Alin Cristea sesizează o problemă: presa are titluri diferite pentru aceeași problemă. Ce-i nou sub soare? Nimic!
Booon!
Veche problemă și de nerezolvat! Fiecare dă titluri după cum îi tună în minte și după buna sau reaua voință a inimii! Am pățit-o și eu. Acum descopăr că am avut neinspirata idee să dau un interviu pentru Adevărul aproximativ de seară de la Oradea ca să aflu în că am tradus singur Septuaginta. Deși am solicitat corectarea titlului, măcar în ediția electronică, atît reporterului cît și conducerii ziarului… nimic. N-am primit nici măcar o reacție din partea reporterului la rugămintea mea insistentă de a fi operat articolul spre a-i aduce mațele de adevăr la iveală.
Asta este. Nu titlurile sînt preocuparea esențială. Asta sesisează și Alin Cristea. Preocuparea mai dihai importantă este cum reacționăm azi, acum, față către față sau în spațiul public, în biserici sau în spațiul electronic față de astfel de vești.
Să presupunem că aceste vești nu sînt adevărate! Cum reacționăm?
Sîntem gata, așa cum spunea cumnatul meu american, obișnuit cu atitudinea civică, să sărim ca leii (Proverbe 28:1: Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tînăr) la gîtul celor care ne-au mînjit frații sau… lăsăm să treacă de la noi… Eh, bine că n-a fost adevărat, vom zice și îi lăsăm să se descurce…
Dar dacă acestea sînt adevărate?
Cei care au participat la Congresul de acum doi ani știu ce scenă penibilă a fost cînd fratele Poplăceanu, tată și bunic, păstor cu ani lungi în spate a trebuit să se dea jos de pe platformă cînd a fost întrebat de fratele Taloș, președintele de zi al Congresului, dacă a depus declarația legată de colaborarea cu Securitatea.
A fost unul dintre cele mai penibile momente pe care le-am văzut în întîlnirile noastre cultice. Mi-a fost cumplit de milă atunci de fratele Poplăceanu. N-aș fi vrut să fiu în locul dumnealui pentru nimic în lume.
Dar… și atunci și acum mă întreb: de ce oamenii se așează singuri în astfel de situații?
Dar … și atunci și acum mă întreb: ce reacție ar trebui să am acum față de aceste triste informații, dacă sînt adevărate…
Să presupunem că înțeleg un pic mai bine ca alții prin ce trece familia Poplăceanu, mai ales copiii dînsului. Să presupunem! Eu unul m-aș grăbi primul la raftul cu iertări, dar…. oare nu ar trebui ca pastorul Poplăceanu finalmente și o dată pentru totdeauna să facă un gest? Sînt sigur că există întotdeauna circumstanțe atenuante sau scuzele pe care le-am auzit deja, dar de să lungim prea mult discursurile?
Să spună DA sau NU …și dacă este DA, am colaborat, să spună măcar atît.. VĂ ROG FRUMOS SĂ MĂ IERTAȚI!!!
Este oare așa de greu? Este atît de greu pentru noi, păstorii, să ne cerem iertare? Acest fel de pact se poate rupe numai prin smulgerea dureroasă, cu cicatrici și răni adînci.
Să ne rugăm pentru pastorul Poplăcean. Pentru ce? Să-i dea Dumnezeu gîndul cel bun! Eu cred că ar trebui să înceapă cu familia, să se uite în ochii copiilor, apoi cu biserica, frații în Domnul, pe care i-a păstorit atîția ani, apoi… colegii păstori… dacă nu cumva va fi făcut asta deja…
Sper că a împlinit ce este de împlinit….
Căci cine știe să facă bine și nu-l face … săvîrșește deja un păcat!
Marius Cruceru 
Da, Pătrățosule, altădată ți-a fost milă de Iosif Țon, acum ți-e milă de Beniamin Poplăcean…
Milos mai ești, ce să zic…
Fiecare cu slăbiciunile lui…
Oh, B.T.W, ție nu îți este milă, sau nu ai așa un sentiment de jenă și jale ca Iorgulescu? Cel puțin atît…
Pui o problemă: cum reacționăm față de astfel de informații. Eu cred că am răspuns la întrebare.
Tu?
Cred că una dintre datoriile noastre, ale celor care punem întrebări delicate și dificile, este să încercăm măcar să ne răspundem noi mai întîi.
Poate seria de articole de pe site-ul meu ne ajută să înţelegem trăirile oamenilor din regimurile totalitare, în special conflictele intrapsihice ale creştinilor.
Doar atât îmi propun. Să înţeleg, să trag învăţăminte, să descopăr „metodele” de îngenunchiere a conştiinţei şi, în mod special, să fac faţă acestor metode, prin metoda „…şi chiar dacă nu ne va scoate împărate… nu vom sluji dumnezeilor tăi… (Biblia, Cartea Daniel, capitolul 3, versetul 18)”.
Citat (de pe barzilaiendan):
Şi Alin Cristea este milos 🙂
Pety, n-ar fi mai bine să-ți ții pentru tine reflecțiile despre mine?
Marius Cruceru ar fi putut scrie articolul FĂRĂ să îmi menționeze numele.
Ba chiar să renunțe la prima pare, cea cu titlurile diferite ale articolelor din presă, să treacă direct la partea cu practicarea milei.
„Conflictele intrapsihice ale creștinilor”?
Reflecţia vis-a-vis de tine e una pozitivă. Mila este o virtute. Dar, facă-se voia ta. Cu toate că blogul lui Marius este un loc public şi mă încadrez în regulile de bună-purtare, aleg să-ţi respect dorinţa. Domnul cu tine!
N-ai de ce si ce sa retragi, Pety, draga. Alin face afirmatii despre mine, despre altii. Mi se pare normal ca si altii sa faca afirmatii despre el. Nu-i asa?
iț camăn sens, nu-i așa?
ba încă mai este și versetul biblic care ne arată că ceea ce dorim să ne facă alții trebuie să le facem neapărat noi altora mai întîi.
Draga Alin, nu puteam sa nu pomenesc de articolul tau, pentru ca de acolo am citit, prin ping, de toata problema.
Apoi am vazut comentariul lui Mihai.
asta e… daca nu dau link, ne amendeaza Teologeanu… 🙂
Draga Alin, nu poti avea pretentia ca altii sa isi tina reflectiile pentru ei, din moment ce tu ai reflectii despre altii.
Ceea ce doresti sa iti faca tie oamenii fa tu mai intii.
Sa facem dupa Scripturi!
Faci afirmatii despre altii … le dai si altora libertatea sa faca afirmatii despre milostenia, dragostea, bunatatea ta.
Sint cumva gresit? Nu cred!
Da, ești greșit.
Și de atîtea ori…
Cum rămîne cu… Să iertăm…cînd și cui?
Iar te-ai trezit vorbind cu glas tare…?
Nu sti ce a patit de data aceasta Alin Cristea, ca parca s-a facut mai rosu din start ?
Da, cui să iertăm, dacă nimeni nu-și cere iertare?
Cînd să iertăm?
Este un timp al iertării, înainte de apusul soarelui, este un timp al urgenței, iartarea nu este numai catharhică, este și kairotică, adică necesită un timp al ei, nu este de amînat la nesfîrșit, pentu că sîntem ființe trecătoare.
Am văzut fiu la sicriul tatălui strigînd … iartă/mă, iartă/mă,
Am văzut soț dînsu-și cu pumnii în cap la căpătîiul soției… iartă-mă, iartă-mă, se certaseră cu o seară înainte.. infarct.
Am văzut frați și surori regretînd că nu s-au împăcat fiind încă pe drumul vieții cu cei coitineranti…
Cînd… imediat,
dar cui…
În Numele Cui știu…
Nu am scris ca să îi smulgem fratelui Binu măarturisiri… problema este mult mai largă și mult mai complexă.
Impresia mea este că nu ai înțeles ce am vrut să spun, nu ai vrut să înțelegi din pricina aceleași păcătoase hermenutici a suspiciunii.
Domnul ne cunoaște inimile!
Pentru că am impresia că vorbești cu mine, o să-ți atrag atenția CÎT POT DE TARE că înainte de a înțelege eu ce ai vrut să spui tu, ar fi fost NORMAL ca tu să înțelegi ce am scris eu!!!
Măcar pentru faptul că eu am inițiat subiectul. Băgasem fisa…
Dacă nu și pentru că, așa cum spunei, am sesizat o problemă și mai importantă.
Pe unde s-a pierdut pe drum această problemă și mai importantă? Dacă eu zic că e una și tu spui că e alta, păi nu cîștigăm toți dacă vorbim despre DOUĂ probleme și mai importante?
(CENZURAT DE AUTORUL BLOGULUI)
Da, sigur, să discutăm cele două probleme importante: circulația informațiilor în spațiul public, da?
Nu știu cum poți dezvolta o așteptare atît de nerealistă de a avea informație în formă pură cînd trăim într-o lume a urechilor, gurilor, degetelor păcătoase.
Informația va fi deformată și caricaturizată de noi, pentru că inima ne este înșelătoare și deznădăiduit de rea.
tocmai de aceea pretenția la informația pură este cel puțin naivă.
Nu există așa ceva.
Avem frînturi, oglindiri, vorbe, taclale, sclipiri, frînturi, din care încercăm să realizăm întregul, dar tot ne iese un întreg corupt pentru că în păcat m-a zămislit mama mea.
Ce să mai spunem de interpretarea Scripturii.
Orice tratat de hermenutică decent tratează această problemă a informației și coruptibilitatea ei, presupozițiile, prehermenza care ne influențează lectura.
A doua este INSTANȚA, dacă am înțeles eu bine..
cele două probleme sînt legate una de alta.
este o situația în care instanța interioară nu mai funcționează tocmai epntrucă inima noastră este cum este.
de asta avem nevoie de biserică, de asta avem nevoie de comunitate, de asta avem nevoie de oponenți, chiar de dușmani,
de asta fratele Binu are nevoie de cineva care să îi aducă aminte, chiar și fratele Țon și eu, și tu,
de asta eu am nevoie de tine și de toți prietenii mei….
de asta am nevoie de oameni cu care mă pot ruga împreună, dar și de cei cu care nu mă pot închina.
Am înțeles eu bine care sînt cele două probleme CIRCULAȚIA INFORMAȚIEI ȘI INSTANȚA INTERIOARĂ, ocolind rotunjirile „fermecătoare” :), spuneai că ăasta este farmecul tău, să te faci neclar cîteodată, farmec are două sensuri în limba română…. unul care presupune fascinația și atracția… celălalt care presupune simpla… „vrajeala” 🙂
Nu, nu ai înțeles care sînt cele două chestiuni.
Dacă m-ai citat că aș fi semnalat o problema mai importantă (decît titlurile greșite ale articolelor din presă), nu e normal ca eu să știu, înaintea ta, ce am vrut să spun?
Dar am fost de acord ȘI să abordăm o chestiune mai importantă, pe care AI CREZUT că eu aș fi semnalat-o.
Așadar, cele două chestiuni mai importante sînt:
1. Faptul că evanghelici precum CHRIST 4RO și Daniel Brânzei au fost neglijenți cu circulația informațiilor: au preluat un titlu de senzație, deformat de Ziare.com. Ar trebui să își ceară scuze publice.
Spuneam că aceasta este apocalipsa mea cotidiană – să nu accept să „colaborez” cu dezinformările, să fiu atent ce cuvinte folosesc, că e spațiul public și pot cauza daune pe care nu le mai pot răscumpăra.
2. Faptul că trebuie, ca evanghelici, să ne definim o atitudine atunci cînd ne confruntăm cu știri dureroase (adevărate sau mai puțin adevărate) – asta ai crezut că e chestiunea mai importantă pe care o semnalez eu, dar nu la asta m-am referit. Dar am consdierat că ȘI asta e o chestiune mai importantă.
Așadar avem aceste 2 chestiuni mai importante. De ce aveam nevoie de subiectul Beniamin Poplăcean ca să discutăm despre ele? Parcă era cazul lui Rick Warren. Și-acolo ai dat bir cu fugiții? Trebuie neapărat să scrii în fiecare zi cîte o postare? Nu e mai important să clarifici cîte ceva din subiectele provocatoare pe care le propui?
3. Da, și chestiunea INSTANȚEI e una mai importantă. Dar ai deviat rău de tot de la subiect.
Fii amabil și măcar citește textul biblic (și contextul) la care m-am referit.
da, tie ti se pare ca ACELEA SINT MAI IMPORTNTE, mie mi se pare ca alte aspecte ale chestiunii sint importante
uite ca mi se pare important sa discutam cum se simt copiii celor care au colaborat, cred ca am dreptul sa vorbesc despre asta.
am dreptul sa cred ca anumite aspecte, chiar neeintentionate de tine sint importante pentru mine.
tu ai scris ceva, in mine a rezonat altceva. Este absolut normal. Mai ales cind recnosti deschis ca, fermecator fiind, nu te exprimi clar 🙂
nu cred ca Daniel Brinzei sau celalalt, prea greu de transcris, au de ce sa isi ceara scuze.
au preluat informatii din spatiul public, informatii pe care si tu si eu le preluam, mai ales cind nu avem tot aparatul de verificare, reverrificare, rereverificare la indemina.
aici este o discutie intreaga, cind si ce preluam … Se da o stire, o studenta la medicina transeaza un om. cum s-ar fi putut scrie acea stire? daca era un alt titlu.. o prostituata studenta transeaza un bulibasa, o romanca transeaza un rrom etc.
am dat exemplu cu interviul din Adevarul de seara de oradea ca unul patit pe pielea mea. daca cineva preia titlul acela este in eroare.
de ce nu mutam discutia la emitorul stirii.. la deontologia profesionala a ziaristului in cautare de rating, de citire etc.
2. corect, aia am crezut si cred inca ca este important de discutat, MAI ALES IN LUMINA TEXTULUI BIBLIC PE CARE L-AM CITIT.
nu, nu terbuie sa scriu in fiecare zi cite o postare, POT sa scriu in fiecare zi cite o postare. Scriu pentru ca POT nu pentru ca TREBUIE,
este intrebarea Domnului de pe cruce… DE CE … m-ai parasit… NU… PENTRU CE …
la mine nu este PENTRU CE… scriu.. este DE CE … SCRIU.
mi-am mai raspuns cu voce tare la intrebarea asta de mai multe ori. 🙂
3. subiect propus de cine… am mai spus… tu spui ceva… eu inteleg unul dintre lucrurile secundare, pe care le fac principale in intelegerea si apoi in postarea mea. asa cum, exact asa cum faci si tu si orice cititor. Asta-i viata… hermenutica! Get used to it!
Frate Marius, as putea sa spun aproape la toate postarile de aici, inainte de a vedea comentariile, cind se va burzului in comentarii dl. Cristea. Imediat ce am vazut subiectul acestei postari mi-am zis: vom vedea un comentariu defavorabil din partea dl. Cristea. Nu m-am inselat. Stimabilul domn a devenit extrem de previzibil. Oare de ce?
