Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Eu mi-am manifestat nelamurirea cu privire la un criteriu de participare: „recomandarea unui lider al bisericii”. Mi s-a spus ca e un doncurs doar pentru persoanele din mediul evanghelic (de parca numai ei ar putea scrie literatura crestina de valoare). Ori daca nu sunt crezut pe cuvant ca sunt membru intr-o biserica neoprotestanta, cu toata parerea de rau, nu mai particip.
In fine, nu vreu sa fiu prea dur, insa concursul ar fi fost mult mai frumos fara o asemenea restrictie. 🙂
Florin si Adrian, se pare ca s-a rezolvat chiar in seara asta.
Nu inteleg este de ce notiunile de realitate si fictiune sunt prezentate ca opozabile.
Intamplator, „realitatea” este un subiect de care tocmai m-am ocupat („produsul finit” tocmai a fost predat editurii) impreuna cu inca doi prieteni (unul teolog si altul filosof).
Ce criterii folosim in definirea „realitatii”?
Cat de reala este realitatea (mai exact ceea ce credem noi despre realitate)?
Daca fictiunea este „nereala” fiind doar o constructie a mintii noastre, cat de reala este culoarea rosie, dat fiind ca senzatia de rosu este un construct al „mecanismelor” senzoriale si cerebrale?
Poate era mai potrivit „Fictiune SI Realitate”…
abia astept sa citesc textul, Adrian, suna foarte interesant.
da, pornind de la Platin incoace, de la metafora Pesterii si de la imaginea chipului oglindit in apa valurita .. ne tot intrebam ce este realitatea.
Socrate spunea, nu imi aduc aminte dialogul cu pricina… sau textul… vorbind despre Homer… Homer minte mai adevarat decit chiar cel care spune prost adevarul. Adevarul spus prost devine o minciuna in sine, o proasta fictiune.
A iesit o carte „grea”, pentru mine probabil prima si ultima de acest gen. Cred ca partea de teologie (care nu-mi apartine) este cea mai reusita. Colegii mei sunt mult mai destepti decat mine. Mie mi-a fost foarte greu sa spun ceva nou acolo unde au vorbit deja un Newton, Einstein, Planck, Bohr, Heisenberg… Cand va aparea (sper sa nu intervina nimic pe „traseu”, am consumat ceva energie pentru aceasta carte) veti primi imediat un exemplar.
Apropo de „realitate”… A trebuit sa fac un test psihiatric (din acelea care se cer la anagajare) si, fara sa vreau am intrat cu doctorita intr-un discutie despre „ce este cu adevarat real” (m-a intrebat daca mi se pare vreodata ca lumea nu este reala…). Dupa discutia noastra a ezitat cateva clipe inainte de a pune stampila „clinic sanatos” . 🙂 🙂
am ris pe infundate pentru ca este noapte … dar foarte interesant… opozitia fictiune realitate pe mine m-a prins din punctul de vedere al retoricii. Am predat retorica vreo 5 ani, retorica clasica. Este interesanta dezbatearea referitoare la ce este o povestire adevarata.
trebuiesa fie adevarata povestirea ca sa fie adevarata?
Tinereţea e absolută, într-adevăr… Nu cred nici eu că realitatea se contrapune ficţiunii, dar, judecând după propoziţiile următoare, mi se pare că tânărul dumneavoastră e antipostmodernist convins – e bine că a identificat duşmanul, fără asta elanul suferă (şi alte animale). Poate îl mai ajutaţi dumneavoastră să vadă şi relativizarea absolutului ca relaţionare, deconstrucţia formelor goale ca o primă fază a unei reconstrucţii mai aproape de esenţă, fuga spre meditaţie şi căutarea în tăcere şi singurătate, atractivitatea uneori periculoasă a rămăşiţei încă nealese, imposibilitatea ascunderi lui Dumnezeu de către oameni…
Înţeleg ce vrea să spună, din păcate, şi nu vreau absolut (!!!) deloc să-i umbresc avântul, cu adevărat emoţionant (ci să-l deconstruiesc pentru a-l îndepărta de clişee şi ţinte false – însă e poate prea devreme, mai are de trăit multe amăgiri ideologice). Dar dacă greşeala hermeneutică sau teologia eronată nu sunt în primul rând ficţiune, pentru că nu neapărat inventează, concursul se putea numi „Ficţiunea contra falsei realităţi”. Versus? Niciodată în proză!
da, cred ca putem sa il ajutam pe prietenul nostru, Agnusstick… teologia eronata nu ajuta pe nimeni, dar o greseala de hermenutica mie mi-a salvat viata.
voi detali cum.
Se cere prea mult (zeci de pagini)
Conditia pusa privind apartenenta confesionala limiteaza participarea la cei in line cu politica eclesiala oficiala locala cel putin
Inteleg ca e o initiativa adresata unui segment ingustat voluntar din motive care-mi scapa momentan. Alimenteaza scenaritele
Concursul e sub egida unei biserici locale, nu e chiar o iniţiativă privată, deci biserica nu-şi poate asocia imaginea cu ceva dubios. Problema ar fi ceva mai neplăcută (pentru participanţi) dacă scenarita s-ar extinde asupra componenţei juriului. Totuşi, e o iniţiativă, şi aşa ceva e destul de rar în republicuţa noastră, poate şi din cauza celor care se reped imediat să critice. (Persoanele excluse sunt de faţă.)
