Ce înseamnă a fi român?

Bună întrebare, mai ales în contextul în care discursul electoral devine naţionalist. Andrei Pleşu, Victor Rebengiuc şi Cristian Tudor Popescu, intervievaţi de Gîndul, răspund fără prea mult entuziasm la chestiunea mîndriei de a fi român.

Ce înseamnă a fi român?

Înseamnă neapărat a fi ortodox? Am mai discutat asta aici şi aici. Şi aici. Deseori am auzit următoarea frază: voi sînteţi baptişti, vînduţi americanilor, nu sînteţi români! Deci şi în concluzie: A fi ortodox înseamnă a fi român, a fi român înseamnă a fi ortodox şi invers. Ce facem cu greco-catolicii? Ei sînt vînduţi Romei! Ce facem cu libercugetătorii?

Ce înseamnă a fi român sadea (a propos, acesta vine din turcă, dacă nu mă înşel)?

Să vorbim o limbă pură (fără împrumuturi, barbarisme, calcuri), deşi limbă română pură este un fel de oximoron?

Ce înseamnă oare a fi român? Să fi mîncat soia pe vremea comunistă? Să mîncăm sarmale (altă bucată specific românească, de la turci şi greci) şi mămăligă (aşa cum o fi mîncat şi Ştefan cel Mare 🙂 )?

Pentru unii şi Isus a fost român, Dumnezeu este român (şi se înţelege, după vorba lui Becali, şi stelist pe deasupra)… Unii chiar şi pe Richard şi Sabina Wurmbrand au încercat să-i facă români, deci ortodocşi.

Să scriem cu â din a, ca să ne demonstrăm originile latine?

Să ne identificăm cu legendele vechi româneşti: Meşterul Manole şi Mioriţa (ca să vedeţi cîtă pasiune a născut subiectul… atunci…) nu-i aşa că este un punct nevralgic. De ce? Din cauză că definim românitatea şi românismul prin intermediul legendelor şi basmelor care ne-au structurat mentalul colectiv. (fie vorba între noi, cu Mioriţa şi Meşteru cred că sîntem victime ale educaţiei din vremea comunistă. Nici una nici alta nu sînt legende româneşti neaoşe)

Este român cel născut în România?

Este român cel educat în România?

Cel care iubeşte folclorul românesc?

Ce înseamnă a fi român?

Şi este mai bine să fim români decît…. decît ce?

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Analize, Biserica Baptista, dulce Românie, intrebările lui Naum, Perplexităţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

68 de răspunsuri la Ce înseamnă a fi român?

  1. adrian zice:

    Delicat subiect…
    Mie mi s-a reprosat pana acum de trei ori ca nu sunt roman pentru ca nu sunt ortodox. De fiecare data am rugat sa mi se explice pe drapelul carei tari am jurat in armata? Seria PSL-ului pe care l-am purtat in armata si a mitralierei pe care am avut-o la Revolutie in catastifele carei armate erau trecute? Strabunicul meu pentru care tara o fi murit la Marasesti? Bunicul meu pentru care tara si-a pus osul la bataie la Odessa? Eu ce limba vorbesc, romana neortodoxa?
    Ideea e mai veche, de la Nae Ionescu cetire (in ‘Roza Vanturilor’). Dupa ideologul Legiunii, carturarii Scolii ardelene nu erau romani… El era, chiar si atunci cand semna pe statele de plata ale celui de-al III-lea Reich… Nu prea avem multe de comentat aici. Lucian Boia a dat acestui curent ortodoxist nationalist o replica concludenta in cartile sale (in ‘Istorie si mit in constiinta romaneasca’, de ex. pp.25-28). Merita citite cartile lui Lucian Boia.
    Crestinismul nationalist este o strutocamila fie si pentru simplul fapt ca natiunea, ca si concept, a aparut foarte tarziu in istorie (dupa revolutia franceza). Nu are rost sa mai argumentam cu referinte biblice (‘nu mai este nici grec, nici evreu…’), nationalistii criptolegionari au urechile infundate si multi dintre ei au mai putine cunostinte despre Biblie decat un copil de la o scoala duminicala (neo)protestanta.
    Am avut neplacerea sa descopar ca ideile politice ale lui Nae Ionescu nu au ajuns inca la cosul de gunoi al istoriei (acolo unde le este locul). Iata ce declara pr. Justin Parvu in 2008 d.Hr. (interviu publicat in ‘Ziua’, 27 iunie 2008, nr.4269, p. 4): „Dupa cum spuneau si scriitorii nationalisti… nu exista roman catolic. Asa cum zicea Nae Ionescu ca a fi roman inseamna a fi si ortodox, dupa cum animalul cal este si patruped.”
    Eu unul ma simt jignit de o astfel de afirmatie. Practic acest domn imi hotareste mie nationalitatea fara sa ma intrebe. Cine se crede? Faptul ca e ortodox il face pe el mai roman? Si prin ce se cuantifica „romanitatea” dumnealui? Si-a varsat sangele pe fronturi, a promovat cultura romana pana la capatul lumii, a convertit la ortodoxia romaneasca triburile din jungla amazoniana?! De ce el e mai roman decat mine?
    Inchipuiti-va ca cineva care gandeste astfel ar avea puterea…

  2. Marius David zice:

    Draga Adrian, seria armei mele (o pot spune că acum e topită BC 3388) şi acum o ţin minte.
    M-ai convins să citesc Boia, Mulţumesc.
    Îţi mulţumesc pentru datele atît de exacte şi pentru referinţe, reflexe de cercetător.
    Asta era întrebarea mea, dacă românitatea nu stă strict în religiune,atunci în ce?
    Spă ne bucurăm că sîntem români pur şi simplu? Avem vreun merit că ne-am născut între cei 237500 de km pătraţi?
    Nu trebuie să îmi închipui, discursul de zilele acestea ţinut de preşedinte… rezonează pe aceste paliere.
    Şi ghici cine va cîştiga alegerile din nou? Punem pariu?

  3. adrian zice:

    A fi roman inseamna, pentru mine, in primul rand a adera la valorile culturale ale acestei tari (atatea cate are). Aleg sa fiu roman in momentul in care consider ca, din punct de vedere cultural, radacinile mele sunt indestructibil ” infipte” in „solul” creatiilor culturale, sociale si istorice ale acestui neam (neamul este altceva decat natiunea!). Sunt roman pentru ca nu pot fara Eminescu si fara Rapsodiile lui Enescu. Sunt roman pentru ca ma emotioneaza doinele. Sunt roman SI pentru ca gandesc, iubesc si ma infurii in romaneste, dar nu sunt roman DOAR pentru ca gandesc, iubesc si ma infurii in romaneste.