Legat de chestiunea colaborarii cu securitatea a fetelor bisericesti, vad ca bifam inca o pagina, dar cu ce cistig?. Oare cite dezvaluiri terbuie sa mai suportam pina pastorii baptisti, dar si ai altor biserici, vor spune: „Gata, vrem sa se faca lumina. Haideti sa recunoastem ce e de recunoscut, sa ne cerem iertare pentru ce trebuie iertat, si sa mergem mai departe.” Altfel s-ar putea sa vislim inainte, intr-o veselie si sarbatoare, dar sa vedem ca ne invirtim in cerc sau ca inca suntem legati de tarm, cum frumos a spus-o pastorul talos.
Frate Marius, cu siguranță știam ce mă așteaptă dacă îmi exprim AICI vreo opinie. Iar dacă încerc și niște argumente, știu bine ce mă așteaptă.
Legat de chestiunea colaborării cu Securitatea a fețelor bisericești, văd că nu reușim să bifăm nici o pagină, măcar pe cea a vehiculării cu atenție a informațiilor publice.
Dară-mi-te să bifăm… iertarea!
Frumos sau nefrumos, pastorul Taloș nu a mai spus NIMIC pe blogul lui din 26 februarie!
Ce te așteaptă? Chiar oare ce? Oare nu exagerezi … iar? hmmm…
oare de ce numai pe tine te așteaptă ce te așteaptă și nimeni altcineva nu se plînge… zice Pety ceva absolut de bun simț, sari ca și cum ai fi fost jignit,
zice ceva Cristi despre prezibilitate… deci… previzibilitate nu altceva. și iar sari ca mușcat…
hei, cool down, cool down.
eu cred că ești tratat, așa cum a observat mai multă lume pe aici, preferențial, ți se îngăduie să zburzi nestingherit, să te adresezi cum altora nu li se permite, să îți dai cu bîta în bălțile pe care le alegi…
respectă măcar chestia asta, dacă poți!
da, poate fi și asta o strategie.. să inflamezi, să arunci cu vorbe, să enervezi ca apoi să te plîngi din nou de toxicitatea comentariilor.
Ii rog pe ceilalți comentatori să se abțină de la iritarea normală de altfel în cazul unor asemenea provocări.
Deci… ce ai vrut să spui totuși?
Ce am vrut să spun am spus pe blogul România Evanghelică, unde ai comentat și ți-am răspuns la comentarii.
Nu ar trebui să te întreb eu pe tine: Deci… ce ai vrut să spui?
am raspuns deja in legatura cu cele doua probleme
circulatia informatiilor
si
instanta interioara
Draga Cristi B., sint subiecte despre care n-are rost să facem vorbire. Pur si simplu.
Previzibiltatea lui Alin Cristea?
Este unul dintre aceste subiecte. Sînt lucruri clare și bine conturate.
Nu despre Alin Cristea este vorba. Te rog sa nu te lasi tras in astfel de discuții sterile și fără sfîrșit.
OK. Sa-l lasam pe dl. AC, CENZURAT DE AUTORUL BLOGULUI (draga Cristi B. nu ti-am spus sa nu intri in capcana? mc)
De acord, e greu sa fii in pielea pastorului Poplacean in aceste momente. E greu si sa fii in propria piele cind ai gresit si trebuie s-o recunosti. Tuturor ne este greu sa ne cerem iertare. As vrea sa vad pe cel care isi cere iertare cu veselie. Daca exista o asemenea persoana, atunci ma indoies ca isi cere iertare…
Dar cum scriam pe un alt blog, dar comentariul se pare ca nu a primit acceptul (cel putin pana in acest moment), important este sa recunoasca, sa-si exprime regretul, pentru ca noi ceilalti SUNTEM OBLIGATI SA-L IERTAM. Ne obliga Biblia sa iertam, daca ni se cere iertare.
Valabil pentru toti cei care nu au avut pina acum curajul sa marturiseasca trecutul neonorant de colaboratori. Marturisiti-va unii altora si iertati-va unii pe altii. Este o porunca.
Marius Cruceru, de ce trebuie să fiu numit în fel și chip pe blogul tău? Nu ești în stare să ții hățurile blogului?
Ești pastor, decan, vicepreședinte la Comunitatea baptistă de Oradea, doctor în litere, toate aceste realizări / responsabilități merită să le deconstruiești cu ajutorul amplu al pătrățoșilor tăi?
De ce nu se discută la subiect? A cîta oară se întîmplă?
Ia uite ce scrie Cristi B,. acest… (eu cum să-l numesc?): Tuturor ne este greu să ne cerem iertare.
Păi atunci, cu cîte greșeli faci mai multe, cu atît îți va fi mai greu să-ți ceri iertare, nu=i așa, Marius Cruceru?
Ba da, țin hăturile și tocmai de asta editez comentariile, cum l/am editat și pe altău, comentariu în care jignești INAINTE DE A FI JIGNIT!!!
Tu insiști, ceri, te milogești, implori să primești jigniri. Iar dacă este vreun adjectiv referitor la tine îl transformi într-o adevărata calomnie, demnă de tribunal.
Asta numesc și eu la rîndul meu MANIPULARE, DEZINFORMARE… și de ce nu… lăstari de amărăciune.
Mă milogesc? Asta de unde ai m-ai scos-o?
Numește cum vrei.
Dar o interogație devine necesară: Te interesează adevărul?
Te interesează oare că cineva (poate să fie cel mai mare dușman al tău) e etichetat vinovat ÎNAINTE de ca instanța să se pronunțe?
Și asta de către creștini?
Desigur, ar trebui la fiecare comentariu să adaug: Mai știi despre ce ai vrut să scrii în postarea ta?
CENZURAT DE AUTORUL BLOGULUI
te-am cenzurat pentru jigniri gratuite.
nu asa se poarta un dialog.
Da, mai stiu ce am vrut sa scriu, numai ca faci tot posibilul ca sa bruiezi orice incercare de dialog.
Colturos esti in perioada asta 🙂
Tu vorbești despre numit în fel și chip, Alin dragă???
Dacă n-ai umor și nu zîmbești în colțul gurii cînd spui astfel de lucruri, atunci într-adevăr ai o problemă gravă.
cine spune vrute și nevrute, cine aruncă cu vorbe indecente?
Asta este partea cea mai tragică, dacă n-ar fi comică din toată istoria asta: faptul cum ți se întoarce totul împotriva ta.
am lăsat comentariile tale pentru că sînt o demonstrație vie a strategiei tale în spațiul public cu privire la mine.
Dacă îți citești comentariile de aici cred că ai multe lucruri pentru care ar trebui să îți ceri iertare.
Dumnezeu să aibă milă de noi toți!
Păcat de atîtea daruri risipite.
Off… tot uităm faptul că domnul A CENZURAT DE AUTOR…. (anonim, macar Cristi B. își dă numele, dacă ai ceva de spus domnului Cristea… te rog, are 40 bloguri, alege unul dintre ele și sub anonimat sau nu, spune ce ai de spus mc. )
Actualizează: 50 de bloguri.
Asta face parte tot din responsabilitatea de a lucra cu adevăruri, nu cu aproximări.
Mogul in toata regula, ce mai!
Draga RBN alias Alin Tristea, am acceptat comentariul tău numai petru a atrage atenția asupra faptului că te pot găsi după IP și că nu apreciez deloc astfel de intrări sub diferite nume.
La următoarea chestie de genul asta …. spamare mare! 🙂
Semnat
Propritor Mogulovici Ownerov
🙂 am folosit just for fun. Prea e multa incrancenare pe aici.
Nu ma supar daca iau spam pt asta.
sînt lucruri care nu sînt funny…
IP-ul poate fi mascat foarte usor. Trebuie sa stii doar ce vrei. 😉
Dexter, da, chiar ce dorim?
Cu riscul de a fi din nou cenzurat, trebuie sa spun ca sunt unii pe aici care se comporta ca niste profesori de internet, de gurru al blogosferei.
Citez: „De ce aveam nevoie de subiectul Beniamin Poplăcean ca să discutăm despre ele? Parcă era cazul lui Rick Warren. Și-acolo ai dat bir cu fugiții? Trebuie neapărat să scrii în fiecare zi cîte o postare? Nu e mai important să clarifici cîte ceva din subiectele provocatoare pe care le propui?”
Vor musai sa faca ei regulile si pe blogurile care nu le apartin.
Dati-mi voie, frate Marius, sa-i invit sa treaca in banca lor.
Marius cruceru, care ei? Păi nu e vorba doar de mine? Încă nu am fost clonat.
Și cum, Cristi B. face regulile pe acest blog?
DB, draga DB, de ce răspunzi la jignire cu jignire?
Ti-am moderat comentariul pentru a cauta alternative prin care sa spui ceea ce ai de spus lui Alin, dar in alt spirit.
Da, Alin trebuie confruntat cu propriile lui orbiri. Face greselile pe care le vede in altii, este in aceleasi delicte, de multe ori, pe care le amendeaza citeodata pe buna dreptate la altii… dar confruntarea trebuie sa fie altfel.
Daca se poate… cu putina fermitate si cu multa dragoste!
Am descoperit ca virulenta cuiva trebuie sa fie direct proportionala cu dragostea noastra.
Frate Marius – Dati-mi o adresa privata unde sa pot comunica cu dumneavoastra, daca se poate. Multumesc
davidatemanueldotro
Draga Cristi B. sint inca in control, lasa/ma pe mine sa ii invit sa treaca sau sa il invit sa treaca in banca lui.
altfel te poti trezi in situatia in care esti acuzat de acelasi lucru de care tu acuzi.
Draga Cristi, nu unii, numai Alin Cristea din cind in cind are dorinta de a ma pune la punct, ceea ce imi face bine INTOTDEAUNA.
oricind o jignire noua determina o reactie care ma face sa ma gindesc la felul in care trebuie sa reactionez.
Mie astfel de chestini imi pun caracterul la incercare si intotdeauna descopar ca mai am ceva de corectat, de indreptat.
de asta il iubesc eu pe Alin Cristea, ca imi face numai bine.
Fac puțin slalom printre amărăcerturi pentru a-mi spune opinia referitoare la iertare:
– Oricine face păcate cât de grozave, DACĂ își cere iertare trebuie să-l iertăm. Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.
– Cum și câte greșeli să îi iertăm? Trebuie să iertăm asemenea Domnului Isus. Iar aici se exclude regula „de 70 ori cate 7” deoarece El când iartă aruncă păcatul în marea iertării; astfel nu ajunge nici măcar la păcatul numărul 2 – darămite la 490?
– Este greu spre a ierta și în teorie e ușor. Însă putem totul prin Hristos care ne întărește!
DACĂ nu își cere iertare și este adevărat ce scrie în ziare tot nu trebuie să-l judecăm! Este de datoria noastră să ne rugăm pentru el cu credință și mult post. Cine este mai puțin păcătos ca dumnealui să arunce primul cu piatra, să dea primul cu biciul. Cred că dacă este vinovat, conștiința și repercursiunile păcatului sunt o pedeapsă grozavă, nu mai trebuie să mai adăugăm noi oamenii extra.
Sper ca frații de aici care petrec un oarecare timp în a comenta acest caz să își rupă încă un minut din timpul lor pentru fratele rugăciune pentru Beniamin Poplacean.
Dragii mei
Am schimbat titlul. S-a schimbat ceva in situatie?
da, se pare ca incercarile de manipulare ale lui Alin Cristea incep sa dea roade… nu-i așa?
chiar s-a schimbat ceva!
Fratilor, este vorba de un trecut care va iesi oricum la iveala.
Cum anume tratam trecutul poate ca este un subiect mult mai interesant decit toate.
Cum tratam trecutul ca unii care stim cum poate fi invins, prin Crucea lui Cristos,
muscaturii de sarpe i-a trebuit sarpe de arama,
trecutului nostru ii trebuie o Cruce din Trecut
Dupa parerea mea acum este și mai rău 🙂
implică, pentru cititorul cu hermenutica suspiciunii, ideea că UBR se dispensează de unul dintre oamenii ei credincioși….
mai rău…
mai bine era inainte ..
nu se intelege cind si de care președinte a fost solicitată cercetarea. Aia este problema.
modificați din nou!
Eu propun ca fratele Daniel sa posteze ambele titluri! Ba chiar ar fi loc de un al treilea titlu! Pe mine nu ma incanta nici primul, nici al doilea si daca nu le schimbati ma supar! 😉
Avem un talent fenomenal in a devia de la subiect!
Păi primul titlu afirma ceva despre o persoană – ĂSTA ERA SUBIECTUL: cu ce legitimitate a fost pus un astfel de titlu?
EU AM PROPUS SUBIECTUL – știu foarte bine ce am scris și știu foarte bine care sînt ideile principale.
Respectați-le, discutați-le. Dacă sînteți în stare.
Dragă Alin, se pare că tocmai din cauza unor astfel de fraze și provocări… oamenii nu comentează postările tale… ”daca sinteti in stare’… ce-i asta?
tu ai propus subiectul, noi îl putem schimba, este o țară liberă, o lume liberă, că eu acum sînt în altă țară 🙂
Deci….?
cu astfel de atitudine față de ceilalți nu mă mir că cele 50 de bloguri sînt destul de ocolite de comentatori.
Poate că, schimbîndu-ți atitudinea și limbajul ( a propos, ție cine îți permite să mă faci cum vrei? Eu, nu-i așa?), chiar și cei care nu sînt de acord cu tine vor încerca un dialog cît de cît.
Pînă renunți la adjective și epitete și treci în sfîrșit la argumente și demonstrație, am pus din nou filtrul. Cu părere de rău!
Domnule Alin Cristea,
una dintre regulile primare ale polemicii este sa nu ataci partenerul de discutie ci doar ideea sustinuta de acesta. Din start ati pornit gresit! Lipsa de respect (revelata de diversele apelative) fata de ceilalti comentatori, fie de pe acest blog, fie de pe altul nu da bine in poza. Nu ma astept sa vorbiti cu „saru’mana” dar nici cu „mancati-as” nu va sta bine.
Sper sa percepeti nevrednicul meu raspuns ca pe un apel la decenta in limbaj si de ce nu, la mai putina aroganta! Vreau sa vad daca sunteti in stare! 😉 😉
Noapte buna!
Draga Iota,
am remarcat din nou cu tristețe strategia de criză a lui Alin Cristea, aruncarea cu noroi, vorbe indecente în toți comentatorii, luați la grămadă, violența față de unii, luarea în tărbacă, ironia gratuită etc.
se pare că epitetul și adjectivele sînt singura ieșire în frustrare.
Virulența verbală singura strategie cînd este confruntat cu propriile erori de abordare și argumentare.
Din păcate și cu părere de rău, am pus din nou filtrul pe numele dînsului.
am apelat de mai multe ori la decență la limbaj, dar se pare că este SINGURUL care iese în decor, aruncă cu murdărie, după care se întreabă de ce este murdar împrejur.
Susțin apelul tău.
Din păcate unii chiar sînt intididați și manipulați de astfel de strategii.
Daniel Brînzei, cu experiență de viață, de pastorală și de internet, din păcate s-a lăsat prins în această capcnă, a schimat titlurile.. după care Alin Cristea i-a turnat în cap o scrisoare în care îl face bătut în cap de soare…
Nu cred că Daniel merită așa ceva ….
