Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Va rog frumos sa incercati sa il sculptati si pe mahomed cu o caciula de clovn sa vedem efectul !
Ce urmeaza? Are suficiente ” gogorite” diavolul in tolba lui. Le scoate la fix. naivi suntem noi care le servim ” fast food”. O sa ne crucim ce urmeaza…
Nu este greu sa vezi pe ce cale merge lumea azi. Toata propaganda homosexualilor e de-a dreptul ridicola. Si totusi mai exista speranta: azi, in California, Curtea Suprema a decis ca fiind valida Propozitia 8 privind casatoria numai intre barbat si femeie. Este numai indurarea Domnului. SLAVA LUI!
Gamaliel faza cu diavol, coarne si copite e veche. Problema e ca noi crestinii am pus sabia in teaca, si aici nu vorbesc despre acea Sabie !
Eu sper sa nu traiesc sa vad toate aceste manifestari ale intunericului.Am vazut destule,si din pacate si prin bisericile noastre, pre multe pe cei 40 de ani pe care mi i-a dat Domnul.
Poate ar trebui pictat Diavolul, nu cu copite si coarne(daca s-ar prezenta asa toti oamenii ar fugi de el,n-ar avea atatia adepti)ci ca un inger de lumina cu cosul cu „bunatati” otravitoare.
Un Domn plin de manie aprinsa pregatit sa pedepseasca orice nelegiuire ar fi mai de temut.
Pe mine ma framanta una din intrebarile Dvs.Ce-i de facut?
Ce urmeaza in bisericile noastre….
oare ce ?
dupa ce am gasit de cuviinta sa punem un fundal sonor,predicilor care vor sa ne trezeasca diminuandu-le „efectul socant”,vom tot introduce la rastimpuri cate o nouatate atractiva,pana ce omul care propovaduieste Crucea lui Hristos,care este PUTEREA lui Dumnezeu nu va mai fi auzit deloc.
Muzica se asculta cu doua urechi si cu inima in biserica,Cuvantul intra pe o ureche si iese pe doua,
pentru ca ,cautam cu tot dinadinsul sa facem SABIA mai dulceaga.
Nu trebuie luata atitudine fata de cei care adopta
cu atata usurinta aceste „floricele”?
Ne plangem de lume,dar noi stam ca morti,nu luam atitudine cand este vorba de promovarea unor legi,ca incestul,prostitutia,casatoria intre persoane de acelas sex; ce a facut biserica ca sa trezeasca parlamentarii,in afara de faptul ca, candideaza la alegeri unii dintre frati .
Suntem orbiti de ceea ce ne gadila urechile.A ajuns pe primul plan preocuparea pentru muzica in adunare,dar nu cea care sa ne faca sa ne pocaim,ci dimpotriva.
Fiecare lucru isi are timpul si locul sau.
De ce amestecam plansul pentru pacat,cu bucuria muzicii?
Ce-i de facut? Ce urmeaza?
Are grija scandarel(el este mult mai pasionat pentru treburile lui,decat noi) …pentru ca nu vegehem asupra pocasului de inchinare.
Am ascultat mesajul socant a lui Paul Washer de la Chisinau,m-a cercetat pana la lacrimi,cand l-am regasit pe un Site crestin,era pus pe muzica,pur si simplu m-a scarbit atitudinea de ungere cu miere a Sabiei cand aceasta taie atat de rar astazi.
Ma intreb cum tac fratii si surorile care merg la biserica pentru a se bucura cantand, a-I da slava Domnului si cu gura,dar cauta Cuvantul lui Dumnezeu,ca sa le strapunga inima,care ar trebui sa fie facut cum a facut-o insusi Domnul…nicidecum pe muzica,ci cu lacrimi,
cu durere pentru nepasarea care este in inima noastra.
Ii place Domnului ce facem cu propovaduirea
CUVANTULUI VIETII?
Ce urmeaza?
@vio: nu mai stiu care rege idolatru al Israelului a zis ca profetia lu’ cutare profet e ok, pt ca nenorocirile nu vor veni in timpul vietii sale. Ma rog, e si asta un raspuns la Cuvant.
@marius cruceru: parca apar tot mai multe tampenii pe an ce trece. eu unul as avea nevoie sa cumpar niste batrani care sa anticipeze cam ce va veni, si in acelasi timp sa transmita esenta perena a Imparatiei.
Alterema, lasă că şi cu bătrînii ne-am scrîntit. Am eu în minte nişte cazuri, stai liniştit. Degeaba bătrîni, dacă nu sînt locuiţi şi înlocuiţi de Cristos.
Elisa, Hai să nu ne plîngem prea tare, să vedem ce-i de făcut.
John-m, tocmai, încercăm împreună un răspuns?
Vio, interesant ce spui tu, cred că ne apropiem de adevăr: să Îl propovăduim pe Domnul aşa cum este descris de Scripturi, asta avem de făcut…
Alterema, iti dau dreptate,dar daca nu fac nimic la ce bun sa traiesc si sa-mi amarasc sufletul intocmai ca Lot odinioara?!
Uneori sunt descurajata de atitudinea celor din jur, dar de cele mai multe ori de propria-mi atitudine fata de oameni si fata de Dumnezeu.
Daca noi nu putem face binele ce putem stepta de la ceilalti!?
Nu ar trebui sa acuzam intunericul ci sa aprindem lumini.Cu cat luminile sunt mai multe si mai puternice, (mai ales mai puternice)cu atat slabeste densitatea intunericului.