    Nu sunt de aceeasi nationalitate cu Vali Vijelie, Copilul Minune, Gigi Becali, Ridzi s.a. pentru ca ne „hranim” din fonduri culturale diferite. Romania mea nu este aceeasi cu Romania lor. Ceea ce ne leaga (limba si cetatenia) este prea putin pentru a ne considera conationali…

    Crestinismul este supraistoric si supranational. Sunt roman pentru ca nu ma pot defini social si cultural fara cadrul romanesc, nu pentru ca sunt sau nu sunt ortodox.

  4. martzian zice:

    Discutia pe marginea subiectului de „a fi” roman, american, britanic, etc., am purtat-o de multe ori, observand un oarecare aer de superioritate, chiar dispret, la o parte dintre misionarii din tara noastra. Mai important zic eu este faptul ca, o data cu momentul in care alegem sa fim crestini (ucenici ai lui Hristos) aderam la o cultura si la o nationalitate superioara, care ne poate fi si comuna, si care ne onoreaza. Vorbesc din perpectiva unui fost nationalist inflacarat.

    Sa va spun cinstit, si nu vreau sa jignesc pe nimeni, eu nu sunt tare mandru ca sunt roman (desi nici nu ma plang), nici nu ma amaraste prea tare negarea acestei apartenente… Imi iubesc tara, dar prioritatile mi-au fost radical inversate. Sunt cu adevarat mandru ca am aderat la cultura si nationalitatea Imparatiei lui Dumnezeu. Ca sunt IN lumea asta dar nu si DIN ea. 😉

  5. emsal zice:

    Am un model(păstrat undeva în subconștient)al adevăratului românism. Mai multe detalii la http://emsal.wordpress.com/2009/06/09/amintiri-din-razboi-despre-eroii-care-nu-imbatranesc/

  6. martzian zice:

    Patrix, esti sigur ca nu te-ai descris numai pe tine?.. 😛

  7. Edi zice:

    Sa spunem in felul urmator:

    numele: Csomortani( unguresc) prenumele Eduard( ai mei credeau ca e nemtesc, desi e englezesc toata ziua) mama romanca, tata maghiar, ortodox si catolic, desi nu am respectat nici una din regulile, dogmele, traditiile celor doua. Am invatat pana in clasa a 8 a in spiritul promovat de Rudolf Steiner , am invatat in romaneste, stiu traditiile din tara asta zic eu destul de bine, sunt un atipic. Consider ca sunt romanul perfect, iubesc tara asta iar cand spun asta spun ca iubesc traditiile ,multiculturalitatea, spatiul geografic nicidecum infrastructura, organizarea politico-social-administrativa. Nu cred ca apartenenta la un cult religios sau altul ne face mai romani sau nu. Dumnezeu este unul pentru toti.
    Sunt mandru si port drapelul romanesc cu drag.

  8. Vlad zice:

    A fi roman, a fi ungur, a fi ortodox, a fi agnostic, a fi negru, a fi asiatic… toate sunt doar o eticheta si atat.

    Nimic din toate astea nu spune nimic despre OM.

  9. adrian zice:

    Patrix, haioase definitiile tale „extensive”.
    Totusi, ma faci sa ma simt nitel ridicol ca eu am fost atat de serios si chiar patetic. Am impresia ca intrebarea postata de Marius Cruceru este serioasa si merita ceva mai mult decat proverbiala noastra bascalie balcanica. Nu vreau sa spun ca ar trebui sa renuntam la simtul umorului, dar sincer cred ca intrebarea „ce inseamna a fi roman?” este importanta. Altfel nu facem decat sa aruncam in derizoriu ceea ce altii adora idolatru.

  10. viorica zice:

    Sant roman pentru ca am pasaport de roman.
    Sant roman pentru ca iubesc tara ,imi e dor de ea si ii duc lipsa
    Sant roman pentru ca vorbesc romaneste .
    Sant roman pentru ca ma trag din strabuni romani .
    Sant roman pentru ca imi servesc prietenii cu sarmale si cozonac.
    Cred ,ca la sfarsit voi fii adugat la poporul meu cu visa semnata de Stapanul Universului .

  11. românia perfect I

    m-am născut acum patruzeci și cinci de ani
    într-o țară despre care nu știam nimic
    m-am născut ca și cum te-ai trezi din somn
    într-o cameră cu pereți din oglinzi pictate
    cu străzi cu pomi cu oameni cu sunete
    m-am născut într-o închisoare perfectă
    pentru că m-am născut iubind-o
    mușcînd din ea ca din sînul mamei
    cu fiecare zi cu fiecare fereastră deschisă
    cu fiecare om care vorbea o limbă rotundă
    m-am născut într-o țară cu vocație pentru istorie
    o istorie de sclavie perpetuă de împăcare
    cu dușmanii cu nebunii cu tiranii
    m-am născut într-o țară care mi-a spus într-o zi
    noi nu am cotropit nu am năpăstuit pe nimeni
    ca și cum asta ar fi fost un merit o virtute
    și atunci mi-am zis iată scriptura spune
    dumnezeu ne-a făcut din țărîna pămîntului
    eu noi bunicii toți am fost făcuți din țărîna acestui pămînt
    ca niște mogîldețe de lut ca niște gogoloațe
    expectorați pe rînd din pîntecul acestei țări
    mi-am zis fără să știu că orașele au garnizoane
    drumurile șanțuri țările au granițe
    iar oamenii au tendința să clipească neregulat
    atunci cînd simt orgasmul minciunii
    răscolindu-le măruntaiele
    m-am născut acum patruzeci și cinci de ani
    într-o colonie la marginea unui continent
    despre care se spune că poartă numele
    unei fete violate de un bou
    m-am născut cu o nevoie cumplită
    după o țară cu munți și cîmpii care nu sînt întîmplătoare
    m-am născut pregătindu-mi întrebările

    http://www.hermeneia.com/poezie/3643

  12. rodica botan zice:

    Ce inseamna a fi roman? Iata „Pasaportul meu de roman fara cetatenie” cu care am plecat in 1980 …azi…mi-a mai ramas doar un gind frumos care ma mai viziteaza din cind in cind…
    …………………

    PE VREMEA CIND UMBLAM PE JOS

    Pe vremea cind umblam pe jos,
    Carind la plase de-ata tare,
    Stateam la cozi, pentru mincare:
    Dar traiam si bine si frumos,
    Pe vremea cind umblam pe jos…
    Si serile tirziu, la stele,
    Visam la alte lumi stinghere…
    Cintam mai mult, cintam duios,
    Munceam din plin , munceam voios
    Si-aveam si timp de toate cele…
    Pe vremea cind umblam pe jos!