în acest caz, noapte bună este o urare potrivită….
Subscriu și la urare.
Marius, nu ar fi gresit daca Daniel Brinzei ar fi schimbat titlurile realizand ca a gresit. Iar eu cred ca a facut-o astfel, preluand principiile care se practica in presa de scandal (desi la noi mai toata presa e asa), care se pronunta inainte de verdictul final, sfidand orice prezumtie de nevinovatie.
Sunt de acord cu faptul ca cei care au gresit trebuie sa isi ceara iertare, iar noi suntem datori sa ii iertam, dar daca, totusi, omul se va demonstra ca este nevinovat? Pana la urma am inteles ca a negat si ca apeleaza la instanta pentru a-si dovedi nevinovatia…
draga Martzian, mare este ispita titlurilor.. . cred ca si Daniel a cazut in acesta ispita.
Poate ca eu am un pic mai multa experienta. Atit. Dar si eu pot cadea si am cazut alta data la fel de usor.
Da, nu cred ca putem da verdicte acum, mai ales ca fr. Binu isi sustine nevinovatia.
cum si cu ce strategii isi va dovedi nevinovatia, in contextul in care anumite urme dintr-un dosar figureaza si in alte dosare asta este de vazut.
Asteptam!
Oricum, daca este curat, nu are alt aparator mai puternic decit Dumnezeu!
da, Iota, si se pare ca tocmai aceste incercari de indreptare ale lui Alin sint cele care genereaza comentarii colaterale.
nu sintem la prima experienta de felul acesta
intrebarea: mai stii despre ce ai vrut sa scrii seamana cu aceea din bancul sadic in care impingi o babuta pe scari si apoi o intrebi de ce se grabeste.. 😦
Am modificat schimbarea …
Cine a mancat agurida si cui i se strepezesc dintii?
Frate Marius spuneti virulenta,,,numind isterici pe doi dintre fratii tai despre care se cunoaste bine de oricine ca sunt oameni la locul lor care au simtul echilibrului,mai poti fi tratat cu dragoste?
Fermitatea poate avea un efect cu astfel de persoane care mereu se dau in stampa vorbind de sus plini de mandrie credeti ca ei inteleg dragostea?
Mi-am iubit copiii,dar cand au fost obraznici …din dragoste le-am ars cate o bataita ,chiar mai mare…daca a fost cazul.
Chiar discutam zilele astea despre iertare,fratele Gaina zicea ca trebuie sa iertam pe oricine ne-a gresit ca sa luam Cina fara osanda,dar daca nu-si cere iertare cel in cauza nu iertam?
Nu inteleg,ne incarcam cugetul cu neiertarea cuiva care nu are parere de rau?
Ca sa am cugetul liber nu trebuie sa iert in totalitate,
chiar daca nu a cerut-o cel in cauza?
sigur ca atunci cand isi cere iertare ai si bucuria ca s-a pocait de cele facute ,apoi il ierti ca asa e normal,dar cand nu o face cum este?
In cazul colaboratorilor cererea de iertare se impune,dar in micile incidente zilnice,acasa,la scoala sau la servici?
Se pare ca barzilaiendan se joaca cu situatiile astea. Care sint totusi extrem de serioase. Nu numai ca a schimbat si reschimbat titlul, dar si introduce si sterge comentariile, fara explicatie. O fi de felul lui o fire schimbatoare, dar sper ca nu dupa cum bate vintul.
La un moment dat erau trei comentarii, apoi cinci, apoi doua si din nou trei.
Revenind la subiect, mi se pare extrem de tris faptul ca pastorul Poplacianu a colaborat din 1981 pana in 1989. Va dati seama ca, daca nu venea peste noi rascoala din dec. 89, unii dintre pastorii nostri ar fi turnat si astazi la securitate? Si printre ei si pastorul in cauza.
Draga Cristi B. se intimpla sa mai schimbi si sa lucrezi la comentarii. Sint tot felul de comentarii. Marturisesc ca si eu am fost ispitit sa sterg o gramada din sirul acesta lung de contrari fara sens.
Le-am lasat totusi pentru a avea arguemente data viitoare cind Alin vine cu acest fel de abordare. QED!
Hmm, dacă aceste titluri se dovedesc a fi adevărate, atunci fiecare ar trebui să facă ceea ce îi poate inima. Cel mai sănătos pentru fiecare ar fi să ierte.
La capitolul „să ierte”, nişte note de subsol.
1. A nu se confunda iertarea cu încrederea acordată. A ierta e decizia de a nu-i mai lua în considerare păcatul şi a nu te mai simţi jignit de el (dacă e cazul de jignire personală), iar a acorda încredere e a repune în drepturile avute iniţial, când persoana PREZENTA încredere.
2. Ar trebui să iertăm nu doar DACĂ ni se cere iertare, cu părere de rău că.. „nu sună bine”. 🙂 Dar, în alte locuri, zice „iartă greşelile noastre precu şi noi iertăm greşiţilor noştri” sau „dacă nu iertăm oamenilor greşelile lor, nici Tatăl nostru…”.
Aici încă o notă de subsol: A ierta dacă ţi se cere iertare, e omenesc. E o reacţie firească. S-a produs o oarecare echilibrare a balanţei dintre jignit şi jignitor, s-a întors roata conştientizării faptei, aşa că e doar omenească reacţia. A ierta când nu ţi se cere iertare e dumnezeiesc. Foarte greu de făcut. De acord. Însă aşa înţeleg că ni se cere.
Apoi, la capitolul „fiecare”, notă de subsol: Depinde despre cine e vorba că iartă.
1. Dacă vorbim de omul simplu, de simplul enoriaş poate sau simplul cititor al unei asemenea veşti, vine mai uşor. Sau ar trebui să vină. Există posibilitatea, într-adevăr, ca unii să îşi spună că toţi sunt la fel şi să îşi piardă încrederea în credincioşi şi credinţă, dar dacă acea credinţă e în Domnul şi nu în oameni, atunci acea credinţă nu se va clătina pentru că un altul a căzut într-un moment, pentru că, în definitiv, credinţa e faţă de Dumnezeu, nu faţă de ceilalţi credincioşi.
2. dacă vorbim despre persoane care trebuie să hotărască funcţia celui care a greşit, când e vorba de menţinerea lui într-o anumită funcţie sau accederea la o anumită funcţie, atunci din nou… să nu se confunde iertarea cu încrederea. Responsabilii îl pot ierta, dar pot să nu-l menţină în funcţie sau să nu-l angajeze într-una în care cred ei că nu prezintă suficiente calităţi.
Acum, dincolo de tema articolului – care merită dezbatere – tind să regret că facem referiri nominale la persoanele sunt sau pot fi implicate în colaborări cu securitatea, trădări etc. pentru că – deşi neintenţionat – tot se produce o acuzare a unei persoane sau cel puţin induce ideea că e acuzabilă. Şi pentru că nu suntem instanţele care trebuie să decidă repercusiunile care oricum vor fi la momentul oportun dacă se dovedeşte vinovăţia. Nu ştiu dacă sunt sigură că e o greşeală pomenirea nominală. Însă am avut o reacţie în sensul ăsta când am citit şi cam aşa suna ea. Rămâne să mă mai gândesc.
Camix, mulțumesc pentru contribuția ta.
1. uneori iertarea nu presupune punerea în aceleași drepturi. Pot detali, dacă dorești
2. în principiu de acord cu ce spui… numai că în momentul în care persoana este dovedită și acționează ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic, o iertare acordată fără smerenie și fără cererea d eiertare poate fi toxică. Nici măcar Dumnezeu nu ne ia înseamă pocăința fără… pocăință.. nu-i așa?
Dumnezeu ne iartă și epntru păcatele neștiute, dar dacă conștienzăm păcatul și nu dorim să ne cerem iertaer, ne facem că plouă… oare ce face Dumnezeu, ca să acționăm după modelul pe care El ni-l oferă..
tocmai pentru asta și mă duc la a doua serie.
1. nu toți au colaborat… dacă nu se produce acest proces de vindecare .. ajungem să amestecăm cumplit și valorile și aomenii și istoriile
2. despre funcții este cu totul altceva.
Draga Camix, acuzația în dreptul celui discutat nu este de acum.
A fost posibilitatea ca acesta problema să fi fost rezolvată demult între pastori, în familie, în Biserică.
poate că este o lecție pentru noi toți: lucrurile ascunse ies la iveală, lucrurile amînate se grăbesc să iasă la suprafață.
Welcome, îmi face plăcere să port discuţii cu unii bloggeri 😛
1. Sigur că uneori iertarea nu presupune aceleaşi drepturi, am vrut doar să includ explicaţia pentru că unii pot confunda cele două. Noi le-am mai discutat, dar pentru restul.
2. Da, e o chestie bine gândită. Pentru cel vinovat, e nevoie de o schimbare de gândire şi atitudine.
Dar, dacă mă gândesc doar la mine ca iertător de exemplu, în interiorul meu şi în relaţia mea cu Dumnezeu si pentru liniştea mea sufletească. Dacă cel vinovat nu va vrea – să zicem – să-şi recunoască vina niciodată, ce fac în relaţia mea cu mine însămi?
Sau dacă nu mai am tangenţă în viaţa asta cu respectivul vinovat. Deci ceea ce spui e foarte bine, numai că nu ştiu dacă se aplică la toate cazurile. sau dacă nu cumva se potriveşte mai bine în relaţia Dumnezeu – om şi mai puţin om – om.
1. corect, nu toţi au colaborat. Vorbeam doar de generalizarea – greşită de altfel – pe care unii o pot face. Sunt unii care spun – chiar azi am auzit o convorbire între doi – că pocăiţii sunt cei mai mari escroci; ca şi cum celelalte confesiuni nu sunt pline de acelaşi păcat.
2. Şi asta e drept, la un moment dat, paharul deversează şi ies la lumină…
Camix, da, există posibilitatea de a confunda iertarea creștină cu alte tipuri de iertări sau cu alte procese care se pot întîmpla în relație. Uneori iertarea creștină presupune chiar punerea în mai multe drepturi și ridicarea la un statut superior, de asta n-am fost de acord cu aceleași drepturi…Vezi Fiul risipitor.
Iertarea produce în primul rînd ceva în relația mea cu Dumnezeu, apoi în relația cu aproapele. Vezi Isaia 58.
Invinuirea si nominalizarea fratelui Beniamin POPLACEAN nu ne aprtin noua, analistilor si comentatorilor, ci institutiei desemnate de Parlamentul Romaniei sa depoziteze, sa cerceteze si sa dea VERDICTE morale oficiale persoanelor care au COLABORAT sau LUCRAT in fosta Politie Politica, Securitatea Comunista.
Am mai discutat acest aspect, Beni,
comportamentul unora și abordarea unora trnasformă victima în vinovat,
nu curvarul este de vină că a curvit, ci cel care l-a prins.. să îi fie rușine că a ridicat cearceaful…
Presupunem ca sunt DOBP si ca acum, intr-un tirziu, as recunoaste, pur si simplu, ca ‘da, am dat note, iertati-ma!’ Cum ar arata iertarea voastra? Sint curios. Tot atit de extinsa in explicatii ar fi?
despre cine vorbesti, despre Biserica.. sint cazuri frumoase in Pateric …
un preot pacatuieste si se marturiseste bisericii, cere intregii comunitati sa treaca peste el, fizic, la ușă (asta a fost cerinta lui, discutabila, grafica etc.) dar apoi tot enoriasii l-au rugat, datorita smereniei lui sa ramina…
familia…. eu zic ca merita incercat.
colegii pastori.
eu unul l-as imbratisa cu drag pe un asemenea om.
Adiel, intrebarea ta cred ca pune lucrurile din nou pe fagas, o lansez si altora..
da, chiar cum ar arata iertarea noastra.
probabil de asta se tem unii sa marturiseasca pentru ca isi stiu prea bine colegii
Si eu l-as imbratisa pe un astfel de om. Pe Petru care s-a lepadat de Mintuitorul nostru il iubim, si-i citim cu drag scrierile ispirate de sfintul duh.
De ce nu l-am primi asa si pe fratele nostru pastor, care daca nu gresesc are o voce deosebita. Cred ca l-am auzit odata demult cintind f.frumos. Nu stiu daca si acum o mai face.
Cristi B. diferența este că Petru a plîns cu amar, Pavel și Petru vorbesc extrem de rău despre ei înșiși și nu caăută să își apere trecutul și nici nu-și găsesc circumstanțe atenuante.
Și David cînta frumos… dar a știut ce înseamnă pocăința.
Păcatele care afectează pe frați trebuie rezolvate înaintea fraților.
Păcatele care au ieșit în public trebuie rezolvate în public.
Brrrr…ce scena groaznica. La mijloc un vinovat…si pe laturi cei indreptatiti sa ridice piatra. Nu ca omul nu e vinovat…doar ca judecata este un lucru asa de greu de facut si nu toti care citesc sau scriu aici au calitatea sa o faca, zic eu…
Ne ocupam asa de mult de neghina ca uitam de snopii de griu? Si apoi…n-are omul acela Stapin?
Mai degraba fie-va mila…si fereste-ne Doamne de toate pacatele…ca nu-s frumoase nicicare…doar ca unele par mai urite ca altele…
Rodica, nu intra cu alt nume, te tradeaza ip/ul si imaginea ta apare din pricina faptului ca ai pus adresa de email si blogul
Deci ce propui?
Aștept soluția din perspectiva ta… la aceasta situatie extrem de penibila
Tin sa iti aduc aminte ca fratele Binu a fost confruntat la nivelul pastorilor de mai multe ori, dar de fiecare data a refuzat sa discute subiectul.
chiar si in plin congres a fost confruntat
acum, cind lucrurile ies in Agora degeaba ne mai facem noi ca nu vedem, ca nu intelegem.
de ddata asta nu mai este Biserica cea care are de-a face cu acest caz, ci societatea civila…
s-a trecut deja de faza in care Apostolul spune sa ne judecam intre noi..
acum altcineva si alte instante judeca acest caz.
din pacate.
Este o lectie despre lucrurile care trebuie rezolvate la vreme si in instantele legitime,
intre frati, acolo unde mai poti spera ca nu vei fi omorit cu pietre
Cred ca ajungem sa ne faurim – sub influenta (sau augumentat de) postmodernismului – un paradis personal virtual unde nu prea mai exista loc si pt altii ( asta nu e o cutie/ un sicriu, de fapt????).
Si mai cred ca , in ritmul acesta, se va ajunge sa se spuna ca e mai usor pt o camila sa treaca prin urechile acului decat pt un baptist sa intre in Imparatia Cerurilor.
Mi-a placut documentarul realizat de Marcel Salahoru si Liviu Mocanu despre viata lui R. Wurmbrand. Era surprinsa acolo o afirmatie a acestuia: in N.T. nu gasim pe cineva sa-si ceara iertare direct lui Isus pt ca impricinatii Ii vedeau Fata si-I puteau citi iertarea pe Chip. Ceea ce noi nu reusim sa transmitem (sincer) in nici un fel spre semenul nostru…si asta e un mare viciu.
