Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
you tubul nu merge
e nemaipomenit acest cintec
nu stiu daca mai exista altceva mai frumos ca acest cintec
multumesc lui Dumnezeu ca l-am putut descoperi
multumesc
Mă bucur că ţi-a fost de folos!
Liliana, mai atentă la scris. A trebuit să intervin eu în comentariu şi să cioplesc pe ici pe colo.
Asta fac numai la fărstaimeri!
La mine merge, schimba browserul, nu ştiu ce filtre ai!
Versuri: Costache Ioanid.
Muzica: Nicolae Moldoveanu
Adica ei: http://vesteabuna.wordpress.com/files/2009/07/ioanidmoldoveanu.jpg
Caietul 2, numarul 19 din Cantarile Harului: http://vesteabuna.wordpress.com/files/2009/09/cedorfrumos.jpg
draga Veste,
foarte valoroase şi poza şi partitura,
prefer cealaltă scriere .. voi spune mîine de ce, dar induce în eroare. Aşa ştiam şi eu, sau bănuiam, după stil, că este Ioanid. Moldoveanu are alt stil la poezie.
Ioanid şi Moldoveanu.
foarte valoroase pozele.
Le pot monta în postare, cu permisiunea ta?
Marius, Cere-i lui Nelu Pribac sau lui Florin Iovin sa-ti dea cintarea asta cintata de Ioan Grigor , e cea mai buna interpretare pe care eu am auzit-o. O am pe caseta audio dar nu e inregistrata prea bine.
Draga Mihai,
fă cumva şi trimite-ne tu înregistrarea, înregistreaz-o cu microfonul dela computer, tot vom auzi ceva.
Ce spui?
Fara probleme, cu specificarea sursei, ca asa am invatat pe-aici. Si eu le am cu permisiune de la un frate din adunare, tocmai pentru a fi folosite.
Done, VEsteabuna!
O capodopera!!!
Multumesc!
Am mai primit una!
situl acesta, alevro.net e mana cereasca!
daca mai stiti situri, carti bune cu text si note, sunati oboiul si tambalul!! 🙂
da, este o resursă bună, vezi pe partea dreaptă.. am o grămadă de link-uri acolo, Vasilis!
BunOrtodox, te-am mai fugărit şi de pe Pătrăţosu. Ţi-am şters comentariul oribil.
TRezeşte-te, sîntem în secolul XX. Am dreptul la libera exprimare şi la opinii.
ESte libertatea mea de a-mi alege melodiile preferate şi dacă mă exprim în public asupra acestor alegeri iarăşi este un drept pentru care am luptat cu arma în mînă în 89.
Te rog ocoleşte aceste site-uri ale „sectanţilor” pe viitor ca să nu-ţi mai faci sînge rău.
XXI
Ce anume XXI, Vesteabuna?
Ceva mai splendid n-am mai ascultat demult. Multumesc. As fi zis ca melodia e de Ciprian Porumbescu-oricum se simte influenta (cred).
Imi cer scuze pentru comentariile ireverentioase ale asa-zisilor „buni ortodocsi”,astia nu-s decat niste cretini. De cate ori intru pe blogul dumneavoastra- eu, ortodoxa-, stiu ca ma voi bucura de alese simtiri duhovnicesti.
Draga Maria,
Mulţumesc pentru cuvintele frumoase despre melodie. Am nădăjduit cu emoţie ca va fi o alegere buna.
Am una şi mai şocantă, trimisă ieri de un student, ucenic al fratelui Moldoveanu.
Nu trebuie să îi facem cretini pe aceia.
Scriptura ne spune
Ce frumoasă este Evanghelia!
Atîta seninătate ne aduce în suflet şi atîta lumină revarsă acum la înserare cînd trebuie să ne stingem mîniile.
Doamne ajută!
🙂
Ce ai scris la ora 6:21: „suntem in secolul XX”.
Eu am scris XXI, 21, secolul douazecisiunu. 🙂
aha, da, mulţumesc!
Iata o alta versiune de interpretare:
frumos!
va recomand cu caldura varianta armonizata de fratele Teodor Caciora! Chiar acum cateva zile a fost interpretata de dansul impreuna cu Nelutu Motz la priveghiul unui frate din Arad (Nelu Petroi)
Nu am ascultat alte variante, dar personal cred ca a surprins foarte bine stilul piesei in aranjament
http://www.bisericadragostea.ro/index.php/transmisie-in-direct/arhiva-video
aici o veti gasi la sectiunea „27.11.2012 Serviciu de priveghi – Nelu Petroi ” de la minutu 01:11:30!
mulțumesc, sper să dau de ea, deocamdată n-am reușit
Greu sa gasesti cuvinte sa descrie frumusetea acestei cantari. Recent am primit din partea bunicilor cateva carti de cantari scrise de fr. Moldoveanu si anume o parte din colectia „Cantarile harului”. Sunt cateva sute de cantari in fiecare volum puse pe note. Imi pare rau ca nu imi fac timp sa invat macar o cantare pe saptamana….sunt comori.Si stai sa te gandesti in ce imprejurari au fost compuse mare parte din ele, e pacat sa le ai si sa tot alergi la manelismul occidental.Voi incerca macar o data pe saptamana sa invat una.Sper doar sa nu se piarda acest impresionant tezaur pe care frati ca N.Moldoveanu si C.Ioanid l-au lasat in urma lor.
Prima înregistrare, încărcată de har sfînt și dor senin, este o lucrare a sorei Aurora Pală (Gheorghiță) din cadrul Oastei Domnului, Biserica Ortodoxă. Din Tezaurul de la Sibiu…
„Cântările noastre sunt nimb lui Hristos,
sunt ruguri iubirii, sunt jertfa suavă;
sunt tot ce pământul Îi dă mai frumos,
Acelui din ceruri, mai vrednic de slavă.” – Traian Dorz.
Cântarea de dor e Cântarea Eternă…
„Dacă-i iubim pe sfinţi, să-i imităm.“
„Nimic nu laudă şi iubeşte atâta Dumnezeu ca sufletul blând, smerit şi recunoscător.”
– Ioan Gură de Aur.
Învățați de la sfinți cântarea…. Psalm 33, v.1.
Cântarea în interpretarea compozitorului: http://www.tezaur-oasteadomnului.ro/date/har2/Ce_dor_frumos.mp3
Si pentru mine e cantecul anului. Am invatat-o impreuna cu parintii mei, apoi am invatat-o cu adunarea noastra. Acum este una dintre preferatele mele. 🙂
Am ascultat cantarea si m-au podidit lacrimile. Mi-a rasfoit amintirile. E una din multele cantari ale Oastei Domnului (si nu numai) cu care am crescut ca si copil. Cred ca au trecut peste 20 de ani de cand nu am mai auzit-o. Cantare pur romaneasca. Dumnezeu a binecuvantat crestinii romani cu acest tezaur spiritual: cantarile si poeziile lui Costache Ioanid, Traian Dorz si Nicolae Moldoveanu.
Multumesc de rascolire! Domnul sa va binecuvinteze frate Marius.
Da, era cîntarea preferată a lui Cristi!
Ce dor frumos, ce rai ne leagă!
Varianta aceasta gravă a Amaliei Decean e preferata mea:)
Vocea e a sorei Carme Mistreanu de la Oastea Domnului . Și eu iubesc poeziile și versurile de la Oastea Domnului , cel mai mult pe ale lui Traian Dorz !
Prima variantă e cântată de Aurora Pală, din cântările oastei Domnului.