Bream versus Smith

Iată o comparaţie între două feluri de ciupire pe lăută.

Aici este Julian Bream, unul dintre pionierii în promovarea lăutei.

Aici este Hopkinson Smith, cel care a perfecţionat ciupirea la lăută şi a căutat autenticitatea istorică, fără compromis între chitară şi lăută:

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Chitara, Lauta, Muzica. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Bream versus Smith

  1. Ovidiu Pop zice:

    Din punct de vedere tehnic, nu pot să observ foarte bine dacă Bream se ajustează de sprijinirea poigne-ului cu degetul mic pe instrument! poate mă lămuriți!
    Iar în ceea ce privește interpretarea îmi place mai mult Hopkinson Smith. Am remarcat cu ușurință modul cum conduce melodia, dând importanță unor pasaje prin dinamica pe care o construiește.

  2. guitarschizofrenic zice:

    Bream e super super chitaristic, tehnica e aceasi si se aude la fel!!! nu sprijina degetul mic de fata lautei cum face Smith. cred totusi ca tehnica aceasta defectuoasa a fost dusa la extrem. degetelul pe tablia instrumentului a fost o tehnica folosita si de carcasi si sor si e posibil aguado. in primul rand iti anchilozeaza mana si poate duce la inflamatii serioase ale articulatilor dupa multe ore de exercitiu. iti imobilizeaza mana intr o singura pozitie si degetele nu mai poti sa le misti liber. nu in ultimul rand orice atinge fata lautei/chitarei schimba modul in care fata vibreaza si instrumentul nu mai suna asa cum a fost conceput.
    piesele sunt diferite nu se pot compara compozitorii. cred ca Smith interpreteaza bwv 1006a si nu 1006. desi transcriptia a fost facuta de Bach remarc de fiecare data diferentele in interpretari lauta/vioara. fiind scrisa mai intai pentru vioara ar trebuii interpretata „mai violonistic” zic eu…

    • Marius David zice:

      Bream este chiar bun, foarte bun, dar la chitară. La lăută ce face el este un compromis. Tehnica pe tăblie este istorică şi am încercat deja. La lăută se cîntă bine doar aşa ca Smith din pricina faptului că degetul mare este tras în spate, ai volum la bass. Degetul este foarte tensionat şi aşa se realizează profunzimea sunetului.
      Este exact invers decît la chitara. La chitară eşti aproape perpendicular cu corzile, la lăută, paralel, la chitară policele este în faţa, spre grif, la lăută este spre cordar, totul este invers.
      Nu, nu-i adevărat, dacă cunoşti tehnica nu te anchilozează, cînd ne întîlnim îţi voi arăta, poate voi avea şi lăuta cu mine. L achitara da, dar la lăută, nu.

      • guitarschizofrenic zice:

        sunt de acord cu tehnica degetului mare. daca se ciupeste paralel se pierde din sunet. dar asta a fost o sistematizare a thenicii propusa de Segovia. se stie ca Segovia dispretuia tot ce insemna chitara folk (populara) flamenco atat repertoriu cat si tehnica. incerca sa creeze diferente in toate si in special cand era vorba de tehnica, el a popularizat ideea Ca Chitara clasica e diferita in constructie de chitara flamenco (fapt neadevarat la origini lutieri cum ar fi Torres si Gonzales sau Manuel Ramirez nu faceau vreo diferenta intre ele). unde vroiam sa ajung… in flamenco exista mai multe tehnici de ciupire cu degetul mare paralel cu corzile, tehnici care dau un bas profund. scoala lui Segovia s a dus si unele tehnici de acest gen au inceput sa fie folosite de mainstream ul chitaristilor. dar cu degetelul mic pe fata tot nu m ati convins!!! am incercat si eu mai demult si… nu mi a placut, ma simteam imobilizat!

        • Marius David zice:

          scriu a doua oara comentariul, că mi-a dispărut prima data.
          pe scurt
          1. la început nu era difertă construcţia, dar acum este, am văzut şi studiat pe viu chitări originale flamenco, eclise mai scurte, lemn diferit, brasajul mi s-a părut diferit după sunet, chiar tipurile de corzi cu tensiunea diferită.
          2. Da, te cred c ă înţepeneşti pentru că poziţia mîinii este diferită complet. Asta este una, apoi distanţa dintre suprafaţa rezonantă şi corzi este diferită de la lăută la chitară. Cristi Lazăr îmi spunea că a pus nişte cărţi, le-a lipit de chitară ca să poată cînta ca la lăută la chitară pentru exerciţiu. Aşa nu-ţi înţepeneşte mîna, la chitară nu ai nevoie de acel sprijin de balans, la lăută este absolut necesar. Nu-i un moft, Care lutenist crezi că şi-ar păta lăuta de transpiraţia degetului numai de moft?
          3. Da, bassul cu policele tensionat are altă culoare.
          trebuie să îţi arăt neapărat

  3. guitarschizofrenic zice:

    sunt sigur ca nu e un moft. nu am intentionat sa sune asa. referitor la chitarele flamenco acum constructia lor difera as putea sa spun foarte mult de cea a chitarelor clasice. in trecut insa lutierii nu diferentiau, un lutier istoric Richard Brune a scris ceva pe tema asta. si eu sunt adeptul policelui tensionat, pe chitara bineinteles ca lauta nu am!

  4. guitarschizofrenic zice:

    un link cu una din lautele lui julian bream (de vanzare!) pozele sunt foarte dragute.
    http://www.kentguitarclassics.com/classical-guitars/luc-breton/luc-breton-of-lausannes-switzerland

    • Marius David zice:

      draga Gs, m-am bucurat să ne întîlnim!
      Mulţumesc pentru link, da, pozele sînt faorte drăguţe… dar nu mă tentează… 🙂

  5. Pingback: Hopkinson Smith vine în România « "Looting for Truth"

  6. Pingback: Hopkinson Smith în Romania « Marius Cruceru

  7. Pingback: Miki Szekely un chitarist convertit la lăută « Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.