Reiterez (revin la afirmatia de acum vreun an din blogosfera – si la cea sustinuta la o nunta oradeana in fata unuia dintre (mai-)marii bloggeri) opinia personala ca blogosfera evanghelica inca nu e coapta si ca internetul inca nu are un impact in societatea evanghelica direct proportionala cu asteptarile celor care-l folosesc. (Faptul ca Uniunea Baptista nu-si actualizeaza pagina si nu difuzeaza constant stiri – tocmai asta reflecta).
CiprianS.
Ai dreptate, cred că noi visăm la un tip de relații care nu poate exista… pupat-mbratisat Piata-nedependentii cu toti,
totu-i roz si bine.
Realitatea este mult mai complexă.
Este adevărat nu totul se poate reflecta la nivelul vorbelor…dr mai este ceva la care probabil nu te-ai gîndit.
cum va fi fost cererea cuiva de iertare in fața lui Cristos înainte de cruce și Calvar?
personajele din evanghelii erau ÎNAINTE DE cruce, temporal vorbind, noi sîntem DUPĂ CRUCE,
mare diferență.
cum ne cerem iertare ÎNAINTE ȘI DUPĂ cruce?
Coloseni 3:13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
Amin, Vio!
Domnule Marius, chiar vi se pare asa de ,,sanatos,, sa devorati victimele securitatii ? Ati facut o vicitima, doua… trei… vrei si pe domnul Poplaceanu sa-l devorati ? Acesta este rolul dumneavoastra ? Nu vi se pare ca slujba pe care o aveti este diferita ?
Meditati la asta pentru ca nu va prinde bine aceasta… ascult cu placere predicile dumneavoastra, sunt incantat dar… ma dezamagiti cautand intre gunoaie… cu durere un simpatizant al dumneavoastra!
MArinel, asta ți se pare că facem aici?
Cine este victimă a securității? Cine devorează pe cine?
cum devorăm?
mai întîi trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva delațiunea unor oameni a făcut victime, cine a suferit și cît.
Asta nu vă întrebați
din pricina delațiunii tatălui meu au suferit oameni, cel puțin de unul știu sigur.
A trebuit să îmi cer iertare în numele lui.
Aceste subeicte trebuie discutate neapărat, altfel rănile nu se vindecă. Nu se vindecă prin uitare și prin acoperire cu siguranță.
În slujba mea intră și aceasta, așa cum am mai spus altă dată.
Vă rog să citiți încă o dată articolul și să urmăriți soluția pe care o propun.
cu aceeași durere,
un pastor cu răni adînci din cauza securității.
Gravitatea actului de vinzare-tradare a unui pastor important, ca fr. Beniamin Poplacean, se prelungeste mult si dupa 1989. Cind U.S. State Department si Consulul SUA Michael Mates l-a rugat pe fr. pastor Poplacean sa investigheze in anul 2004 un caz de persecutie crasa, incluzind batai aplicate de un grup de militanti violenti condusi de un preot al B.O.R. unor tineri misionari acreditati pe linga o biserica baptista din Jud. Sibiu, fratele Beniamin Poplacean a refuzat si si-a declinat competenta, motivind ca nu vrea sa-si strice bunele relatii pe care le are cu Mitropolia BOR de Ardeal, din Sibiu. Deci inca fr. Poplacean nu a ajuns o victima, nu i-a pasat nicicind de adevaratele victime…..
Pentru fr.Marius
„Eu socotesc ca suferintele din vremea de acum nu sant vrednice sa fie puse alaturi de slava viitoare,care are sa fie descoperta fata de noi „. Romani 8;18 .
Linisteste-te ,tu, tu supus la incercare!
Dumnezeu se-ncrede-n tine,vede-n tine o valoare
………………………………………….
Domnul pe cei slabi ii cruta si ii lasa-n voia firii
Dar acestea,vai,nu gusta bucuria izbavirii.
Fii convins;cu cat mai mare e acum o incercare
Cu-atata bucuria va fi mai stralucitoare .
Si,ca sa o stringi in suflet ca pe-o binecuvintare ,
Nu e pretul incercarii pe masura ei de mare!
Nu ma pricep sa ma ascund nicidecum. Poate e mai bine asa.
M-am gindit astazi la tabloul acela biblic, in care o femeie este prinsa in pacat si toti cei nevinovati de acel pacat stau gata sa infaptuiasca dreptatea… Exista si perspectiva femeii de jos, cu miinile probabil ridicate instinctiv deasupra capului …Ce i-o fi trecut oare prin minte? Ati fost vreunul in situatia respectiva? OK…unii am fost; si nu neaparat trebuie sa fie tradarea D-lui Plop. Poate fi alta tradare. Hai sa zicem ca am tradat pe cineva care…a murit pentru noi. Si stiam ca este gresit s-o facem… Dar am facut-o…in mod repetat. Femeia din tabloul despre care vorbesc n-a cerut iertare…oare mai stia ce are de facut in acel moment? Domnul Isus i-a dat singurul raspuns care se putea da…si care ne lipseste noua citeodata…”Du-te…si nu mai pacatui”.
Nu-i iau apararea de loc…e urita tradarea. Dar cine face un lucru rau impotriva copiilor Lui Dumnezeu, are de dat socoteala in fata unui forum mai mare decit cel ce-l judeca acuma. Ca-l judeca lumea…il judeca. Pacatul produce consecinte. Unii dintre noi traim consecintele propriilor noastre greseli dar ne place sa zicem ca ne ducem crucea…tehnicalitate.
Daca isi cere iertare sau nu…este treaba Stapinului in a carui slujba era. Este evident ca omul respectiv nu are calitatile care se cer pentru slujba care o facea. Daca era in armata i s-ar fi luat pe drept epoletii si gradele imediat. Ce mai cauta inca in functia care o are? Dar ca pacatos…fie-va mila de el. In fiecare din noi exista potentialul de a face anumite gafe, greseli, pacate…de care ne este scirba si ne credem absolut in afara acestui pericol…dar…in anumite conditii, pe care diavolul cu maiestrie le creaza analizindu-ne pas cu pas…putem cadea in chiar pacatul pe care l-am urit cel mai mult. Si odata prins in acel lant…numai Domnul ne mai poate scoate.
Ce cred eu? Eu cred ca din toate pietrele ce s-au adunat aici cu un anume scop, s-ar putea face un altar …cu un alt scop.
Draga Rodica, da, este mult mai bine asa. Nu te ascunde. N-are rost. Ai multe lucruri de spus si te tradeaza stilul…
situatia fratilor care au facut un pact nefericit cu raul la vremea respectiva pute fi rezolvata MAI DEVRME, au fost mai multe posibilitati,
asta este discutia aici.
Sigur , este legitim sa ne gindim la ce a simtit femeia, a propos, textul cu pricina este pus in paranteze in Scriptura, ceea ce arata ca nu este in toate copiile…
dar… problema este mult mai complexa si voi reveni pentru ca o mai pune cineva in felul acesta intr-un comentariu pe care nu l-am aprobat.
Draga domnule Marius,
Unde este dragostea care acopere totul ?
Sa presupunem ca domnul Poplaceanu nu rezista la aceste presiuni ostile din partea fratilor sai sau in urma acestui scandal, pe care il iubesc din pacate toti cei care nu pot ierta, daca face un infarct si moare in urma acstui scandal ? Nu va ganditi la astea ? Daca e fratele dumneavoastra de ce ii dati curs acestui tip de discutii ? Puteti sa le opriti din fasa… nu sa acoperiti, asta puteti in particular sa ii spuneti, poate il cerceteaza Domnul Iisus si ii schimba viata, dar a veni sa dati cu noroi… ma intreb eu de predicile pe care le tineti din Fericiri… Acolo vorbiti de ,, ferice de cei impaciuitori…,, cine sunt astia ? Cine trebuie sa impace si pe cine ?
Indiferent cat de murdar ar fi domnul Poplaceanu, ar trebui sa il cuprindem cu dragostea care acopere totul, eu asa invat la Sfanta Biserica, dumneavoastra cum si ce ii invatati pe oameni ? Daca sunteti victima nu trebuie sa refulati si sa reactionati… Va rog din suflet, pentru Numele Domnului Iisus Hristos, sa va ganditi la ce faceti, construiti sau daramati, dand cu noroi in toti si in toate…
cu acelasi respect si stima fata de dumneavoastra – un simpatizant
Asteptam sa maturati gunoiul din prispa casei.
E bine acum ca putem calca pe alee fara sa prinda papucii
noroiul;
frustrat -frustat dar cu fratele Daniel ce a avut?
Atat a avut ATAT A DAT!
vorba ceea „fiecare da ce are”tu-i dai un trandafir,
el un spin,
aiba Domnul mila de el.
o intrebare domnule Marius, de ce nu ati postat mesajele pe care vi le+am scris ? Au fost cumva directe, imi pare rau daca asa tratati si puneti orice doriti dumenavoastra si ceea ce va convine…!
Marinel, mesajele tale sint in asteptare, nu am dat drumul mesajului pe care l-ai scris in dreptul lui Daniel Brinzei,
du-te pe site/ul lui si scrie-i ce mi-ai scris mie
aici nu este un loc de birfa.
Are blog, scrie-i ce crezi despre el, te rog!
Ceea ce ai scris tu despre el nu are legatura cu discutia de aici
Scuze:
Am scris cele de mai jos in sensul ca A.Cristea era acuzat doar de virulenta,si spuneati ca are nevoie de dragoste;
desi va numea isterici pe Dv.si pe fratele Daniel, cred ca s-a inteles gresit in felul in care am alcatuit fraza,am vazut asta recitind,mii de scuze.
„Frate Marius spuneti virulenta,,,numind isterici pe doi dintre fratii tai despre care se cunoaste bine de oricine ca sunt oameni la locul lor care au simtul echilibrului,mai poti fi tratat cu dragoste?”
da, oricine poate fi tratat cu dragoste… bun cuvint… TRATAT..
realmente cred ca Alin Cristea are nevoie de TRATAMENT… cu dragoste
la fel ca si altii.
Daca nu putem oferi dragoste inseamna ca si noi avem nevoie de tratatment
din cate am citit eu prin N.T., ISUS HRISTOS oferea iertarea de pacate inainte de Calvar (asta era si unul dintre motivele pt care era amenintat cu linsarea, nu?)… oare nu era indreptatit s-o faca? pana la Cruce era uzurpator, vrei sa spui? cred ca nu, de aceea dezvolta un piculet ca sa pricep. 🙂
apoi, nu era afirmatia mea. M-a impresionat viata lui R.W., iar afirmatia adusa in discutie dorea sa exprime dragostea divina care se revarsa spre semeni/omenire dinspre ISUS; cam asta ne lipseste noua ( dupa cum credea R.W. – iar eu subscriu).
Ioan 13:34 – ar trebui „trait” si in blogosfera, dar avand in vedere ca esuam in realitate, nu cred ca vom confirma in virtual.
Nu este o insinuare sau o acuzatie pt tine/comentatorii tai: este o observatie care ne priveste pe toti…iar cine se simte, sa-i fie de folos!
Da, ai dreptate, chiar asta sa fost una din discutiile fariseilor, cum poate sa ofere un om iertarea pacatelor…
mergi si sa nu mai pacatuiesti… etc.
Din nou trebuie sa subliniez faptul ca R.W. a fost un mistic si nu un teolog si afirmatiile lui trebuie tratate cu o hermeutica speciala.
asta spune textul tau
Ioan 13:34: Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.
Apropo de text pus in paranteza…cel despre trimiterea celor 12 si vorbitul in limbi din Marcu 16 este tot in paranteza…Au parantezele si o alta semnificatie in afara de faptul ca se gasesc intr-o singura Evanghelie?
Marius, cred ca R.W. a ales sa fie mistic si nu teolog, si am avut cu totii de castigat din asta, nu?
cred ca afirmatia lui a fost prea de bun-simt ca sa o supunem unei norme teologice si s-o schilodim (nu ca teologia ar avea scopul asta, dar uneori zelul nostru teologic realizeaza asta).
Sustin in continuare ca suntem caracterizati de o atitudine prea putin iubitoare, iar versetul 35 ar trebui sa reprezinte o emblema pt noi (bloggeri sau nu)
Sigur, ce am sesizat eu este necesitatea unei hermeneze diferite.
Spune-mi, Ciprian, cum crezi ca as putea fi mai iubitor.
In zilele acestea ma las batjocorit la scena deschisa, infrinindu/mi instinctele de luptator, tot ce fac este impotriva naturii mele, iar pentru asta sint considerat … las 🙂
PEntru mine asta este prima forma de iubire elementara, sa nu raspunzi raului cu rau, daca se poate.
Asta nu inseamna ca nu trebuie sa identific raul.
Ce s-a intimplat a fost un lucru rau!
Felul in care vorbeste si reactioneaza Alin este rau.
Faptul ca nu aleg razbunarea, infierarea sau alte reactii posibile este cu totul altceva.
A nu raspunde la rau cu rau nu presupune abolirea discernamintului.
Postarea asta este un indemn la discernamint. Iata cite probleme avem cu el.
Domnule Marius,
i-am scris si domnului Daniel, dar din nefericire stie foarte bine sa jongleze si sa arunce mata in ograda altuia…
Imi este lehamite de ce se petrece intre voi! Nu cred ca este corect si intelept intr-un cadru public, unde au acces toti, de toate cultele sa va aruncati cu noroi si sa va devorati cu o pofta de necrezut. Indiferent ce s-ar fi intamplat, indiferent de gravitatea pacatelor, cred ca exista iertare la Crucea Domnului Iisus Hristos!
Deci, daca asta considerati ca denigrarea publica esste o solutie – mi-ar fi rusine sa ma consider un Evanghelic care predica si traieste dupa Sfanta Evanghelie…!
Fiti pe pace si intelepeti in rezolvarea problemelor interne.
draga Marinel,
faceți o greșeală fndamnetală.
cine aruncă cu noroi aici?
vă rog să mai citiți încă o dată postarea mea.
Ceea ce eu nu pot intelege(cu mintea mea de femeie simpla) este motivul acestor indelungi discutii despre unii si altii din moment ce nu se mai poate face nimic.
Ce-a fost a fost, nu se mai poate remidia…
DRAGOSTEA… acopera, iarta, sufera,eu as aduga si uitarea…
Daca Domnul si-ar aduce aminte de toate pacatelele noastre…
Filipeni 4:8 Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească
Vio, ba da se mai poate face ceva, chiar și acum în al 12 lea ceas…
se mai poate!
Aici sînt foarte multe probleme care pot fi discutate și care ne privesc.
Una era … cum reacționăm la astfel de vești.
Iată cum reacționăm: citește mai sus.
Alin Cristea, care pare să amendeze atmosfera… el este primul care aruncă chibritele în pădure, prin comentariul lui gratuit ironic, după care face tot ce poate ca să inflameze, să enerveze, să provoace.
După care se retrage și critică, aruncă blamul asupra tuturor.
Mă bucur că Dănuț a retras pingul de la porcăria scrisă pe România Evanghelică.
Cam așa știm să reacționăm.