    Pe vremea cint taiam butuci
    Sa ne-ncalzim, sa facem cina,
    Si caram apa cu galeata,
    Nu cumparam nimic de gata.
    Pe vremea aia, nu de mult,
    Stiam sa minuiesc si sapa,
    Si il citeam si pe Shakespeare…
    Cum de-aveam timp? Acu ma mir,
    Dar pe vremea cind umblam pe jos
    Totul mi se parea frumos…
    Si n-aveam timp de tinguit…
    Cum fac acu` de cind m-am pricopsit!

    Pe vremea cind purtam sosoni,
    Si reparam la pantofi talpa,
    Lumea stia stinga de dreapta…
    Cirpeam ciorapii la calciie,
    Si n-aveam crize de mindrie…
    Nu se-ntimpla sa auzim
    Ca vre-unul n-are „self esteem”?!
    Batrinii nu mureau stingheri,
    Si pentru ciini erau hingheri!
    Pe vremea cind purtam galosi,
    Aveam respect pentru stramosi!

    Si ce-amintiri mi-au mai ramas,
    Din vremea cind stateam la „bus”…
    Pe vremea cind mergeam pe jos,
    Toamna aveam cartofi de scos,
    Si ne ducea pe toti cu scoala,
    Si nu-l lua pe unu boala!
    Si cind ziceai ca mergi afara,
    Nu era vorba de-un banchet,
    Cu frigarui, turte, serbet…
    Era-n ograda , un loc „maret”,
    Intre cotete, un alt cotet…
    Nu parfumat si deodorat,
    Sau primenit si asortat…

    Aveam caracterul mai frumos
    Pe vremea cind mergeam pe jos…
    Si nu eram asa de disperati,
    Ca nu sintem bine imbracati…
    Cu anii, chiar mai mult de doi…
    Ziceam ca hainele sint noi.
    Copii ne salutau frumos,
    Pe vremea cind umblam pe jos,
    Si nu parea de loc pe dos,
    Ca baietii sa dea sapca jos;
    Sau sa se scoale in picioare,
    Si sa dea locul! Era o onoare!
    Acu, insa ne-am pricopsit,
    Cum nici nu-i, bine de vorbit!
    Si ce concept total pe dos,
    E ala sa umblam pe jos?!
    Intepeniti si ruginiti,
    Incovoiati si pricajiti,
    Slujim la domni fara suflare;
    Si construim mereu hambare…
    ……………………………….
    Azi mi-a ramas un gind frumos…
    Pe vremea cind mergeam pe jos,
    Eram la timp la adunare!

  13. Noi nu am fost încercaţi nici de Dumnezeu, nici de oameni, ca să putem spune cît suntem de români şi de ce suntem sau nu suntem. Dacă o părticică din ţara asta, să spunem Transilvania, ne-ar fi luată, prin cine ştie ce tratat, asta ne-ar durea? cum am reacţiona? De ce, tot pe blogul ăsta, se vorbea despre Basarabia şi despre românii de acolo, ca fiind fraţi de-ai noştri, şi ne păsa ce făcea Voronin cu ei? De ce se repatriază, peste ani, osemintele unor „români”, cum a fost Carol al II-lea, ca să fie „în pământ românesc”? De ce există discuţii să fie „repatriat” şi Enescu?
    Apoi, discursul Regelui Mihai a fost mereu marcat de un patriotism exemplar. Pe el nu-l alege nimeni preşedinte, deci n-ar avea niciun interes să o facă, nu? De ce, cînd a venit în ţară, Wurmbrand a sărutat pămîntul ţării sale? Nu era încărcat acel gest de iubire? nu era o lecţie suficientă pentru mulţi?
    Dl. Adrian citează cu revoltă pe pr. Iustin Pârvu: total rupt din context, pentru că bătrînul avea ce avea nu cu noi, ci cu catolicii din Transilvania şi cu gestul ecumenic al pr. Corneanu. Apoi, să mă iertaţi, dar după 17 ani de temniţă, îi dau voie părintelui Iustin să spună ce pofteşte şi-i sărut dreapta. Chiar şi cînd e luat de vijelia vremurilor şi de bătrîneţe, eu nu l-aş cita în contextul dat, pînă cînd nu fac dovada că pot să îndur ce a îndurat el, fără să crîcneasc.
    Discursul antilegionar, cu citarea lui Nae Ionescu total anapoda, după părerea mea, este politic corect, dar lipsit de nuanţare. Eminescu? Şi el a fost şovin. Eliade? A fost legionar. Fanarioţii? nişte greci cu obiceiuri turceşti. Şi care e problema? Că ţara a avut şi buni şi răi? Că fiecare om a avut şi din cel bune şi din cele rele? A fi mîndru de ceva este o tîmpenie şi un păcat. A nu-ţi iubi ţara şi limba natală este o formă de patologie, echivalentă cu a te fi operat dr. Ciomu pe creierul gros.

    • adrian zice:

      Stimate domn, comentariul dvs. s-a vrut un raspuns sau doar un gest reflex de „pentru contra”?
      Daca discursul antilegionar (preferati un „traiasca Legiunea, Arhanghelul si Capitanul!”?) este total anapoda (dar corect politic) deduc ca discursul dvs. este prolegionar (complet neanapoda, dar incorect politic). Sau dvs. intrati in categoria celor care nu sunt pentru „nici prea prea, nici foarte foarte” (adica Iorga o merita, Magearu nu, Stelescu da, dar cu Duca a fost „prea”). Nu se mai poate vorbi critic despre un fenomen la marginea isteriei politice (justificat, ca de obicei prin clasicul sofism al autoritatii sustinut cu experientele juvenile ale unor mari oameni de cultura) din cauza asimilarii acestei critici cu tezele corectitudinii politice.

      Banuiesc ca dvs. cunoasteti mai bine contextul afirmatiilor lui Justin Parvu (ramane sa o si probati, poate stiti mai multe). Declaratia cu pricina nu e o contextuala cazului Corneanu, sfintia sa a mai repetat-o si in alte contexte.
      Despre Eliade legionar v-as sfatui sa o lasati mai „moale” si sa nu luati drept document istoric confesiunile lui Sebastian. Sa nu luam „ale tineretii valuri” drept filosofie de viata.
      Sarutati mana cui vreti (eventual si capitanului, si decemvirilor, si nicadorilor, ca si ei au suferit…), dar asta nu inlocuieste informarea cu dezinformarea nostalgica.
      De cat sa puneti becaliana intrebare „care e problema?”, mai bine ati veni cu argumente, eventual contracitate.