Am pus bannerul, nu că aş avea trafic, dar ca dovadă de bunăvoinţă şi respect pentru susţinătorii iniţiativei, oameni grei. Mult succes participanţilor, şi multe probleme juriului!
Multumesc!!! IArta/mi, Doamne, necredinta… dar nu cred ca vom avea mare inghesuiala.
sam, premiul este publicarea.. premiu mare, zic eu… de asta este nevoie de mai mult material si apoi… vezi cum sta cineva cu talentul din prima fraza, dar putem sa ne si inselam foarte usor… asa ca trebuie mai mult material de analiza, cind miza este mare.
Marius, am afişat şi eu un link către site-ul concursului. Articol – poate mai târziu, când va fi nevoie de re-amintirea datelor…
Agnusstick, am protestat împotriva titulaturii concursului, dar… poate nu am protestat suficient. Sau n-au fost şi alţii pe aceeaşi „notă”, ca să fim mai convingători. 🙂
Sam, din motive de precauţie s-a procedat la această limitare. Există mulţi tineri care scriu – şi mai cred că scriu şi bine -, care ar fi putut abuza de o astfel de iniţiativă, chiar dacă i-ar fi deranjat, să zicem, „blazonul” organizatorului. Sincer, nu ştiu dacă se pot face acum „pronosticuri”. Trebuie să mai aşteptăm. Se poate ca o astfel de iniţiativă să-i determine şi pe alţii să mişte lucrurile în acest domeniu…
În orice caz, am rămas surprinsă de primele comentarii de pe site-ul concursului. Avem Biblia şi ne e de ajuns. La gunoi cu toată literatura!
„De gândit!”
draga A.Dama, tocmai de aceea trebuie sa il incurajam pe prietenul nostru.
da, nici eu nu cred ca titlul este cel mai reusit, dar este un inceput… este o conventie.. nu trebuie sa fie capodopera o titulatura de manifestare..
mai ingrijorator este ce spui tu in finalul comentariului… pentru asta se merita sa incercam si sa sustinem eforturile timide
„…să dovedească acest lucru printr-o recomandare din partea liderului bisericii care să ateste calitatea lor de membri sau aparţinători.”
Din cate vad, propriul cuvant nu e de ajuns. De asemenea, inteleg ca nu poti fi evanghelic fara apartenenta juridica la un cult, musai trebuie sa fii trecut intr-un registru. Trebuie sa umbli dupa recomandari pe la comitete si sfaturi daca vrei sa participi la un astfel de concurs… Nu faptul ca se accepta doar evanghelici mi se pare anormal, ci obligatia de a iti dovedi crezul cu un act de genul „nr… din…”.
Foarte frumoasa si laudabila initiativa, dar dupa ce citesti astfel de conditii de participare chiar ajungi sa te intrebi ce este fictiune si ce este realitate… Ma opresc aici cu comentariile din respect pentru juriu.
Dupa astfel de restrictii Traian Dorz nu ar fi fost acceptat iar Nicolae Moldoveanu nici pomeneala. Liderii care ar fi putut da recomandari, dadeau rapoarte, iar „recomandatii” erau la puscarie. Evrei 13:13
sa nu exageram… cred ca restringerea s-a facut pentru incurajarea scrisului in mediul evanghelic atit de curtat de reaua mediocritate nu pentru a crea o falsa elita
este incercarea prietenului nostru de aface ceva pentru aceste mediu..
peste citeva saptamini ma voi intilni in arad cu un grup de tienri care isi pun intrebarea … DE CE SA CITIM SI CE SA CITIM… toti olimpici si evanghelici
este un grup restrins dupa niste criterii, nu-i asa… dar acest tip de restrictie este pentru a vindeca patologia unui mediu de care sintem interesati
Am citit comentariile si problemele care s-au ridicat aici si in urma unei chibzuinte putin tardive si prin harul lui Dumnezeu am reusit sa gasim o solutie: „Prin înscriera în acest concurs participanţii atestă pe proprie răspundere că sunt membri sau aparţinători ai unei biserici evanghelice. Dacă acest lucru se va dovedi fals vor fi descalificaţi” Gasiti aceasta modificare in regulament.
Iar pe pagina de blog a siteului concursului gasiti raspunsuri la intrebarile legate de titlu si de ce s-a introdus initial aceasta restrangere.
Imi cer scuze pentru valva starnita.
Discutia, daca doriti, poate fi mutata pe pagina concursului.
Multumesc frate Marius pentru sustinere si pentru acest post. Sper sa aveti de lucru mult la jurizare 🙂
draga FvsR, bine ai venit in primul rind
scriu de pe alt computer si s-ar putea ca nu toate caracterele sa fie la locul lor, dar iti doresc succes si as dori sa te si incurajam, pe linga critici,
este important sa pleci urechea si la sugestiile constructive
sa vedem ce va iesi,
sper ca un lucru bun
mc