Mai am un gind. Mi-am vazut numele pe Romania Evanghelica…si era cu privire la unul din comentariile mele de aici. Pare ca lui Alin i s-a redus volumul la grai aci pe blog si s-a dus acasa la el sa termine ce incepuse. Acuma imi plac felicitarile si atentia si mie. Ar trebui sa mint sa spun ca nu-mi plac. Numai ca primind felicitari de la Alin…imi da asa o senzatie … ca parca simt nevoia sa-mi cer scuze. Nu stiu exact de ce, pentruca ceea ce am exprimat in comentariul meu de aici a fost si este ceea ce gindesc, ceea ce cred…dar va rog sa primiti scuzele mele oricum.
N-am lasat mesaj la el pe blog. Daca si comentariile trec prin aceeasi sita ca si restul opiniilor ce le are, pot intelege de ce sint asa de putine comentarii postate pe blogul dumnealui.
Si mai am de facut o marturisire…faptul ca am incercat sa scriu sub alt nume aici, asa cum mentiona Alin pe blogul lui incercind sa imi explice actiunile ( trebuie sa-l dezamagesc)…a fost din…pura lasitate… Si nu exact de teama ca ce va spune Alin (intuisem interventia ‘mnealui)…ci mai degraba de teama c-am sa-i raspund la ce va zice.
Doamne da-ne intelepciune pe masura rivnei!!!
Draga Rodica, atunci cînd lucrurile sînt amestecate… sigur, ai aceeași senzație pe care am avut-o și eu și pe care a avut-o și Dănuț probabil ieri cînd a fost lăudat în aceeași frază cu niște cuvinte obscene.
Ești lăudată în aceeași frază în care este atacata Cristina și în același context în care lăudătorul tău se bucură că nu este femeie, trimițînd la o altă chestie discutabilă prin link?
Ok, atunci poate că mă înțelegeți în sfîrșit de ce am refuzat să primesc premii de la Alin Cristea pentru Pătrățosu.
Welcome in my world! 🙂
Repet: a nu răspunde răului cu rău nu înseamnă să nu identific răul ca rău.
Alin face rău și poate că unul dintre lucrurile rele pe care le face, alături de altele, este mînjirea numelui România Evanghelică.
DAcă cineva caută pe Google și dă peste chestia asta și peste altele scrise pe acolo, mi-e rușine că sînt evanghelic și român.
Dacă vrea să mă spurce pe mine, n-are decît. I can take it! Poate să o facă în albia numită La Rotundu, dedicată dialogului, taclalelor și înjurăturilor pentru toți colțuroșii/pătrățoșii din lumea asta. Poate să mă spurce pe mine pînă nu mai poate, dar nu într-un spațiu pe care l-a numit așa și în care ar fi fost bine să apară informații, dacă tot se ocupă cu asta, despre lumea evanghelică din România.
Păcat!
dar… degeaba mă revolt eu, nu-i așa…
draga Rodica,
nu este vorba de sita, sita este goala. Acum cred ca intelegi de ce nimeni nu prea vrea sa se bage in albiile acelea. Uita-te ce-a patit sarmanul Daniel Brinzei. Cred ca merita mai mult respect decit sa i se spuna ca este batut in cap de soare…
Eu poate ca rezist mai mult ca altii, dar nu toata lumea are pielea tabacita in astfel de relatii cum o am eu.
Din nou pacat. Imi pare rau pentru ce se intimpla cu Alin si cu cei dimprejurul lui.
Poate ca este un motiv de rugaciune, de ce nu, pentru aceste zile.
Azi, aici in America este procesul acelei doamne de care a anuntat Danut, prin scrisoarea fratelui Ton, pe blogul lui.
Se intimpla in Pensacola.
sa spunem o rugaciune si pentru asta.
Astazi s-a vorbit in Adunare despre ascunderea pacatului si descperirea lui,despre consecintele pacatului cuiva pentru familie,ca blestem sau ca binecuvantare .
Ce este mai trist si deasemeni grav,e ca au pus mainile vinovate peste noi,cerand binecuvantarea de la Dumnezeu in acest fel.Cu ce duh,daca ei nu s-au pocait?
Dar si mai urat este ca zeci de ani ne-au spus „pacea Domnului” privindu-ne in ochi si zambindu-ne cu dragoste prefacuta!
Fara pocainta predicatorii si pastorii acestia au continuat sa ne faca sa credem ca ei sunt oamenii lui Dumnezeu,cred ca aceasta inselaciune e mai rea decat cea dintai.
Frate Marius,asa cum spuneti aceste cazuri de iertare trebuie discutate intr-un context aparte.
Dumnezeu ne cere pocainta,de asta a venit ,a suferit Crucea…si ne iarta:
CAND NE POCAIM!
Ati tot predicat la Iris despre cum trebuie sa ne judecam
ca sa nu fim judecati odata cu lumea,dar vad ca se percepe doar o parte,nu intregul adevar.
Am invatat multe din aceste predici.
Domnul sa ne ajute sa intelegem Cuvantul Sau asa cum l-a lasat El.
Foarte interesant cum reuseste Diavolul sa ne faca sa privim in trecut pentru a uita de prezent si viitor.
Sunt de acord ca cei care au colaborat trebuie sa recunoasca si sa isi ceara iertare, dar nu cred ca internetul este saptiul unde se pot rezolva astfel de probleme si asta o stim toti. In ultima vreme s-a batut moneda pe colaborarea cu securitatea, dar ce facem cu actualii pastori, compromisi cu bani, jocuri de putere, la nivel de comunitati, uniune, indiferenta fata de slujire si multe altele. Lor cine le ia dosarul la puricat? cine ii acuza? ne miram ca nu merge lucrarea, de ce oare? mai mult daca uniunea ar fi corecta ar trebui sa ceara dosarele tuturor pastorilor din perioada comunista, nu numai a unora dintre ei. Daca unii s-au frant atunci sunt destui si astazi care sub alte forme sunt compromisi si sa nu spuneti ca nu cunoasteti realitatea ca nu cred.
Lasati joaca cu Diavolul si puneti mana pe plug frati crestini si rezolvati problemele prezentului ca mor bisericile pe capete, dar nu din cauza lor ci a noastra care suntem responsabili de lucrare. Nu facem abstractie de trecut, dar problemele acestea se rezolva intr-un alt cadru si conform cu principiile Scripturii.
Draga Geo, nu ti-ai pus niciodata problema ca bisericile au scazut si se tirasc si nu mai au biruinte tocmai pentru ca exista pacate ascunse, ca pacatul lui Acan?
Oare nu SI aceste legaturi ascunse cu trecutul, pacate de tot felul, chiar la liderii, pastorii, conducatorii bisericilor trag bisericile inapoi?
Imediat dupa 1990, la unul dintre primele Congrese, la Conferintele de atunci s-a pus aceasta problema si ar fi putut marturisi atunci fratii pacatele trecutuli ca sa mergem inainte.
Parerea mea este ca trebuie sa platim pretul nemarturisirii.
Aici nu este vorba doar de colaborare cu securitatea, ci si de acele pacate pe care tu le pomensti aici.
Da, internetul nu este un spatiu pentru rezolvarea acestor probleme. Cine a incercat sa rezolve problemele bisericilor in acest spatiu?
Stiu ca ma pun pe o pozitie de aparenta neutralitate, care nu poate placea niciunei parti, dar am o curiozitate personala si va rog sa nu va suparati pe mine: Marius, Alin, dincolo de diferentele de opinie, este si ceva mult mai personal intre voi, care sa determina iritare si ceea ce noi, ceilalti, percepem ca rivalitate? Nu stiu ce, amaraciuni ale trecutului, rivalitati. Si mai ales, ati incercat cumva sa faceti pace?
Vorbesc pe langa subiectul principal dar, pana la urma, legat de iertare… Va rog sa nu-mi luati comentariul in nume de rau, dar uneori parca mi-e ciuda, realizand ca impreuna ati putea face o treaba fantastica (vezi caruta patratoasa cu rotile rotunde…). In fata unui astfel de gand, parca imi piere cheful sa mai urmaresc subiectul colaborarii, as spune putintel uzat deja, dar din pacate inca despartindu-i pe multi.
da, Martzian, am încercat tot ce este posibil, dupa parerea mea.
am amintit ceva zilele astea despre ura si solidaritate…
poate se prinde cineva.
Ce simt eu? Ura, o ura impotriva n-am alta solutie decit raspunsul in dragoste asa cum ma pricep eu.
Deocamdata singura forma in care ma pricep este sa nu raspund dupa cum imi vine.
Am cartusiera plina, dar … cui prodest?
Probabil asta a si urmarit Alin printre altele.. sa taie cheful unora ca tine si ca altii, care sint mai sensibili la jignirile lui.
Se pare ca a reusit!
In momentul cind esti scuipat la gramada cu apelative ca „haita, ceata, secta patratosilor” si cind comentatorii de aici sint facuti in fel si chip, iar verbe indecente sint puse ca predicate in dreptul lor drept subiecti, da, recunosc, este intimidant.
Este o strategie de manipulare, pe care o cunosc, careia eu ii rezist, dar nu pot cere tuturor sa indure acest tratament jalnic.
Inca o data pacat!
Chiar te rog, Martzian, te rog frumos, obiectiv si neutru asa cum te-ai pozitionat, te rog sa urmaresti comentariile de la aceasta postare si sa selectezi cele mai rele si puturoase chestiuni, sa vedem daca Alin Cristea are argumente pentru lucrurile oribile pe care le spune despre mine, depsre tine, despre toti cei care comenteaza aici, pina la urma urmei.
Urmareste, te rog!
cine stie, daca are dreptate, spun si eu ca David despre Simei,,, poate ca Domnul l-a pus sa faca asta.
Deocamdata ma intristeaza ceea ce face TOCMAI pentru ca avem si amintiri personale impreuna.
cu indurerare.
mc
Draga Marius, eu sunt mult mai putin sensibil decat par… 🙂 Si am un chef de zile mari, care s-ar fi si demonstrat, daca nu as fi tras zilele astea de la 7 la 11 noaptea…
Dar, ca sa fiu corect, Alin Cristea mi s-a adresat mereu cu respect. Cel putin in comunicarea directa, nu am de ce sa ma plang. Nu stiu daca ar trebui sa ma simt atins de apelativele cu caracter general, lansate la suparare, desi aciditatea lor doare, oricui ar fi adresate.
In schimb as vrea sa remarc cu amaraciune escaladarea dialogului crestin civilizat. As atrage atentia asupra faptului ca, prin faptul ca sunteti persoane cunoscute, reprezentati modele, sunteti formatori de opinie, si aveti o influenta care se poate rasfrange negativ asupra unora mai fragezi.
Si totusi, cu o aparenta naivitate, specific martziana, eu as insista sa mai incercati o data! Merita efortul.
Draga Martzian, Dumnezeu mi-e martor ca am incercat ceea ce m-a facut sa par nebun in fata prietenilor si cunoscutilor mei. Numai sotia mea m-a inteles in ce am initiat in legatura cu fratele meu Alin Cristea.
Am destula experienta din relatia cu fratii mei de trup mai mari, dar asta este alta poveste.
Daca Domnul vrea sa imi incerce rabdarea … sa o faca.
Eu voi continua sa spun, desi Alin numeste gretoasa aceasta dragoste, ca predic degeaba daca nu reusesc sa il iubesc pe Alin Cristea. TOCMAI pentru ca face ceea ce face.
Ce lucru diferit voi face daca nu il iubesc.
Zilele astea m-am incordat din taote incheieturile sa nu imi dau drumul la firea paminteasca.
Eschivele mele, pe care el le acuza ca smecherii hermenutice, evitarea unor subiecte, devierea discutiilor sint tocmai ca sa evit sa intru frontal in lucruri pe care le stiu explozive si in care mi-as da drumul cartusierei in discutiile de pe acest blog, dar mai ales in relatia cu el.
Consider ca am trecut cu bine pina acum cu ajutorul Domnului si a sotiei mele, pe care am chemat-o sa ma vegheze din spate la ce scriu in aeste zile.
Muuulte rinduri si fragmente de comentarii am sters.
Da, si eu am reusit sa am discutii civilizate cu Alin, dovada este ca poate. Cind vrea.
Cind vrea sa jigneasca si sa terfeleasca poate.
De ce nu raspund? Pentru ca pot sa nu raspund si asta ma bucura.
Din punctul firesc de vedere s-ar putea ca dinsul sa fi cistigat citiva comentatori care s-au scirbit si speriat si au dat inapoi cind au fost facuti in fel si chip la gramada.
Imi pare rau pentru ei si regret ca au trebuit sa indure ceea ce numai eu trebuie sa indur.
II inteleg perfect daca ocolesc acest loc sau daca nu isi mai dau numele real, asa cum a fost tentata Rodica Botan, numai ca sa nu mai fie murdariti asa cum au fost murdariti.
Da, asta este o alta problema, sintem formatori de opinie. Eu as vrea sa formez opinia ca este mai bine sa nu raspunzi asa cum iti vine la gura atunci cind esti provocat. Crezi ca este o buna strategie?
Eu asa cred! 🙂
Si se pare ca functioneaza…
Nu stiu cine dintre noi este mai rau de gura… Alin sau eu…
Dar vindecarea incepe atunci cind recunosti ca esti rau si nu poti sa te vindeci singur.
Numai Cristos ne poate vindeca.
Am fsot foarte tulburat cind Alin a spus acel lucru indecent despre voi, cei care comentati aici.
M-am rugat in acea zi si Dumnezeu mi-a dat pace, o pace care mi-a intrecut priceperea si pe care n-am putut-o explica.
dar cea mai mare pace am capatat-o cind m-am rugat pentru Alin si pentru lucrurile pe care le-am impartasit in masina, calatorind impreuna.
pentru poverile pe care le-am impartasit.
Intotdeuna, dar intotdeauna, Martzian este si o alta fata a lucrurilor, exista si o alternativa.
Exista intotdeauna si un raspuns suprinzator care poate fi raspunsul la interbarea ….
CE LUCRU NEOBISNUIT FACETI?
cu mare drag!
Decravatitul si neincretitul… la frunte…
cu ani in urma, asteptam ca Alin Cristea sa spuna ceva la adresa celor de sus din conducerea comunitatii, dar se pare ca de la unele adevaruri stanjenitoare si chiar adevaruri despre lupte ptr putere si alte murdarii, a ajuns sa isi faca un prost obicei in a se lua la tranta cu oricine, si pentru orice, doar de dragul de a scrie.
Sincer Frate Marius, nu ar fi mai usor sa nu il luati in seama?
Cred ca te poti cobora la un anumit nivel, dar cand i se da nas cui nu trebuie, acea persoana se si crede inportanta si desteapta, dar asta e alta faza.
oricum, va respect, si vad ca s-a schimbat si titlul in Adevarul, nu de alta, dar Daniela nu cred ca a facut acea eroare cu intentie.
PS scrisesem cuvintele de mai sus, inainte sa citesc acest comentariu al dvs, deci acum pot sa spun ca va respect si mai mult.
Si pe Alin Il repect, dar…
Draga Doritoare de pace, crede-ma ca sint la fel de doritor de pace. Nu cu orice pret si nu cu pretul Adevarului in niciun caz.