    • adrian zice:

      Ce este Legiunea?
      „Forma cea mai inalta a geniului romanesc”. „Profunzimea ei este atat de mare incat nimeni nu o poate patrunde, rational nu o incape.” (Iustin Parvu, predica, 15 august 2000, Manastirea Petru Voda).

      Magister dixit sau inca un citat „anapoda”?

    • uwe zice:

      Intamplator, „particica” din tara asta la care te referi tu, adica Transilvania, e mai mare si decat Muntenia, si decat Oltenia, si decat amandoua la un loc, si decat Moldova. Basarabia nu e din tara asta.
      La fel de intamplator, Transilvania e cam locuita, asta inseamna ca apartine celor ce o locuiesc. Desi s-ar putea sa ma insel, „ne-ar fi luata” asta pe care-l folosesti tu, suna a orice altceva decat a sentimentul proprietatii legitime pe care l-ai avea daca ai locui acolo.
      Asa ca am un sfat… Vezi-ti tu frumos de locul in care traiesti tu, sfinteste locul ala, daca nu spiritual atunci romaneste, dupa expresia „omul sfinteste locul”, si lasa Transilvania in seama Transilvanenilor. Toate cifrele spun ca se descurca cel mai bine la a o ocupa.
      Oricum, ceea ce cu siguranta NU inseamna a fi roman, e a fi bucurestean, cu apucaturi de proprietar pe intreg teritoriul tarii, pe care-l dezonoreaza cu fiecare ocazie. Desi asta e ideea indusa media.

  14. Ma tem ca dupa prapastia comunista (care volens nolens a reprezentat la urma urmei un experiment al modernismului) si dupa ultimii 20 de ani de globalizare, europenizare (si in esenta postmodernizare) este destul de aiurea sa mai pui astfel de intrebari. Si mai ales acum cind generatia de dupa 90 se regaseste incetul cu incetul tot mai greu in ortodoxie. Sau cind 1/3 din „români” traiesc in alta parte decit in România. Daca vizitezi acum România ai mai degraba senzatia unei tari care incearca sa intre in Europa si care nu se prea omoara cu identitatea nationala. Asa ca ma tem ca nu e nevoie sa scoatem piatra din apa ori de cite ori gaseste de cuviinta sa o arunce domnul presedinte Basescu. Nu cred ca mai exista discurs autentic patriotic in România. Decît poate la grădiniță.

  15. Nu conteaza zice:

    sunt roman pentru simplu fapt ca m-am nascut roman.

  16. Dle Adrian, n-am nici răbdare, nici timp să mă confrunt cu dvs. Iustin Pârvu din trimiterea dvs. exact la Corneanu se referea, deci nu mă întrebaţi de ce aţi făcut trimitere acolo. Apoi, nu analiza monahului o facem, nu? recitiţi articolul, poate l-aţi uitat!

    Despre Eliade şi legiunea: sunt chestii cunoscute. Eu nu-l acuz, ba din contră. Au fost alte timpuri, nu?
    Nae Ionescu? dacă asta a fost tot ce-aţi înţeles despre el, nu e vina mea. Dvs. l-aţi adus în discuţie, nu eu. Eu l-am plasat într-un context mai larg. Nu exista nicio legătură între el şi Eliade? Dar despre ce spunea Culianu aţi aflat vreodată?

    Dl. Titarenco: afirmaţi

    „Si mai ales acum cind generatia de dupa 90 se regaseste incetul cu incetul tot mai greu in ortodoxie.”

    De unde ştiţi?! A fost publicat ceva în acest sens? Şi dacă ar fi aşa- deşi nu este!- v-ar ştirbi din dorul de ţară?

    Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar un anumit domn are dreptate: pe blogul ăsta se petrece ceva şi acel ceva mă face să regret că am intrat să discut cu gazda plecată hai-hui şi cu domnii puşi să execute, ce? istoria, ortodoxia, pe Nae Ionescu, pe Iustin Pârvu, etc. Da, moncherilor, pînă nu-mi moderează maestrul comentariul, declar că-i iubesc pe toţi cei pe care dvs. îi enumeraţi- şi-i enumăr- mai sus. Să fiţi iubiţi!

    • Domnule razvancristian,

      dumneavoastra ma intrebati:

      „Dl. Titarenco: afirmaţi
      “Si mai ales acum cind generatia de dupa 90 se regaseste incetul cu incetul tot mai greu in ortodoxie.”
      De unde ştiţi?! A fost publicat ceva în acest sens? Şi dacă ar fi aşa- deşi nu este!- v-ar ştirbi din dorul de ţară? ”

      Am sa incep cu sfirsitul. Nu domnule, dorul meu de tara nu are absolut nici o legatura cu asta si nici nu vad logica intrebarii. De fapt daca e sa fiu foarte deschis cu dumneavostra as putea sa va spun ca mi se pare relativ obraznica intrebare dar… banuiesc ca fiecare cu obrazul lui. Poate ma luminati dumneavoastra de ce ar trebui eu sa sufar ca pe generatia tinara de romani ii lasa rece ortodoxia. Desi, fie vorba intre noi, generatia tinara in Romania nu s-a omorit prea mult niciodata cu ortodoxia sau cu biserica decit poate cu exceptia acelui „spike” din perioada legionara care oricum a fost un „fringe movement” iar romanilor cu scaun la cap ar trebui in mod normal sa le fie jena de ce s-a intimplat atunci. Si va sigur ca am prieteni care au fost legionari (si poate mai sint) si care au petrecut multi ani prin puscariile comuniste pentru asta, asa ca nu incercati sa va osteniti sa imi spuneti ca as avea antipatii antilegionare sau antinationaliste sau alte cele pentru ca n-o sa tina.

