Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
totusi metodele de lucru gen carcassi si carulli sunt „invechite”. asta nu inseamna ca nu sunt bune ci ca au aparut alte metode mai bune. studile lui sor desi sunt privite ca fiind simple sunt apreciate de maestri si de ce sa nu le apreciem si noi.
un clip cu Julian Bream
Mulţmesc, pentru youtube, draga GS. Bream, ca de obicei, un maestru neîntrecut.
chitara pare Hauser. stiu ca Bream a avut mai multe (cred ca trei) dar nu i a placut niciuna din ele, spunea undeva de hauseruri ca sunt cele mai frumoase/bune chitare insa a vazut putine care i au placut, el zicea ca nu a detinut niciuna din cele bune.
eu cred cîă sînt norocos, sînt chiar mulţumit cu instrumentele pe care le am.
Nu cred că merit mai mult.
Iar lăuta asta este foarte reuşită.
Probabil este intrumentul la care ţin cel mai mult.
acum….
da lauta e asa cum v am spus, o opera de arta. parerea mea! fiecare instrumentist are un instrument la care tine, Bream din cate stiu eu a tinut mult la chitara lui Romanillos. din cate situ eu a fost prima chitara a lutierului spaniol facuta chiar in casa (mosia) lui Bream. a cantat chitara aia pana a inceput sa se dezintegreze!!! segovia a tinut foarte mult la hauserul lui din 1937, a spus pe buna dreptate ca este chitara secolului. din nefericire a fost distrusa intr un accident. intr un studio un microfon a cazut pe fata si a distrus o. dupa ce a fost reconditionata, nu a mai sunat la fel…miguel llobet era indragostit de cele trei chitare torres pe care le a detinut. Tarrega deasemenea tot trei tores. barrueco de chitara robert ruck singura pe care a folosit o in inregistrari.
dau un link cu Bream si chitara romanillos, ce a mai buna inregistrare data rondo ului de aguado.
GS, am ajuns sa o port aproape tot timpul cu mine, caut pe cineva sa imifaca o cutie mai „portabila”.
Da, chitara Romanillos suna absolut extraordinar.
N-am ştiut de acel accident.
Mulţumim pentru youtuburi! Excelente!
aici un link cu segovia si hauserul inainte de accident. suna diferit de ramirez, nu?!!!
Oh, cu siguranţă, eu am ascultat numai ramirezurile. Dezamăgit, mai ales după ce am pus mîna pe ele. N-amînţeles niciodată legătura asta aşa de strînsă a lui Segovia cu Ramirezul.
am observat ca primele clipuri sunt pe o chitara tip Louis Panormo. se presupune ca Sor ar fi folosit chitare panormo si Lacote. ce e interesant la chitarele acestea e ca au fost printre primele chitare (daca nu chiar primele) care au folosit sistem fan bracing in interior (sau „raze” cum am descoperit ca le mai spun romanii). in sine ramane o chitara romantica, cutie mica, gatul ingust etc insa proiectia sunetului este imbunatatita si sunetul are alta „forma”. chitarele panormo reprezinta inceputul chitarei clasice moderne conceptul fiind preluat si perfectionat de Tores.
cel mai bun site pentru informatii legate de chitarele romantice ramane http://www.earlyromanticguitar.com/
GS, Mulţumim pentru link, am văzut minunăţii acolo. am ţinut în mînă o chitara din acestea de la sfîrşitul sedcolului trecut. este a unui prieten, acum este în reparaţii la Domnul Lorinczi. O minunăţie cu 7 coarde.
Eu am o chitară, o mică panaramă, care seamnă cu o chitară romantică, este o tigaie de fapt, pe care am salvat-o din podul bisericii, dar are un sunet deosebit, aşa tigăioasă cum este.