Acum chiar trec prin niste situatii in care numai de certuri fara rost nu am chef.
Alin Cristea? repet ce am spus. Dumnezeu ne invata sa ne iubim vrajmasii. El s-a asezat (greu inteleg de ce… ) intr-o pozitie de vrajmasie fata de mine. Daca nu il iau in seama, ai dreptate, este mai usor, dar asta este cea mai rea forma de relationare. Non-relationarea.
Este foarte comod. Eu nu vreau asta.
Este mai rea ca ura. Eu nu vreau nici sa urasc, dar nici sa fiu indiferent, chiar mi se pare indiferenta mai rea ca ura.
Iubirea este singura ce ne ramine in astfel de situatii.
Eu ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru oameni ca Alin Cristea, pentru ca ei pun la proba tot ceea ce predic, altfel toata predicarea mea despre dragostea crestina, despre iertare, despre binecuvintarea vrajmailor si altele ca astea ar fi retorica fara sens.
Binecuvintat fie Alin Cristea, cu toate risipirile lui…
Imi pare nespus de rau pentru el si pentru felul in care risipeste absolut orice, inclusiv relatii, amintiri, talent cu carul, pe care Dumnezeu i l-a varsat in curte… chiar ma gindeam zilele trecute daca pentru fiecare dintre noi s-ar gasi sinonime… mi se sfisie sufletul, dar in dreptul lui Alin n-am gasit alt sinonim decit o cumplita si trista risipire… Dar sint sigur ca sint vesti bune pentru fiecare dintre noi… Noi vestim Evanghelia si Evanghelia este vestea buna.. Exista o veste buna si pentru Alin si altii ca el, Dumnezeu poate rascumpara chiar acreala, amaraciunea, ciuda, thymos-ul nostru… Altfel ma tem ca daca Alin va muri de ceva vreodata…. va muri … de ciuda…
Rascumparat fie!
Ma bucur pentru vestea buna pe care mi-ati dat-o. Ii voi multumi si Danielei Stoica.
Despre comunitatea baptista din Oradea si despre noi pastorii, oh, sint sigur lucruri grave care se pot spune, si mai grave decit le poate spune vreodata si scrie Alin Cristea.
Numai in dreptul meu as umple caiete intregi… De asta avem nevoi de har si mila lui Dumnezeu, de pocainta si smerenie, fie ca sintem enoriasi sau pastori.. Toti sintem niste pacatosi, dintre care …. cel dintii sint eu.
Indemn la reflexive……si rugaciune.
Octavian” a declarat în angajamentul semnat cu Securitatea: “cunoscând că apărarea patriei este o îndatorire a fiecărui cetăţean, mă angajez de a colabora cu organele de Securitate”
.[citat din doc. publicat de CNSAS]
*****
Poplăcean: „Nu am colaborat cu Securitatea”
Contactat de oradesibiu.ro, Beniamin Poplăcean a declarat că nu comentează în niciun fel acţiunea CNSAS şi se declară nevinovat. „Nu am colaborat cu Securitatea. Este o acuzaţie falsă la adresa mea. Voi merge în faţa instanţei pentru a îmi demonstra nevinovăţia şi pentru a îmi apăra imaginea mea. Se va vedea până la urmă că eu am dreptate şi nu CNSAS-ul” a declarat acesta.
[citat din ziarul local oradesibiu]
****
Tin sa iti aduc aminte ca fratele Binu a fost confruntat la nivelul pastorilor de mai multe ori, dar de fiecare data a refuzat sa discute subiectul.
chiar si in plin congres a fost confruntat
august 20, 2009 la 5:27 pm[MC –sa iertam…]
****
Draga Geo, nu ti-ai pus niciodata problema ca bisericile au scazut si se tirasc si nu mai au biruinte tocmai pentru ca exista pacate ascunse, ca pacatul lui Acan?
Oare nu SI aceste legaturi ascunse cu trecutul, pacate de tot felul, chiar la liderii, pastorii, conducatorii bisericilor trag bisericile inapoi?
Imediat dupa 1990, la unul dintre primele Congrese, la Conferintele de atunci s-a pus aceasta problema si ar fi putut marturisi atunci fratii pacatele trecutuli ca sa mergem inainte.
Parerea mea este ca trebuie sa platim pretul nemarturisirii.
Aici nu este vorba doar de colaborare cu securitatea, ci si de acele pacate pe care tu le pomensti aici. [citat MC –sa iertam…]
o august 22, 2009 la 1:39 am
*****
Nu se va face, Mihai!
Nu acum și … poate nici mai tîrziu.
Lumea este sătulă de acest subiect. Nu se vinde.
cind cineva la congres a spus… Trebuie sa vislim inainte, fratilor, sa nu ne mai uitam inapoi… sa mergem, avem orizonturi frumoase in fata.
Fratele Talos a spus… si daca vislesti in noapte si descoperi ca ai fost legat cu fringhia de mal… mai bine te uiti inapoi inainte de a te uita in fata…
Intelept sfat!!!
Mihai, draga, nu asteptam decit un singur lucru: Va rog frumos sa ne iertati![cita MC curatia morala…] august 19, 2009 la 5:26 pm
Draga Mitica, nu prea am inteles sensul acestui comentariu.
L-am lasat ca pare interesant, dar nu prea aminteles,
lumineaza/ma/ne.
Draga fr. Marius,
[ma bucur ca mi-ati cerut sa ma explic]
Mintea mea [indraznesc sa cred –mintea ns.] functioneaza pe baza de informatiile pe care le avem .
Am facut o selectie –din multele cuvinte scrise in aceste ,,zile fierbinti’’a unor –evidente.
Am lasat sa treca primele zile [acele zile furtunoase] si apoi am incercat sa –judec –cu mintea si cu inima .
Biblia spune;
„Inima este nespus de înşelătoare şi de desnădăjduit de rea; cine poate s’o cunoască?
„Eu, Domnul, cercetez inima, şi cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui.”
–Da –El cunoaste inima mea –inimile noastre .
Am vrut sa vedem din citatele aduse in interventia mea –
1]- ce spune cnsas.[ce a semnat fr.Binu]
2]-Ce spune [si ce nu spune fr . Binu]-
,,Voi merge în faţa instanţei pentru a îmi demonstra nevinovăţia şi pentru a îmi apăra imaginea mea. Se va vedea până la urmă că eu am dreptate şi nu CNSAS-ul” a declarat acesta.’’
Eu asa inteleg ;
-nu a spus ca n-a semnat .
-a spus ca n-a colaborat.
[cand i s-a cerut explicatii de ce n-a prezentat declaratia notariala…. la congresul de la Cluj’, a marturisit chiar ca a avut parte de mari probleme din partea securitatii –probleme care i-au afectat sanatatea .]
,,Indemn la reflexie si rugaciune’’
Personal cred ca fr. Binu are nevoie de –cineva si de CINEVA-care sa-l ajute in aceste momente grele.–
[nu instanta ne poate da noua {copiilor lui Dumnezeu} ,,verdictul de nevinovat si repararea imaginii .]
Ps. 37….
,,Nu te mînia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la ceice fac răul;
căci sînt cosiţi iute ca iarba, şi se vestejesc ca verdeaţa.
Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.
Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.
Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,
El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amează.
Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. Nu te mînia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.
Lasă mînia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.
Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara.’’
Marius,omenii nu se pot pocaii cind vor ei , pocainta adevarata vine de sus si numai cei care cunosc vremea cercetarii pot avea parte de ea.
Ehe, tocmai de aia pocainta este grea… si pocaintii sint o minoritate…. tocmai de aceea nu poate exista un pocait autentic si sa nu fie cu bun simt, pentru ca trebuie sa recunosti… vremea cercetarii.
pentru asta trebuie un mare simt de discernere si de cumpanire a duhurilor…
am mai scris un articol odata… n-am vazut pocaiti prosti…
Nimeni probabil, dar prea mult timp pierdut in acest spatiu cu pareri, replici, acuze despre ce se intampla,acuze unui impotriva altora, cand altii mor nemantuiti.Nu stiu daca la asta am fost chemati sa irosim timpul pretios din viata in fata calculatorului. Stiu ca sunt argumente si contra argumente dar poate meditam mai mult la acest aspect. Aici vorbesc de noi toti deopotriva.
Mersi pentru raspuns, sa stii ca este ceea ce gandeam cu privire la aceasta problema fie inainte de 89 fie dupa.Practic inteleg ca suntem sortiti esecului din pricina ca ne-am specializat in a terfeli adevarul sub masca unui crestinism de spoiala.
Eu atat am avut de spus si am dorit sa scot in evidenta ca atat colaborarea cu securitatea cat si celelate lucruri amintite sunt pacat si pacatul nerezolvat duce la moarte.
Draga Geo, sper ca inainte de a scrie comentariul aici ai vestit evanghelia cel putin unui prieten.
Altfel esti ipocrit si arunci cu pietricele, fara sa fi facut ce ne spui tu noua ca ar trebui sa facem.
Eu miine merg la vestit Evanghelia.
Azi am petrecut timp cu cineva care are o mare criza spirituala.
Dupa acestea m-am apucat de scris pe blog.
Nu primesc sfaturi de la moralisti de ocazie, daca nu cauti sa implinesti mai inainte lucrurile pe care le sugerezi.
Am mai auzit asfel de retorica.. voi discutati aici si lumea moare in pacat.
Cred ca aici am intilnit si discutat cu mai multi oameni care au dureri si nevoi spirituale decit in toti anii de pastorala pe care i-am petrecut pina acum.
Altii au fost hraniti, unii mi-au marturisit ca au fsot ajutati, altii, schimbati de acest fel de …. taclale…iar altii s-au poticnit si altii s-au scirbit.
In a doua parte a comentariului tau sint perfect de acord cu tine… pacatul nerezolvat este pacat si pacat este si colaborarea cu securitatea.
frate Marius,
am citit discutiile cu dl Alin,imi aduc aminte de discutiile dupa moartea fr. Dugulescu. Defapt de mormanul de reprosuri pe care dl Alin le-a facut tuturor care au avut ceva de spus despre fr. Dugulescu .Acum are alte comentarii de facut asta ca sa distraga atentia de la un lucru chiar important, nu ma pun sa-l critic pe fr. Poplaceanu chiar imi pare nespus de rau pentru familia dansului, dar ca si dansul mai sunt si altii care nu au curajul sa-si spuna pacatul.Va rog mult sa numai purtati discutii cu dl Alin pe acest subiect, pentruca tocmai asta doreste sa va provoace la discutii inutile si sa-i intarate pe toti cei ce citesc.
Domnul sa va poarte de grija .
Draga Ioana, observatia ta este corecta.
Voi medita la sfatul tau.
Supararile dl. Alin, cum il numesti tu, nu au inceput acum. Au inceput din nou acum citeva saptamini.
Ce este de facut…
Rugaciune si smerenie!
Din perspectiva prezentei dinsului aici… am pus filtrul tocmai pentru a descuraja bruiajul nefericit de care am avut parte in prima parte a comentariilor.
Despre subiect…. Da, degeaba discutam acum despre fratele Poplaceanu.
hai sa ne gindim la noi, daca avem ceva de ascuns… ceva de care putem fi acuzati… nu-i mai bine sa rezolvam la timp…
Dar daca nu este adevarat?
In postarea mea am lasat si aceasta posibilitate deschisa de la bun inceput…
Daca se demonstreaza ca Binu Poplaceanu este curat ca lacrima.
Cine va mai reactiona si cum?
Eu asta am vrut sa discutam de la bun inceput. A fost una dintre temele propuse in discutie, daca urmaresti comentariile.
Tocmai epntru asta mi-am luat libertatea de a schimba subiectul, pornind de la postarea lui Alin Cristea (in definitiv nimeni nu are monopol pe subiecte si nimeni nu ne poate impune o directie de discutie pentru ca asa a postat dinsul de la bun inceput, daca doreste asta o poate face pe blogul dinsului, filtrind comentariile, directionindu-le, redirectionindu-le etc., dar se pare ca nu este cazul…. )
Deci… revenind la subiect… cum reacționăm ACUM la astfel de vești?
Pace frate Marius
am vrut sa va tremet pozele pe care le-am facut cu familia cand ati fost la noi la sacramento dar nustiu cu sa le tremet cred ca am nevoe de adresa de emil daca vreti sa me-o scriti pe avionc79@gmail.com si o sa incerc sa vile tremet am incercat pe saitul acesta dar nu merge ori eu nustiu cu se face asta.
va multumesc
pavel celac
Pavel, tocmai ti-am scris un email!
Domnul cu voi!
De ce Uniunea Baptista,nu cere absolut toate dosarele pastorilor si nu numai,ca sa mergem inainte nu inapoi.
Martzian,nu cred ca suna bine spusele lui Alin”te-ai trezit vorbind” sau” esti isteric”etc.
..daca cumva acest om are si calitati i-as spune cum ne mangaiau profesorii in liceu”branza buna in burduf de caiine”
Este prea mult cat a jignit cu vorbe de doi bani,se poate atinge un om(daca merita asta????)si printr-un limbaj ciilizat daca tot vrei s-o faci,
nu ca la colt de strada;si inca pe cine:pe fratii tai! . 😦
Nu am vazut macar un om pe aici ca sa-i fi vorbit la fel
draga Elisa, nu este mai natural ce s-a facut: fiecare dintre pastorii care au fost pastori inainte de 1989 sa dea o declaratie pe propria raspundere cu privire la colaorare?
unii au dat si au spus adevarul
unii nu au dat si … au spus adevarul
unii nu au dat niciun fel de declaratie… au tacut milc.
unii, cel mai trist caz, au spus negru pe alb, ca nu au colaborat in speranta ca dosarul va ramine bine ascuns….
din pacate au iesit la iveala frinturi de adevar prin alte dosare deschise…
De ce sa ceara uniunea? Uniunea nu tine loc de constiinta pentru nimeni.
Subiectul asta mi-a dat mult de gindit. Va veni o zi cind pe scaunul acuzatului n-o sa fie x sau y…ci am sa fiu eu.
Titlul articolului fratelui Brinzei mi-i s-a adresat fara sa vreau; l-am alungat dar a revenit insistent…”Cu cine ai „colaborat” …in viata?”
„Mare-a fi ziua-aceea”…si n-o mai fi loc de discutii pe margine. Unora ni se da sansa sa ne rezolvam problemele aici. Cred ca este o binecuvintare desi pare un dezastru din punct de vedere omenesc.
Asa este, Rodica, am un mesaj despre judecata… desrpre judecata de sine,
judecata de sine preceda judecata altora, dar, din pacate, nu scapam de relationarea la altii chiar prin judecata.
conditia judecatii de sine trebuie sa fie indeplinita.
Cand suntem curati ne lasa Domnul la indemana judecatii omenesti sau nu?