      Urmatoarea chestiune este putin amuzanta. Dumneavoastra intrebati retoric daca „A fost publicat ceva în acest sens” si apoi cu un anumit gen de emfaza ex catedra ne declarati „Şi dacă ar fi aşa- deşi nu este!”. Pai as putea si eu sa va pun aceeasi intrebare retorica, nu? Adica de ce ar trebui sa credem retorica dumneavoastra mai mult decit concluziile mele? Si apoi, ca veni vorba de „publicat” va intreb asa cum o intreb si pe fiica mea adolescenta: „Tu chiar crezi tot ce se scrie, tot ce se publica?” Hai sa nu fim naivi domnule razvancristian. Eu va inteleg atitudinea si presiunea ei emotionala dar cred ca e mai intelept sa ne pastram mintea limpede. Emotionalismele si patetismele patriotarde nu au slujit natiunii romane mai niciodata. Mai degraba o doza solida de pragmatism si masura ne-ar fi pazit de multe nenorociri. (Banuiesc ca stiti exemplul clasic al discutiei in aceasta privinta dintre Ion Mihalache si Nicolae Iorga).
      Concluziile mele se bazeaza pe observatiile si discutiile mele cu multe persoane din Romania mai tinere decit mine si care in mod normal ar trebui sa se identifice cu traditia ortodoxa. Si pe faptul ca am trait 35 de ani in Romania si, zic eu, am interactionat cu destul de multi oameni. Afectiunea generatiei tinere si foarte tinere din Romania fata de ortodoxie ramine un fenomen marginal. Si, desi eu va inteleg sentimentele, sint convins ca ar face mult mai bine „cauzei” pe care se pare ca o slujiti daca nu ati confunda realitatea cu dorintele. Acest lucru fiind de altfel valabil in orice alta situatie cind emotiile tind sa se inflameze.

      Daca insa doriti sa fiti ingrijorat de ceva mai degraba v-as recomanda sa va ingrijoreze „manelizarea” si „telenovelizarea” natiunii romane mai degraba decit faptul ca ar trebui sa declarati ca romanii evanghelici, neoprotestanti sint la fel de adevarati romani ca si ortodocsii. Umila mea parere.

    • adrian zice:

      Stimate Domnule Rasvan Cristian,
      Nici eu nu am nici timp si nici rabdare sa incerc sa va conving ca in textul cu pricina este vorba de o propozitie universal negativa (cine nu este ortodox, nu este roman) si nu doar de una particular negativa (Corneanu nu este…). Confundati contextul logic cu „contextul” socioistoric al acelui moment.
      Nu poate fi vorba nici macar de o confruntare atata vreme cat la citate „alandala” (totusi citate!) raspundeti (cu siguranta superiorului in fata racanului aflat in prima zi de armata) cu citate „din burta” si cu aprecieri generale dupa (propria) ureche.
      Ca si domnul Uwe, ma opresc si eu aici. Multa sanatate!

  17. Domnului Uwe, nu vă supăraţi, nu ştiu să ne fi cunoscut, ca să ne tutuim. Apoi, vorbeam despre Transilvania ipotetic, nu că mi-aş face probleme că ne-o iau ungurii. În acelaşi timp, trimiterea dl. Adrian fiind făcută la un articol al pr. Iustin, acolo era vorba despre biserica catolică şi Transilvania şi pericolul pe care omul acela o vedea în acţiunea dl. Corneanu. Luaţi oricare altă parte din ţară, rupeţi-o din trup, şi judecaţi reacţia patriotică a oamenilor atunci, nu acum, în discuţii aiuritoare, asta am vrut să spun. Intenţionez să fac o postare specială cu tot ce am scris aici şi reacţiile pe care le-aţi avut, cei trei domni, referitor la comentariul meu. Acolo va fi loc să mă şi înjuraţi. Aici pare să fie casa cuiva, sau poate mă înşel eu, dle Uwe? Despre moderator nu înţelegeam, dar nu este prima dată cînd am promis să nu mai fac comentarii aici. Acum cred că mi-ajunge pe doi ani, cel puţin.

    • uwe zice:

      Aveti dreptate, nu ne-am cunoscut. Imi cer iertare pentru neglijenta de care am dat dovada vis-a-vis obligatia salvarii aparentelor. Reactia patriotica de care spuneti dumneavoastra e totusi una iluzorie, sau cel mult poate fi o ofensa adusa sentimentului falsei proprietati. Ma indoiesc ca adevaratul sentiment patriotic exista in mentalitatea colectiva a romanilor cu buletine din moment ce nimeni nu are nici un fel de reactie la realitatea distrugerii Romaniei cu tot ce inseamna ea, material si ideologic. Pe langa asta, teritoriul dintre frontiere e un mic detaliu. De fapt adevarul e ca toti am asteptat ca frontierele sa se desfiinteze ca sa putem fugi care-ncotro, ca scapati din lant. Romanii urasc Romania, si mai ales pe oamenii din ea.
      Cat despre comentarii, anticipez ca veti considera ca nu sunt suficient de roman daca nu folosesc diacritice, indiferent de motiv, si am incredere ca preferati o alta casa, in care se poate si injura.

  18. blogideologic zice:

    „Basarabia nu e din tara asta.”
    Chiar aşa, uwe? Eu sînt răzeş sorocean, şi sînt român ortodox ca religie. Dar părintele Iustin Pârvu mă acuza şi pe mine că sunt filorus/filoslav, pentru că lăudam slavonica, un limbaj artificial perfect, inventat de primul umanism bizantin. Mihai Eminescu a scris Luceafărul inspirat de cartea 1Enoh, adusă din Etiopia de un explorator scoţian. Şi Mihai Eminescu dorea să înveţe perfect slavonica pentru a citi şi cartea 2Enoh, păstrată numai în slavonică.

    • uwe zice:

      M-am referit strict la faptul ca Basarabia nu e parte din entitatea statala recunoascuta ca fiind Republica Romania in momentul asta. Era raspuns la „Dacă o părticică din ţara asta, să spunem Transilvania…”

  19. CNI zice:

    Daca facem analiza etimologica si istorica ca cuvantului „roman” cred ca ceea ce se invata in scoli nu este plauzibil. Stramosii nostri nu au inceput a se num „romani/rumani” deoarece aveau constiinta descendentei din lgunile lui Traian sau Adrian etc, ci a avut loc un proces mai degraba asemanator celui prin care locuitorii elinofoni ai Imperiului Roman de Rasarit au ajuns sa se numeasca „romaioi”, romei , romani carevasazica.
    Aici „romaios/romanus” nu mai are aproape nimic a face cu originea etnica sau limba vorbita, ci ajunge sa insemne pur si simplu crestin „ortodox” sau „catolic”, crestin care adera la ortodoxia imparatilor Noii Rome, in opozitie cu alte biserici care, desi se pretindeau ortodoxe-iacobitii, armenii etc-nu acceptau ortodoxia imperiala.
    Deci etnonimul nostru are a face,cred eu, istoric vorbind, mai mult cu credinta primita si marturisita, decat cu descendenta noastra romana.

