Eu am văzut şi morţi zîmbind. Un zîmbet mai enigmatic decît zîmbetul Monalisei.
Am văzut morţi urîţi şi morţi frumoşi. Toţi pictaţi pe faţă cu pensulele de albastru-vineţiu şi galben, pensule care i-au mai rămas Cavalerului de pe calul Galben.

sursa AICI.

Am văzut morţi zîmbind, dar serios, grav şi … tăcerea. Am văzut şi morţi fericiţi. Fericiţi de-adevăratelea.

Eclesiast 4:2 Şi am găsit că morţii, care au murit mai înainte, sunt mai fericiţi decât cei vii, care sunt încă în viaţă.

Tăcerea morţilor este de granit şi cu lacăte de nedeschis.

Îi ducem pe braţe, îi înconjurăm cu flori, ne dăm la o parte din drumul lor cu picioarele înainte nu numai de drag şi dor şi durere, ci şi din respect. Nu ştim ce ştiu ei.

Iov38:17 Ţi s-au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?

Respectăm superioritatea lor epistemică. Morţii ştiu ce noi doar vom afla. Faţa împietrită ascunde secretul pentru care merită să mori: dincolo de moarte, tinereţea fără îmbătrînire şi viaţa fără de moarte.

Morţii ştiu ce noi nu ştim, dar vom afla. Vom afla cu toţii.

Moartea şi cunoaşterea sînt împerecheate. Adam şi-a cîştigat moartea apropiindu-se de pomul cunoaşterii binelui şi răului, cunoscînd ceea ce era de ascuns. A plătit tributul morţii pentru cunoaştere.
Acum, ca să aflăm ceea ce este de aflat trebuie din nou să plătim acelaşi preţ.
Plata păcatului este moartea şi moartea a venit în lume prin neascultare, iar prima neascultare a fost faţă de o interdicţie epistemică…

Geneza 2:9 Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare şi pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
Geneza 2:17 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”

Lumina este simbolul cunoaşterii, oare de aceea le punem lumină morţilor la morminte? Sau pentru că sînt neştiutori şi proşti, în întuneric şi fără de ştiinţă? Chiar ştiu ei mai mult decît noi?

Eclesiast 9:5 Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită

9:10 Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!

Aţi auzit vorba: mor de curiozitate. Adam a murit de curiozitate şi noi după el.

Dar a venit al doilea Adam, Hristos, lumina lumii, cel care a biruit moartea, El, Logosul, cel care a coborît şi s-a suit iarăşi, cel care ne-a desluşit taina ţinută ascunsă de la începutul lumii, Cunoaşterea Însăşi, Înţelepciunea venită de sus, care a jucat înaintea Tatălui din veci. Cunoscîndu-L pe El, cunoaştem tot ce este de cunoscut, chiar pe Tatăl, pentru că din sînul Tatălui a venit şi chiar El ni l-a „exegetat” pe Tatăl pe îndelete (Ioan 1:18 Θεὸν οὐδεὶς ἑώρακε πώποτε· μονογενὴς υἱὸς ὁ ὢν εἰς τὸν κόλπον τοῦ πατρὸς, ἐκεῖνος ἐξηγήσατο)

Cel trecut prin moarte a adus cunoaşterea de dincolo de moarte şi cu asta şi tînjirea după viaţa de dincolo de viaţă, tînjire care ne chinuie pe toţi creştinii.

şi totuşi… MOR DE CURIOZITATE…