Imi pare rau ca ai o reactie destul de virulenta pentru un pastor, asta pentru simplu fapt ca nu stii cine sunt, cu ce ma ocup, acesta este riscul internetului.De aceea Domnul Isus prefera dilogul personal. Stiu nu avea internet. Ma bucur ca le faci, dar si altii le fac poate si eu care par un simplu ipocrit si un moralist de ocazie si nu e necesar sa le etalezi. Mai mult era doar o constatare personala nimic mai mult si spuneam, „toti deopotriva”.nu viza persoana ta sau a altcuiva.Imi place ca reactionezi promt la cel mai mic derapaj pastore. Uite cum de la episodul Poplaceanu am ajuns la cu totul altceva. Vezi ce poate face carnea?
Ma bucur ca esti de folos in acest fel si Domnul sa te foloseasca in continuare si mai accepta si tu sfaturi ca nu patesti nimic si poate chiar ai slujit cu moralistul de ocazie candva intr-o Biserica.
draga Geo, dacă faci asta pe cealaltă nu o lași nefăcută, dacă vestim Evanghelia nu ne adormim dreapta cumpănire.
Da, știu astfel de subiecte pot stîrni firea pămîntească din noi, acesta este riscul.
Nu am intenționat în nicun fel să te jignesc cumva.
Din păcate, epntru că majoritatea aici își dau pseudonime, nu știu cu cine am de-a face și nu pot citi intențiile din comentarii după primele două sau trei intervenții.
Mie mi s-a părut comentariul tău un pic deplasat, de aceea l-am amendat imediat.
Am reacții rapide pentru că nu vreau să se mai inflameze atmosfera așa cum s-a întîmplat în alte rînduri. Mulți ar fi înțeles comentariul tău ca o expresie a superiorității cu intenții de punere la punct.
Dumnezeu să ne ajute să fim de folos lucrării.
Mersi pentru incurajare si daca erai putin atent se observa in adresa de email numele de familie colcer, apoi g, geo, george destul de simplu. concluzia chiar nu scriu sub pseudonim.
Mi a facut placere sa vb si noi cand predicam dam sfaturi si cu siguranta ne dam silintele sa le implinim asa ma lupt si din cate te cunosc si tu. Atunci nu e vorba de superioritate si in acest caz de o parere, constatare si e bine ca cineva face si lucrarea asta pe net. Mi a facut placere sa vorbim, poate candva mai revin, daca imi permiti sa iti mai dau cate un sfat.???? zambesc la aceste ultime cuvinte.
Draga Geo, şi eu zîmbesc un pic din colţurile gurii… 🙂
Mulţumesc pentru exprimarea părerilor tale. Poate că nu vom fi tot timpul de acord, dar cred că dialogul este ma bun decît încrîncenarea…
Draga GEo, revin, nu acesta nu este riscul internetului, acesta este riscul pe care ni-l asumam in momentul in care scriem sub pseudonim, ca sa fiu mai exact 🙂
REvin: Domnul să ne ajute pe amîndoi să slujim Lui cu drag și cinste.
Mi-a scapat acest post la data aparitiei lui, si-l citesc impreuna cu comentariile acum.
Ce sa mai zic: sunt putin dezamagit. Din mai multe motive:
1. Din cauza stirii de presa, in sine. Inca o pata pe obrazul Bisericii lui Hristos, inca o zbârcitura pe imaginea bisericilor baptiste din România.
2. Din cauza modului in care unii au abordat subiectul. Sa detaliez putin: CNSAS a dezvaluit ca pastorul Poplaceanu a semnat in 1981 un angajament de colaborare cu fosta securitate si ca de aici si pana la Revolutie a dat mai multe note informative si este asteptata instanta sa se pronunte daca pastorul a facut sau nu politie politica. Deci: angajamentul semmnat exista, notele de informare exista, persoanele „turnate” exista. Si atunci, ce mai astept eu de la justitie? Sa-mi spuna daca a colaborat sau nu? In ce termeni, in termenii in care justitia intelege colaborarea sau in termenii in care biserica intelege colaborarea? Desigur, in termenii justitiei. Si de ce ar avea nevoie biserica de pronuntarea justitiei? Daca X deposedeaza o batrana de proprietatea ei, punand mana pe niste acte si facand-o pe batrana aproape oarba sa semneze niste hartii pentru „un ajutor de la primarie”, si justitia constata ca toate documentele de schimbare de proprietar sunt ok, inseamna ca X n-a furat? Com’on, fratilor. Cred ca e vremea sa ne trezim. Daca maine societatea si justitia ei vor spune ca adulter e doar daca…, biserica va ajusta morala dupa criteriile justitiei?
3. Din cauza reactiei pastorului care, in loc sa recunoasca ce e de recunoscut, sustine (daca declaratiile facute presei sunt adevarate) ca e nevinovat, ca n-a colaborat si ca asteapta ca justitia sa-i repare imaginea. Sa detaliem: oare are justitia caderea sa se pronunte intr-un caz cu continut moral-duhovnicesc? Oare am ajuns pana acolo incat trebuie sa ne faca justitia standardele moral-crestine? Si ce inseamna „repararea imaginii”? La ce iar fi necesara pastorului in cauza imaginea „reparata”? Avem nevoie de „chirurgie estetica sau de silicoane” unii fata de altii, fata de Hristos?
Oare ce se intampla cu noi, chiar ne-am pierdut reperele de tot?
Draga Mihai,
1. da, știrea de presă… este știre de presă…de scandal. Aici de ce ești dezamăgit. Asta este normalul în ce privește deontologia profesională a ziariștilor români.
2. da, asta se știa. Documente există, la fel ca în cazul tatălui meu. Colaborarea în acest caz nu este o chestiune de dezbătut, poliție politică? nici asta, pentru că nu noi stabilim, nu-i așa. Asta stabilește instanța. De asta spuneam că ceea ce avem de hotărît este cum reacționăm la aceste știri. Ai văzut acum … Și apoi cum reacționăm cînd aflăm așa ceva … adică, să precizăm încă o dată… că un frate a semnat niște hîrtii care reprezintă un angajament de colaborare, cum reacționăm cînd aflăm ACEST LUCRU.
A propos…. ce înțelegi prin SĂ NE TREZIM…
părerea mea este că nimeni nu mai are chef să discute lucid acest lucru, nici științific, nici u pasiune, nici cu documente, nici fără, nici mitrofănește :), nici pătrățoșește… deloc.
Este o fugă de realitatea istorică, care va fi fost aceea.
3. acest fel de reacții sînt normale. Cine l-a sfătuit pe pastorul Poplăceanu să reacționeze așa bine l-a sfătuit. Foarte bine.
Spuneti ca cine l-a invatat pe PB bine a facut,ba chiar f.bine.
Pai va contraziceti ,spuneati in postare ca ar fi bine sa zica Da sau Nu
si daca e Da sa-si ceara iertare.Acum spuneti ca l-a invatat cineva bine sa taca,nu CINEVA,si ca l-a invatat chiar f.bine.
Daca toti cei care au colaborat ar fi martirisit,nu aveam azi doar un singur faptas,cand se stia ca au fost in numar f.mare cei care au colaborat.
CNSAS ul a gasit si in cazul Monei Musca documente si ea nu a recunoscut,insa partidul s-a dezis de ea.Noi nu mai avem repere asa cum bine zicea Mihai, si asta este f.f.trist,stam mai rau ca cei din lume.
Dosarele de la CNSAS sunt documente care raman.
Dupa douazeci de ani,nu credeti ca numai Domnul le-a scos la iveala?
Acum o sa faca pe victima sau pe eroul..au mai fost cazuri.
Si sunt destui naivi.
Ai mila Doamne!
Elisa, o spuneam cu o amărăciune ironizatoare sau cu o ironie amărăcioasă… cum vrei…
Da, am aflat ce s-a întîmplat şi cum fratele Poplăceanu s-a explicat în faţa bisericii…
Ce să fac? Să fiu de două ori trist?
Mona Muscă a fost o doamnă cînd s-a simţit cu musca pe căciulă… pnă la urmă a făcut ce trebuia făcut.
As dorii sa va pun o intrebare tuturor pastorilor care ati fost ordinati inainte de 89.
In aceste zile am auzit ca toti pastorii care au fost ordinati inainte de 89 au semnat un act asemanator celui pe care fratele pastor Beniamin Poplaceanu la semnat.
Cum comentati aceasta afirmatie?
In adunarea noastra a fost o adunare generala penibila in care s-au dat explicatii peste explicatii si s-a sugerat faptul ca fratele a facut ceva normal pentru acele vremuri.
Sunt absolut revoltat de acest lucru!!!!!!!!!!!!
Constiinta… intre compromis (capitulare) si credinta (combativitate)
In ce priveste subiectul acesta, de fapt lucrurile sunt mult mai grave, elementele enumerate in continuare expun de fapt adevarata fata a constiintei acestul lider:
– Predicatorul Poplacean a avut de fapt 20 de ani ca sa marturiseasca acest pacat inaintea celor care au fost inselati de aparentele intradevar fermecatoare ale persoanei sale
intrucat acel angajament semnat care a fost si aratat in adunare in cadrul unei consfatuiri fratesti stabilita strategic duminica (30 aug 2009) dupa serviciul divin, neconvocandu-se adunarea generala pentru a nu
risca o eventuala supunere la vot si a se evita inscrierea in procesul verbal a singurului punct al ordinii de zi si anume pozitia fata de articolele din media care anuntau colaborarea dumnealui cu securitatea, acest fapt aparand in scris ar fi ramas in arhiva bisericii ca o dovada scrisa a compromisului afectandu-i imaginea )
Pe scurt lucrurile stau astfel:
1. au trecut 20 de ani in care putea sa marturiseasca (nu a facut-o)
2. au trecut circa 2 ani de cand i sa cerut in cadrul congresului cultic sa spuna daca a colaborat sau nu (nu a facut-o)
3. au trecut circa 2 saptamani de la articolul din ziar, iar apoi „indemnat” de comitet si nu din proprie initiativa a recunoscut fapta cerandu-si iertare (initial afirmand ca nu este vinovat).
4. au fost 40 de minute ocupate de un expozeu maiestuos al realizarilor personale in plan spiritual , cand subiectul era sa confirme sau sa infirme colaborarea cu regimul opresiv comunist.
5. au fost circa 20 minute ocupate de unii membrii din comitet aflati in pozitie pro Poplacean (fie prin laudele aduse, fie prin divagatii si diluari ale esentei, fie prin afirmatii de genul ” Toti pastorii au semnat asa ceva” citat pastor Campean Gheorghe, ori prin strigatoarele la cer cuvinte spuse de directorul Radio Vocea Evangheliei Sibiu (Jinar Ilie) ” Fratilor este ONOARE sa semnezi un astfel de angajament ” )
6. au fost circa 2 minute jumatate acordate „oficial” fiecaui membru care dorea sa ia cuvantul (in total au facut-o doar aprox 5 membrii din Comitet, si doi din sala)
7. a existat o singura pozitie impotriva a unui membru care a dorit sa puna cateva intrebari, a reusit sa puna 5 din 7 dupa care a fost impins de predicatorul Poplacean in lateral (exact cu mana cu care semnase angajamentul) luandu-i-se microfonul si motivand ca cele 2 minute jumatate a expirat)
8. adunarea, dupa acest „spectacol” (lipseau doar raportarile uriase referitoare la recolta de sfecla rosie si grau la hectar si odele marete ca sa resimti senzatia Congreselor Comuniste in floare) l-a aplaudat la scena deschisa
9. cineva a afirmat ca „acum este mai demn de cinste pentru ca avut curajul sa recunoasca” (de fapt a fost obligat de articolele din presa si de proces )
10. a afirmat ca nimeni nu-i va lua locul si nu va trece de el decat citez ” peste cadavrul meu”
a) oare de asta se teme sa nu-i ia cineva locul?
b) oare e mai importanta imaginea si mandria unui om (dovedit colaborationist chiar si numai simpla semnatura fiind condamnabila ) decat marturia Bisericii care a fost sifonata la nivel nu doar local ci si national?
c) oare nu de asta a rezistat comunismul atat pentru ca erau 2 categorii de slujitori? unii care semnand angajamentul se bucurau de libertate, de iesiri in strainatate pentru ei si copii lor, si aveau „imunitate” fata de sistem iar altii care suferau torturi si umilinte de neimaginat in inchisori pentru ca refuzasera semnarea angajamentului? V-ati imaginat ce s-ar fi intamplat daca cei ce traiesc pe seama bisericii (in context baptist si dealtfel corect Biblic) adica predicatorii ar fi fost pastori si nu doar predicatori si nu ar fi facut compromisuri? Cat de aprinse ar fi fost rugaciunile fratilor pentru ei daca toti pastorii lor ar fi fost martori adevarati ai Lui Hristos ?
Suntem tristi,sunteti trist….trebuie sau nu sa facem ceva pentru ca Domnul sa nu fie trist,din cauza ca nu mai avem marturie vie ?
Cine l-a invatat sa zica azi Nu si maine Da ? comitetul!
O fi cel din iad,cum spuneati odinioara ?cel care invata pe frati sa minta?
Pe 22 Sept.la curtea de Apel, ce va mai fi? NU? dupa cum scrie in Ora de Sibiu?
„Nu am colaborat cu Securitatea. Este o acuzaţie falsă la adresa mea. Voi merge în faţa instanţei pentru a îmi demonstra nevinovăţia şi pentru a îmi apăra imaginea mea. Se va vedea până la urmă că eu am dreptate şi nu CNSAS-ul” a declarat acesta.
….sau dupa cum marturiseste dupa 12 zile in fata bisericii:Da?
Draga Elisa, de unde ştim ce s-a petrecut la acea adunare generală…
Am ignorat deocamdată un comentariu al Sibianului, dar voi reveni la el, pentru că pune o altă problema foarte importantă.
Draga Sorin M..
1. în această dimineaţă ai scris un mesaj care mi-a sosit în poşta electronică din mai multe direcţii. Nu ştiu care este sursa şi nu agreez publicarea mesajelor, mai ales acestui tip de mesaje care nu au un autor care să îşi asume responsabilitatea şi care circulă vagabondînd pe net dintr-o parte în alta.
2. Dacă îl cunosşti pe autor (mă îndoiesc că eşti tu, repet, înainte de a-l trimite tu mi-a sosit şi din altă parte) te rog să îi spui să îşi asume paternitate şi responabilitatea pentru acuzaţiile grave de aici.
3. Acest blog nu este o instanţă în care să se analizeze şi să se judece faptele dintr-o biserică locală. Dacă sînt chestiuni de interes public, de atenţie pentru toţi credincioşii, cetăţenii, blogării etc., atunci da, dar tu trimiţi un proces verbal nelegit dintr-o biserică locală din România. Acest gen de fapte poate fi un precedent foarte periculos.
4. Afirmaţia: TOŢI PĂSTORII AU SEMNAT… ESTE O CINSTE SĂ… dacă este adevărată, ea trebuie probată. Scriptura ne spune ca împotriva unui presbiter să găseşti martori. Dacă tu ai auzit cu urechile tale, alături de cel care semnează Sibianul, atunci această afirmaţie extrem de gravă ar merita supusă dezbaterii mai ales din pricina faptului că eu însumi am mai auzit acestă „teorie” într-o altă formă. Dar repet: nu sînt de acord cu modul în care istoria din biserica din Sibiu ajunge în public.
Ca urmare a acestui fapt am retras comentariul.