  20. Domnule Uwe, dvs. spuneţi că
    „La fel de intamplator, Transilvania e cam locuita, asta inseamna ca apartine celor ce o locuiesc.”
    ceea ce nu este adevărat, pentru că aparţine unei ţări numită România şi nu depinde de ce spun cei de acolo despre ce va fi cu ea, ci de Constituţia României, pct. 1.Cu alte cuvinte, eu îmi văd de treabă, în locul unde mă aflu, dar asta nu înseamnă că dvs. hotărîţi ce va face sau nu Transilvania, numai pentru că, întîmplător locuiţi acolo.
    În cea de a doua intervenţie, spuneţi că
    „Romanii urasc Romania, si mai ales pe oamenii din ea.”
    Dvs. chiar vorbiţi serios? Sunteţi purtătorul de cuvînt al unui grup mai mare de oameni? Aţi făcut vreun referendum sau măcar un sondaj de opinie ca să afirmaţi aşa ceva?
    Nu conta dacă mă cunoaşteţi sau nu. Chestia era de principiu. Esenţa era că un dialog civilizat păstrează aparenţa bunei gestionări a bunei tutuieli, mai ales în contextul tonului remarcilor dvs. Una este să-i spui unuia „eşti un bou, domnule”, alta este să îi arunci un „bă, animalule”, nu?

    • uwe zice:

      Compatimesc sincer increderea dumneavoastra intr-o constitutie profund lipsita de substanta, care are, tot intamplator, cu precadere efecte negative asupra societatii romanesti, si care a fost de-a lungul timpului principalul obstacol in calea ajungerii la normalitate in ultimii 20 de ani. De oameni trancanind despre constitutie cred ca… s-au cam saturat multi. Si nu e nevoie de nici un statut functionaresc de purtator de cuvant pentru a avea o simpla opinie asupra unei realitati evidente pentru mine. Ma opresc aici.

  21. martzian zice:

    Unde dai si unde crapa… Pe mine ma puteti tutui, nu-s domn. Sunt roman prin nastere, crestin prin nastere din nou. Mult iubiti si stimati domni, haideti sa nu ne certam pe un astfel de subiect! Cine ne-ar citi ar incepe sa creada gresit ca intelege ce inseamna a fi roman.

  22. @ Emotionalismele si patetismele patriotarde nu au slujit natiunii romane mai niciodata.

    Domnule Titarenco, la fraza aceea a mea, în care v-am cerut cu modestie, să-mi explicaţi de unde aveţi patosul generalizărilor, dvs. îmi faceţi aşa un rechizitoriu? o asemena baie de cuvinte? În ceea ce mă priveşte, aşa o beţie de cuvinte n-am mai întîlnit de mult. Unde eşti tu, Maiorescule!- asta e retorică 🙂 Nu vă supăraţi, „emoţionalism” e un cuvînt care există cu adevărat? Dacă da, m-aţi emoţionalizat, deşi vă mărturisesc că nu am reuşit să vă citesc răspunsul decît „pe sărite”. Dacă şi eu sunt patetic… 🙂

    @ Compatimesc sincer increderea dumneavoastra intr-o constitutie profund lipsita de substanta, care are, tot intamplator, cu precadere efecte negative asupra societatii romanesti…

    Bravo, dle. Uwe! 🙂 Eu n-am vorbit despre încredere în ea, ci despre respect. Chestia e obligatorie. În orice ţară. Pe bune! Mă opresc şi eu.

    • Domnule razvancristian,
      „cantitatea” raspunsului meu este ceea ce va deranjeaza? Nu vad la ce foloseste acest argument in discutie.
      Nu e rechizitoriu domnule dar (probabil ca nu stiti) pentru (unii cel putin) din romanii care traiesc in afara granitelor Romaniei subiectul dorului de tara e o chestiune ceva mai sensibila. Astfel ca nu ar trebui sa va surprinda daca nu toata lumea va savura ironiile dvs pe acest subiect.
      Si da, parerea mea este ca intrebarea dvs a fost retorica sau ironica.
      Emotionalism, nu exista in limba romana? Il inventam. Aveti ceva impotriva? Sau e nepatriotic?
      Faptul ca nu aveti rabdarea necesara pentru a citi un raspuns in intregime va priveste. Ma intreb doar daca va asteptati ca altii sa va citeasca raspunsurile sau adorati doar monologul.

  23. Marius David zice:

    Patrix, nu cred că aceste liste ne definesc… Cred că le voi şterge. Cine vrea le găseşte pe internet. Aş aprecia discuţii mai degrabă decît cut and paste-uri.

  24. Marius David zice:

    Dragii mei, din cauza unei probleme de sănătate nu voi răspunde tuturor comentariilor din dreptul acestei postări.
    Apreciez fierbinţeala discuţiei, dar mă tem, dragă Rasvan, ca uneori te pierzi în stil în defavoarea argumentului, şi .. .mai grav, de dragul textului poţi sacrifica dialogul, de dragul discuţiei poţi sacrifica relaţia.
    Cred că ironiile îşi au locul lor, nu pretutindeni şi nu cu oricine.
    Atît Adrian cît şi Virgil, Uwe şi ceilalţi au abordat discuţia foarte serios. Întrebarea mea este serioasă şi nu cred că avem un răspuns uşor. Uită-te din cîte puncte de vedere poate fi abordată discuţia.
    Aş prefera un ton mai puţin caustic în favorarea unei dialog autentic.
    LE mulţumesc tuturor celor ce şi-au deschis inima pe3ntru a vorbi despre patriotism.
    Apreciez că nu aţi căzut în lozincărie şi în formularistica de propagandă.
    Patriotismul, fiind o chestiune de inimă, presupune vulnerabilitate.
    Poate de aceea, draga Rasvan, unii s-au retras în momentul cînd s-au simţit atacaţi.
    De asemenea, genul acesta de discurs „am mai promis, îmi ajunge” este copilăresc.
    Cred că avem datoria de a aborda lucrurile cu mai multă seriozitate.
    Vă mulţumesc tuturor pentru ideile preţioase.
    Pe mine m-a ajutat foarte mult lectura acestui dialog.

    cu dragoste în Domnul pentru toţi
    mc

  25. Marius Cruceru, dacă aţi fi abandonat stilul profesoral în ceea ce mă priveşte, morga propriilor opinii, plăcerea de a vă autoadmira, poate că dialogul meu cu dvs. ar mai fi continuat. Am mai venit aici cînd am simţit că vă plictisiţi de prea multe laude. De fapt, dvs. vă simţeaţi minunat. A fost greşeala mea, una din multele. Dacă una din postările dvs. mi se par că ating subiecte la care am să am opinii total diferite, mă voi inspira din acestea şi voi face o oglindă a liniştii mele, postînd la mine, fără a fi pus la colţ pe un ton şi o „bunăvoinţă” de înţeles, pînă la urmă. Există o limită a paternalismului pe care, din punctul meu de vedere, aţi depăşit-o demult. Vă rog să lăsaţi acest comentariu pentru a fi citit ca drept la replică. Vă mulţumesc pentru înţelegere, iar domnilor pe care i-am contrariat cu neseriozitatea mea, „sacrificînd relaţia”, le cer iertare pentru disconfort.

