to Read a Book” a lui Mortimer Adler… Ocazie cu care m-am trezit cu peste 1000 de pagini de note de lectura inutilizabile. 😦
Eu a trebuit să arunc cîteva vocabulare.. Erau inutilizabile.
Asta fac la primiele cursuri cu studenţii acum
Verbul se declina sau se conjuga? ….parca substantivele se declinau….
ai dreptate, In treacat, bine ai venit!
scuze … defect profesional 🙂
nicio problema… mă gîndeam la pronumele personal, care vine în conjugare şi la cum să îi modific forma…
Pentru Elisa si ceilalti, cateva lamuriri despre Biserica Metanoia Ploiesti. Nu suntem filiala nimanui, ci pateneri cu alte biserici. Am plecat de la Biserica Emanuel, pt. ca nu am mai gasit nici o solutie de rezolvare si pt. ca asa cum spunea si Adrian, viata trece si noi nu facem nimic pt. Domnul, decat AG-uri cu final prestabilit.
Ca si informatie, Ploiestiul are 250 mii de locuitori, iar baptisti sunt undeva la 200. Deci este loc pt. toata lumea si pentru toate parerile. Lucratori sa fie pt. ca secerisul este enorm.
CENZURAT DE MODERATOR
Noi suntem multumitori Domnului si chiar am inceput sa si uitam de alte „strazi” cu nume de pasari de prin Ploiesti. Ploiestiul este un oras unde soarele straluceste puternic, mai ales dupa ploaie.
draga BBMP, am şters „reclama” 🙂
BBMP,
Dupa un an si ceva comentariul tau triumfalist (si ironic la adresa unei biserici de pe o strada cu nume de pasare) ar merita o replica pe masura.
Cu permisiunea lui Marius, ti-as da cu placere aceasta replica, dar ma abtin ca sa nu ranesc crestini seriosi si sinceri.
O rugaminte: pe viitor (adica pana la sfarsitul vietii tale) scuteste-ma de onoarea de a ma cita.