Să ne bucurăm. Missa lor a vorbit drept, dar a stat strîmb.

Se pare că ne bucurăm prea devreme de declaraţia vreunei vedetuci care participă la tîrgurile astea de carne care se cheamă Miss… nu ştiu ce.

Ce s-a întîmplat?

O missă a dat glas la o întrebare dificilă cam aşa: că ea nu este de acord decît cu valorile tradiţionale în ce priveşte familia. Asta este esenţa.

Anumiţi blogări „conservatori” (nu tot ce se numeşte conservator este şi în afara ghiveciului ideologic îngrămădit şi servit la „conservă”) plus o anumită parte a presei s-au aşezat repede pe canapea de emoţie, fără să se gîndească la implicaţii.
Cine anume devine purtătoarea de cuvînt asupra valorilor tradiţionale ale familiei? O piţipoancă care îşi arată darurile date de Dumnezeu prin tîrg şi apoi vine să spună cum a fost crescută cu bun simţ de familia dînsei? Daţi-ne o pauză, confraţilor!

Iată o reacţie lucidă în sfîrşit!

Este ca la noi. Mihaela Rădulescu, echivalentul Maicii Tereza în versiune românească, a adunat un cor de bocitori, care i-au însoţit plecarea supărăcioasă din ţara mamă, care i-a devenit între timp „mumă-ciumă”.

Supărată foc, generoasa doamnă… Rădulescu, Swa… nu pot să pronunţ, îmi pare rău pentru domnul Etan, sau cum mai doreşte să se fi numit dînsa… în sfîrşit… doamna Mihaela Mihăilescu… după ce se face de rîs prin Bucureşti şi nu numai, se supără şi noi trebuie să plîngem de emoţie şi de mila orfanilor care rămîn neajutaţi.

Steinhardt spunea ceva foarte adînc împrumutat din gîndirea patristică: şi dacă spune dracu adevărul să nu te pui de acord cu el.

Astfel de personaje compromit şi ideile pe care le poartă şi binefacerile. Că-i drăcească o competiţie de miss nu cred că mai trebuie să demonstrez, iar cu ultimele isprăvi ale doamnei Mihăilescu este chiar mult mai uşor de arătat că nu faptele bune contează prea mult, contează CINE, CU CE INTENŢII, ÎN NUMELE CUI… etc.

Săraci, nenorociţi şi familiii heterosexuale vor fi tot timpul. Să le lăsăm pe Prejean şi pe Răduleasca să îşi vadă fiecare de treburi, iar noi să nu încurcăm borcanele cu etichete cu tot.

Dă-i, Doamne, missei mintea cea de pe urmă, iar Rădulească-i, după ce-i vor fi pierit farmecele, gîndul ăl bun (oricare va fi acela)!
Una trebuie să-şi ierte juriul, care a ridiculizat-o, cealaltă trebuie să-şi ierte ţara, care n-a înţeles-o!