    • Marius David zice:

      Draga Rasvan Cristian,
      1. îmi pare rău că nu pot fi ceea ce îşi doresc unii dintre prietenii mei. Cred că am încercat să fiu o gazdă bună pentru cei mai mulţi. Îmi pare rău dacă încercarea mea de găzduire şi de inter-mediere a fost interepretata de dumneavoastră ca o punere la punct ca de la profesor la student. Eu sînt obişnuit ca celor mai mari să le spun „nene”. Avînd în vedere diferenţele de vîrstă… cel puţin… nu mi-aş permite, deşi am avut studenţi de 60 de ani. A propos, chiar şi studenţilor le vorbesc adesea cu „dvs. ”
      2. Credeţi-mă ca activitatea cea mai grea din zi este să mă suport pe mine însumi. Dacă mă întreabă cineva „ce mai faceţi” sînt tentat să spun: „mă suport!. Mă cunoaşteţi prea puţin pentru asemenea diagnoze. Reflexe de medic! 🙂
      3. Greşeli? Toţi facem! Dvs. aţi făcut în cele de mai sus, în felul în care i-aţi taxat pe Uwe, Virgil şi Adrian. Asta am sesizat.
      4. Exact, dacă nu doriţi să mai vizitaţi acest colţ de blog, puteţi posta orice reacţie pe blogul dvs. fără posibilitatea de fi pus la „colţ” (tot pătrăţos a rămas acest spaţiu, nu-i aşa?, adică în coţuri)
      5. Am lăsat comentariul pentru a fi citit, după cum v-a fost dorinţa şi am trecut la persoana a II-a plural, simţind că este nedrept ca UWe să fie articulat că nu vi s-a adresat protocolar, din moment ce nici noi doi nu ne-am văzut niciodată. Ce merit am eu mai mult ca să ne tutuim? Dacă ne tutuim pot cădea iarăşi în greşeala de a trece limitele unui comportament pe care dvs. l-aţi indentificat ca paternal.
      6. Sper că domnii lezaţi de dialogul „colţuros” să accepte scuzele dvs., după cum sper ca şi dvs. să acceptaţi scuzele mele, dacă nu m-am făcut bine înţeles.
      Păcat… discuţia o luase pe o direcţie interesantă.

      Asta-i slujba diavolului… să despartă, să împartă, să rupă şi să prăpădească!

  26. Patrix zice:

    O grămadă de orgoliu, Rasvan Cristian. Eu nu m-am suparat ca mi-a tăiat listele.
    Fiecare modereaza la el pe blog cum se pricepe, incurajeaza unele si descurajeaza altele.
    Parerea mea este ca o luasesi la vale prea tare dand tu lectii tuturor. Fiecare vede barna din ochiu lui nu-i asa?

  27. Clou Jan zice:

    Stimate Rasvan Cristian, nu confundati tonul paternalist cu tonul de gazda ospitaliera are trebuie sa ii faca pe toti sa se simta bine primiti.
    Chiar asteptam asta de la moderator.
    Nu cred ca am fost singurul care am avut acest fel de asteptari de la proprietaru blogului,
    mie mi s-a parut ca dvs. ati confiscat discutia

    cu cele mai bune ganduri
    un clujan

  28. adrian zice:

    Ciudat cat de multa toleranta si afectiune pentru Iustin Parvu si cat de putina intelegere pentru Marius Cruceru…

    Si eu va cer iertare domnule Rasvan Cristian pentru doza de „acid” din raspunsurile mele. Insa reactii ca ale dvs. ma fac de multe ori sa ma intreb ce caut pe aici.
    Sincer, cred ca daca am discuta „pe viu” ne-am intelege mult mai bine.

    Haideti sa nu ne suparam. Ne mai contram barbateste, ne cerem iertare cand trecem de anumite limite, dar la urma ne dam mana.
    Vorbim de iubirea vrajmasilor si noi ne suparam discutand despre „ce inseamna a fi roman”… Nu cumva chiar deznodamantul discutiei noastre este o proba a romanitatii noastre veritabile? 🙂
    Domnule Rasvan Cristian, am intrat acum pe blog-ul dvs. si am gasit lucruri interesante. Aveti idei si nerv in ce scrieti.
    Facem pace?

    • guitarschizofrenic zice:

      Adi ai dreptate, domnul RasvanCristian are un blog foarte interesant. si nu inteleg de unde a pornit „cearta”. parca ti am spus cum am ajuns sa am si eu un „conflict” asemanator. eu cred ca spatiul virtual e de vina. daca ne am fi intalnit „fata catre fata” lucrurile ar fi stat altfel (imi place sa cred). in genul asta de discutii virtual nu putem sa ne dam seama cu ce persoane vorbim, cum gandesc, ce opinii au etc. si uite asa ne aprindem repede….

      • adrian zice:

        Faptul ca nu ne vedem expresiile fetei si nu ne auzim inflexiunile vocii duce inevitabil la rastalmaciri ale celor scrise. Spatiul virtual e de vina dar tot spatiul virtual are si meritul de a ne pune, totusi, in contact (fie el si ‘virtual’). Uite, datorita acestui spatiu virtual mai stam si noi doi de vorba… 🙂

      • Marius David zice:

        Draga GS, nici eu nu ştiu de ce s-a supărat Rasvan. N-am făcut altceva decît să încerc să fac pace, să mediez. Poate că reflexele mele pastorale şi profesorale sînt prea puternice. Asta-i, unele lucruri se schimbă greu sau niciodată.
        N-am încercat decît să fiu o gazdă bună! Pînă acum se pare că uneori am reuşit, dar iar am o impresie prea bună despre mine 🙂
        uite, noi ne-am întîlnit, cu Rasvan nu m-am întîlnit niciodată…

    • Marius David zice:

      Adrian, un lucru n-am contestat niciodată la domnul Rasvan Cristian, talentul. Pentru asta l-am şi năşit ca blogăr.
      http://patratosu.wordpress.com/2008/01/14/m-am-facut-nas-de-blogar/

      Această trecere de la o stare la alta este ceea ce mă surprinde neplăcut, dar sperăm să putem trece şi peste asta.
      Dumnezeu ne va obliga o dată, drept pedeapsă, să stăm cu toţii faţă către faţă.
      Ăsta este raiul: faţă către faţă!