5. Vei spune „corb la corb nu-şi scoate ochii”. Păstorii se apără între ei etc. Înţeleg disperarea unora poate mai bine decît alţii, dar, ca unul care lucrez la comunitatea de Oradea, multe biserici, mulţi păstori, multe probleme, nu sînt de acord cu încălcarea procedurilor biblice şi statutare.
6. nu sînt de acord nici cu tonul în care relatezi cele întîmplate, dacă sînt adevărate, sau în felul în care relatează autorul, dacă acest text aparţine altcuiva, ironiile „tovarăşul Octavian” şi tonul sarcastic (nu ironic, sarcastic) nu arată plîngerea pentru păcat şi inima îndurerată pentru un om căzut. Eu refuz să ascult cînd cineva îmi povesteşte păcatul cuiva cu bucuria că acela a căzut. Parcă este o bucurie deşartă în relatarea ta. Nu sînt de acord cu acest fel de relatare.
7. De asemenea, autorul sau tu, dacă eşti autorul, ironizează fraţii, cei care au luat cuvîntul etc. Crezi că se poate rezolva vreo problemă cînd torni gaz pe foc. Batjocora întărîtă, cheamă batjocoră. Sarcasmul creează reflexul de apărare şi poate duce la împietrirea celui căzut. Cum să se mărturisească public oameni ca Binu Poplăceanu dacă în auditoriu vor fi fost oameni ca cel care scrie acest text? În faţa cui? În faţa batjocoritorilor să mărturiseşti? Nu! Mă tem că cei care suferă într-adevăr pentru păcatul acesta al căderii în trădarea fraţilor ori sînt foarte tăcuţi ori sînt extrem de puţini. Păcat!
8. in acest … raport …sau cum să-i zic.. implicaţi şi alte instituţii, RVE, casa de copii din Şelimbăr etc. Creaţi un text care este extrem de periculos… dar un text lîngă care nu stă nimeni, un text cu multe implicaţii. Penale cum spuneţi dvs. dacă unele lucruri sînt adevărate, dar unde sînt acuzatorii? Care le este faţa?
PEntru acest motiv aceste lucruri nu pot fi discutate. Acuze fără dovezi, epitete fără argumentaţii. Sînt sătul de astfel de abordări. Le văd zilnic.
9. Dacă Biserica i-a primit explicaţiile şi i-a acordat iertarea, dvs. ce doriţi să se mai întîmple? Fiecare biserică are conducătorii pe care şi-i merită. Instalarea şi demisia unui pastor nu se determină de pe bloguri şi nici prin heirupisme pseudodemocratice, nici prin revoluţii de salon. Adunarea generală are atribuţii clare prin statut în situaţii în care mărturia publică a unui pastor este compromisă.
10. Nu înţeleg deloc care este scopul, concluzia şi soluţia rîndurilor dvs.
Sînt foarte intristat de această abordare. O asemenea abordare compromite mai rău decît cele incriminate de dvs. orice tentativă de asanare morală în rîndurile pastorilor, comitetelor, enoriaşilor evanghelici din România.
Iniţiative ca a dvs. nu fac decît să dea apă la moară celor care se opun unui proces de curăţire în bisericile noastre.
cu deosebită întristare şi cu o punere la filtru a comentariilor dvs.
mc
fr .Marius ,
-din intamplare sau nu , mesajul pe care-l comentati a putut fi citit aici –da, este si in alta parte .
Apreciez acest raspuns pe carel dati.
Si eu am facut precizarea acolo;
,,rufele murdare se spala in familie ”
Familia ?
-[biserica locala – comunitatea ,uniunea].
Delicata misiune –Ar trebui sa ne doara pe toti…cei din familie .
[adevarul este ca undeva in aceasta atat de complicata personalitate a crestinului este si bucurie ca poate in sfarsit a sosit ceasul –si acea teama care ne-a caracterizat atatia ani de dictatura –de a iesi din anonimat si a spune ceea ce gandim ,fara a pune in calcul consecintele ]
Mitica, din fericire… am un loc de muncă. Mai şi muncesc, nu mă ocup doar de blog. Cînd sînt la servici nu navighez pe blog. Merg mult pe încredere pînă la a doua sau a treia abatere.
REspectivul este pus nu la spam, ci la filtru de preabrobare comentarii. Ştiu că circulă acest mesaj pe internet, aşa cum nu dau mai departe powerpointuri cu tot felul de chesişoare rozalii şi mesaje de masaj psihlogic care se încheie cu genul de santaj emotional „dacă vei da mai departe… „, tot aşa nu încurajez astfel de revărsare de răutate, chiar dacă pare a fi pentru o cauză bună, adevărul, dreptatea etc.
Scopul nu scuză mijloacele. Niciodată!
Dragostea, sacrificiul, durerea pentru păcat nu se văd în astfel de mesaje.
Nu taote rufele pot fi spălate în familie din păcate, Mitică, Unlee rufe au fost murdărite chiar în piaţă şi au fost înşirate în piaţa publică cu toată murdăria pe ele.
Lucrurile de care vorbim noi au ieşit în presă. Salut spălare în familie. Se mai putea face asta în urmă cu ceva timp, dar acum este prea tîrziu.
Oricum acest gen de abordare nu ajută.
Imi pare rau pentru felul in care ati reactionat. Acele lucruri trebuie facute publice. Confirm faptul ca am auzit cu urechile mele cele descrise.
Sunt de acord ca tonul nu este cel mai potrivit dar puteati sa intelegeti frustrarea cuiva care vede nedreptatea sub ochii lui.
draga Sibian, am reactionat aşa cum mi-a dictat conştiinţa.
Inteleg frustrarea si nu sint de acord ca trebuie actionat sub minie si frustrare.
Sibian, mie nu imi pare rau de felul în care am reactionat. Dumnezeu isi va face dreptate slavei Lui, dar nu în acest fel. De asta sint sigur.
Inteleg frustrarea, inteleg nerabdarea, dar nu inteleg alte lucruri, ca minia, frustrarea, in general Thymos-ul, care nu are ce cauta in viata unui crestin.
Iată textele în care apare Thymos-ul
Romans 2:8 ºi va da mînie ºi urgie celor ce, din duh de gîlceavã, se împotrivesc adevãrului ºi ascultã de nelegiuire.Recunoaşteţi care dintre ele este cuvîntul?
Ephesians 4:31 Orice amãrãciune, orice iu ime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire ºi orice fel de rãutate sã piarã din mijlocul vostru.
Colossians 3:8 Dar acum lãsa i-vã de toate aceste lucruri: de mînie, de vrãjmãºie, de rãutate, de clevetire, de vorbele ruºinoase, cari v’ar putea ieºi din gurã.
Revelation 12:12 De aceea bucura i-vã, ceruri, ºi voi cari locui i în ceruri! Vai de voi, pãmînt ºi mare! Cãci diavolul s’a pogorît la voi, cuprins de o mînie mare, fiindcã ºtie cã are pu inã vreme.
Luke 4:28 To i cei din sinagogã, cînd au auzit aceste lucruri, s’au umplut de mînie.
Acts 19:28 Cuvintele acestea i-au umplut de mînie, ºi au început sã strige: ,,Mare este Diana Efesenilor!„
Revelation 14:8 Apoi a urmat un alt înger, al doilea, ºi a zis: ,,A cãzut, a cãzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adãpat toate neamurile din vinul mîniei curviei ei!„
Revelation 18:3 pentrucã toate neamurile au bãut din vinul mîniei curviei ei, ºi împãra ii pãmîntului au curvit cu ea, ºi negustorii pãmîntului s’au îmbogã it prin risipa desfãtãrii ei.„
numai Dumnezeu are drept la Thymos
Revelation 15:1 Apoi am vãzut în cer un alt semn mare ºi minunat: ºapte îngeri, cari aveau ºapte urgii, cele din urmã, cãci cu ele s’a isprãvit mînia lui Dumnezeu.
Revelation 14:10 va bea ºi el din vinul mîniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mîniei Lui; ºi va fi chinuit în foc ºi în pucioasã, înaintea sfin ilor îngeri ºi înaintea Mielului.
Revelation 14:19 ªi îngerul ºi-a aruncat cosorul pe pãmînt, a cules via pãmîntului, ºi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mîniei lui Dumnezeu.
Revelation 15:7 ªi una din cele patru fãpturi vii a dat celor ºapte îngeri ºapte potire de aur, pline de mînia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor.
CNS Revelation 16:19 Cetatea cea mare a fost împãr itã în trei pãr i, ºi cetã ile Neamurilor s’au prãbuºit. ªi Dumnezeu ªi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca sã-i dea potirul de vin al furiei mîniei Lui.
CNS Revelation 19:15 Din gura Lui ieºea o sabie ascu itã, ca sã loveascã Neamurile cu ea, pe cari le va cîrmui cu un toiag de fer. ªi va cãlca cu picioarele teascul vinului mîniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.
Sper ca am fost versetarist de clar.
aşa cum nu putem lua slava lui Dumnezeu, nu putem lua nici mînia lui Dumnezeu
Oricum ACul te-a intepat din nou. Abia a asteptat sa te execute la scena deschisa pentru ca ai avut imprudenta sa nu iti controlezi emailurile dimineaza. De ce nu-ti tunzi blogul in fiecare dimineata? Rusine! CENZURAT DE AUTORUL BLOGULUI
draga Patrix, nu te-am mai vazut de o vreme….
Da? Şi ce dacă? Am mai spus şi altă dată. Mă interesează mai puţin ce spune Alin Cristea decît persoana lui Alin Cristea. Ce spune Alin Cristea poate fi regretabil şi regretat. O fiinţă umană nu poate fi regretabilă, dar poate fi regretată. Pe mine mă interesează ca pastor fiinţele mai mult decît rodul gurii sau tastaturii lor.
Textele sînt moarte, fiinţele sînt vii.
Textele pot fi plăcute, respinse, contrate, şterse. Fiinţele pot fi iubite, îmbrăţişate, nu pot fi şterse, dar pot fi ucise… chiar cu vorba.
Am şters ultima parte a comentariului tău care era batjocoritor la adresa lui Alin Cristea. Ce treabă am eu sau tu cu cele 50 de bloguri pe care el le cloceşte? Dacă cineva vrea să lucreze de acasă … foarte bine. Felul în care cineva îşi organizează familia, viaţa este o chestiune personală. La fel cum Alin Cristea nu are de ce să se îngrijoreze pe unde umblu eu ca Decan, la Constanţa sau în altă parte şi cum îmi administrez familia, biserica etc. la fel.. e treaba lui.
Poate că într-o bună zi, din diferite pricini, eu va trebui să stau acasă şi să lucrez din faţa computerului.
Un singur lucru mă rog, ca lucrarea mea să nu fie din paie şi din fîn, ci din aur şi pietre scumpe, aşa cum spune Apostolul. Va veni o vreme cînd lucrarea fiecăruia va fi judecată şi cred că aici întră şi blogurile.
Orice vorbă nefolositoare ne va fi cîntărită… .
Vom fi puşi în cumpănă şi vom fi găsiţi uşori… uşori în raport cu ce, se întreba un coleg sîmbătă, ce va fi pus pe celălalt taler în cumpănă? Noi, aşa cum vom fi fost, dacă îl vom fi ascultat pe Domnul! Cumplită judecată!
Patrix, nu-l batjocori pe Alin Cristea, batjocora cere batjocoră şi cine scoate sabia batjocorii de acea sabie va pieri.
Ma bucur mult ca a mai luat cineva atitudine fata de postarea discutiilor din Betania… sunt lucruri ce apartin de Betania doar!
Indiferent de pozitia noastra fata de fratele Poplaceanu, noi trebuie sa lucram cu intelepciune si credinciosie.
Dumnezeu sa ne dea Har!
@ Ca urmare a acestui fapt am retras comentariul.
Marius, şi eu l-am primit, dar i-am dat drumul, cu amendamentele pe care le-am considerat necesare să i le transmit. Sunt foarte curios ce va răspunde, ca să pot comenta- sau nu- pe marginea acelui text. Nu ştiam că l-ai primit şi tu şi nici răspunsul tău. Tu eşti pastor şi cenzura a funcţionat politic corect şi tu odată cu ea.
RAsvan, acest text a fost trimis catre mai mulţi. Da, mă simt mult mai liber în firea mea pămîntească să nu mă cenzurez… crede-mă, RAsvan, multă lume este mai fericită că eu m-am pocăit şi multă lume se bucură mai mult că mă autocenzurez ca pastor, ca Decan, ca profesor de teologie..
Imaginează-ţi ce-ar fi la gura mea dacă n-aş fi fost pocăit şi dacă nu m-aş stăpîni. Slavă Domnului pentru frînele Duhului Sfînt!
Am crescut într-un cartier prost din Iaşi, între golani şi bătăuşi, din clasa mea, din clasa a VI-a, noroc că m-a scăpat Domnul de acolo în clasa a vII-a, au intrat 6 băieţi din 18 în şcoala de corecţie.
Ce bună este pocăinţa!
Pingback: Incestuasa legătură dintre ură şi minciună « Vindecătoru
draga Rasvan, mă bucur că ai reacţionat astfel la un asemenea text, sesizînd că nu putem face binele, făcînd un alt rău.
Cred că ai sesizat exact unde stă problema.
Nu putem face binele şi dreptatea înfăptuind un alt rău. Scopul niciodată nu scuză mijloacele.
Sper să luăm cu toţii aminte.
draga Sorin,
de asta data ai intrat cu un alt email, cu un alt user, cu un alt ip., dar acelasi stil.
Imi pare rau pentru aceasta reactie a ta. Ti-am oprit si acest lung comentariu, plin de reprosuri, resentimentar, plin de veninul miniei.
S-ar putea sa lupti pentru o cauza dreapta, dar compromiti cauza prin felul in care lupti.
Cu parere de rau pentru tine, dar caile noastre nu sint in proximitate.
Nu sint supus niciunei presiuni, nu cedez niciunui santaj. tocmai a incercat cineva sa ma ameninte, scriind in dreptul mesajului „atentionare”. Nu cedez la ieftinătăţuri din astea şi nu trebuie să mă justific nici în faţa ta nici în faţa altora pentru comentairiile pe care le oprsc sau le dau dau pe blog.
Nu încalc niciun articol din Cosntituţie.
Vrei libertate de exprimare?
Fă-ţi blog, pune acolo şi pozele şi dovezile şi tot ce vrei, dar nu mînji cu ura ta şi cu dorinţa de răzbunare acest spaţiu.
Te rog sa nu îmi mai scrii nici pe email în mod personal, dacă continui în acest stil.
Dacă vrei să îi scrii Vindecătorului, blogul lui este disponibil. Nu-i scie pe blogul meu lui.
Acuzele de genul „lipsei de demnitate” şialtele nu îşi au locul aici.
Iar faptul că nici eu nici Rasvan nu publicăm mesajele tale vitrolante nu înseamnă că ne facem parte la acelaşi păcat, şi nici la acelaşi război.
Eu nu am predicat niciodată ceea ce aţi sugera dvs. că aplicaţi în finalul mesajului.
cu deosebită întristare,
mc