Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Ne rugam pentru ei ca Domnul sa ii ocroteasca si sa le dea pace si in aceste clipe de incercare. Ii asteptam cu drag si dor printre noi!
Dar care au fost cauzele incendiului? A fost mana cuiva, a fost un simplu accident? Domnul sa ii intareasca!
Sarbatori binecuvantate !
A fost un accident! Nu a fost vina lor!
Acum se îndreaptă spre casă.
Să ne rugăm pentru protecţie.
Ma bucur pentru implicarea pe care o aveti in Albania, o tara atat de saraca (economic, dar mai ales spiritual, dupa zeci de ani de ateism). Ma rog ca aceasta incercare sa nu scada entuziasmul pentru viitoarele vizite misionare.
Mult har in toate!
Amin. Domnul să îi aducă înapoi acasă cu bine.
Ioa şi Emsal, se întorc acasă, sperăm să intre în ţară cît de curînd. În Macedonia la o vamă nu le-au dat voie să iasă din ţară. Dumnezeu ştie de ce.
„Slavit sa fie Domnul
Că El ne-a dăruit
Puterea şi-ajutorul
S-ajungem la sfarsit”
TD
Da, slăvit să fie Dumnezeu.
Echipa a ajuns cu bine.
Am discutat cu două din fetele care au pierdut totul. Cel mai emoţionat am fost de bibliile arse, pe care le-au luat de acolo ca pe cele mai scumpe comori.
Ne-am rugat împreună. starea lor de spirit este foarte bună şi cred că Domnul le va da înzecit înapoi cele pierdute.
Să ne rugăm pentru Albania, ţară care este încă aşa de mult marcată de anii de ateism şi de comunism.
Echipa a ajuns cu bine la Oradea. Domnul le-a dat izbanda prin puterea Sa. Slava Lui!
Frate Andy, ce ne spui din experienta asta?
Laudam pe Dumnezeu pentru ca nu a fost mai rau. Chiar si in acest incendiu am vazut cum mana lui Dumnezeu ne-a ocrotit sa nu fie consecinte mai grave.
Ne bucuram si pentru faptul ca misiunea pana la acel moment a decurs extraordinar; oamenii au putut sa auda evanghelia si nu putini au fost cercetati. Desi mai este mult de lucru Il slavim pe Dumnezeu pentru tot.
Multumim tuturor celor ce v-ati rugat pentru noi!
Domnul fie laudat!
Ne amintim de cuvintele Domnului nostru: „Eu voi fi cu tine…daca vei merge prin foc, nu te va arde, si flacara nu te va aprinde.”
El a fost bun cu noi si ne-a scos din foc ca sa laudam Numele Lui si sa traim spre slava Lui. Lucrurile de pe acest pamant sunt trecatoare si Domnul se ingrijeste si se va ingriji mereu de noi cand Il cautam pe El mai intai.
Ne rugam in continuare pentru toate sufletele care au auzit Vestea Buna. Domnul sa ii cerceteze si sa le aduca lumina Invierii Lui in inimi!
De asemenea, dorim sa ne rugam in continuare pentru biserica de acolo, pentru fratele pastor, pentru tineri. Domnul sa le intareasca credinta si marturia pentru ca Numele Lui sa fie onorat!
draga GAbriela, m-am bucurat pentru spiritul vostru înalt. Domnul să se îngrijească de nevoile care au apărut. vom încerca să vedem cum putem să recuperăm cît mai mult.
Sorin, Domnul să te răsplătească şi să te binecuvînteze pentru buna conducere a acestei misiuni. Calm, prezentţă de spirit şi spirit organizatoric, asta terbuiau într-o asemenea criză.
Domnul să te ajute în acest proces de maturizare.