  29. rodica botan zice:

    Titlul acestui articol nu va vorbeste numai voua celor care locuiti in Romania, dar are ecou si in inima celor care au plecat de acolo. M-am intrebat si eu, dupa 30 de ani de cind am plecat de acolo, daca mai sint romanca? Daca voi nu stiti bine…ce inseamna sa fi roman…de noi ce sa mai vorbesc?

    (http://rodicabotan.blogspot.com/2009/09/mai-sintem-romani.html)

  30. Arsène Holmes zice:

    Lasand la o parte populismul-patriotard al lui Basescu folosit firesc pentru campanie si pentru a castiga electorat, aparent a fi „roman” inseamna pentru unii a se dezice de anumite aspecte care ne caracterizeaza, fiindca a fi „roman”, chiar si pentru unii „romani”, este o injura, o insulta de neiertat.

    Cum sa zici ca esti roman? Mai mare rusinea cumetre! Ce-i si cu mandria asta? Vorbe-n vant! A fi roman si mandru de mostenirea ta este egal cu a fi inapoiat si reactionar. Parol!

    • Marius David zice:

      Arsene, bine ai venit pe aici.
      Pentru mine a fi român înseamnă să mă lepăd de ceea ce a fost asumat de neam, acea vînă de delăsare şi şmecherism, neam prost balcanic, de care merită să scăpăm.
      Mă lepăd de tot ce este sadea românesc: descurcăreala, superficialitatea, înapoierea, reacţionarismul, lălăiala, răutatea, „gura satului”, „moartea caprei vecinului”, lipsa de punctualitatea, „lasă, tată, că le reztolvăm noi”, amînarea, „lasă, bă, că merge şi aşa”… de acest fel de românism mă lepăd.
      Ştii cum: românul s-a născut poet, neamţul s-a născut harnic!

  31. Arsène Holmes zice:

    Recunosc ca poate ma pripisem in ideea ca acesta ar fi un discurs anti-romanist, dar e bine ca ai mentionat ca te dezici de aspectele proaste (unele importate) ale neamului roman. Aici da, iti dau totala dreptate, no comment.

    Oricum, in cazul politicienilor discursurile de tip „patriotic” in aceasta perioada au un singur scop, atragerea electoratului prin populism, si se poate observa acest fapt nu numai la noi romanii, ci si la compatriotii maghiari.

    • Marius David zice:

      Exact, Arsene, tocmai asta amendasem, folosirea temelor populiste ca retorică electorală.
      asta este cel mai rău lucru pentru adevăratul patriotism, demonetizarea formulelor, desacralizarea sentimentelor lăuntrice de legătura cu spaţiul în care ne-am născut …
      sînt sătul de discursuri de genul: sîntem români… deci să-i urîm pe unguri!

  32. Dragilor, nu va mai necajiti atita. Ca pina si in US, care e orice numai stat national nu poate fi, cum vine campania electorala cum ii apuca pe toti patriotismul si care mai de care e mai american, mai crestin, mai om de rind, mai sadea, mai neaos, mai tragator cu pusca, mai mincator de burgeri, mai batut de soarta ca orice imigrant, mai latino, mai black, mai alb, mai green, mai „hockey mom”, mai poor, mai born again, mai blah, blah, blah. Mintenas se coloreaza FoxNews in dungi si stelute, iar CNN ne flutura steaguri.
    Boala asta e grea si puturoasa. Si, paradoxal, nu cunoaste… granite.

  33. viorica zice:

    Eu am inteles ca a fi roman inseamna sa nu uiti de unde ai plecat .Imi amintesc ca in vara acesta cand Basescu a fost in Iraq sa dea salut trupelor romane care trebuiau schimbate cu cele americane ,cine credeti ca a fost comandantul american,un roman .A fost asa de bucuros dl .Basescu ca un roman si constantean de-al lui, ia in primire comanda batalionului .Dar nu va pot spune cat de mandru a fost romanul…..La parada militara din Bucuresti acest roman a fost invitat sa primeasca o medalie din partea Romaniei .Atunci si-a dat seama ca este roman.Plecat din tara de tanar nu mai stia bine romaneste a fost dat la televiziunea romana ,plus s-a scris o carte despre el de un general cu care a fost in Afganistan cu ani in urma .Acesta e unul din fii mei si santem mandri ca ne-am nascut in Romania si vom uitam de unde am plecat .

  34. viorica zice:

    gresala de scris „si nu vom uita de unde am plecat”

  35. Debora zice:

    Printre altele, noi, romanii, nu suntem mari amatori de „cuvinte fermecate” ca : multumesc, va rog frumos, va rog sa ma iertati, felicitari! Ne caracterizeaza bascalia, mai degraba decat cuvintele de incurajare. Dar ne putem educa, nu-i asa? De aceea, sincer impresionata de ceea ce a spus Viorica, m-am gandit ca imi pot permite sa o felicit, chiar daca nu o cunosc personal.
    Felicitari, Viorica! Pe drept esti mandra de fiul tau!

    • Marius David zice:

      Debora, mă tem că observaţia ta este adevărată. Oricine călătoreşte în Statele Unite este şocat de cît ştiu şi cum ştiu să aprecieze aceşti oameni.
      Poate că acesta este unul dintre exerciţiile cele mai folositoare ale bloggingului… m-am lăsat de panaramă şi băşcălie şi am învăţat să apreciez şi să mulţumesc, să fiu recunoscător.

  36. viorica zice:

    Multumesc mult Debora!

  37. Sergiu zice:

    Adevaratul raspuns l-ar putea da romanul de peste Prut!Care in pofida tuturor lucrurilor lupta in continuare pentru acest”atribut”…Doar o rasuflare libera a acestuia poate aduce notiunea de „roman” la apogeul valorii sale!Atita timp cit sangele lui va curge in vene,iar armele vor sta la paza hotarelor,nu ne putem mandri decit cu faptul ca suntem romani…Unii aici,altii acolo…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.